Veaceslav și Natalia Olaru, stabiliți de 12 ani în orașul Cognac, din Franța, ne-au povestit cum au ajuns să locuiască în vestitul oraș al băuturilor tari, ce i-a impresionat acolo și cum s-au integrat în societatea franceză. De asemenea, ei ne-au relatat ce practici bune franceze ar fi bine de implimentat și în Republica Moldova și de ce ei ezită încă să revină difinitiv acasă.
Vocea Basarabiei: Se spune, când calul merge spre casă, trage mai bine... Cum a fost drumul dvs.?
Veaceslav:De data aceasta am făcut un voiaj prin mai multe țări.
Natalia:Am combinat un pic utilul cu plăcutul. Am văzut castele extraordinare în sudul Germaniei. Am văzut și am vizitat diferite castele în Franța. Ne-am oprit în România un pic, în Timișoara, la castelul Bran, desigur. Vroiam să arătăm copiilor care cunosc un pic istoria din Transilvania…
Vocea Basarabiei: Revenind totuși la întrebare care cred că este specifică moldovenilor, basarabenilor – diaspora. Până a ajunge voi peste hotare, cu ce v-ați ocupat, care v-a fost soarta voastră?
Veaceslav: Eu am făcut studiile la Universitatea Tehnică, la specialitatea Tehnologie și managementul industrie alimentare. M-am specializat în băuturile alcoolice tari. După aceea am activat în mai multe întreprinderi în Moldova, apoi în Crimeea, timp de trei ani. Și între timp soția a absolvit, m-a urmat în Crimeea și după Crimeea ne-am întors în Moldova, s-a născut Gabriel. Noi am stat doi ani în Chișinău, unde aveam deja locuința noastră. În 2010, am avut o invitație, propunere să mă duc să lucrez în Franța, în orașul Cognac, la o întreprindere de coniac. Așa a fost destinul, nu noi am căutat să plecăm, dar am avut oferta care mi s-a părut destul de faină și de aceea am plecat…
Vocea Basarabiei: În Crimeea a fost foarte frumos...
Natalia: Noi vizitasem cu un an înainte Crimeea și toate zonele turistice de acolo. Când a venit oferta pentru soț, nu am stat mult pe gânduri.
Vocea Basarabiei: Deci tu ai fost cea care l-ai susținut.
Natalia: Sigur, l-am susținut!
Vocea Basarabiei: Nu ai spus că nu trebuie să plecăm, cum sunt unii care spun că aici avem casă, avem masă, avem totul, de ce trebuie să plecăm? Sunt și așa cazuri.
Natalia: Da, cum spuneam, eram prea tineri, nu ne-am gândim prea mult la consecințe, în sensul că, dacă plecăm, aici lăsăm, de fapt, părinții, surorile, ne vom vedea mai rar. La început a fost foarte greu, ne sunam în fiecare zi, de câteva ori pe zi…
Vocea Basarabiei: Dar în Franța?
Natalia: Nu fusesem niciodată în Franța. Și la fel a fost o aventură, hai mergem, să vedem cum va fi. Nu ne-am planificat să ne stabilim acolo…
Vocea Basarabiei: Nu ați avut frică, n-ați avut îndoieli, nimic de genul acesta?
Natalia: Nu, deoarece oferta, propunerea care a fost inițială era foarte serioasă, era foarte…
Vocea Basarabiei: Generoasă?!
Natalia: Generoasă.
Veaceslav: Asigura mult, asigura și traiul, asigura toate condițiile. Și asta a fost un imbold, deoarece era anul 2009, criza economică care se simțea din 2008, aceasta a făcut ca în Crimeea și Moldova să fie greu, cu întreprinderile cu care lucram era destul de complicat să ai ceva stabil și…
Vocea Basarabiei: Ce atitudine au avut părinții, rudele, cunoștințele când au aflat că plecați în Franța?
Natalia: Dacă sincer, părinții mei spuneau că atât timp cât ei știu că noi suntem bine acolo unde suntem, suntem bine integrați, bine remunerați, avem o viață frumoasă, posibilități multe de a oferi copilului să se dezvolte, ei sunt fericiți pentru noi. Am făcut ca o înțelegere, adică ei să vină să ne vadă mai des, noi la fel, cel puțin odată pe an să venim acasă…
Vocea Basarabiei: Dar ați știut ceva despre migrație?
Veaceslav: Când am avut ofertă, deja erau foarte multe persoane care plecau peste hotare, multe clandestin. Plecau așa cu un contract, sau cu o viză de două trei săptămâni…
Vocea Basarabiei: Da, și rămâneau…
Veaceslav: Rămâneau ilegal și încercau să se descurce. Am avut așa posibilitate când am fost student, am avut stagiu lingvistic în Franța și cred că se putea de rămas acolo, dar nu am vrut. Eu nu am vrut să plec clandestin, ilegal. Am vrut să lucrez legal și să fie totul după lege, să fiu integrat, să nu am probleme cu autoritățile.
