Vocea Basarabiei: Rețelele de socializare uneori fac minuni și iată că am avut posibilitate, intrând pe Facebook, să-l cunosc pe Iurie Cojocaru, și anunțul pe care îl posta el pe această rețea de socializare era în felul următor: „Dragi prieteni din Moldova, din 2010 sunt plecat peste hotare și poate deja m-ați uitat, dar mă întorc acasă cu o lansare de carte – Istorii din străinătate”. Bine ai venit la Vocea Basarabiei!
Iurie Cojocaru: Bine v-am găsit! Mulțumesc pentru invitație!
Vocea Basarabiei: Ce înseamnă pentru Iurie Cojocaru Republica Moldova de azi?
Iurie Cojocaru: Republica Moldova pentru mine este o țară încă într-o tranziție continuă, în care deocamdată nu ne regăsim, din păcate, și asta ne face să rămânem acolo unde suntem.
Vocea Basarabiei: Atât de categorici sunteți atunci când spuneți că încă nu vă regăsiți aici, dacă ați decide să vă întoarceți pentru totdeauna?
Iurie Cojocaru: Atunci când stai mai bine de 10 ani peste hotare și copiii cresc, merg la școli acolo și te stabilești, de fapt începi să prinzi rădăcini e greu să te întorci, dar chiar și așa noi ne implicăm.
Vocea Basarabiei: Dar e ușor să vorbești despre un divorț de țara unde te-ai născut?
Ușa încă e deschisă pentru a mă reîntoarce, n-am închis-o de tot
Iurie Cojocaru: Nu e ușor. Ziceam odată că ușa încă e deschisă pentru a mă reîntoarce, n-am închis-o de tot, dar nu, deocamdată. Și asta ne face, chiar dacă nu ne întoarcem, să ne implicăm în proiecte inclusiv cu această lansare.
Vocea Basarabiei: Și ce a făcut Iurie Cojocaru până în 2010?
Iurie Cojocaru: A învățat, a studiat în România, master, facultate și a încercat să se întoarcă acasă de fiecare dată, cu fiecare diplomă câștigată, obținută la București, la Craiova, la Iași, pe unde am învățat…
Vocea Basarabiei: Specialitatea fiind?
Iurie Cojocaru: Teologia. M-am întors de fiecare dată, bineînțeles, plecând cu ideea de a mă întoarce și de a aplica acele cunoștințe aici, acasă. Dar, din păcate…
Vocea Basarabiei: A fost atât de greu? Ai vrut să ajungi într-un lăcaș sfânt sau ai vrut să te implici în alte domenii?
Iurie Cojocaru: Am vrut să mă implic în domeniul academic, în cercetare și în domeniul academic.
Vocea Basarabiei: Și a fost imposibil?
Iurie Cojocaru: Da! Dovadă este că am ales să plec.
Vocea Basarabiei: Și ai ales străinătatea? Din prima ai zis că mergi în Marea Britanie?
Iurie Cojocaru: Nu, am avut, cel puțin, trei încercări de a mă întoarce.
Vocea Basarabiei: Nu, dar atunci când ai zis că mergi în Marea Britanie, este destinația unde trebuia să ajungi?
Iurie Cojocaru: Nici măcar atunci. Și atunci, plecând, am zis că plec doar într-o vacanță de trei luni, ca să mă reîntorc acasă, dar n-a fost să fie.
Vocea Basarabiei: Dar erau acolo cineva din cunoștințe?
Iurie Cojocaru: Da, cineva din cunoștințe tot mă suna, îmi dădea mesaj: „Hai, vino, hai, vino…”, până am cedat și am plecat.
Vocea Basarabiei: A fost ușor să iei decizia?
Iurie Cojocaru: Faptul că, plecând acolo, am zis că mă întorc, a fost ușor, dacă eu stăteam, ziceam că nu-mi trebuie și plec, probabil că ar fi fost greu, dar plecând cu gândul că fac câțiva bani și mă întorc înapoi la studii, mi-a fost ușor, însă adaptarea acolo a fost grea.
