Vocea Basarabiei: Discutăm în cadrul „Punctelor de Reflecție” cu dl Iulian Groza, director IPRE, și cu dl Nicolae Negru, analist politic, editorialist. Bine ați venit la Vocea Basarabiei! Pornim de la cooperarea moldo-română în contextul vizitei pe care doi demnitari din Republica Moldova au efectuat-o la București, ne referim la șefa statului și la șeful legislativului, Maia Sandu și Igor Grosu. Ziceam înainte de a intra în acest studio că relația cu Bucureștiul devine tot mai prietenoasă atunci când relația cu Rusia nu e tocmai bună și, invers, atunci când relația cu Bucureștiul nu era tocmai bună, parcă mai mult se vorbea în Rusia despre ceea ce se întâmplă în Republica Moldova. Astăzi, ce concluzie putem trage?
Nicolae Negru: Eu spuneam că relația dintre Republica Moldova și România desigur că parcă ar fi niște vase comunicante într-adevăr, dar întotdeauna când se deteriorează situația în Republica Moldova, atunci noi imediat ne uităm în partea României, imediat căutăm ajutor din partea României. Și asta s-a mai întâmplat, nu e pentru prima dată, iar relațiile cu Rusia se deteriorează atunci când Rusia dorește să obțină ceva și noi nu-i permitem sau cineva nu-i permite. Când ea dorește ceva de la noi, ea dorește anumite cedări, ea dorește să acceptăm politica ei neo-imperială, ea dorește ca noi să reintrăm în sfera ei de influență și lucrurile acestea le spune fără să se ascundă, doar ultimatumul pe care l-a înaintat în decembrie anul trecut Statelor Unite ale Americii, țărilor NATO era că Rusia vrea să-și refacă sfera de influență, că NATO să se retragă la linia anului 1997 și, într-un fel, să fie împărțită lumea după dorința Moscovei, ea considerând că a fost nedreptățită atunci când s-a prăbușit Uniunea Sovietică.
Iulian Groza: România a fost și la bine, și la greu alături de Republica Moldova, indiferent ce s-a întâmplat la Chișinău sau la București și lucrul acesta îl cunoaștem foarte bine și întotdeauna România a sprijinit parcursul nostru european. Iar dacă ne uităm la stadiul actual al relațiilor noastre, el este, într-adevăr, unul plin nu doar pe dimensiunea politică, dar și pe cea economică, și de contacte interumane, și infrastructură, și investiții. România este principalul partener comercial al Republicii Moldova, având o cotă importantă în comerțul Uniunii Europene cu Republica Moldova. Totodată, România este cel mai mare investitor în Republica Moldova și unul dintre cei mai mari donatori pentru dezvoltare în Republica Moldova – de la școli, instituții de cultură și educație până la infrastructură. Și de multe ori, într-un fel sau în altul, relația noastră specială dintre Chișinău și București s-a încercat să fie testată în mare parte prin anumite procese politice, care nu întotdeauna erau racordate la așteptările cetățenilor sau la bunul-simț, pe care cred că trebuie să-l împărtășim cu toții. Acum ziceam că România ne-a fost alături la bine și la greu, lucrul acesta în special astăzi se observă, România fiind și ea afectată puternic economic, trecând și România printr-o puternică criză energetică, nu a întors spatele solicitărilor de la Chișinău și a oferit un sprijin foarte concret. Spre exemplu, practic, mai mult de jumătate din energia electrică pe care o consumăm noi astăzi vine din România și s-a vorbit de foarte multe ori că noi trebuie să clădim punți între București și Chișinău…
Vocea Basarabiei: De la „poduri de flori” la punți foarte temeinice între oameni de afaceri pentru a îmbunătăți infrastructura, mediul de afaceri.
Iulian Groza: Exact! Și lucrul acesta cred că se întâmplă.
Vocea Basarabiei: Tocmai voiam să vă întreb – cât simbolism și cât pragmatism este în această cooperare moldo-română? Dar mai întâi vreau să amintesc ce a spus Maia Sandu, aflându-se la București. Dna Maia Sandu a mulțumit pentru că cei de acolo sunt aproape de Republica Moldova și ea îi roagă să rămână aproape, ca cetățenii de pe ambele maluri ale Prutului să trăiască în pace, într-o casă comună europeană și să trăiască mai puternici în democrație, iar Prutul să unească drumuri, afaceri, teatre, cinematografe, școli, inovații, valori, oameni. Și speakerul Igor Grosu a spus că „aceste crize ne arată cine ne sunt prieteni adevărați și cine falși. Și noi o spunem de fiecare dată cu voce tare, nu în șoaptă, cum o făceau alții: Mulțumesc, România, pentru sprijinul dezinteresat, pentru donații, pentru gaze, pentru lumină, pentru că putem reuși în mod practic să ne conectăm la Europa”.
