Vocea Basarabiei: Astăzi vom vorbi despre artă, despre cultură, despre talente cu bani sau bani pentru talente; astăzi vom vorbi despre prezentul și viitorul Republicii Moldova împreună cu Rodica Roșioru. Rodica Roșioru este absolventă a Academiei de Muzică din București, este vioristă, solistă, mulți ani am văzut-o în scenă, acum pregătește tineri pentru scenă, este profesoară de canto, doctor în muzică, are mulți elevi pe care i-a pregătit să participe la mai multe competiții muzicale de prestigiu, destinate tinerelor talente și care s-au dovedit a fi și câștigători ai mai multor concursuri aici, acasă, în Republica Moldova, dar și pe alte scene de peste hotare. Bine ai revenit la Vocea Basarabiei!
Rodica Roșioru: Bine v-am regăsit!
Vocea Basarabiei: Acum o săptămână s-a scris atât de mult despre Rodica Roșioru și despre fata care a câștigat concursul, în premieră, Republica Moldova a câștigat acest Grand Prix la Concursul Sanremo Junior, Mădălina Lungu îi zice câștigătoarei. În general, e mai multă atenție focusată pe talente și pe profesorii lor atunci când vin cu premii, vin cu medalii, cu trofee sau și în viața cotidiană se mai întâmplă ca să-și amintească de profesori nu doar copiii care învață, părinții, dar și societatea?
Rodica Roșioru: Vreau să vă zic că este prima dată când avem atâta atenție din partea presei, din partea tuturor celor care ne-au invitat, au scris, ne-au felicitat, suntem foarte recunoscători. Deși copiii cu care lucrez eu de mult aduc premii internaționale în țară, dar, așa cum am spus, este prima dată când ni se acordă atâta atenție, poate dat fiind faptul că, așa cum ați menționat, este pentru prima dată când cineva din Republica Moldova câștigă Marele Premiu la Sanremo.
Vocea Basarabiei: Dar cine se bucură mai mult, copilul sau profesorul?
Rodica Roșioru: Probabil că profesorul se bucură mai mult, pentru că în cazul Mădălinei este un copil foarte rezervat. Chiar am urmărit, atunci când și-a primit trofeul, mă gândeam la ceilalți, ei ce ar fi făcut, la fiecare în parte, și am constatat faptul că ea este atât de serioasă, atât de concentrată, atât de responsabilă, încât nici nu a reușit să se bucure pentru acest premiu. Deci, ea imediat s-a gândit că are de cântat în continuare, și are de cântat după ce a luat în mână Premiul Mare și probabil nu-i era ușor să dea și un zâmbet sau să se bucure, deși un surâs acolo a fost, unul mic.
Vocea Basarabiei: Și e bine, și felicitări și cu această ocazie!
Rodica Roșioru: Mulțumesc!
Vocea Basarabiei: Pentru că despre Republica Moldova se vorbește mult atunci când câștigă la anumite competiții unde sunt expuse vinurile sau despre fotbal, cu anumite ocazii, iată, în ultimul timp și despre cultură, parcă ar fi mult mai prezentă Republica Moldova în afara țării pe mai multe scene.
Rodica Roșioru: Să știți că mereu Republica Moldova atunci când mergem la competiții internaționale este primită foarte bine și este cotată foarte bine. Cel puțin, toată lumea apleacă urechea atunci când cântă un reprezentant al Republicii Moldova, se uită din culise, îl urmăresc, se șușotesc, vorbesc. Deci, noi avem totuși cu ce ne mândri la capitolul acesta.
Din lipsă de bani, foarte multe talente nu pot să se afirme la concursurile naționale și internaționale
Vocea Basarabiei: Sunt multe talente pe metrul păstrat?
Rodica Roșioru: Foarte multe talente. Foarte multe talente nevalorificate, foarte multe talente care din motiv că nu au o susținere financiară nu pot să-și permită să meargă la un concurs serios sau aceleași ore de canto, și ele sunt plătite de către părinți, unii nu au aceste posibilități. Eu îmi doresc foarte mult în perioada imediat următoare să fac un concurs pentru copiii din mediul rural, pentru copiii care nu au posibilitatea să vină sau să vadă un artist în fața ochilor, pentru că știu că atunci când pleacă artiștii noștri undeva în sânul țării, acolo la țară, cineva din copii mi-a zis, un artist a fost întrebat: „Dar mai sunt artiști vii, mai sunt poeți vii?”. Deci este un lucru care pe mine, de exemplu, mă sensibilizează și chiar aș vrea să fac un concurs în care să găsim resurse ca să aducem acești copii, să evolueze pe o scenă frumoasă, cu un juriu în care ei să recunoască niște personalități despre care doar au auzit sau i-au văzut la televizor.
