Bună ziua, dragi prieteni ai Vocii Basarabiei! Sunt Iulian Ciocan și vă invit la „Radiografia Săptămânii”. Este, de fapt, ultima emisiune din acest an, e 31 decembrie. E un moment potrivit să facem nu doar o radiografie a săptămânii, ci și un bilanț al anului, iar invitata mea din această ultimă zi a anului este scriitoarea Lucreția Bârlădeanu.
Vocea Basarabiei: Lucreția Bârlădeanu, bine ați venit la noi!
Lucreția Bârlădeanu: Bine v-am găsit! Sunt onorată de invitație.
Vocea Basarabiei: Vreau să discutăm mai multe subiecte în această ultimă zi a anului 2022, dar o să începem cu războiul, pentru că este o temă pe care chiar nu avem cum să o evităm. Vreau să te întreb pentru început – cum a fost acest an, 2022, pentru tine? Cum ai simțit acest război din preajma Republicii Moldova și ce a însemnat acest an, și ce a însemnat războiul pentru Republica Moldova?
Lucreția Bârlădeanu: Da, într-adevăr, o întrebare gravă, dramatică, dacă vrei. Cine ar fi gândit, dragă Iulian, că generația noastră ar fi trebuit să se confrunte cu un asemenea impact în viața noastră, mai ales după ce am trecut printr-o altă experiență destul de dramatică, cea a pandemiei, care evocase niște reguli sau o dramă cu niște consecințe foarte-foarte păguboase, pentru că și pandemia a fost un război. Chiar dacă n-am văzut sânge, am văzut foarte multă durere…
Vocea Basarabiei: Chiar și mulți dintre colegii noștri au murit atunci din cauza acestui Covid.
Lucreția Bârlădeanu: Tocmai de asta, vă dați seama câți prieteni, câți colegi, câte rude au căzut pe acest câmp de bătălie nevăzută, într-un fel, pandemia. Noi, cei pentru care se părea că n-ar fi fost de așteptat să se întâmple o asemenea molimă, după ce am fost scuturați, ca să zic așa, de acest război taciturn, care practic a marcat întreaga planetă, uite că anul 2022 ne aduce o altă experiență dramatică, și anume războiul care este chiar la porțile noastre. Bineînțeles că pe lângă nedumerire, pe lângă frică, pe lângă revolta pe care am simțit-o atunci când am înțeles că rușii au declarat război vecinilor noștri ucraineni…
Vocea Basarabiei: Ei, de fapt, nu au declarat război, au spus că e „spețialinaia operația”…
Lucreția Bârlădeanu: Ei bine, n-au declarat, dar noi am înțeles foarte bine ce făceau ei. Deci, mai ales în prima etapă a acestui război ne-am simțit vizați direct de această „operațiune specială”. Nu știam unde se vor opri aceste ambiții și aceste orgolii post-imperialiste rusești și a fost un cutremur sufletesc, care ne-a afectat foarte mult, indiferent de locul unde ne-am aflat. Acest război neașteptat, într-un fel, neașteptat de oamenii cu bun-simț, adică nu puteai crede că la începutul mileniului trei ar putea fi evocate asemenea argumente pentru a începe un război cu frații tăi, frații tăi de sânge și frații tăi de credință. Și e cu atât mai dureros că războiul a purtat și această culoare, ca să-i zic așa, falsă culoare a ortodoxiei. Să nu uităm că atât Dughin, cât și Putin au jucat foarte mult această carte a creștinătății sau această carte a religiei ortodoxe, ortodoxia care ar fi, chipurile, purtătoare de valori, de mari valori morale și, mai ales, de tradiții care s-au încetățenit pe parcursul secolelor, au pus accent pe familie, familiile care au fost cu atâta cruzime distruse în Ucraina și au rămas atâția copii fără părinți, atâtea femei fără bărbați, atâta durere. Războiul acesta a schimbat și optica noastră față de cei care până mai adineaori au fost aproape că prietenii noștri sau au fost vecinii noștri, a schimbat foarte multe în conceptul nostru filosofic, în conceptul nostru de a înțelege viața. Acest război a mai arătat o cruzime de netăgăduit și de neimaginat a armatei ruse, care, vedeți bine, este considerată acum ca o armată teroristă și sper că, până la urmă, va fi trasă la răspundere pentru acest lucru, ca o armată care a luptat cu oamenii civili, cu copiii, cu bătrânii, cu femeile. Întreg arsenalul acesta, toate evenimentele acestea care au declanșat războiul din Ucraina, toate aspectele acestea sângeroase, bineînțeles că au schimbat, într-un fel, și sensibilitatea noastră, și optica noastră asupra vieții, asupra oamenilor din preajma noastră. A declanșat în noi această compasiune față de cel oropsit, pentru că-i una atunci când vezi imagini dintr-un război din Siria sau din altă parte, ți se par lucrurile acestea atât de departe, ceva care nu te vizează direct, or aici, în capul nostru întotdeauna funcționează și faptul acesta că am putea fi noi în postura această de victimă.
