Discutăm cu vicepremierul pentru Reintegrare, Oleg Serebrian, despre pace și război, prețul păcii, dialogul tranistrean, reușite/eșecuri, despre poziția Tiraspolului în soluționarea conflictului transnistrean, despre criza energetică și situația de la centrala Cuciurgan, dar și despre costul energiei electrice oferit de Tiraspol și în ce măsură ar putea crește în următoarea perioadă.
Vocea Basarabiei: Despre pace și război în lumea de azi e greu sau e ușor de vorbit?
Oleg Serebrian: E foarte greu de vorbit, mai ales în lumea de azi, într-o regiune atât de tensionată. Cred că este cea mai serioasă tensiune apărută după 1991, nu cred, cu certitudine și, din păcate, Republica Moldova a nimerit oarecum aproape de epicentrul acestei zone deosebit de turbulente. Cred că abia acum începem să prețuim cu adevărat pacea, este ceva care ne lipsește tot mai mult, mai ales generațiilor tinere, care au fost obișnuite cu o viață lipsită de orice riscuri. În generația noastră încă mai era o frică de război, plana temerea războiului în anii ‘80, mai cu seamă, când a fost criza Pershing-urilor, generațiile care au urmat au fost lipsite de această frică și iată că acum tensiunile sunt la turații maxime, din păcate. Și cu atât mai mult trebuie să navigăm în această ceață cu foarte multă prudență pentru a evita escaladarea tensiunilor sau, mă rog, recife subacvatice foarte periculoase, care sunt în calea noastră.
Vocea Basarabiei: Și temerea, frica crește inclusiv atunci când sunt în spațiul public informații de felul că și spațiul aerian al Republicii Moldova a fost afectat.
Oleg Serebrian: Spațiul aerian al Republicii Moldova este, din păcate, a treia oară afectat în acest an, cel puțin conform datelor care sunt făcute publice, dar a avut loc acest incident regretabil, Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova a avut o reacție, bănuiesc că vor mai fi reacții la acest subiect.
Vocea Basarabiei: Și Ministerul Apărării a reacționat…
Oleg Serebrian: Și Ministerul Apărării a reacționat, intuiesc că vor fi și alte reacții, îmi dau seama că este și o reacție de nedumerire a societății, fără îndoială și formațiunile politice vor reacționa la acest incident foarte regretabil, care demonstrează cât de vulnerabili suntem și în ce măsură Republica Moldova este mai mult decât un vecin, decât o parte megieșă a acestui război. Din păcate, suntem interconectați prea puternic la războiul din Ucraina și dosarul transnistrean are multe canale de comunicare, la rândul lui, cu acest spațiu foarte seismic în jurul Mării Negre.
Vocea Basarabiei: Mai e loc să se discute politic cum poate fi rezolvată problema transnistreană sau acum toată atenția se focusează la criza energetică, inclusiv când e vorba despre dialogul dintre Chișinău și Tiraspol?
Oleg Serebrian: Dialogul dintre Chișinău și Tiraspol este deja de foarte multă vreme unul tehnic. Chiar înainte de 2019 acea reuniune eșuată la Bratislava, eșuată în sensul că a ieșit fără succes, deja în formatul „5+2” ultimele discuții în mare parte erau axate pe probleme tehnice și dacă ne uităm chiar la pachetul Berlin-plus, despre care se discută mult sau s-a discutat foarte mult…
Vocea Basarabiei: …sau că e criticat foarte mult…
Oleg Serebrian: …criticat sau lăudat, apreciat sau neapreciat, în orice caz, pachetul se referă în exclusivitate la domeniul tehnic, economic, educațional, de altă natură, dar nu atinge subiectele politice. Nu știu dacă a fost o poziție potrivită sau nu, după mine, această tactică, care a fost aplicată în procesul de negocieri a fost cumva viciată de faptul că am pus carul înainte boilor, pentru că, de regulă, subiectele de natură economică se discută după ce sunt clarificate subiectele de natură politică. Noi sub influența și a unor factori externi am fost nevoiți să luăm întâi în discuție subiectele de ordin tehnic, inclusiv economic, lăsând subiectele politice, așa-numitul pachet 3 privind statutul politic pentru desert, pe când, după mine, asta este, de fapt, partea grea, partea cea mai dură a negocierilor.
Vocea Basarabiei: Și toată lumea se întreabă dacă va fi deschis acest coș 3.