Vocea Basarabiei: Apropo, pentru că merg și eu deseori în Moldova profundă și discut cu oamenii de la firul ierbii, ei ce spun? Că ar exista chiar și o discriminare, pentru că în Chișinău și în alte orașe, acolo copiii ar fi mult mai favorizați, pentru că cel care are talent merge la pictură, cel care are talent merge la muzică, dar în mediul rural ei sunt mai văduviți și iată poate tocmai e potrivită această observație și această sugestie, și această intenție de a merge și mai departe de capitală, de discutat cu acești tineri care au aptitudini, au vocație, dar cum îi identificați voi? Rodica Roșioru cum identifică acești tineri?
Dacă este măcar un grăunte mic de talent, atunci eu mă apuc să lucrez cu acest copil
Rodica Roșioru: Îi audiez, îi ascult. Bineînțeles că absolut toți copiii care au venit la mine sunt copii în marea lor majoritate care nu au studii muzicale și tot ceea ce fac pe plan muzical fac doar cu mine. Dacă este măcar un grăunte mic de talent, atunci eu mă apuc să lucrez cu acest copil, pentru că știu că prin muncă și dăruire voi putea crea ceva. Evident, prima mea întrebare atunci când vine un copil la mine să-și valorifice talentul sau cel puțin să facă o consultație, întrebarea mea este: cine vrea să cânte, tu sau părinții?
Vocea Basarabiei: În multe cazuri, totuși, mama și tata sunt cei care insistă ca odrasla lor să meargă neapărat să fie și la o școală de muzică.
Rodica Roșioru: Așa este. Și atunci, pe mine mă interesează dorința copilului. Da, noi lucrăm și cu părinții, evident, dar eu interacționez la fiecare oră și văd ochii copilului și atunci când el acest lucru îl face nu din plăcere, dar din moftul cuiva sau din obligațiune, din respect față de părinți, că așa au zis ei, nu știu dacă e tocmai bine, deși poate că pe parcurs se naște și un interes din partea copiilor. Adică, oricum deja lucrând de atâția ani cu copiii, mă pricep și din ochi să le citesc răspunsul.
Vocea Basarabiei: Dar au fost și cazuri când, să zic așa, au eșuat înțelegerile între părinți, copil și profesoară?
Rodica Roșioru: Da, sigur, sigur că au eșuat, copiii voiau, părinții – nu sau marele „sport” al moldovenilor, apare invidia unul față de altul, deși eu foarte mult mă strădui în cadrul colectivului meu, și am foarte mulți copii, mă strădui să păstrez acest feedback, să păstrez această relație frumoasă între copii, dar să știți că, de obicei, așa cum zic eu, gândurile și ideile năstrușnice nu se nasc în capul copiilor, ci în capul părinților lor. Și atunci, asta se discută foarte mult acasă, iarăși ceea ce mi se pare un pic incorect, apar diferite moment și eu foarte ușor zic „la revedere” când văd că se întâmplă lucruri care deja țin de răutate, de invidie, în mare măsură de o lipsă de interacțiune eu-copil-părinte.
Vocea Basarabiei: Rodica Roșioru și-a făcut o școală unde vin copiii să învețe?
Rodica Roșioru: Da, am creat o asociație obștească, care așa și se numește, „The Talents by Rodica Roșioru”, am fondat-o împreună cu un grup de părinți de la mine de la studio și activăm cu o școală internațională, pentru că eu fac și lecții online cu copiii din străinătate. Am foarte mulți copii, nu prea îmi place să mă laud, ei se văd pe scenele internaționale, participanți la Eurovision Junior din alte țări, deci nu mă laud, dar…
Vocea Basarabiei: Și sunt mulți în afară care au căutat-o pe Rodica Roșioru să facă studii la școala ei?