Nicolae Negru: Bine, începem să trecem de la simbolism la pragmatism, dar, oricum, simbolismul rămâne. Aș mai adăuga la întrebarea de mai înainte că Rusia întotdeauna a privit cu o anumită gelozie relația noastră cu România și a încercat să pună bețe în roate, și a educat sau a cultivat niște politicieni care să saboteze întrucâtva apropierea firească dintre malurile Prutului. Și cum s-a menționat nu o singură dată faptul că în 30 de ani nu s-a construit, bunăoară, o rețea electrică sau nu s-a interconectat rețeaua electrică dintre Republica Moldova și România, deși s-a vorbit de foarte multe ori la acest capitol, asta ar însemna că cineva nu voia, că cineva oprea acest proces. Acum noi ne-am pomenit într-un punct critic, dincolo de care ori pierdem independența, încetăm să existăm ca stat suveran și independent, ori luăm niște decizii capitale. Și iată acum avem guvernarea care a hotărât, în sfârșit, să ia acele decizii, de fapt a fost pusă în situația de a lua decizii cardinale, acum s-a făcut concurs și s-a găsit compania, e adevărat, unii zic că nu chiar compania cea mai potrivită care să facă această interconectare…
Vocea Basarabiei: Da, e vorba de un partener din India care a câștigat, la asta vă referiți?
Nicolae Negru: Da, la asta mă refer, dar se cumpără energie, vor fi cumpărate gaze…
Vocea Basarabiei: Dar prețul va fi mai mare?
Nicolae Negru: Prețurile sunt cele care sunt pe piață, deși, iată, aflăm că România totuși ține cont de faptul că posibilitățile noastre de plată sunt mai mici, capacitatea noastră de plată este mai mică decât a cetățenilor din România și încearcă să vină și în acest caz în întâmpinarea noastră. Prin urmare e o împletire, să zicem așa, a pragmaticului cu simbolicul, fiindcă până acum era doar simbolic și nu întotdeauna acest simbolic putea fi explicat în mod firesc, adică ceva se ascundea în spatele acestui numai simbolic.
Vocea Basarabiei: Dle Groza, dar credeți că cetățenii de pe celălalt mal al Prutului, din România, ei gândesc exact ca și cei care conduc țara, că trebuie ajutată Republica Moldova, indiferent ce s-ar întâmpla?
Iulian Groza: Sunt sigur că majoritatea cetățenilor din România sunt solidari cu Republica Moldova, cu cetățenii nu doar români, dar și cu ceilalți cetățeni din Republica Moldova care nu au cetățenie română. Și, iarăși, o fac dezinteresat. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că așa cum și în Republica Moldova avem cetățeni care nu înțeleg perfect valoarea relațiilor noastre speciale cu România, sunt și cetățeni în România care nu neapărat privesc Republica Moldova prin această prismă a relațiilor speciale. Inerția și reminiscența sovietică, într-un fel sau în altul, care au pus pecetea pe Republica Moldova chiar de la obținerea independenței, vreți-nu vreți, a creat o anumită percepție în rândul cetățenilor din România cu privire la Republica Moldova. Noi nu ne cunoaștem atât de bine, precum credem că ne cunoaștem. Și aici vorbesc nu doar de simplii cetățeni, inclusiv de politicieni, nu toți politicienii de la Chișinău și de la București înțeleg cu adevărat valoarea relațiilor noastre dincolo de simbolism. Și atunci când vine vorba de pragmatism, mi-aș fi dorit și la Chișinău, și la București decizii care, într-adevăr, să reflecte relația specială, că au fost cazuri în istoria noastră, când nu întotdeauna acest statut special al relației dintre Chișinău și București s-a reflectat în chestiuni foarte concrete, când e vorba chiar de proiecte sau programe de infrastructură, nu întotdeauna decidenții de la Chișinău au oferit șansa, ocazia unor investiții mai mari în Republica Moldova. Deci, toate lucrurile acestea evident că sunt provocări, dar în situațiile de criză lucrurile devin mult mai simplu de înțeles între alb și negru. Or, astăzi este evident nu doar prin afinitatea pe care o avem noi cu Bucureștiul, dar prin înțelegerea faptului că noi toți suntem în fața unuia și aceluiași pericol, iar noi în Republica Moldova suntem mult mai vulnerabili, suntem pe linia frontului și dacă nu ar fi poporul ucrainean, armata ucraineană, care rezistă la agresiunea nedreaptă și brutală a Rusiei împotriva statului ucrainean, împotriva cetățenilor ucraineni ar fi trebuit noi să fim în situația aceasta și România, în general, toată regiunea ar fi putut fi afectată. Deci, evident că în situația de față ne unește mai mult greul, ne unește provocarea și asta ne permite să găsim soluții care în timpuri normale ar fi durat mult mai mult timp și nu ar fi fost rezolvate. Întotdeauna se găseau scuze, niște chichițe care arătau că nu este posibil de inițiat un program acolo, că nu este fezabil să construiești un gazoduct între Chișinău și Iași, că nu este comercial favorabil, că existau foarte multe probleme cu această linie electrică în a fi inițiată ș.a.m.d., dar iată că în fața crizelor lucrurile au devenit mai clare și poziționarea devine mult mai clară. Și asta ne oferă avantajul ca să grăbim găsirea acelor legături, acelor soluții care să ne facă mai puternici. Or, România astăzi asta face.
