Vocea Basarabiei: Vom discuta cu deputatul Partidului Acțiune și Solidaritate Oazu Nantoi. Dl Oazu Nantoi este și membru al Comisiei parlamentare pentru securitatea națională, apărare și ordine publică. Mulțumim mult că ați găsit timp să veniți la Vocea Basarabiei să facem și un bilanț al acestui an, 2022, care intră în istorie și să vorbim, a câtă oară, despre riscurile și amenințările care planează asupra securității Republicii Moldova. Cum a fost acest an, 2022, care rămâne în istorie?
Oazu Nantoi: Mulțumesc pentru invitație! Dar se poate să intervin cu o precizare?
Vocea Basarabiei: Da, vă rog!
Oazu Nantoi: Eu nu sunt deputatul PAS-ului, eu sunt deputatul poporului.
Vocea Basarabiei: Sunteți alesul poporului, dar ați venit în parlament pe lista Partidului Acțiune și Solidaritate, partid aflat la guvernare, cu 63 de mandate.
Oazu Nantoi: Da, din 11 iulie 2021. Haideți să revenim la cele ce se întâmplă în Republica Moldova, și nu numai. Vreau să vă mărturisesc, și acesta nu este un mare secret, că conducerea Republicii Moldova, tangențial și eu, deoarece sunt originar din Ucraina și urmăresc atent ceea ce se întâmplă în Ucraina timp de decenii și am fost preocupați de o întrebare – dar ce va fi, ce ar putea să fie? Și anume din această cauză conducerea Republicii Moldova s-a pregătit pentru diferite scenarii și, ca să nu intru în detalii, faptul că Republica Moldova a făcut față fluxului de refugiați se datorează și societății, în primul rând, că am demonstrat că suntem un popor civilizat și creștin, dar și guvernarea s-a pregătit pentru asemenea scenarii. Sigur că era întrebarea deschisă – dar ce ar putea să se întâmple? – din momentul când din aprilie 2021 Federația Rusă se tot juca cu dislocarea și redislocarea trupelor de-a lungul frontierei cu Ucraina și în plan diplomatic erau bătălii și intrigi și să nu uităm de ziua de 15 decembrie 2021, când Ministerul de Externe al Federației Ruse a înaintat două ultimatumuri absolut aberante adresate Statelor Unite și Alianței Nord-Atlantice. Să nu uităm de articolul publicat pe 12 iulie a anului trecut, semnat de Putin, prin care el nega existența poporului ucrainean și dreptul la existență al statului ucrainean, și eu ca persoană care înțelege importanța Ucrainei și riscurile am încercat să elaborez niște scenarii, cu care m-am împărtășit și cu conducerea, să spunem așa, abstract, și ideea mea este următoarea, adică concluzia la care am ajuns: a) existența statului suveran și independent Ucraina este inadmisibilă pentru regimul lui Putin. Aceasta-i o axiomă. Mai departe, haideți să ne aducem aminte de 17 martie 2014, când pe site-ul Ministerului de Externe al Federației Ruse a apărut un document, o declarație pentru Ucraina, unde practic era descris scenariul de transnistrizare a Ucrainei.
Și să nu uităm că tot la finele anului trecut, la 21 decembrie, un oarecare Vadim Krasnoselski îi adresează dnei Maia Sandu o scrisoare prin care îi cere „haideți să reluăm negocierile” etc., etc. Și concluzia mea, în special după ce la 24 decembrie cunoscutul nostru Dmitri Kozak a plecat la Viena tot preluând ideea de reluare a negocierilor era următoarea, că Federația Rusă încearcă încă o dată să aducă Ucraina la masa de negocieri cu Acordurile de la Minsk și să ușureze Occidentului trădarea Ucrainei, demonstrând că, iată, Moldova doar negociază în mod civilizat, noi suntem mediatori, se poate de mers și pe calea aceasta, însă din momentul când regimul lui Putin a înțeles că Ucraina nu va merge pe această cale de renunțare la suveranitate, eu am ajuns la concluzia, am presupus că va fi o provocare militară masivă în regiunile Donețk și Luhansk.
Sincer vorbind, la o așa agresiune frontală cum s-a întâmplat în ziua de 24 februarie nu m-am așteptat din mai multe considerente, inclusiv în urma faptului că Ucraina e o țară mare, cu o populație de 44 de milioane și nu poți cu o grupare militară de vreo 170 de mii de ostași care sunt împrăștiați pe 1.200 de kilometri să ocupi această țară. S-a dovedit că Putin a greșit, sper că a greșit fatal, deoarece a crezut serviciilor speciale secrete, iubite ale lui, secției a V-a a FSB-ului, care se preocupă și de Republica Moldova, cum că Ucraina îl așteaptă cu colaci și cu prosoape și că regimul va cădea. Și nu întâmplător, la câteva zile după începutul agresiunii propriu-zise a apărut și acel apel absolut aberant adresat ofițerilor și militarilor ucraineni ca să depună armele și să treacă de partea lor. Deci, asta a demonstrat că regimul lui Putin este absolut rupt de realitate și a urmat întrebarea – dar ce ne așteaptă?
