Vocea Basarabiei: În cele ce urmează vom vorbi despre război și pace, despre cei rămași și cei plecați, despre prosperitate și de ce uneori se zice că această prosperitate întârzie, dar tot mulți dintre dvs. aveți și răspuns, spunând că, dacă întârzie reformele, atunci și bunăstarea vine mai greu, dar pentru că avem astăzi o invitată specială, dna Olga Căpățână, care de 22 de ani este stabilită în Franța, dar e o bună cunoscătoare a tot ceea ce se întâmplă în Republica Moldova, pe scena politică din Republica Moldova, în 1992 a participat la conflictul armat de la Nistru, dar între timp a scris și foarte multe cărți. Câte cărți aveți scrise, dna Căpățână?
Olga Căpățână: Am șapte romane, în afară de asta am cărți documentare, versuri pentru copii, versuri pentru adulți…
Eu nu pot să uit Tighina din iunie ‘92, nu pot să uit Dubăsarii, nu pot să uit absolut nimic din ceea ce s-a întâmplat atunci.
Vocea Basarabiei: Olga Căpățână este jurnalistă, este scriitoare, este și editoare și pentru că aminteam ceva mai devreme că este și participantă la conflictul armat de la Nistru din 1992, să vă întreb – ce vă mai amintiți despre acele timpuri? S-au scurs repede anii, 31 de ani, cum vă amintiți acele lupte de la Nistru?
Olga Căpățână: Anii s-au scurs, sigur că s-au scurs, dar amintirile au rămas de parcă totul a fost mai ieri. Este așa o situație pe care nu poți s-o uiți niciodată, fiindcă nu poate să uite omul după ce a văzut cum mor alți oameni. Eu nu pot să uit Tighina din iunie ‘92, nu pot să uit Dubăsarii, nu pot să uit absolut nimic din ceea ce s-a întâmplat atunci.
Vocea Basarabiei: Coșnița, Cocierii…
Olga Căpățână: Și la Coșnița am fost, și la Cocieri am fost și cred că nu voi uita niciodată. Sunt atât de dureroase aceste amintiri, încât chiar și scriind romane de dragoste, eu nu pot să trec cu vederea acele întâmplări din Transnistria și aproape în toate romanele, fie un capitol, fie un alineat, fie cât de cât, eu numaidecât scriu ceva și despre acel război din Transnistria. Un erou din aceste romane este neapărat unul care a participat la luptele din Transnistria și mi-a povestit intră în romanele mele. Chiar dacă am zis că gata, s-a terminat cu războiul, eu am trecut la pace și deloc nu-mi mai amintesc, nu e posibil să nu-ți amintești.
Vocea Basarabiei: Dar percepția dvs. s-a schimbat sau rămâneți la aceea ce ați gândit atunci, în 1992, când s-a vărsat sânge la Nistru, și astăzi, la o distanță de peste trei decenii?
Nu poate să se schimbe nimic absolut. Știți, în 24 februarie anul trecut am trecut prin așa o durere și am așa o stare că de un an de zile nu pot să scriu, nu pot să pictez. Știu ce vreau, dar nu pot, e o situație de deznădejde, ca un strigăt blocat în piept.
Vocea Basarabiei: Ajungem și la războiul pe care l-a pornit Rusia în Ucraina, dar să ne spuneți, v-a fost clar atunci, în ‘92, de ce s-a vărsat sânge la Nistru?
Olga Căpățână: Un om treaz la minte nu poate să spună, fiindcă după ce au semnat acel tratat în noiembrie ‘91 de desfacere a Uniunii Sovietice, acolo foarte clar scrie că toate republicile fostei Uniuni Sovietice rămân în hotarele existente la semnarea acelui tratat. Și Moldova n-a scris cerere să intre în Uniunea Sovietică și n-a scris cerere să iasă din Uniunea Sovietică, a ieșit odată cu toate celelalte republici. Deci, un om treaz la minte nu poate să spună de ce s-a început acest război. Ajută cui și la ce? Pe cine ajută rușii în Republica Moldova, pe cine ajută rușii în Georgia?
