Vocea Basarabiei: Trăim într-o țară în care politicienii de peste 30 de ani de independență a Republicii Moldova au lăsat țara dependentă de resursele energetice din Federația Rusă. Și astăzi, moldovenii plătesc enorm gazul, curentul, benzina sau motorina, chiar dacă carburanții, totuși, în ultimele zile se ieftinesc. Se constată că este de vină pandemia și, mai ales, invazia rusă în Ucraina pentru această situație destul de complicată din aceste timpuri, dar e de vină și clasa politică, care a condus Republica Moldova. Chiar și așa există soluții, iar invitatul acestei emisiuni, dl Sergiu Tofilat, expert în energetică, tot d-lui și vicepreședinte al Partidului Schimbării, are sugestii pentru obținerea independenței energetice a Republicii Moldova, dar până a ajunge la soluții, totuși, cum definiți dvs. situația pe moment? Ceea ce a trezit multe nedumeriri în societate că a fost semnat acel contract dintre Energocom și MGRES și la scurt timp președinta Maia Sandu a spus că ea nu a știut care sunt condițiile de negociere și dvs. v-ați arătat nedumerit, într-un fel, că există multe semne de întrebare. Chiar dacă vicepremierul Spînu a dat anumite lămuriri, spuneți-ne și dvs. – explicațiile sunt suficiente, s-a semnat acest contract în favoarea ambelor părți?
Sergiu Tofilat: Noi suntem într-o situație destul de dificilă și soluții ușoare, comode, fără riscuri nu sunt. În primul rând, suntem într-un război energetic și informațional care s-a început nici nu pe 24 februarie, s-a început chiar după învestirea guvernului actual, încă în august-septembrie anul trecut. Ne aducem aminte, exact toamna trecută noi am trecut prin acest șantaj, când Gazpromul, pe de o parte, a majorat prețurile de 3 ori, ne-a trecut la prețurile bursiere, prețurile spot, noi niciodată n-am avut așa ceva, pe de altă parte, a redus volumul de gaz pe care ni-l livra. Ei au contract pe termen lung cu Naftogazul, unde Gazprom anual închiriază, într-un fel rezervă capacități în gazoductele ucrainene ca să transporte 5,7 milioane de metri cubi pe zi. Asta atât pentru noi, cât și pentru malul stâng. Vara când consumul este mic, acest volum ne ajunge cu vârf și îndesat, nu-i nicio problemă. Odată cu răcirea vremii, când consumul crește, deja în octombrie ne trebuie peste 8 milioane de metri cubi pe zi, în ianuarie, când e cel mai mare consum, 13,5 milioane de metri cubi pe zi, ceea ce ne dă nouă Gazpromul abia dacă se ridică la jumătate. În această situație, noi suntem nevoiți ori să economisim, ori să trecem la alți furnizori. Dacă malul drept, Republica Moldova tehnic poate cumpăra, poate aduce energie, gaz din altă parte, malul stâng în niciun fel nu poate să o facă. În primul rând, ei nu au nici o companie licențiată, care să poată încheia contracte. Pe partea consolidării, eu n-am să spun independenței, mai corect ar fi să spunem autonomiei energetice, nicio țară nu-i independentă pe deplin.
Acum, Putin și-ar dori să deconecteze Republica Moldova de la gaz, cum a făcut în privința Finlandei, Poloniei, Germaniei, Bulgariei, mai multor țări europene, dar el nu poate să ne deconecteze nouă gazul, fără ca să-i intre în situație și Transnistriei.
Vocea Basarabiei: Dar mai întâi explicați-ne aceste multe necunoscute care au apărut pe marginea semnării acestui contract între cele două maluri ale Nistrului.