Oleg Serebrian: Da, pentru moment este foarte clar că premise pentru deschiderea acestui pachet 3 nu există, adică în condițiile actuale nu funcționează nici formatul de negocieri privind reglementarea problemei transnistrene, adică „5+2” și nici premisele regionale nu sunt prielnice pentru deschiderea lui. În același timp s-au multiplicat, de fapt, subiectele de ordin tehnic, odată cu închiderea frontierei moldo-ucrainene pe tronsonul transnistrean au apărut aceste multiple probleme legate de importuri în regiunea transnistreană sau probleme de natură economică, comercială, financiară, nu în ultimul rând, iar din luna octombrie a apărut mai evident dosarul energetic, care a fost întotdeauna o parte, să spun așa, a acestei dimensiuni în discuția noastră cu Tiraspolul, deși este o premieră, pentru prima dată Reintegrarea se ocupă de acest dosar, adică a avut tangențe cu acest dosar, pentru că erau alte instituții care se implicau. Deci, implicarea noastră este tot mai mare și mai mare, a Biroului pentru Reintegrare inclusiv, este ceva nou, ceea ce demonstrează că lucrurile evoluează, nu sunt statice.
Vocea Basarabiei: În ultimul timp treceți mai des Nistrul, așa se creează impresia că mergeți mai des la Tiraspol, discutați despre situația destul de dificilă în care s-a pomenit întreaga Republică Moldova, ținând cont că nu există o certitudine dacă va fi închis sau nu robinetul de Gazprom, dacă va fi suficient gaz și energie în această iarnă, dacă se vor găsi soluții de alternativă pentru a remedia această problemă în Republica Moldova, dar ați mers și ați discutat cu dl Ignatiev la Tiraspol și s-a făcut o claritate în acest subiect?
Oleg Serebrian: Discuțiile sunt, trebuie să spun, pentru că se creează impresia că discuțiile sunt doar atunci când sunt anunțate la televizor și are loc formatul „1+1” sau grupurile de lucru, desigur că discuțiile sunt zilnic. Cel mai des este vorba de corespondențe sau de discuții telefonice, pentru că numărul problemelor care apar este foarte mare și uneori aceste probleme aparent pentru publicul larg sunt minore, alteori…
Vocea Basarabiei: Bine, noi vorbim despre cele care au loc în format tête-à-tête.
Oleg Serebrian: Cele care au avut loc recent în formatul „1+1” la inițiativa Chișinăului au fost, într-adevăr, o premieră, pentru că nici în formatul „5+2”, nici în „1+1” nu s-a discutat niciodată pachetul energetic. Nu a fost singurul subiect discutat, dar a fost subiectul cel mai important. În fond, nu este niciun secret, propunerea noastră pe care noi insistăm și considerăm că este singura soluție în situația în care ne aflăm, atât malul drept, cât și malul stâng, este o economisire proporțională și pe malul stâng, și pe malul drept. Nu poate ca o parte să suporte mai mult, ținând cont de volumul care este de 5,7 milioane de metri cubi de gaz pe zi, o parte să suporte mai multe economii, adică să fie mai economicoasă, să spun așa, și altă parte să își permită mai multe lucruri. Totdeauna apar suspiciuni în acest sens că o parte este cea care e mai prudentă, mai economicoasă, cealaltă parte e invers.
Vocea Basarabiei: Dar care e concluzia dvs. după ce ați discutat cu dl Ignatiev?
Oleg Serebrian: Poziția Tiraspolului este că în stânga Nistrului deja ar fi fost întreprinse măsuri severe de economisire, bunăoară, s-a adus exemplul combinatului metalurgic de la Râbnița, care și-a redus activitatea cu 75 la sută, fabrica de ciment de asemenea, deci că economisirea ei o fac din contul marilor agenți economici, că, bunăoară, ceea ce ni s-a spus de asemenea, în prezent e vacanța școlară în stânga Nistrului și pentru prima dată au fost oprite sistemele de încălzire și sistemele de alimentare cu electricitate a acestora pe durata vacanțelor. Deci, că ar recurge și ei la economii și că ar fi neadevărat să susținem că nu se fac economii în partea stângă a Nistrului. Totuși, părerea noastră, mă rog, nu sunt specialist în energetică, este că e disproporționat încă, noi suntem hotărâți să facem pași mult mai radicali în această direcție, pe urmă desigur e vorba de prețuri.