Vocea Basarabiei: Apropo, ca să revenim la subiectul acesta – ce ne așteaptă? – New York Times a publicat un articol mare în care există și referințe la situația din Republica Moldova și scrie că „scenariul Transnistria este repetat acum în Ucraina și reprezintă o amenințare și pentru restul Republicii Moldova. Același lucru s-a întâmplat acum trei decenii, adică în 1992, când la doar câteva luni de zile de după prăbușirea Uniunii Sovietice separatiștii proruși din regiunea transnistreană s-au înarmat împotriva guvernului națiunii care doar ce își câștigase independența. Moscova și-a trimis trupele în regiune sub pretextul că va oferi stabilitate și pace, ceea ce i-a permis Tiraspolului să funcționeze ca un refugiu cvasistatal pentru influența rusă și comerțul pe piața neagră”.
Oazu Nantoi: Dna Valentina, noi doar cu dvs. am zburat noaptea cu helicopterul peste Nistru, de ce avem nevoie de New York Times, ca să…
Vocea Basarabiei: Dar cel puțin acum își dau seama și americanii, pentru că în acele timpuri americanii au avut o cu totul altă poziție?
Oazu Nantoi: Da, dar aici, deoarece ne apropiem totuși de sărbători, atmosfera e un pic mai relaxată, tot așa cum pe timpuri ziarul Pravda nu era pentru mine sursa adevărului în ultima instanță, tot așa îmi dau seama că și New York Times sau chiar și Washington Post uneori mai dau în bară. Dacă ne aducem aminte, de exemplu, de situația când Bush seniorul, președintele Statelor Unite, a vizitat Kievul înainte de destrămarea URSS-ului și îi convingea pe ucraineni ca să nu plece din URSS.
Concluzia mea personală, dacă Țările Baltice – Lituania, Letonia și Estonia – nu ar fi aderat în 2004 la Uniunea Europeană și Alianța Nord-Atlantică, astăzi ele nu ar fi existat.
Vocea Basarabiei: Dar țineți minte că și în Republica Moldova a venit un înalt oficial american, care a convins că Republica Moldova trebuie să semneze Tratatul de la Almatî?
Oazu Nantoi: Eu nu țin minte lucrul acesta, eu țin minte când venise la Chișinău ultimul ambasador al Statelor Unite în URSS și când deputații poporului Uniunii Sovietice din partea RSS Moldovenești au dat peste el, de ce Statele Unite nu tratează cazul Basarabiei în raport cu Țările Baltice, el a tăiat-o sec: „Cazul Basarabiei este chestiune internă a Uniunii Sovietice”. Așa că ceea ce se scrie despre noi, fie în New York Times, fie nu știu unde acolo, în Izvestia de la Moscova nu trebuie să ignorăm, dar este evident că Uniunea Sovietică încă nu s-a destrămat, procesul încă durează. Din momentul când Rusia contestă legitimitatea destrămării URSS, neagă dreptul la suveranitate al fostelor republici unionale care s-au declarat state suverane, este evident că atâta timp cât nu dispare acest risc, nu putem spune că procesul de dezintegrare a Uniunii Sovietice este unul definitiv. Alta este că, profitând de această ocazie, noi vorbim despre 24 februarie, dar așa probabil este firea omului că trebuie să treacă ceva timp pentru ca să ajungi la niște concluzii care pe urmă ți se par absolut banale. Concluzia mea personală, dacă Țările Baltice – Lituania, Letonia și Estonia – nu ar fi aderat în 2004 la Uniunea Europeană și Alianța Nord-Atlantică, astăzi ele nu ar fi existat.
Vocea Basarabiei: Ar fi avut aceeași soartă ca și Ucraina?
Oazu Nantoi: Cu ele s-ar fi început. Asta-i una la mână. A doua concluzie la care eu am ajuns este că pretinsa Transnistrie a pierdut orice valoare pentru Federația Rusă după 24 februarie. Dacă doriți, vom reveni la aceasta.
Vocea Basarabiei: Haideți mai întâi să deschidem cărțile și să spunem de ce acum regiunea transnistreană nu mai este de interes pentru Kremlin.