Sergiu Tofilat: Mai întâi să vedem datele problemei, ca să înțelegem cum era cel mai bine de făcut în situația în care noi suntem. Acest volum de gaz e clar că nu ajunge pentru ambele maluri, ori unii au să înghețe, ori alții. Acum, Putin și-ar dori să deconecteze Republica Moldova de la gaz, cum a făcut în privința Finlandei, Poloniei, Germaniei, Bulgariei, mai multor țări europene, dar el nu poate să ne deconecteze nouă gazul, fără ca să-i intre în situație și Transnistriei. De ce? Pentru că ei primesc gaz prin contractul Moldovagaz. Chiar de la 1 mai anul curent – vă amintiți? – trebuia să fie făcut auditul la Moldovagaz, lucrurile încă se desfășoară, Gazprom putea deja de la 1 mai să întrerupă acest contract. Nu a făcut-o. De ce? Fiindcă Putin nu vrea să-și asume responsabilitatea pentru ceea ce se va întâmpla în stânga Nistrului, fără gaz ei acolo intră în colaps în două luni de zile.
Vocea Basarabiei: Dar el mai cunoaște ceva, că totuși pe teritoriul Ucrainei tranzitează țevile?
Sergiu Tofilat: Asta nu are o atât de mare importanță.
Vocea Basarabiei: Nu are importanță?
Sergiu Tofilat: Prima componentă a problemei este că Putin nu vrea să-și asume responsabilitatea, dacă el ne va deconecta gazul nouă, nimerește în situație și Transnistria și el nu vrea să-și asume responsabilitatea pentru criza umanitară care va fi în Transnistria. De aceea el încearcă să paseze această responsabilitate guvernului de la Chișinău. Noi vă dăm doar 5,7 milioane de metri cubi, iar voi descurcați-vă cum vreți. Iarna precis că nu ne-ar ajunge acest volum. În situația aceasta, am auzit voci…
Vocea Basarabiei: Dar ce înseamnă „noi vă dăm aceste volume de gaz”, dar acest gaz în totalitate e folosit de către malul stâng al Nistrului, pentru că el știe prea bine că MGRES-ul furnizează energie electrică Republicii Moldova per ansamblu.
Ceea ce ține de Transnistria, un lucru pe care trebuie să-l avem în vedere – ei supraviețuiesc doar datorită faptului că primesc gaz pe gratis, nu pe datorie, datoria aceea n-are s-o achite nimeni, pe gratis, din care fac energie…
Sergiu Tofilat: Haideți să ne întoarcem oleacă înapoi, până la semnarea contractului ce se întâmpla, în luna noiembrie nu era niciun contract nimic, erau doar acești 5,7 milioane de metri cubi pe zi. În principiu, nouă ne-ar ajunge acest volum, Transnistriei separat i-ar ajunge, iar la amândoi nu ne ajunge. Aici totul e clar. Ceea ce ține de Transnistria, un lucru pe care trebuie să-l avem în vedere – ei supraviețuiesc doar datorită faptului că primesc gaz pe gratis, nu pe datorie, datoria aceea n-are s-o achite nimeni, pe gratis, din care fac energie…
Vocea Basarabiei: Bine, și atunci Moldova nu are nicio garanție că Tiraspolul cândva va achita pentru acest gaz consumat?
Sergiu Tofilat: O să ne întoarcem și la asta un pic mai târziu, asta nu-i atât de relevant, vă spun că n-o să achite nimeni niciodată acea datorie. De ce zic că Transnistria rezistă doar datorită acestui gaz? Pentru că ei dintr-însul produc energie, ne-o vând nouă și în așa mod își finanțează jumătate din bugetul lor. Când mai pui și faptul că și MGRES-ul, și Uzina metalurgică mai achită și impozite, impozite pe venit, impozite pe salarii, eu cred că se adună deja vreo 60-70 la sută din bugetul lor. Dacă dispare gazul pe gratis, ei falimentează în două luni de zile, deci acolo se întâmplă o criză umanitară, un flux de migranți pe care noi trebuie să-l gestionăm.
Vocea Basarabiei: E un băț cu două capete – acolo s-ar întâmpla o criză umanitară, iar pe de altă parte, mai multe voci acreditează ideea că Republica Moldova susține un regim secesionist.