Vocea Basarabiei: Putem să spunem că compasiunea moldovenilor s-a văzut foarte bine atunci când au venit refugiații ucraineni aici.
Lucreția Bârlădeanu: Da, acesta este un alt moment foarte important din nou care ne-a marcat și ne-a arătat o față, o adevărată față creștinească, dacă doriți, și nu doar umană, una umană, pentru că sunt foarte mândră de concetățenii noștri și de comportamentul lor în această fază atât de complicată și atât de grea a războiului ucrainean, când foarte mulți refugiați au trecut prin Moldova, mergând mai departe sau au rămas aici la noi și care au primit din partea moldovenilor o asistență de cea mai înaltă clasă. Și vreau să vă spun că acest detaliu a fost bine primit și a fost apreciat foarte mult în întreaga lume.
Vocea Basarabiei: În Occident chiar…
Lucreția Bârlădeanu: Da, și experiența mea pe care o am din Franța, deci, m-a bucurat foarte mult această imagine. Și acolo, de altfel, să știți că noi, inclusiv moldovenii din Franța, am avut atâtea posibilități de a colecta și haine, și bani, și ajutoare pe care le-am trimis în Ucraina ori ne-am dus la punctele de colectare franceze ca să ne aducem contribuția. Și acest lucru s-a văzut, s-a văzut și s-a simțit, și cred eu că acum imaginea Moldovei în lume a adăugat ceva foarte important și esențial după acest gest de compasiune, de ajutor, de omenie pe care l-au manifestat moldovenii față de ucraineni.
Vocea Basarabiei: Există părerea că, dacă n-ar fi existat acest război, Moldova n-ar fi obținut acest statut de țară candidată pentru aderare la Uniunea Europeană.
Lucreția Bârlădeanu: Părerile sunt păreri, bine, noi știm că ne-am…
Vocea Basarabiei: Adică această urgie cumva a grăbit…
Lucreția Bârlădeanu: Noi știm că de foarte mult timp ne-am fixat acest obiectiv și am fost de foarte multe ori foarte aproape de a face acest pas, de a depune această cerere de intrare în comunitatea europeană, or întotdeauna se cam întâmpla ceva. Deci, știm noi care a fost experiența noastră cu marii politicieni „europeni”, care nu făceau altceva decât, jucând această carte de integrare europeană, luau fonduri și se îmbogățeau personal ș.a.m.d. și ne lăsau baltă, cu buzele umflate, ca să zic așa, fără a merge mai departe și fără a face acele schimbări sau acele reforme pe care le cerea comunitatea europeană. S-ar putea întâmpla, că de multe ori în istoria civilizației se întâmplă chestii când o durere poate provoca o mișcare pozitivă înainte. Țineți minte, probabil cunoașteți că în parlamentul englez pe scaunul prim-ministrului se află un sac cu lână, care vorbește despre o molimă care a atacat Anglia și pământurile nu mai rodeau și atunci oamenii au fost nevoiți să crească oi, lâna a trebuit să fie exploatată, dusă mai departe, și în felul acesta s-a dezvoltat comerțul, s-a dezvoltat industria și statul a prosperat. Se întâmplă chestii foarte surprinzătoare câteodată, când un rău poate să producă un eveniment foarte important, pozitiv. Desigur, păcat că acest eveniment pozitiv s-a întâmplat pe fundalul acesta dramatic, dar nu trebuie să minimalizăm, după mine, nu trebuie să minimalizăm rolul nostru ca țară și ca efort pe care l-am făcut în toți acești ani pentru a ne apropia de comunitatea europeană și nu trebuie să fim întotdeauna, să privim lucrurile doar că ni s-a oferit un dar nemeritat – nu, eu cred că, și aici, dacă îmi permiți să spun, eu am avut posibilitatea să vizitez în repetate rânduri în ultimii ani și Ucraina, și cum știi foarte bine, vin foarte des în Moldova și vreau să zic că, dacă ar fi să compar cum merg lucrurile sub diferite aspecte, nu numai economic, nu numai sub aspectul infrastructurii, dar și mental, adică care este efectul modernității asupra psihologiei oamenilor, eu consider că Moldova este o țară cu valori europene foarte bine puse la punct.