Vocea Basarabiei: Dar să ne fie clar astăzi care este poziția Tiraspolului din moment cei ei au anunțat autoritățile Republicii Moldova că micșorează livrările de electricitate pe malul drept al Nistrului?
Oleg Serebrian: …până la 23%, ținând cont de lipsa de gaz.
Vocea Basarabiei: Pe de altă parte, chiar diriguitorii Republicii Moldova spun că în stânga Nistrului sunt stocuri suficiente luni de cărbune, de păcură, cel puțin, pentru o lună și jumătate-două.
Oleg Serebrian: Am abordat subiectul cărbunelui pe care îl ei au în stoc, este un stoc de urgență. În cazul în care ar avea loc întreruperea, sistarea definitivă a livrărilor de gaze naturale, atunci Centrala de la Cuciurgan va face apel la aceste stocuri de cărbune, stocul de păcură care este de asemenea necesar pentru pornirea procesului de ardere a cărbunelui, dar acestea ar putea acoperi necesarul de energie electrică doar al regiunii transnistrene, deci stânga Nistrului, pe durata a maximum două luni, fără să livreze pe malul drept. Sigur că se ia în calcul și Centrala hidroelectrică de la Dubăsari, care, datorită nivelului apei în Nistru în toamnă și-a ridicat un pic volumul de producție, dar oricum capacitatea anuală a Centralei hidroelectrice de la Dubăsari este de undeva 200 până la 240 de milioane de kW, deci asta îndestulează cam 60 la sută din necesarul consumului casnic din regiunea transnistreană, nu mai mult.
Vocea Basarabiei: Lăsați să se înțeleagă că situația rămâne a fi incertă?
Oleg Serebrian: Situația rămâne incertă, dar am convenit că nu punem punct, este o virgulă în procesul de discuții, că în zilele imediat următoare experți, inclusiv de pe malul stâng și malul drept, vor continua să discute și să găsească o soluție.
Vocea Basarabiei: Dar ceea ce ați mai anunțat deja dvs., că așa-zisele autorități de la Tiraspol vor doar facilități din partea Chișinăului, inclusiv prelungirea autorizației de mediu pentru uzina de la Râbnița, dar nu sunt dispuse să raționalizeze consumul de gaze și energie electrică?
Oleg Serebrian: Bun, pentru că ei au invocat faptul că deja au făcut acești pași care ar duce la o economisire. Și, v-am spus, din punctul nostru de vedere, marile probleme apar pe sectorul casnic, pe mica producție, nu doar pe întreprinderile mari, care oricum nu prea activează. Bunăoară, combinatul metalurgic de la Râbnița a avut pauze destul de îndelungate în activitatea lui în primăvara anului curent.
Vocea Basarabiei: Unii au înțeles că mărul discordiei era atunci când Chișinăul accepta ca să prelungească autorizația de mediu pentru uzina de la Râbnița. Acum, dacă această entitate economică din stânga Nistrului și-a redus activitatea drastic, doar 25 la sută mai activează, acum mai este un loc de negociere între Tiraspol și Chișinău, dacă ei nu mai sau mai au nevoie de a fi prelungită această autorizație?
Oleg Serebrian: Este un loc de negociere, pentru că oricum 25 la sută este totuși o capacitate încă importantă și mai sunt și alte pârghii, sigur că sunt în domeniul negocierilor. Să nu se creeze impresia că punem o presiune economică, ceea ce foarte des interlocutorii noștri de la Tiraspol insistă pe faptul că dorim numaidecât să provocăm o criză umanitară în iarna respectivă și că vrem să lăsăm lumea în stradă…
Vocea Basarabiei: Da, și că va fi o blocadă din partea Chișinăului…
Oleg Serebrian: Să nu se înțeleagă acest lucru, pentru că atunci când spunem că vom folosi pârghii, în limita rezonabilului și așteptăm pași identici și din partea stângă a Nistrului să fie. Atunci când vorbim despre complexul energetic, trebuie luate în calcul foarte multe lucruri, inclusiv securitatea în zonă, stabilitatea, multe-multe alte lucruri care sunt interconectate, nu e vorba de un singur aspect.
Vocea Basarabiei: Dl Serebrian, dar stau și mă gândesc, pentru că ani la rând tot s-a vorbit că activitatea acestei Termocentrale de la Cuciurgan e în profit doar dacă livrează aceste volume de electricitate pe malul drept al Nistrului, acum să înțelegem că ei nu mai au nevoie de acești bani sau că ei sunt constrânși?