Sergiu Tofilat: OK, de acord, noi putem să nu-l susținem, asta trebuie s-o facem mai devreme, ori mai târziu, întrebarea e – când și în ce condiții? Și cât noi putem să ne asumăm, pentru că toată povara financiară va cădea pe umerii noștri, nimeni n-o să stea să facă ordine în locul nostru. Deci, întrebarea principală e – când să declanșăm acest lucru? Iarăși, eu cred că prioritar și ideea pe care am înaintat-o atât eu, cât și colegul meu, Victor Parlicov, este ca această iarnă s-o trecem cu cheltuieli minime. E mai ușor să gestionezi o criză umanitară primăvara sau vara când e cald și e cu totul altceva în mijlocul iernii.
Vocea Basarabiei: O criză umanitară, eventual dacă se ajunge pe malul stâng al Nistrului?
Sergiu Tofilat: Corect, fiindcă acest gaz care vine gratuit de la Moscova în Transnistria nu va fi veșnic, mai devreme sau mai târziu această schemă de finanțare se va termina – ori odată cu căderea regimului lui Putin, ori odată cu încheierea războiului, ori poate să se întâmple o avarie ceva pe teritoriul Ucrainei, vedeți că armata rusă bombardează infrastructura energetică într-o veselie. Deci, situații când asta se poate întâmpla pot fi mai multe, chiar și Chișinăul poate genera o așa situație, reziliem contractul cu Gazpromul și atât sau nu mai livrăm gaz Transnistriei până nu achită, dar ei dacă încep să achite măcar un dolar, gata, ei falimentează.
Vocea Basarabiei: Iată, tot dvs. ziceți că ei falimentează dacă nu achită consumul de gaze, iar pe de altă parte, Rusiei îi este convenabil ca acest regim de la Tiraspol să nu achite acest consum de gaze?
Sergiu Tofilat: Haideți totuși să ne întoarcem la întrebarea de la început – cum era mai bine de făcut cu această decizie, că noi sărim de la o întrebare la alta și nu înțelegem.
Din punctul meu de vedere, ca să iernăm cu cheltuieli minime și să nu generăm o criză umanitară în Transnistria soluția era să dăm acest gaz care vine de la Gazprom totalmente malului stâng, iar ei să ne asigure cu energie electrică ieftină și gazul pe care îl consumăm noi aici să-l luăm de pe piața europeană.
Vocea Basarabiei: Și de ce președinta Maia Sandu a spus că „nu am participat la negocieri, am întrebări referitoare la condițiile în care s-a discutat acest contract cu MGRES-ul”?
Sergiu Tofilat: În primul rând, noi ne confruntăm cu un deficit de gaz, acest volum nu ajunge pentru ambele maluri – asta-i o parte a problemei, a doua parte – din cauza faptului că gaz nu-i de ajuns MGRES nu produce energie și avem deficit de energie, inclusiv asta se manifesta când erau bombardamentele în Ucraina se deconecta energia și noi o simțeam pe pielea noastră. Asta inclusiv din cauza faptului că MGRES-ul nu lucra. Și a treia – trebuie să cumpărăm și gaz, și energie de unde? De pe piața europeană. Dar e foarte scumpă. Și în situația aceasta, din punctul meu de vedere, ca să iernăm cu cheltuieli minime și să nu generăm o criză umanitară în Transnistria soluția era să dăm acest gaz care vine de la Gazprom totalmente malului stâng, iar ei să ne asigure cu energie electrică ieftină și gazul pe care îl consumăm noi aici să-l luăm de pe piața europeană. Asta ne-ar asigura cheltuieli mai mici.
Vocea Basarabiei: Asta spune și vicepremierul Spînu, dacă nu am fi semnat contractul cu centrala de la Cuciurgan, tariful pentru 1 kWh de energie electrică pentru consumatori ar fi ajuns la sfârșit de decembrie la cel puțin 8 lei.
