Interviu cu Diana Lazăr, șefa industriei vitivinicole din Republica Moldova
Vocea Basarabiei: Suntem în ajunul unui eveniment important pentru cetățenii Republicii Moldova, pentru statul Republica Moldova, dar și pentru cei care vor vizita țara noastră în zilele de 1 și 2 octombrie, când va fi marcată Ziua Națională a Vinului. Acest eveniment se organizează pentru a 21-a oară, a fost și o pauză pe timpul pandemiei de Covid-19. Iată, dacă ar fi să tragem o concluzie referitoare la ceea ce au adus aceste 21 de ediții ale acestor Zile Naționale ale Vinului, ce ați scoate în prim-plan?
Diana Lazăr: Cred că acești ani și toate edițiile de Ziua Vinului au adus, de fapt, ceea ce în această ediție face sloganul acestei sărbători – „Vinul nostru aduce pace, ura-n dragoste preface”. Asta cred că a făcut tot ce s-a întâmplat în ultimii ani, în special după acel nefericit an 2006, când am avut primul șoc dramatic cauzat de embargoul impus de Federația Rusă asupra vinurilor moldovenești și după aceea a urmat o avalanșă de multe alte evenimente, dar și o trezire la realitate a vinificatorilor noștri, la viața adevărată pe piața globală a vinului.
Vocea Basarabiei: Atât de mult au fost criticate acele vremuri, că Rusia a introdus aceste interdicții pentru exporturile de vinuri moldovenești pe piața din Est, dar iată că a fost și o lecție bună.
Diana Lazăr: Noi ne-am învățat lecția, dar, cu regret, am învățat-o pe multe cazuri nefericite, unele tragice, unele care până acum nu ne pot readuce la normalitate, pentru că până acum stingem datorii, până acum companiile vitivinicole se confruntă cu acele datorii, restructurări de credite și istorii creditare afectate, și lipsă de lichidități pentru noi investiții, și recuperarea imaginii pierdute și afectate, dar noi ne-am făcut lecția ca țară, ca industrie și, de fapt, această fraternitate despre care ați întrebat dvs., că vinul ne unește pe toți cei care suntem în Moldova, din toate raioanele țării – și de la sud, și din centru, și de la nord, chiar dacă acolo nu se face vinul, și din Găgăuzia, și chiar și de pe celălalt mal al Nistrului. Ne unește, pentru că vinul este produsul care ne face pe noi mândri, este acel produs care se duce ca rădăcina viei până la 20 de metri și poate să meargă în adâncurile pământului în căutarea celor mai sănătoase elemente pentru struguri. Deci, dacă via poată să facă asta, înseamnă că și noi, ca și moldoveni care produc vin de 5.000 de ani pe acest teritoriu, cred că și noi am putut să ne facem această lecție.
Vocea Basarabiei: Câte țări ar mai exista pe mapamond unde nu a ajuns vinul moldovenesc?
Diana Lazăr: E o întrebare bună. La momentul de față avem export în 60 de țări, numărul fluctuează – 60, 63, 65…
Vocea Basarabiei: Cam jumătate din statele lumii?
Diana Lazăr: Da, cam așa, dacă e să luăm în considerare statele unde importul și consumul de vin se admite, pentru că sunt o serie de state în care nu se admite, este interzis chiar prin Constituție consumul de vinuri, de produse care conțin alcool, atunci încă mai avem multe de făcut. Dar eu chiar acum m-am întors din regiunea Piemont din Italia, unde am participat și am reprezentat Republica Moldova la Conferința globală de turism vitivinicol și acolo spuneam nu doar despre faptul că se produce de mult timp vinul în Moldova, dar și despre ceea ce ne diferențiază pe noi, că noi trimitem aproximativ 60 de milioane de cărți de vizită, un fel de cărți poștale, de invitație în Republica Moldova în 60 de țări ale lumii. Deci, vă închipuiți ce putere are vinul nostru, ca să ajungă în atâtea țări? Ce este mai frumos decât un mesaj de pace? Pentru că vinul este un produs de pace, este un produs de discuție pașnică, este un produs cultural, în care se adună diverse culturi, diverse regiuni, atât de diverse, dar atât de asemănătoare.
