Vocea Basarabiei: Astăzi vom vorbi despre asemănările sau deosebirile care există între ceea ce s-a întâmplat în 1992 la Nistru și ceea ce se întâmplă astăzi în imediata vecinătate a Republicii Moldova, ne referim la agresiunea Rusiei în Ucraina, pornită pe 24 februarie anul trecut, dar și pentru că suntem și în ajunul unei zile importante pentru cetățenii Republicii Moldova și pentru statul Republica Moldova, pe 2 martie se împlinesc 31 de ani de la izbucnirea conflictului armat de la Nistru, în care peste 300 de persoane și-au pierdut viața și alte aproximativ 370 de persoane au fost rănite, despre istoria și consecințele războiului din 1992 de la Nistru vorbim cu jurnalistul Gheorghe Budeanu.
Gheorghe Budeanu: Mulțumesc pentru invitație! Sunt pentru prima dată aici și din câte îmi amintesc eu, și îți amintești și tu, probabil, Vocea Basarabiei a fost lansată la Nisporeni, în centrul raional de acolo.
Vocea Basarabiei: Așa e, și noi ambii suntem de la Nisporeni.
Gheorghe Budeanu: Așa că Vocea Basarabiei este a noastră, a tuturor nisporenenilor.
Vocea Basarabiei: Și noi zicem că Vocea Basarabiei este un post de radio al tuturor și este un post de radio pentru toți. Să mai zic eu cine este jurnalistul Gheorghe Budeanu, este cel care a participat ca voluntar în războiul de la Nistru din 1992, a relatat despre cele ce s-au întâmplat, despre oameni, despre localitățile din stânga Nistrului, a scris cu regularitate despre problema transnistreană, inclusiv după încetarea focului. La 30 de ani de la acele evenimente tragice a reeditat volumul Transnistria în flăcări, o carte care cuprinde mai multe reportaje de război. A apărut inițial imediat după ce s-a terminat războiul?
Gheorghe Budeanu: A apărut în primăvara lui 1993.
Vocea Basarabiei: Deci, la scurt timp. În 2014 a lansat cartea Suntem aici o cruce pe apa Nistrului, iar în 2020 a lansat romanul Un strigăt pe Nistru, iarăși cu personaje adevărate și mai puțin adevărate sau, totuși, adevărate?
Gheorghe Budeanu: În aceste trei cărți abordez, să spun așa, mai sofisticat, subiectul Transnistriei, vorbesc despre soarta Transnistriei.
Ceea ce s-a întâmplat în Transnistria, și se mai întâmplă, ne atinge pe fiecare dintre noi, inclusiv întreaga republică, inclusiv toată populația din stânga Nistrului.
Vocea Basarabiei: Dar soarta Transnistriei e soarta oamenilor din Transnistria, soarta întregii Republici Moldova.
Gheorghe Budeanu: Evident, care include totul, sigur că da, pentru că ceea ce s-a întâmplat în Transnistria, și se mai întâmplă, ne atinge pe fiecare dintre noi, inclusiv întreaga republică, inclusiv toată populația din stânga Nistrului. Dar cea de-a treia carte, care a apărut în 2019, a fost Un strigăt pe Nistru și este un roman, un roman pe care l-am scris anume din simplul motiv că voiam ca generația tânără să citească despre cele ce s-au întâmplat atunci la Nistru, dar generația tânără, în genere, citește puțin în ultimii ani, iar publicistică citește și mai puțin.
Vocea Basarabiei: Dacă astăzi s-ar face un sondaj și ar trebui să răspundă cei intervievați la întrebarea – „Ce s-a întâmplat în 1992 la Nistru?”, câți din cei care ar participa la această cercetare sociologică ar putea să dea un răspuns clar?
Gheorghe Budeanu: Eu cred că din generația tânără despre care vorbim ar fi doar vreo 20%, unii dintre ei fiind copii sau nepoți de-ai participanților la războiul de pe Nistru. Și de aceea am vrut să fac un roman, ca prin ficțiune, printr-o modalitate artistică să redau mai multe evenimente care au avut loc în 1992, în timpul războiului din 1992.