Rodica Roșioru: Da, sunt! De obicei, atunci când merg la concursuri internaționale cu copiii mei și, evident, arătăm rezultate, pe mine mă mai invită să fac și master class-uri în cadrul concursurilor internaționale și atunci vin aceste propuneri, vin aceste rugăminți de a consulta copiii. Deci, să fie clar, online cu un copil de la zero, cu un copil neșcolit nu poți să te ocupi. Acești copii au profesorii lor de canto, care se ocupă de tehnica aceasta, hai să-i zicem de bucătărie, de alfabet, iar eu mă ocup doar de partea muzicală, de stilistică, de anumite tehnici, cam asta fac eu.
Vocea Basarabiei: Câți ani sunt de când a fost creată această asociație?
Rodica Roșioru: Ca și asociație obștească activăm de un an, dar înainte de asta am activat cu patentă, cum activa toată lumea, și anul acesta am împlinit 10 ani de activitate.
Vocea Basarabiei: Felicitări și cu această ocazie!
Rodica Roșioru: Mulțumesc mult!
Vocea Basarabiei: Și spuneam la începutul acestei discuții că Rodica Roșioru a fost artistă, solistă. S-a despărțit ușor de scenă, nu și-a mai dorit să rămână acolo în speranța că îi aduce pe cei care reprezintă generația tânără pe scenă?
Rodica Roșioru: Nu știu dacă pentru orișicine care a pășit pe scenă este ușor să se despartă de ea, pentru că zicea cineva că scena este o boală, odată ajuns în scenă nu poți să mai cobori, chiar dacă ar fi timpul…
Vocea Basarabiei: Se creează o dependență, da?
Rodica Roșioru: Da! Este frumos să fii în scenă, dar eu probabil că m-am regăsit în ceea ce fac mai mult. Tot ceea ce știu eu datorită și studiilor mele muzicale probabil este mai frumos și sunt mai împlinită împărtășind aceste cunoștințe cu cei care au nevoie, de fapt, de ele.
Vocea Basarabiei: Astăzi mulți își doresc să ajungă să fie vedete, dar nu despre toate persoanele se zice că ar merita să li se spună că sunt vedete. Totuși, ce înseamnă că ai o carieră pe scena muzicală, să devii o adevărată vedetă despre care să se spună că, uite, talentul, munca, vocația, vocea sunt cele care o înfrumusețează ca vedetă?
Rodica Roșioru: Sunt acelea pe care le-ați menționat dvs. – talentul, munca etc., dar astăzi trebuie și să mai arăți frumos, trebuie să ai și vestimentație frumoasă, or la noi numele „vedetă” s-a profanat un pic.
O vedetă înseamnă să fii integru, inteligent, să știi să-ți etalezi vocea, să știi să-ți alegi repertoriul, să nu cazi în derizoriu
Vocea Basarabiei: Ce înseamnă să fii vedetă și ce înseamnă vedetism?
Rodica Roșioru: Pentru mine vedetă înseamnă să fii integru, inteligent, școlit, să știi să-ți prezinți și ținuta, până la urmă, să știi să-ți etalezi vocea, să știi să-ți alegi repertoriul, să nu cazi în derizoriu. Nu știu, pentru mine un artist, de exemplu, în Republica Moldova un model de artist pentru mine rămâne Olga Ciolacu, care e și foarte inteligentă, are și o ținută deosebită, își alege cu mare grijă repertoriul; pentru mine un artist adevărat în Republica Moldova, o vedetă adevărată este Nicolae Botgros; pentru mine mai multă lume este, dar sunt câteva personalități care de-a lungul timpului, chiar și peste ani au demonstrat că, într-adevăr, ceea ce fac ei se ascultă, se aude la distanță de 10, 20, 30, 50 de ani.
Vocea Basarabiei: Și totuși, în societate se vorbește mult că cel care are bani, și are bani mulți, poate să ajungă să fie vedetă?
Rodica Roșioru: Este, dar cred că timpul pentru acele vedete trece foarte repede și ele revin la starea inițială, hai să zicem așa, dar, mă rog. Eu consider că toată lumea are loc sub soare și, dacă toți au început să cânte, zic și eu cum zicea Oleg Baraliuc: „Lasă-i să cânte”…