Vocea Basarabiei: Și pe parcursul a 13 ani, ce a făcut Iurie Cojocaru?
Iurie Cojocaru: A învățat din nou, a studiat și a muncit mult, a muncit mult, pentru că a vrut ulterior să investească în proiectele de acasă…
Vocea Basarabiei: Ai făcut studii deja la alte specialități?
Iurie Cojocaru: La alte specialități și am muncit în construcții peste 10 ani.
Vocea Basarabiei: Ca simplu muncitor?
Iurie Cojocaru: Am început ca simplu muncitor, da.
Vocea Basarabiei: E o umilință, totuși, să accepți un job din astea care se spune că pentru cel care are diplomă de studii superioare parcă e o ofensă ca să accepte un job din astea?
Iurie Cojocaru: Pentru mine nu a fost, pentru că sunt un om simplu și de mic am învățat să muncesc, sunt crescut la sat, la Lozova, de mic am muncit și n-a fost ușor. Și pentru mine n-a fost o umilință să iau decizia aceasta, pentru că am știut unde am vrut să ajung și am știut ce vreau să fac mai departe.
Vocea Basarabiei: Și pe șantier cât te-ai reținut?
Iurie Cojocaru: Zece ani, chiar mai bine de zece ani.
Vocea Basarabiei: Doar în calitate de constructor sau ai crescut ulterior?
Iurie Cojocaru: Da, am crescut, am crescut mai mult, dar am știut din start că nu e domeniul meu, stăteam acolo pentru un salariu mai bun, pentru a-mi asigura un trai decent pentru familie și pentru a investi în proiectele mele ulterioare, pentru că în orice proiect, inclusiv dacă vorbim de cercetare, de publicarea unei cărți, ai nevoie de finanțare.
Vocea Basarabiei: Și cum o țară străină cu atâta ușurință înfiază atâția copii veniți de pe multe meridiane, inclusiv acest milion de cetățeni ai Republicii Moldova care au ales și ei calea pribegiei se regăsesc în foarte multe țări? Întrebarea e: cum cu atâta ușurință o țară străină îi adoptă și le oferă și loc de lucru, și pachet social, și ca ei acolo să simtă că, totuși, duc o viață decentă?
Iurie Cojocaru: Marea Britanie are nevoie de muncitori, inclusiv calificați și necalificați, lucru pe care ei nu-l fac, din păcate, și are nevoie de imigranți, dar ea, la rândul ei, are experiență de a-i primi pe cei veniți din alte țări și de pe alte continente de peste 1.000 de ani. Deci, lumea pleacă de mult timp acolo.
Vocea Basarabiei: Câte povești ai aflat acolo, peste hotare?
Iurie Cojocaru: Mii, mii de povești, și le afli în fiecare zi, noi și cutremurătoare.
Vocea Basarabiei: Asta înseamnă că ai și interacționat cu foarte multă lume care a ajuns în Marea Britanie. După 13 ani de aflare peste hotare, te-ai întors cu această carte, Istorii din străinătate, iarăși, tu zici că este o carte despre destinul unui neam rătăcit. Dar neamul rătăcit e neamul că a luat calea pribegiei, că sunt rătăciți și de cei de acasă uneori se spune?
Iurie Cojocaru: Da, dar acest subtitlu are mai multe înțelesuri, din punctul meu de vedere, inclusiv ca și neam românesc rătăcit.
Vocea Basarabiei: O turmă rătăcită?
Iurie Cojocaru: O turmă rătăcită, inclusiv ca emigranți rătăciți.
Vocea Basarabiei: Haideți să discutăm și despre unii, și despre alții.