Vocea Basarabiei: Da, acesta e un lucru îmbucurător să-l aud. De-a lungul războiului se aud mereu de la Moscova niște declarații, niște avertismente care vizează Republica Moldova, ultima declarație, iată, este cea a viceministrului de externe al Rusiei, Mihail Galuzin, care a găsit, a depistat un soi de colaborare strânsă a Moldovei cu Occidentul în plan militar, zice el, și mai zice că această colaborarea seamănă tot mai mult cu acapararea unor teritorii, acumularea nesăbuită a armamentului occidental apropie Moldova de o catastrofă. Așa a zis dl Galuzin. Și întrebarea mea este – ce stă dincolo de acest avertisment, de acest cuvânt „catastrofă”, poate fi mai rău decât ceea ce am pățit în 1992 în războiul acela cu Transnistria?
Lucreția Bârlădeanu: Uite, chiar că nu pot să-ți răspund la această întrebare în sensul concret că nu știu ce poate fi în capul unor oameni bolnavi de orgolii și de acaparare, și de ambiții deșarte, nu înțeleg de unde vine acest interes atât de sporit și atât de constant față de o țară liberă. Nu s-au obișnuit, în definitiv, cei de la Moscova că peste 30 de ani suntem un stat independent, că avem o conducere, că avem libertatea de a alege cu cine să colaborăm, în ce domeniu și cât?
Vocea Basarabiei: Probabil că ei nu cred așa.
Lucreția Bârlădeanu: Păi, în definitiv, e cazul ca să însușească această lecție. Dacă în cazul ucrainenilor mai pot juca cărțile acestea că au fost un stat, că a existat Kievskaia Rusi, că a existat nu știu care, că au făcut jocurile lor strategice în această țară și că, mă rog, dar în cazul Moldovei care ar fi această legătură de sânge, această legătură care încearcă mereu să și-o revendice? Oare nu e clar pentru conducătorii aceștia, pentru cei care stau astăzi în fruntea Rusiei că suntem un stat independent, că avem complet alte rădăcini, că suntem complet de alte origini, că avem alte aspirații?
Vocea Basarabiei: Și dacă admitem că Rusia nu consideră așa, dacă admitem că Rusia consideră că acesta este teritoriul ei, teritoriul rus pe care ea trebuie să-l recupereze, ce facem?
Lucreția Bârlădeanu: Probabil că trebuie să facem ceea ce au făcut și ucrainenii, adică trebuie să găsim prieteni în lumea întreagă, care au o deschidere sănătoasă asupra istoriei și asupra dreptului fiecărui popor de a fi suveran și să avem prieteni nu din cei care să le placă să ne pună jugul în gât sau să ne strângă cu ușa, sau să ne facă holopii lor, pentru că nu suntem, noi n-avem această…
Vocea Basarabiei: Acești prieteni despre care vorbești ar fi preponderent din Occident?
Lucreția Bârlădeanu: Bineînțeles că ar fi, în primul rând, desigur că frații noștri români, dar și Europa cu care împărtășim aceleași valori, aceleași valori umane, aceleași valori culturale. De ce nu?
Vocea Basarabiei: Tocmai apropierea aceasta de Occident irită Rusia. Și atunci am o întrebare la tine – ești o scriitoare care face naveta, mereu face naveta Paris-Chișinău, Chișinău-Paris. Deci, stai o vreme la Paris, pe urmă vii și stai o vreme la Chișinău, știi foarte bine situația de aici, la fel de bine o știi pe cea din Franța, din Occident, și vreau să te întreb – se vorbește foarte mult despre un soi de fascinație care există în Franța față de Rusia, poate că și din cauza acestei fascinații dl Macron, președintele francez, îl sună foarte des pe Putin și încearcă să găsească niște garanții pentru Rusia, vreau să te întreb – există această fascinație în Franța pentru Rusia și cum se explică ea, dacă există?