Vocea Basarabiei: Dar astăzi, de la înălțimea timpului, putem spune totuși care a fost motivul că Rusia a declanșat acest război economico-comercial contra Republicii Moldova, pentru că ani la rând vinul se consuma în Federația Rusă, era apreciat de cetățenii acestui stat? A fost un act politic atunci când s-a decis acolo, la Kremlin, că trebuie să fie instituit acel embargou?
Diana Lazăr: Nu este nici rolul, nici poziția mea să cataloghez sau să calific, dar eu cred că răspunsul este la suprafață, pentru că au trecut 17 ani de când a fost instituit embargoul și, practic, noi n-am auzit niciodată o poziție oficială. Mai mult decât atât, nu au mai fost dovedite sau puse pe masă anumite dovezi și ceea ce noi am făcut în schimb, chiar și după embargoul din 2013, pentru că am mai avut un embargou în 2013, atunci când Moldova a semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, ceea ce noi am făcut este că Republica Moldova este unica țară din statele post-sovietice care are un registru vitivinicol. Adică un cadastru viticol, care asigură o trasabilitate conform standardelor Uniunii Europene, deci aceleași standarde care se aplică în Franța, în Italia, în România, în Bulgaria le aplicăm și noi cu strictețe.
Vocea Basarabiei: Adică nu mai poate fi pusă la îndoială calitatea vinului, pentru că el corespunde standardelor europene și acum e și un prestigiu pentru vinificatorii moldoveni să aibă producție de calitate?
Diana Lazăr: Sigur că da, așa este!
Vocea Basarabiei: Și consumatorul din Rusia nu mai așteaptă vinul moldovenesc?
Diana Lazăr: Noi ne bucurăm că vinul moldovenesc ajunge în 60 de state. Asta înseamnă că în toate aceste 60 de state milioane de oameni degustă vinul nostru, îl cumpără și noi avem o creștere de exporturi continuă, stabilă, mai ales pe piețele calitative pentru consumul de vin. De exemplu, pe piața României exporturile noastre de vin, după semnarea Acordului de Asociere cu UE, au crescut și au ajuns la 350%, deci s-au triplat, mai ales în valoare. La fel au crescut exporturile în Uniunea Europeană per se, practic s-a inversat paradigma față de ce duceam în CSI, mai ales dacă vorbim despre valoare și despre vinul îmbuteliat. De aceea consumatorii care știu și prețuiesc vinul, cultura vinului caută să descopere noi destinații viticole, desigur că vor căuta vinul moldovenesc oriunde s-ar afla ei, pentru că cetățenii care au plecat sau trăiesc chiar și în alte țări, inclusiv din Federația Rusă, inclusiv din alte state post-sovietice, oricum aleg vinul, fie că ei locuiesc în Canada, în Italia sau în România, deci se consumă vinul moldovenesc.
Vocea Basarabiei: Dar eventual dacă crește solicitarea pentru vinul moldovenesc în lume, atunci are Republica Moldova suficiente plantații de vie, ca să asigure o cantitate mai mare de vin?
Diana Lazăr: La momentul actual, noi exportăm aproximativ 30-35% vin în sticle și restul îl exportăm în vrac, ceea ce ne-ar permite să înțelegem că o parte din acest vin vrac noi am putea într-o perioadă imediată, dacă această cerere crește, s-o transferăm spre vinul îmbuteliat, desigur cu anumite tehnici de producere care se ajustează. Pe termen mediu și lung constatăm că, totuși, arealul viticol al Republicii Moldova se reduce, pentru că sunt deja învechite unele plantații viticole și se defrișează anumite suprafețe. Deci la un hectar de viță-de-vie care se plantează 5,8 se defrișează sau iese din circuitul economic, ceea ce presupune că, uitându-ne în viitor, și Ziua Vinului este și despre asta, despre a ne uita în viitor, ce urmează, ce trebuie să facem ca să păstrăm acest patrimoniu pe care îl avem în Republica Moldova. Trebuie să conștientizăm necesitatea de a redirecționa anumite investiții strategice pentru restructurarea și revigorarea arealului viticol din Republica Moldova.
Vocea Basarabiei: V-ați propus să faceți o reformă și în ce ar consta această reformă, când ar trebui să înceapă, când ar trebui să se termine?