Vocea Basarabiei: Și naște zone fierbinți, unde conflictele mai mocnesc și până azi.
Olga Căpățână: Ei și-au stricat absolut totul cu Ucraina, fiindcă mai mult de jumătate de Ucraină, chiar oameni născuți în Ucraina, vorbitori de limbă ucraineană, ei toți vorbeau și rusa, se considerau frați și totul era bine. Acum la ce au ajuns? Nimeni nu poate să spună ce apără sau pentru ce a fost atacată Ucraina. Pentru ce a fost atacată Moldova în ‘92, o țară care niciodată nu a fost agresivă, niciodată? Cred că a fost cea mai primitoare țară.
Vocea Basarabiei: Și astăzi unii se mai întreabă – cine cu cine a luptat în 1992 la Nistru?
Olga Căpățână: În ’92, la Nistru au luptat moldovenii pentru integritatea țării și împotriva Federației Ruse, numai împotriva Federației Ruse, pentru că și tancurile, și tot armamentul, toate absolut au fost date de Federația Rusă. Romanul Dobrenii este un roman despre multă dragoste, pace, familie, dar fiecare capitol se începe cu: „Strict secret”, către ministrul Securității Naționale. O singură copie. Și toate acestea au fost date absolut veritabile adunate de mine pe timpul războiului pentru Ministerul Securității Naționale și, după 30 de ani, eu am putut să le descopăr, deci au mai fost scrise…
Unicul lucru ce a fost rău în ‘92 e că nu erau telefoane mobile și n-am putut nici să înscriu, nici să fac poze sau video cu tot ce s-a întâmplat acolo. Că ei spun că nu sunt vinovați, că nu știu ce, că ne-au atacat femeile. Dar de ce nu i-a atacat nimeni în Cehoslovacia?
Vocea Basarabiei: Ele au fost desecretizate într-un fel?
Olga Căpățână: Eu le-am păstrat pe toate, cum le-am dat, am lăsat și pentru mine toate datele acestea și când am plecat în Franța și am scris acest roman, am descris absolut totul – cât armament s-a dat din toate unitățile militare. Deci s-a știut, eu fiind acolo înăuntru am văzut și am știut totul-totul absolut. Unicul lucru ce a fost rău în ‘92 e că nu erau telefoane mobile și n-am putut nici să înscriu, nici să fac poze sau video cu tot ce s-a întâmplat acolo. Că ei spun că nu sunt vinovați, că nu știu ce, că ne-au atacat femeile. Dar de ce nu i-a atacat nimeni în Cehoslovacia? Dar să-i fi atacat în Cehoslovacia sau în Ungaria în anii ceia, ce aveau să facă rușii? Aveau să zică luați-vă tancurile, luați-vă armamentul, că, iată ne-au atacat femeile.
Vocea Basarabiei: Bine, dar de 31 de ani nu a dispărut noțiunea de separatism?
Olga Căpățână: Sigur că nu! Până acum nici nu avea cine să se ocupe de asta. Cine, Voronin sau celălalt, că nu vreau să-i spun pe nume asupra nopții (e vorba de Dodon), sau cine era să rezolve aceste probleme, dacă ei erau cu noi acasă? Dar știți care e problema? Că zic că noi vrem să se termine acest conflict. Cum să se termine conflictul, dacă-i pământul tău? Și când vin toate mașinile acestea cu numerele de înmatriculare transnistrene, Ucraina nu le dă voie să treacă, dar Moldova – poftim, sunteți la voi acasă! Toți cei care au luptat împotriva Moldovei și care au omorât patrioți de-ai noștri și apărători de-ai noștri sunt foarte bineveniți în Chișinău, stau în restaurantele noastre, vorbesc, nu se tem. Bine, Moldova nu vrea conflict, dar oricum ceva se poate de făcut, ceva-ceva se poate de făcut și de pus la locul lor?