Noi nu știm cine suntem și încotro ne ducem, trăim cu ziua de astăzi
Iurie Cojocaru: Încă, din păcate, noi nu știm cine suntem și încotro ne ducem, trăim cu ziua de astăzi, azi să ne fie bine…
Vocea Basarabiei: Dar de ce nu au reușit să se desfunde mințile cetățeanului ca să aibă răspuns la aceste întrebări – cine suntem, de unde venim, ce limbă vorbim?
Iurie Cojocaru: Aici sunt mai mulți factori și cred că nu ne ajunge o oră să discutăm.
Vocea Basarabiei: Dar trebuie măcar așa, pe înțelesul tuturor, să explicăm în câteva cuvinte ce înseamnă această rătăcire.
Iurie Cojocaru: Istoria ne dă multe răspunsuri la această întrebare și factorul geografic, geopolitic, din păcate, și-a spus cuvântul asupra acestui petic de pământ, care nici în ziua de azi nu știe sau nu vrea să știe, sau nu are timp să știe unde pleacă și de unde vine.
Vocea Basarabiei: Dar chiar acum e o situație destul de delicată. Pe de o parte, parcă există acest scop pe care și l-au propus autoritățile și sondajele arată că și cetățenii și-ar dori ca țara lor să adere la Uniunea Europeană, iar pe de altă parte, Mitropolia Moldovei rămâne să fie dependentă de Patriarhia Rusiei, să nu mai zic că mai sunt încă și unii politicieni care insistă că o relație bună cu Federația Rusă ar putea să avantajeze Republica Moldova. Iată, reieșind din această situație, totuși cine și cum decide drumul corect?
Iurie Cojocaru: Eu cred că oamenii ar trebui să decidă, ca să nu existe discuții după aceea, cred că oamenii, comunitățile, satele, orașele trebuie să decidă direcția spre care merg.
Vocea Basarabiei: Cine îi scoate din întuneric pe unii oameni?
Iurie Cojocaru: Autoritățile, Ministerul Educației cred că ar trebui să facă mai multe proiecte, mass-media ar putea să se implice aici foarte mult și noi, cetățenii, fiecare.
Vocea Basarabiei: Dar rolul bisericii?
Iurie Cojocaru: Și biserica, dar biserica se amăgește și cu alte clișee, printre care ea declară că Mântuitorul sau Dumnezeu nu are hotare, nu are cetățenie și nu ar trebui să conteze că el e rus sau e român, nu contează, în fața lui Dumnezeu suntem toți egali și nu avem cetățenie sau limbă, dar aici simțul național sau istoric ar trebui să-și spună cuvântul și ar trebui oamenii care sunt în domeniu să cerceteze cum s-a ajuns la situația creată acum și care e istoricul, cum au evoluat lucrurile. Și trebuie să recunoaștem că Patriarhia rusă a venit cu tancurile pe teritoriul Republicii Moldova, n-a venit cu Sfânta Scriptură. Așa a fost, din păcate, și noi știm cum s-au desfășurat lucrurile de-a lungul timpului, după 1940.
Trebuie să recunoaștem că Patriarhia rusă a venit cu tancurile pe teritoriul Republicii Moldova, n-a venit cu Sfânta Scriptură.
Vocea Basarabiei: Dar slujitorii bisericii discută cu enoriașii și chiar dacă ar trebui să propovăduiască doar adevărul pe care l-a lăsat Cel de Sus, oricum, ei indirect, iar uneori chiar destul de direct promovează și această politică și geopolitică?
Iurie Cojocaru: Din păcate, da, sunt implicați și destul de consistent în partea politică, ceea ce nu ar trebui să se întâmple și cred că soluția este dialogul, așezarea la o masă rotundă…
Vocea Basarabiei: Cine cu cine să discute?
Iurie Cojocaru: Mitropolia Basarabiei cu Mitropolia Moldovei împreună cu cele două patriarhii.
Vocea Basarabiei: Până la urmă, am auzit și dintr-o tabără, și din alta, mă refer la Mitropolia Moldovei și la Mitropolia Basarabiei, care ziceau că trebuie să decidă Patriarhul Daniel și cu Patriarhul Kiril.