Sergiu Tofilat: Când a spus-o dl Spînu, pentru că noi lucrul acesta îl spunem, cel puțin, din luna octombrie, dar dacă să ne uităm un pic mai în urmă, chiar din luna mai explicam că trebuia de pregătit deja un scenariu, că șantajul o să se repete, cu siguranță? Dl Spînu a zis-o deja după ce s-a semnat contractul. Nu vă supărați, dar când au loc negocieri și acolo există atâta manipulare și noi suntem într-un război informațional cu Federația Rusă și cu toată propaganda Kremlinului, eu prefer să caut, să obțin informații din sursele oficiale ale Guvernului Republicii Moldova, nu din presa transnistreană. Guvernul nostru nici un cuvânt n-a spus despre negocieri, nici un cuvânt – care sunt problemele discutate, care este poziția Republicii Moldova, că acolo nu-i doar Partidul Acțiune și Solidaritate.
Vocea Basarabiei: Dar de ce a ezitat guvernul să spună măcar un cuvânt?
Sergiu Tofilat: Foarte bună întrebare. Eu tot vreau să aflu de ce guvernul nostru mai mult de un an și jumătate nu se poate învăța că comunice normal, să lămurească ce se întâmplă. Deci, faptul că Partidul Acțiune și Solidaritate deține majoritatea parlamentară și guvernul e al lor în totalitate nu înseamnă că asta este doar proprietatea lor, asta este o funcție publică, tu ești manager, administrezi și trebuie să comunici asociaților, cetățenilor Republicii Moldova cu ce te ocupi și care probleme le rezolvi.
Vocea Basarabiei: Bine, dar imediat după ce a fost semnat contractul, s-a început într-un fel să se aducă la cunoștință opiniei publice de ce a fost nevoie să semneze. Pentru dvs. astăzi e clar ce prevede acel contract semnat între cele două entități de pe cele două maluri ale Nistrului?
Sergiu Tofilat: Pentru mine e clar. Eu, într-adevăr, salut faptul că s-a ajuns la această înțelegere. Întrebarea este – de ce noi am acceptat prețul de 73 de dolari și până la asta noi achitam 62 de dolari, cum s-a ajuns la 73 în situația în care noi nu ne grăbeam, adică la noi nu era așa că iată la sfârșit de decembrie gata, noi falimentăm, nu mai putem face nimic. Noi am luat toată luna noiembrie energie din România, Energocom avea rezerve de gaz deja pe mai mult de o lună jumătate, noi nu ne grăbeam, Transnistria…
Vocea Basarabiei: Dar dl Spînu aici, la Vocea Basarabiei, știți ce a răspuns la această întrebare?
Sergiu Tofilat: O clipă doar. Transnistria încă pe 4 noiembrie a întrerupt, a înghețat toate cheltuielile capitale și toți banii pe care îi aveau ei pentru drumuri, pentru școli, pentru nu știu ce, i-a îndreptat în fondul de rezervă și chiar așa-numitul lor ministru al economiei, dl Obolonic, a zis că până la sfârșit de decembrie la dânșii se termină banii. Deci, ei se grăbeau, noi puteam să mai așteptăm, de ce am acceptat noi prețul de 73, și n-am insistat pe 62 de dolari?
Vocea Basarabiei: Vă spun și dvs. ce a comunicat aici vicepremierul Andrei Spînu, el a spus că inițial Tiraspolul cerea un tarif și mai mare, de peste 86 de dolari, dacă nu greșesc acum, și în cele din urmă s-a ajuns la un compromis, să zic așa, nici 62,5, nici 86, dar acești 73 de dolari.
Sergiu Tofilat: OK, și dl Spînu putea să spună că transnistrenii cer 200, dar prețul anterior era 60 și la compromis am ajuns la 130.
Vocea Basarabiei: 62,5.
Sergiu Tofilat: Bine, el zice că și 86 cu 62, media e 73, bine, dar dacă nu luăm 86, luăm 200 și cu 62, media se primește undeva 130, asta tot e compromis?