Vocea Basarabiei: Dar sunt și niște paradoxuri, pentru că în Republica Moldova există politicieni care au pașaport românesc, dar acești politicieni le spun cetățenilor că e foarte importantă relația cu Federația Rusă, pentru că Republica Moldova este dependentă sută la sută de resursele energetice pe care le importă din Federația Rusă, că acolo mai există piață de desfacere, că acolo sunt cetățeni ai Republicii Moldova, gastarbeiterii care își câștigă bucata de pâine, iar pe de altă parte, chiar Vocea Basarabiei a mers la Comrat și a discutat cu mai mulți cetățeni din sudul Republicii Moldova, acolo unde erau reconstruite instituții de învățământ și când i-am întrebat, că există panoul acesta pe care e scris că „Școala a fost reconstruită cu banii veniți de la Guvernul României” și cetățenii ridicau nedumeriți din umeri și spuneau că prima dată aud că fondurile europene sau banii românești din România au ajuns în localitățile lor.
Nicolae Negru: Da, există această duplicitate a mesajului din partea unor politicieni și o vedem nu numai acum. Dacă ne uităm atent și suntem sinceri, vedem că chiar și faptul că exportăm cele mai multe bunuri în România, și nu în Rusia, este pentru că Rusia ne-a pus uneori în situația să nu avem altă ieșire. De exemplu, dacă țineți minte, Rusia a interzis importul vinurilor moldovenești, a fructelor, a legumelor, din cauză că Republica Moldova semnase Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană.
Vocea Basarabiei: În 2014.
Nicolae Negru: Începând chiar cu 2013, când se vorbea despre semnarea acestui Acord de Asociere. Și în cazul de față am putea spune că unele persoane poate nu sunt atât de sincere în strângerea relațiilor economice, politice, culturale cu România, dar viața îi impune într-un mod firesc, îi silește, fiindcă e clar că atunci când te afli într-o situație grea, mai ales că cei care creează această situație grea sunt tocmai cei care noi zicem că depindem foarte mult de dânșii și nu avem altă ieșire decât să mergem iarăși în îmbrățișarea Rusiei.
Vocea Basarabiei: De ce nu renunță politicienii la pașaportul românesc?
Nicolae Negru: De ce nu renunță este foarte clar, fiindcă ar trebui să renunțe la călătoriile în Europa, deși avem regim fără vize, dar probabil că simt și alte nevoi când le trebuie pașaportul românesc.
Iulian Groza: Haideți să le spunem pe nume, sunt foarte multe persoane – fie că-s politicieni, fie că-s funcționari –, care încearcă să folosească statutul de cetățean al României pentru a-și ascunde averile, pentru a-și ascunde banii furați. Fiind cetățean al Uniunii Europene, ai posibilitatea să cumperi bunuri în diferite țări, să ai un anumit statut ș.a.m.d. Și ce se întâmplă este că, într-adevăr, multă lume de la Chișinău, mă refer la cei care au poziții, care au avut niște funcții sau au funcții, întotdeauna au încercat să valorifice aceste breșe. Iată că lucrurile, cred eu, astăzi se schimbă, inclusiv pentru cei care nu sunt neapărat de bună-credință și de bunăvoință atunci când obțin acest drept de a fi cetățeni români, fiindcă există o mai mare cooperare dintre Chișinău și București, o mai mare cooperare dintre Chișinău și alte capitale europene, inclusiv în verificarea bunurilor, iată vorbim despre frauda bancară, vorbim despre identificarea bunurilor, activelor ascunse, fraudate. Astăzi, fiindcă există și instituții la Chișinău care sunt mult mai credibile pentru cooperarea cu instituțiile din România, dar și din alte țări, lucrul acesta devine mult mai realist și se întâmplă și cred că asta contează dincolo de alte aspecte. (…)