Iurie Cojocaru: Ei sunt capetele bisericilor ortodoxe și sigur că ar putea să decidă, dar ar trebui să fie o masă rotundă cu mai multe scaune, nu doar două, nu doar patriarhiile…
Vocea Basarabiei: Și la scaunele acestea cine să mai vină?
Iurie Cojocaru: Cred că partea academică și-ar putea spune cuvântul mai mult, trebuie să luăm istoria, în primul rând, și partea academică – de ce s-a ajuns aici, cum s-a ajuns și, punând cap la cap toate canoanele și faptele istorice, ar trebui să se decidă. Pe de altă parte, cum spuneam mai devreme, și oamenii trebuie să decidă, pentru că acele cazuri care s-au întâmplat în ultima perioadă au fost când oamenii au decis că ajunge, nu mai vor să facă parte din patriarhia care binecuvântează, să spunem așa, tancurile și pistoalele care luptă acum în Ucraina și au trecut de partea Mitropoliei Basarabiei.
Oamenii au decis că nu mai vor să facă parte din patriarhia care binecuvântează tancurile și pistoalele care luptă acum în Ucraina și au trecut de partea Mitropoliei Basarabiei
Vocea Basarabiei: Și să admitem că va fi în creștere numărul enoriașilor care vor spune că trebuie să existe o singură mitropolie – Mitropolia Basarabiei -, dar, până la urmă, tot mai sus se ia decizia sau se va ține cont și de această opinie a celor de jos, a enoriașilor?
Iurie Cojocaru: Sunt canoane în Biserica Ortodoxă și ele trebuie respectate, iar unul din ele spune că poporul sau credincioșii majoritari iau decizia spre ce mitropolie sau spre ce se biserică se îndreaptă, nu poți să-i obligi cu pistoalele să creadă în Dumnezeu.
Vocea Basarabiei: Eu stau și mă întreb, dacă atât de ușor ar accepta Patriarhia Rusă ca Mitropolia Moldovei să nu mai facă parte sau să nu mai fie în subordonarea Federației Ruse?
Iurie Cojocaru: Nu cred că o să accepte. De aceea e important să fie și o decizie academică și Academia de Științe ar trebui să-și spună aici cuvântul, este invitată la dialog și pe baza surselor istorice, faptelor istorice ar trebui să se ajungă la o înțelegere.
Vocea Basarabiei: Dar oare Patriarhia Română e gata să primească întreaga biserică a Republicii Moldova?
Iurie Cojocaru: Din sursele mele de informație, da, ea este gata și chiar își dorește să îi primească pe toți.
Vocea Basarabiei: Timpul le aranjează pe toate la loc, o să vedem ce decizii o să ia și cele două mitropolii din Republica Moldova, dar și cele două mitropolii – Mitropolia de la București, Mitropolia României și Mitropolia Rusiei. Să revenim la istoriile din străinătate, ziceam că este o carte despre destinul unui neam, cuprinde povestiri, de cele mai multe ori dramatice, ale moldovenilor plecați peste hotare, este despre dragoste, despre dor, despre suferință, despre trădare, despre singurătate, despre speranțe… Eu aș vrea cam despre toate să vorbim – și despre cele care au provocat multe suferințe, dar și despre partea plină a paharului, că nu putem să vorbim doar despre alb sau doar despre negru. Ce înseamnă că sunt povești care includ multă și foarte multă suferință?
Iurie Cojocaru: Migrația a fost declanșată din cauza multor suferințe și a sărăciei din Republica Moldova, s-o spunem pe șleau. Și cartea include povestiri din primul val al migrației cetățenilor din Republica Moldova.
Vocea Basarabiei: Sunt trei valuri?
Iurie Cojocaru: Sunt trei valuri, eu așa le zic, că sunt trei valuri, iar cartea include și câteva din cel de-al doilea val, dar cele mai cutremurătoare, noi le știm, sunt din primul val al migrației.