Vocea Basarabiei: Dar ce a fost în 1992 la Nistru, pentru ca să le fie clar și celor care știu, dar și celor poate mai puțin știu despre ceea ce a fost atunci?
Gheorghe Budeanu: Eu am vrut să fac o paranteză anume în acest sens. Dvs. când ați început emisiunea ați menționat conflictul din 1992, conflictul armat…
Vocea Basarabiei: El e, de fapt, război moldo-rus.
Gheorghe Budeanu: Da. Dacă auzea generalul Ion Costaș despre conflict, mai ales în ultimul timp el a menționat lucrul acesta foarte supărat și aspru, că ar trebui deja să ne debarasăm de această expresie, „conflictul de pe Nistru”, pentru că nu a fost un conflict, un conflict poate fi și o ceartă între doi oameni…
Vocea Basarabiei: Conflict armat, totuși, e sinonim cu război.
Dacă mai menționezi și armat, se apropie de sensul pe care noi vrem să-l redăm evenimentelor care au avut loc atunci în stânga Nistrului, în partea de est a Republicii Moldova.
Vocea Basarabiei: Iată ce spun moldovenii, că au luptat frați cu frați, rude cu rude, cunoștințe cu cunoștințe, că și pe o parte a Nistrului, și pe cealaltă parte a Nistrului erau cetățeni ai Republicii Moldova. Hai încă o dată să explicăm, totuși, ce înseamnă un război când luptă frate cu frate și ce înseamnă un război când luptă o țară împotriva altei țări.
Gheorghe Budeanu: Explicația e foarte simplă. Propagandistic, Rusia a sugerat și a băgat în capul moldovenilor că acesta a fost un război interetnic.
Vocea Basarabiei: Și informațional războiul a fost câștigat de Rusia atunci?
Gheorghe Budeanu: Atunci a fost câștigat nu numai informațional, din câte vedem, dar este foarte simplă această strategie a colonialismului militar rusesc, ocupă teritorii, apoi mobilizează populația locală, ca să-și facă interesele prin mijloacele armatei, prin arme.
Vocea Basarabiei: Ca ulterior să spună că își apără cetățenii oriunde s-ar afla pe acest glob pământesc?
Gheorghe Budeanu: Ca ulterior să spună că își apără cetățenii, chiar și mai înainte, nu numai ulterior, ea face lucrul acesta, dar este o teorie a lor de a-și bate joc de populația pe care o cotropesc. Uitați-vă acum în Donbas, cei din așa-zisele republici Luhansk și Donețk sunt mobilizați ca să lupte împotriva ucrainenilor, așa și populația din stânga Nistrului a fost mobilizată ca să lupte împotriva noastră, deși, dacă e să judecăm normal, majoritatea sunt frații noștri acolo, în afară de rușii veniți tot cu sens de colonizatori.
Câte vedem, rușii continuă să-și valorifice planurile de mai departe, pentru că ne stăpânesc, sunt aici.
Vocea Basarabiei: Și atunci, ce n-au putut împărți frații?
Gheorghe Budeanu: Dar frații n-au avut ce împărți, i-au mobilizat forțele rusești și de securitate rusească, fostul KGB, care și acum este, MGB-ul de dincolo de Nistru, i-au mobilizat, au trezit, au fortificat acea zâzanie interetnică aici pe malurile Nistrului și i-au mobilizat ca să lupte împotriva noastră, ca ei să rămână stăpâni pe locul respectiv în stânga Nistrului, ca să-și valorifice planurile de mai departe. Și din câte vedem, ei continuă să-și valorifice planurile de mai departe, pentru că ne stăpânesc, sunt aici.
Vocea Basarabiei: Ce se crede? Că acel teritoriu din estul Republicii Moldova ar fi un fel de loc de unde Federația Rusă ar fi putut să-și apere interesele inclusiv până departe în Balcani.