Lucreția Bârlădeanu: Mi-am pus și eu întrebarea asta chiar de când, mai mult sau mai puțin, m-am stabilit acolo, temporar, cum zici tu, așa cu perspectiva de a mă întoarce din când în când în Moldova, ar fi poate mai multe explicații, eu zic ceea ce văd eu sau cum îmi imaginez eu. În primul rând, să nu uităm că Franța s-a confruntat cu Rusia într-un război, războiul cu Napoleon…
Vocea Basarabiei: Care ne-a dezavantajat pe noi, că după aia Basarabia a trecut la Rusia?
Lucreția Bârlădeanu: Da, exact, și unde Franța a pierdut. Deci, armata asta care era invincibilă și, uite, în confruntarea asta, de fapt, rușii au avut un aliat destul de puternic – clima, care i-a ajutat, dar oricum le-a creat un fel de mister, dacă vrei, sau un fel de frică, adică nu te du acolo, că acolo este ursul…
Vocea Basarabiei: Misterul rusesc, așa.
Lucreția Bârlădeanu: …și ar putea să te strângă, și nu știu ce, probabil că asta ar fi una din cauze. Altă cauză este faptul că Rusia a preluat de la francezi idealurile Revoluției Franceze, care așa și n-au fost bine implantate în Franța: liberté, égalité, fraternité. Deci, acestea au fost idealurile cu care a lucrat…
Vocea Basarabiei: Ar veni că Revoluția bolșevică este un fel de exces al Revoluției Franceze?
Lucreția Bârlădeanu: Exact, și faptul acesta, da, francezii care au avut întotdeauna acest sentiment al libertății, al dreptății sociale, al egalității, uite că foarte mulți ani au considerat că Rusia a reușit să implementeze aceste idealuri în practică, cu toate că nu s-au aplecat destul de bine ca să vadă că, în realitate, ele au suferit un eșec total în Rusia. Mai mult decât atât, foarte mulți scriitori au susținut în mod evident și păgubitor, de fapt, această idee că, uite, Rusia comunistă a reușit să facă egalitate…
Vocea Basarabiei: Să facă ceea ce nu am făcut noi...
Lucreția Bârlădeanu: Da, egalitate între oameni. Eu îmi amintesc că marele, mă rog, scriitor și filosof, intelectual Sartre, care a susținut cu atâta fervoare statul acesta socialist și atunci când chiar era evident că este o închisoare a popoarelor, îmi amintesc replica lui Simone de Beauvoir, care a zis: „Bine, dacă noi luăm această idee a comunismului, tinerilor francezi ce le dăm în schimb?”. Vă dați seama, adică ideea asta care era distructivă, care arăta că a fost greșit implementată de dragul simbolului ei, adică să nu descoperi sau să nu pui accentele pe i și să nu spui adevărul, fatalitatea care a avut loc în Rusia, adică această idee, ce a creat, ce orgii a crea ea în Rusia. Deci, o parte din intelectualitatea franceză a fost implicată în acest joc al revoluției rusești, al comunismului și s-a perpetuat pe parcursul secolului XX, din generație în generație, până când am ajuns la un moment dat că Partidul Comunist, chiar și la ora asta, are un procent destul de mare în Franța. Dar acum poate că este…
Vocea Basarabiei: Acum nu cumva războiul acesta i-a deschis ochii?
Lucreția Bârlădeanu: E o despărțire, chiar și evenimentele, ultimele evenimente, războiul din Ucraina, politicienii francezi s-au despărțit, într-un fel, de Rusia, dar au lăsat să funcționeze idealurile acestea comuniste, adică idealurile dreptății. Pe urmă, pentru ca să continui, un moment foarte important, după mine, ar fi și faptul că francezii sunt antiamericani. Și de ce? Zic chestia asta, nu pot să o pronunț la alt nivel, adică așa, mă rog, dar faptul că ceea ce aduce cu sine limba engleză, adică o pseudocultură, într-un fel, sticla cu Coca-Cola și telefonul mobil ș.a.m.d., tot plin cu englezisme a făcut să mâne mai spre periferie limba franceză și cultura franceză, acestea sunt niște lucruri care francezilor nu le prea convin.