Eu sunt persona non-grata în Transnistria, dar mulți moldoveni care au rude, care trec în partea cealaltă, de ce stau toți acolo, controlează fiecare pas, până la dezbrăcare, până nu mai știu ce? Moldova le dă voie – ieșiți, intrați…
Vocea Basarabiei: Dar ceva ce ar trebui, pentru că și acum autoritățile Republicii Moldova zic că problema transnistreană ar putea să ajungă printre primele probleme care trebuie rezolvate? Cum se rezolvă această problemă din moment ce staționează încă trupe străine acolo, există acel depozit de muniții, acolo sunt stocate peste 22 mii tone de armament? Totuși până a se ajunge la o apropiere a celor două maluri ale Nistrului ar trebui să mai curgă apă pe râu?
Olga Căpățână: De 30 de ani tot curge apa asta și nimic nu se rezolvă. Deci, sunt niște reguli foarte stricte – e Republica Moldova, se învață în limba română peste tot. De ce iată când trecem noi, eu nu pot să trec, căci sunt persona non-grata în Transnistria, dar mulți moldoveni care au rude, care trec în partea cealaltă, de ce stau toți acolo, controlează fiecare pas, până la dezbrăcare, până nu mai știu ce? Moldova le dă voie – ieșiți, intrați…
Vocea Basarabiei: Dar dvs. de ce sunteți considerată persona non-grata?
Olga Căpățână: Pentru că s-a aflat până la urmă că eu am lucrat pentru Ministerul Securității Naționale pe timpul războiului, încă Chițac era în viață. Și Aușev a venit, când am scris eu Cartea memoriei ostașilor căzuți în Afganistan, Aușev era președintele Uniunii afganilor din fosta Uniune Sovietică și pe urmă un general cu care se cunoscuse tot în Afganistan au venit la aeroport. Când l-am întâlnit pe Aușev, a venit și Chițac, deci, știind că Chițac a început tot acest conflict și era primul, nimeni nu l-a arestat, nimic absolut. Și el atunci m-a văzut și mi-a zis în rusă că „o să pieri pe sub garduri, o să mă strădui să te nimicesc”. Dar, slavă Domnului, el e mort și demult nu mai este, eu, mulțumesc, Doamne, că sunt vie și totul e normal.
Vocea Basarabiei: Chițac pe atunci era unul din activiștii din regiunea transnistreană?
Olga Căpățână: Păi, el și a fost nu președintele, comandantul gărzii, dar l-am cunoscut încă din Afganistan. Cândva ne întâlneam, vorbeam, știți, ca toți compatrioții departe de țară. Despre ce vorbeam? Vorbeam despre Moldova, despre țară, și vorbeam în limba română, el fiind din regiunea Cernăuțiului. Și iată așa s-a întâmplat, dar…
Vocea Basarabiei: Eu vă întrebam dacă va fi ușor să fie soluționată această problemă transnistreană și acum câtă voință politică trebuie să fie și de cine depinde reglementarea transnistreană, formatul de negocieri „5+2”, un format care a activat pe parcursul mai multor ani, iată că din 2019 nu mai este funcțional, dar cel mai probabil nici nu va putea fi funcțional din moment ce Rusia și Ucraina sunt în război.
Eu cred și sunt sigură că ar fi foarte bine și ar fi posibilă rezolvarea conflictului transnistrean dacă forțele de menținere a păcii s-ar schimba, n-ar fi rușii, că ce fel de menținere a păcii îi asta, dacă ei au început acest război? Deci să se schimbe forțele de menținere a păcii.
Vocea Basarabiei: În acel contingent știți că intră și reprezentantul Federației Ruse, și reprezentantul Republicii Moldova, și reprezentantul Chișinăului, în Zona de Securitate sunt amplasate aceste forțe de menținere a păcii.
Olga Căpățână: Nici un fel de reprezentanți. Forțele de menținere a păcii sunt ostași cu căști albastre, să zicem 300, 3.000, 30.000 la număr și atunci o să se hotărască problemele, altfel nicidecum. Deci să nu fie rușii, doar numai câțiva ostași moldoveni care sunt în forțele de menținere a păcii, înțelegeți? Sunt transnistrenii, este Federația Rusă și moldovenii, toți acești transnistreni împreună cu rușii au forță mare, iar moldovenii acolo parcă au ieșit la plimbare. Asta e.