Gheorghe Budeanu: Da, acesta și era scopul lor.
Vocea Basarabiei: Și interesul lor în jurul Mării Negre niciodată nu a lipsit, adică ei și-au dorit să stăpânească întreaga regiune.
Gheorghe Budeanu: Da, dacă vă amintiți, Rusia încă de prin secolul XVIII avea interese în partea asta spre Balcani, spre Constantinopol și, evident, în special strâmtorile Bosfor și Dardanele de la Marea Neagră. Din câte vedem, deocamdată, cu ajutorul Ucrainei, ei nu-i reușește în ultimul timp să-și realizeze acest scop.
Vocea Basarabiei: Dar atunci, în ‘92, s-a reușit separarea celor două maluri ale Nistrului?
Gheorghe Budeanu: Atunci s-a reușit, pentru că, de fapt, în ‘92 exista încă Uniunea Sovietică, chiar dacă se destrămase Uniunea Sovietică cu câteva luni în urmă, în decembrie ’91, structurile au rămas aceleași. Eu țin minte, în comisariatele militare de la noi încă erau cadre sovietice și dacă ar trebui să revenim la subiectul unei mobilizări, pentru că au fost și mici mobilizări, așa, în diferite localități și atunci comisariatele militare îi luau. Iată de la Dolna au luat două persoane care nu erau cele mai potrivite pentru a participa la războiul din stânga Nistrului, dar două persoane care n-au putut să se apere și să se eschiveze ca și să fie mobilizate. Unuia, țin minte, îi zice Fundureanu. Așa s-a întâmplat în toate satele și de aceea au avut loc tragediile de la Tighina și în multe alte locuri, pentru că nu a fost bine organizat și nu avea cine, majoritatea comisariatelor militare erau sovietice încă.
Vocea Basarabiei: Dar ar putea Gheorghe Budeanu astăzi să ne explice cum s-a decis ca să fie amplasat așa-zisul hotar administrativ și care localități să fie în administrarea administrației tiraspolene, pentru că acum cea mai mare dispută se poartă pe Tighina, că Tighina niciodată n-a aparținut de Tiraspol?
Dacă vă amintiți, principala zâzanie a războiului de pe Nistru a fost la Tighina…
Vocea Basarabiei: Generalului Gusleakov acum îi transmitem salutări și multă sănătate, el a fost cel care a ținut piept cu întregul colectiv, ei au rezistat.
Gheorghe Budeanu: Da, comisarul poliției din Tighina. Am fost în timpul războiului acolo, alături de Gusleakov și ne cunoaștem foarte bine, dar asta și a fost intenția, ca să pună o capcană și în dreapta Nistrului, adică pe teritoriul Republicii Moldova.
Vocea Basarabiei: Cum s-a reușit, totuși, ca să ia Tighina de partea cealaltă?
Gheorghe Budeanu: Păi s-a reușit foarte simplu, pentru că era încă unitatea militară sovietică în Cetatea de la Tighina, aici, la marginea Tighinei, cum mergi spre Tiraspol, în Tighina foarte mulți ruși locuiau și locuiesc în continuare, apoi a fost, dacă vă amintiți, colonelul Kostenko…
Vocea Basarabiei: Sângerosul Kostenko…
Gheorghe Budeanu: Sângerosul colonel Kostenko cu gardiștii săi, care făcea prăpăd în acest oraș și unele greșeli ale militarilor noștri, care, evident, nu participaseră încă la niciun război, nu cunoșteau, nu aveau tactică, atunci când au intrat să elibereze Tighina n-au organizat bine acea eliberare. Dacă că amintiți, acele două autocare, primul autocar cu ostași moldoveni, iar al doilea cu armele ostașilor moldoveni și eu am fost chiar în ultima zi de război, când trebuiau să fie introduse trupele de pacificatori moldoveni, ruși și transnistreni, la Tighina a venit generalul Lebed și a întrunit comandanții batalioanelor de pacificatori, ca să le dea anumite indicații, când se făcea pace de-acum și eu n-am reușit să intru cu comandatul pacificatorilor moldoveni și cât avea loc acea ședință cu generalul Lebed m-am strecurat în centrul orașului în fața executivului orășenesc, am văzut tabloul, ce se întâmplase atunci, la 19 iunie, în centrul Tighinei, când ai noștri au încercat să elibereze orașul și au fost distruși, au fost foarte mulți morți.