Diana Lazăr: Reforma noi am început-o, ea este în plin progres și practic continuă, ea nu trebuie să se oprească, pentru că, în caz contrar, dialectica nu este pozitivă, ci negativă.
Vocea Basarabiei: Dar reforma a început cu ce, cu schimbarea soiurilor?
Diana Lazăr: Reforma a început atunci când ne-am debarasat de legislația post-sovietică, care era axată pe o producere de volum, și nu de calitate; când ne-am debarasat de toate condițiile care conduceau la anumite bariere nejustificate față de business și care, de fapt, făceau ca micii producători să nu poată să apară sau aceste vinării mici și medii să nu poată să iasă cu niște vinuri de terroir. Am creat sistemul de indicații geografice protejate, urmează să fie create denumirile de origine protejate, a fost fondat primul parteneriat public-privat, prin care statul împreună cu sectorul privat gestionează afacerile din domeniu. A fost creat Fondul viei și vinului în care se contribuie cu bani de la fiecare litru de vin comercializat și statul trebuie să mai adauge încă 50%, a fost creat brandul de țară – Wine of Moldova. Anul viitor vom marca 10 ani de când acest brand național vinicol este recunoscut pe plan internațional care, de fapt, a unit totul sub o umbrelă comună, cu niște valori, în care noi spunem ce este vinul Moldovei și ce vrem noi să promovăm pentru anii următori. De asemenea a fost creat Registrul vitivinicol, dar noi nu putem să ne oprim și nu ne-am oprit în acești ani.
Vocea Basarabiei: Și ce urmează?
Diana Lazăr: Urmează să ne revigorăm, să ne regândim modelul axat și pe sustenabilitate. Industria vinului în Republica Moldova trece prin aceleași provocări ca și afacerile în domeniul viticol pe plan global. Vorbim despre schimbările climatice, dar vorbim și despre anumite provocări sociale, de exemplu, oferirea unor condiții mai avantajoase pentru salariați, pentru angajați, ca să poată câștiga mai mult, revigorarea acelor tradiții sau know-how-ul acesta milenar, pe care trebuie să-l păstrăm. Turismul vinicol face parte din acest concept de sustenabilitate și acesta este unul din obiectivele principale. Un alt obiectiv strategic ține de echilibrarea cererii de piață cu oferta pe care noi o avem, iar noi trebuie să producem ceea ce piața consumă, să cunoaștem această strategie de market-driven, când tu ești orientat spre piață și înțelegi piața pe care exporți, căci nu poți să produci un vin și pe urmă să te gândești pe ce piață să-l duci. Acesta este al doilea obiectiv strategic și al treilea este, de fapt, revigorarea acestui capital viticol, pe care îl reprezintă podgoriile noastre și infrastructura de producere, unde sunt necesare mai multe investiții, despre care ziceam că ar fi strategic importante în următorii 3-5 ani.
Vocea Basarabiei: Dar investițiile autohtone sunt suficiente sau totuși nu, pentru că știm că multe proiecte s-au implementat și cu suportul Statelor Unite ale Americii prin USAID și mai sunt și alți parteneri externi ai Republicii Moldova care s-au arătat interesați? Ce prevalează capitalul autohton sau cel străin, când e vorba de dezvoltarea acestei ramuri?
Diana Lazăr: Într-adevăr, USAID prin programele sale de dezvoltare în industria vinului a oferit suport 17 ani deja, în ultimii 12 ani au fost în special valorificate aceste schimbări majore care au fost susținute de USAID, au fost și alți parteneri, inclusiv programe finanțate de fondurile europene, însă desigur fiind o industrie vitivinicolă există anumite limite la atragerea unor fonduri mai importante, structurale pentru aceste investiții. De aceea investițiile în acest capital de producere nu ar putea fi făcute și fără o prioritizare sub aspectul bugetului de stat, al subvențiilor de stat în agricultură, care, iată, în acest an au crescut în premieră pentru plantarea de viță-de-vie, însă nu putem compara cu ceea ce este accesibil pentru viticultorii din Uniunea Europeană, desigur este mult mai puțin avantajos ca și suport. Iar investițiile într-un hectar de viță-de-vie sunt extrem de oneroase, extrem de dificil de a fi generate doar din forțele proprii ale companiilor vitivinicole. Nu există capacitate de a finanța asemenea investiții pe termen lung, pentru că sădirea unei plantații multianuale necesită investiții pe termen lung și nu există programe în instituțiile financiare locale care să susțină asemenea investiții la niște condiții avantajoase pentru business, ceea ce face ca businessul să fie mereu în această presiune că nu are de unde să finanțeze. Cerere este, lor le este necesar să replanteze podgoriile, însă nu dispun de mijloace financiare accesibile.