Vocea Basarabiei: Și ei s-au simțit cumva…
Lucreția Bârlădeanu: Deci, o sumedenie de lucruri. Pe urmă, francezilor nu le place ca cineva să le dicteze ce au a face.
Vocea Basarabiei: Să le facă agenda pentru ei, așa, da?
Lucreția Bârlădeanu: Exact, să le facă agenda. Rușii n-au această treabă, n-au ajuns, deocamdată, să le facă asta. Or, americanii din când în când, deci, atunci când la mesele mari, când se încearcă să se ia o decizie desigur că trebuie să țină cont poate și de prezența lor. Adică, una peste alta, mă gândesc că această fascinație de care mă întrebai, ea ar avea niște motive subiective, poate unele obiective, și mă gândesc că în cel de-Al Doilea Război Mondial, când Uniunea Sovietică a luptat de la începutul războiului până la finele lui și a ajuns până la Berlin, iar Franța a capitulat, și asta este o pată care rămâne pe fața ei. Deci, ea îi este recunoscătoare, într-un fel, Rusiei pentru acest efort, pentru această…
Vocea Basarabiei: Deci, dacă Rusia nu învingea, Franța nu era eliberată?
Lucreția Bârlădeanu: Exact, care a făcut-o și de-atâta și i-a lăsat mână liberă după cel de-Al Doilea Război Mondial, ca să poată să-și facă jocurile în Europa de Est și de-atâta și suntem acum în situația în care suntem.
Vocea Basarabiei: Da, foarte interesante aceste explicații. Sperăm, eu sper, cel puțin, că această fascinație se va mai diminua după ceea ce se întâmplă în Ucraina. Doar încă o chestiune legată de război, președintele Vladimir Putin a spus recent că scopul Rusiei este unificarea poporului rus, asta ne privește pe noi?
Lucreția Bârlădeanu: Păi să-și ia rușii de peste tot, să și-i ia în țară!
Vocea Basarabiei: Nu, mă tem că are în vedere altceva. Oriunde sunt comunități rusești s-ar putea să vină și să le…
Lucreția Bârlădeanu: Deci, vă dați seama cât de oribilă este istoria, cum au lucrat serviciile acestea secrete ruse pe parcursul secolelor, cum și-au trimis mesagerii sub pretextul de mari eliberatori și de mari iluminatori, în rolul iluminator al omului civilizat, pentru ca să subjuge alte popoare, sub pretextul adică acestor civilizații? Am găsit și am prezentat cândva o carte pe care am găsit-o în Vest, tradusă în limba franceză, a unui scriitor american, care vorbea despre această farsă pe care o face Rusia, a făcut-o Rusia pe parcursul istoriei, când zicea că ea este purtătorul civilizației în lume, ea, la care acasă era șerbie, și când ajunge în Basarabia, unde era o civilizație totuși europeană…
Vocea Basarabiei: Da, era mai liberă, erau țăranii mai liberi.
Lucreția Bârlădeanu: …și unde oamenii, boiernașii de țară sau de Chișinău vorbeau câteva limbi, și copiii lor învățau în străinătate și se dezvoltau cu totul alte relații, și să vii să zici că ai adus cultură acolo unde ea era instalată deja, iar la tine acasă lucrurile stăteau încă în Evul Mediu, este pur și simplu o lipsă de respect pentru cei care încerci să emiți această afirmație. Mi se pare aberantă această idee, adică ce înseamnă unificare? Ce înseamnă, o să-și unifice și rușii care sunt în America, o să ajungă și la acei care s-au dus în Africa?
Vocea Basarabiei: Bănuiesc că asta nu le stă în putere, dar acolo unde pot s-ar putea, cine știe. Nu știu, e o presupunere de-a mea, așa, scriitoricească, nu vreau să sperii pe nimeni, pentru că…
Lucreția Bârlădeanu: Da, grandomania asta, eu cred că ea, în definitiv, trebuie să aibă niște limite și ceea ce surprinde este chiar faptul că după ce au testat și au văzut cam care ar fi potențialul lor și militar, și economic, și uman în această încăierare, în acest război, mie mi se pare că ar trebui să-și mai tempereze un pic orgoliile, pentru că altfel devin ridicoli. (…)