Oazu Nantoi: Dar e foarte simplu. Haideți să pornim de la 21 decembrie, când Krasnoselski i-a adresat o scrisoare dnei Maia Sandu: „Haideți să ne așezăm la masa de negocieri”. Haideți să revenim la februarie 2019, când ex-președintele Republicii Moldova, Igor Dodon – ce a fost, a fost – la Conferința pentru Securitate de la München a prezentat un material – „Soluția comprehensivă pentru Republica Moldova”. Și el nu ascundea că el propune un scenariu de transnistrizare a Republicii Moldova pe care ulterior Rusia trebuia să i-l bage pe gât Ucrainei. Așa a fost? Scuzați-mă de limbaj nediplomatic, dar asta era situația. Acum ce s-a întâmplat după 24 februarie? Putin și-a formulat scopul de lichidare a Ucrainei, nu de transnistrizare, ci de lichidare a statului ucrainean. Cine nu mă crede pe mine, ce e drept, trebuie să cunoști limba rusă, la 3 aprilie curent pe site-ul RIA Novosti, site-ul unei agenții oficiale, este publicat un material intitulat: „Cum Rusia trebuie să procedeze cu Ucraina”. Și în opinia mea personală, și nu numai, este manifestul fascismului rusesc, care își propune drept scop genocidul poporului ucrainean și lichidarea statului. Iată să ne imaginăm, cum se spune, nu dă Doamne, că Ucraina nu ar fi rezistat. Spuneți-mi, vă rog, „măcelarul din Siria”, generalul Surovikin, ce ar fi căutat prin Chișinău Misiunea OSCE să se intereseze ce statut juridic special ar putea să aibă așa-zisa Transnistrie în cadrul Moldovei reîntregite? Vă dați seama că este un nonsens. Tancurile rusești s-ar fi oprit la Prut. Asta este. Prin urmare, Rusia, din momentul când mizează pe forța brută, pe agresiunea militară, ea nu are nevoie de five + two, format juridic special, agresiunea. Și din momentul când, aici e cel mai important moment, agresiunea rusească s-a împotmolit, nimic nu este definitiv în acest război tragic.
Soarta Ucrainei și a Republicii Moldova implicit se decide pe câmpul de luptă și, deocamdată, noi vedem, eu așa am presupus mai demult că noi suntem implicați în al treilea război mondial hibrid, unde în Ucraina este un război convențional, unde se moare pe câmpul de luptă, dar lumea tot mai mult și tot mai clar este divizată în lumea democratică și lumea regimurilor autoritare.
Vocea Basarabiei: Și rezistența Ucrainei pe moment îl înfurie și mai tare pe liderul de la Kremlin Putin?
Oazu Nantoi: Știți care e situația? Mie îmi aparține așa o expresie că diagnoza lui Putin nu presupune evoluții pozitive. Dar asta deloc nu înseamnă că armata rusească împreună cu trupele acestea ale lui Wagner, împreună cu 23 de mii de foști deținuți care sunt înrolați în calitate de carne de tun, sunt capabili să satisfacă poftele lui Putin. Dat fiind faptul că Putin poate să dorească orice, dar soarta democrației pe continentul european, soarta Ucrainei și a Republicii Moldova implicit se decide pe câmpul de luptă și, deocamdată, noi vedem, eu așa am presupus mai demult că noi suntem implicați în al treilea război mondial hibrid, unde în Ucraina este un război convențional, unde se moare pe câmpul de luptă, dar lumea tot mai mult și tot mai clar este divizată în lumea democratică și lumea regimurilor autoritare. Și de rezultatul acestui război depinde mult prea mult, dacă ne aducem aminte de ziua de 4 februarie curent, când Vladimir Putin a fost la deschiderea Olimpiadei din Beijing și împreună cu liderul chinez a semnat o declarație comună prin care se face o aluzie foarte clară că noi vrem să reîmpărțim lumea, Statele Unite să fie undeva la periferie și vine timpul regimurilor cu democrație suverană.
A fost nevoie de timp pentru ca mari lideri ai lumii democratice să-și dea seama că în Rusia este un regim fascist, un regim autoritar și prin negocieri nu obții nimic, numai înfrângerea militară a regimului Putin poate să aducă o pace viabilă și stabilă.
Vocea Basarabiei: Dvs. lăsați să se înțeleagă că acum se amplifică efectele războiului hibrid. O să vorbim despre acest război hibrid, dar vreau să ne comentați declarația pe care a făcut-o liderul de la Kiev. Dl Zelenski a spus că „războiul se va termina atunci când va muri Putin”.
Oazu Nantoi: Și da, și nu. Eu de mai multe ori am auzit întrebări legate de modul de comportament al politicienilor ucraineni, al liderilor de opinie și eu întotdeauna încerc să atrag atenția la următorul moment: Ucraina este implicată în război, în fiecare clipă mor oameni și, respectiv, de la ucraineni azi nu poți să ceri rafinament diplomatic, care este propriu timpurilor de diplomație, eminențele cenușii etc., etc. Zelenski formulează niște lucruri dure și clare și aici trebuie să atragem atenția la următorul moment – cum s-a schimbat comportamentul lumii democratice din 24 februarie până în prezent. A fost nevoie de timp pentru ca mari lideri ai lumii democratice să-și dea seama că în Rusia este un regim fascist, un regim autoritar și prin negocieri nu obții nimic, numai înfrângerea militară a regimului Putin poate să aducă la o pace viabilă și stabilă.