Vocea Basarabiei: În ultimii ani au început să apară producători mici, dar care au o faimă deja mare. De ce spun acest lucru? Pentru că până nu demult brandurile deja cunoscute erau și ele promovate și cel care căuta vinul moldovenesc știa exact de unde trebuie să cumpere acest vin și cine l-a produs. Cum au reușit producătorii mici să țină piept concurenței acerbe cu cei mari?
Diana Lazăr: Iată doar o singură cifră care vine să susțină această apreciere pe care ați făcut-o dvs. Anul trecut am avut un număr-record de medalii pe care le-au luat vinurile moldovenești la concursurile internaționale și pe acestea noi le susținem, Oficiul Național al Viei și Vinului, proiectele USAID sponsorizăm aceste participări. Am avut peste 1.200 de medalii, dintre care aproape jumătate au fost medalii de aur. Iată din totalul acestor medalii am avut 10-15% din medalii care au fost câștigate de cramele mici, de cramele de autor. Și aici este o competiție, pentru că noi vorbeam, atunci când făceam reforma legislativă nu erau crame mici, era una-două care erau cât de cât, așa, firav lansate pe piață. Astăzi, în Asociația Micilor Producători de Vinuri avem 50 de crame mici, care dispun de o capacitate de producere între un hectar și 20 de hectare, deci o capacitate limitată, să vină cu asemenea rezultate. Desigur că și între ei deja este o competiție. Cum am reușit? În primul rând, faptul că vinul este parte din arsenalul nostru de aptitudini, să spunem așa, pe care le au moldovenii, probabil că este o pasiune și o tradiție. Al doilea moment este că mulți din tineri au văzut prin faptul că Vinul Moldovei a fost lansat, a recăpătat această încredere și apreciere a vinului nostru, au căpătat această certitudine că ar putea și ei să producă acest vin, pentru că majoritatea din acești 50 de producători despre care vă spun sunt tineri antreprenori care au până în 45 de ani. Iată, ei poate au fost oenologi la alte crame, poate au fost doar producători de struguri pe care îi vindeau și au decis să facă vin. Și nu este atât de ușor. Unii făceau vinuri de casă sau vinuri țărănești și le vindeau în sate și a trebuit să facă o tranziție, un salt în calitate, să pună vinul în sticle, să-l certifice conform standardelor de calitate, să aibă o etichetă, să facă market, să-l vândă, să aibă tot sistemul contabil pus la punct într-un mod legal.
Vocea Basarabiei: Sunt multe aspecte care trebuie luate în calcul atunci când lansezi o afacere și, mai ales, când îți propui ca această afacere să fie nu doar profitabilă, că profit oricum fiecare așteaptă, dar și să te reprezinte.
Diana Lazăr: Eu sunt bucuroasă să vorbesc despre Programul de mentorat pentru micii producători de vinuri, pe care noi l-am conceptualizat în Proiectul de Competitivitate, finanțat de USAID și Guvernul Suediei în perioada 2015-2021, în care am susținut 38 de mici crame să apară și să se dezvolte. Pe lângă cei care deja existau și cei care au mai apărut, dar pe aceștia i-am susținut direct. Cum anume? În primul rând, prin faptul că un vinificator cu experiență lucra cot la cot cu cel începător și-l învăța toate secretele meseriei în practică, făcea această procesare de struguri, pe timpul zilelor de astăzi mai că dormea acolo la cramă unde se făcea procesarea strugurilor. După care le-am fost alături acestor producători pe parcursul a cel puțin trei ani de recoltă, pentru ca ei să-și dezvolte brandul propriu, să-și dezvolte nu doar eticheta, dar brandul, ideea, filosofia, viziunea din spate, pe urmă să se promoveze, să aibă un website, să aibă o anumită campanie de promovare atât pe piața locală, cât și la export, până la aceea că mulți dintre ei au deschis și capacități turistice.