Vocea Basarabiei: Deci, dvs. ziceți că nu s-a negociat rațional?
Sergiu Tofilat: Eu nu sunt convins de afirmațiile ministrului Spînu, nu sunt convins și aici apar deja diferite suspiciuni, dacă noi puteam obține un preț mai bun – de ce n-am făcut-o, pentru ce? Uitați-vă, care-i situația, noi plăteam 62 de dolari, corect, 62 jumate…
Vocea Basarabiei: Da.
Sergiu Tofilat: …am mers la 73, deci, noi am cedat, da? OK, am înțeles, dar pentru ce? Ce am obținut noi în schimb?
Vocea Basarabiei: Acum contractul e valabil pentru o lună, pentru luna decembrie, dvs. credeți că e posibil…
Sergiu Tofilat: Până la sfârșitul iernii, până la 1 martie.
Vocea Basarabiei: Păi poate fi prelungit, dar nu că e semnat pentru 4 luni, e pentru luna decembrie. Dvs. credeți că acum e loc pentru revenirea la negocieri?
Sergiu Tofilat: Tot timpul este loc pentru negocieri, bineînțeles! Și explicați-i ministrului Spînu…
Vocea Basarabiei: Și credeți că Tiraspolul ar putea să revină la acei 62,5 dolari?
Sergiu Tofilat: De bunăvoie? Să vină Tiraspolul cu inițiativa, sau cum, ei să negocieze pentru noi? Nu, bineînțeles că nu!
Trebuie să-l întrebăm pe ministrul Spînu, el a negociat, el nu ne-a putut lămuri de ce noi acum plătim 73, mie nu mi-i clar, până în prezent nu mi-i clar. Și el deja trebuie să-și asume consecințele, inclusiv politice.
Vocea Basarabiei: Nu, dacă Chișinăul va încerca să insiste să renegocieze acest contract care să fie prelungit încă pentru 3 luni după ce se termină luna decembrie?
Sergiu Tofilat: Dna Valentina, asta trebuie să-l întrebăm pe ministrul Spînu, el a negociat, el nu ne-a putut lămuri de ce noi acum plătim 73, mie nu mi-i clar, până în prezent nu mi-i clar. Și el deja trebuie să-și asume consecințele, inclusiv politice. Se putea de negociat mai bine, eu consider că se putea de negociat mai bine, noi avem pârghii de negociere, nu uitați că mai este și autorizația pentru uzina metalurgică, și autorizațiile de import, și fluxurile valutare, deci, slavă Domnului, putem negocia cu malul stâng. Problema e că noi ne aflăm într-o barcă și este cazul să găsim limbă comună, să găsim o cale pașnică și să nu ne facem probleme unul altuia, pentru că ei tot pot să ne facă o grămadă de probleme.
Vocea Basarabiei: Iată ce mai zice dl Spînu, cele 5,7 milioane de metri cubi de gaze pe care le primim zilnic de la Gazprom au fost cedate regiunii transnistrene, căci această cantitate de gaz era parte a negocierilor, de ce credeți că negocierile cu cei de la Tiraspol au loc la o singură poartă, credeți că eu spun și ei acceptă, se întreabă dl Spînu?
Sergiu Tofilat: Dl Spînu înseamnă că poate să solicite consultări de la oamenii care pricep mai bine. Ceea ce afirmă d-lui este că noi, de fapt, nu avem suficiente pârghii de negociere cu Transnistria, eu așa înțeleg.
Vocea Basarabiei: Și dvs. ziceți că ar fi suficiente?
Sergiu Tofilat: Eu cred că noi avem, mai mult decât sigur. Deci, pornim de la aceea că Republica Moldova poate să se descurce fără gazele rusești, poate să se descurce, da, o să ne coste mai scump, poate, dar Transnistria nu poate. Deci, ei sunt în situația mult mai dezavantajoasă decât noi și atunci de ce noi nu putem negocia? Bună întrebare.