Vocea Basarabiei: Și eu tot am fost atunci la Tighina și îmi amintesc cu multe amănunte acel măcel de acolo și trebuie să vorbim și despre erorile pe care le-au comis și militarii Republicii Moldova, mă refer la generalul Creangă, la generalul Dabija, pentru că acei tineri care au fost trimiși în acele autobuze PAZ, le văd și acuma, ei habar nu aveau unde se duc.
Gheorghe Budeanu: Da, unde se duc și ce trebuie să facă…
Vocea Basarabiei: Și ceea ce îmi amintesc și eu, că atunci totuși în partea stângă a Nistrului s-a folosit tehnică masiv și au reușit să strivească viețile multor din acei tineri. Acei tineri strigau în gura mare, între timp se săpau șanțuri, de vii îi băgau în acele șanțuri și dădeau pământul peste ei.
A fost o ofensivă a tancurilor rusești asupra orașului Tighina, în fața căreia forțele noastre moldovenești nu au rezistat, mai ales că din spate îi împușcau din unitatea militară rusească dislocată în Cetatea Tighina.
Vocea Basarabiei: Dar după aceea foarte mulți erau supărați că și lor li se dădea ordin de retragere și aceasta însemna o demoralizare a celor care totuși manifestau eroism? Eu nu știu dacă astăzi s-ar putea aduna suficiente forțe ca să demonstreze acel patriotism de atunci, acea vitejie.
Gheorghe Budeanu: Dacă e să vorbim dacă ar da dovadă generațiile mai tinere de acel patriotism, s-ar putea de vorbit foarte mult la acest capitol, dar atunci ziceați că au fost și ordine de retragere. Păi nu-i vorba numai de Tighina aici, și la Coșnița au existat, și la Cocieri…
Vocea Basarabiei: Peste tot au fost, pe toate platourile…
Gheorghe Budeanu: Dacă vă amintiți, noi, generația noastră, în special dumneata, care cunoști și ai editat și o carte, Râul de sânge, despre evenimentele din 1992, dacă vă amintiți, președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, n-a declarat stare de război atunci. Noi, oficial, nu am avut un război în anul 1992, pentru că dacă era anunțat oficial, avea să fie stare de război, avea să fie mobilizare corectă, ca pe timp de război, dar așa…
Vocea Basarabiei: Dar acordul de încetare a focului l-au semnat Mircea Snegur, Boris Elțîn în prezența lui Igor Smirnov atunci?
Gheorghe Budeanu: Da, ei l-au semnat, dar acela n-a fost un acord semnat după un război clasic.
Vocea Basarabiei: Dar foarte mulți cunoscători ai dosarului transnistrean spun că tocmai semnarea acestui acord a demonstrat că Rusia a fost implicată, pentru că Rusia nu voia să recunoască?
Gheorghe Budeanu: Iarăși e alt subiect de discuție. Rusia n-a vrut și nici acum probabil nu recunoaște acest lucru, că a fost implicată oficial în acel război, dar noi cunoaștem aceste lucruri, Armata a 14-a, la Tiraspol ce se întâmpla, militarii ruși au înarmat și au trecut de partea gardiștilor transnistreni. Gardiștii erau unități militare care au fost organizate tot de structurile NKVD-iste rusești din regiunea transnistreană.
Vocea Basarabiei: Dar cazacii la ordinul cui au venit?
Gheorghe Budeanu: Cazacii au venit tot la ordinul celor de la Moscova prin Ucraina, tot așa cum, să zicem, pușcăriașii ruși participă acum la războiul din Donbas.