Oleg Serebrian: Nu-mi pot explica, cred că este o constrângere, e o situație de forță majoră, pe undeva e o încercare. Eu n-am avut sentimentul că la Tiraspol era o stare de jubilare în legătură cu situația creată, firește că este afectat, ne dăm seama că sunt afectați altfel decât noi, am spus și la conferința de presă că poate nu într-o măsură egală, și nu într-o măsură egală, dar este afectată și partea stângă a Nistrului și firește că vor fi efecte de natură economică și financiară. În momentul de față Centrala termoelectrică de la Cuciurgan deja funcționează la capacități destul de limitate din cauza lipsei de gaze naturale.
Vocea Basarabiei: Dvs. ați fost întrebat și se pare că încă nu a fost destul de limpede răspunsul – totuși, această Centrală de la Cuciurgan livrează energie României și Ucrainei în cantități mici?
Oleg Serebrian: Așa cum am spus și atunci, nu sunt specialist în energetică. Eu am întrebat de experți, care au încercat să-mi explice cum funcționează sistemul respectiv, nu exportă în orice caz spre Ucraina, dar sistemul este unit, adică este foarte greu de controlat cum se întâmplă. Am pus această întrebare și vineri părții celor din partea stângă a Nistrului, care ne-au spus că nu este un export convenit, deliberat, este un proces tehnic, pe care unii l-au luat drept un export deliberat spre Ucraina sau spre România. Nu există așa ceva, deci nu există contracte de export/import semnate de Centrala termoelectrică de la Cuciurgan cu consumatori din Ucraina sau din România, sunt măsuri de echilibrare, ceva ce se dă și după asta se întoarce în altă parte, e un proces tehnic, care îmi scapă, ca să nu spun niște banalități.
Vocea Basarabiei: Da, pentru că mulți și-au pus întrebarea – bine, nu este export, dar există totuși o livrare de energie electrică către Ucraina și către România?
Oleg Serebrian: Cred că trebuie cineva care e chiar specialist în energetică să vă explice cum funcționează, e important ca și radioascultătorii și telespectatorii dvs. să înțeleagă mai mult.
Vocea Basarabiei: Am înțeles, este un subiect care ar trebui discutat cu cei care stăpânesc bine situația din domeniu.
Oleg Serebrian: E un subiect tehnic, dar nu este vorba de un export în orice caz. Asta este, sunt niște acțiuni care pot fi luate drept scurgeri deliberate sau livrări deliberate, dar nu sunt deliberate.
Vocea Basarabiei: Dl Serebrian, dvs. ați lămurit cu lux de amănunte cât au economisit cetățenii de pe malul drept al Nistrului, beneficiind de acest consum de energie electrică de la Centrala de la Cuciurgan în schimbul prelungirii acestei autorizații de mediu pentru uzina de la Râbnița, acum…
Oleg Serebrian: N-aș face chiar atât de hotărât legătura între – și am mai spus asta –, pentru că n-a fost un fel de „vă dăm asta și ne dați asta”, se luau în calcul mai multe lucruri decât pur și simplu autorizația de mediu și prețul pentru energia electrică, care desigur comparabil cu ceea ce ni se livra sau ar fi putut să ni se livreze din altă parte era destul de convenabil.
Vocea Basarabiei: Și cât s-ar fi economisit?
Oleg Serebrian: Dacă facem un calcul la consumul pe 5 luni de zile, da, am ieși undeva la suma asta, grosso modo, de un miliard de lei.
Vocea Basarabiei: Dar acum cei de la Tiraspol, cei de la Centrala de la Cuciurgan ar putea să rămână la același cost pentru livrarea de energie electrică sau pot să-l ridice?
Oleg Serebrian: Teoretic ar putea să rămână, totul depinde de prețul importului la gaz, de sinecostul producției. Nu știu, nu am fost parte a negocierilor detaliate, punctuale pe preț, sunt alți colegi care discută acest aspect. În cadrul discuțiilor care au fost în formatul „1+1” a fost necesitatea deschiderii unui capitol pe o platformă politică să fie discutate subiectele respective, de asta mă feresc de detaliile tehnice, nu pentru că nu aș vrea să livrez, ci din cauză că nefiind, de fapt, specialist în energetică, pot să spun un lucru care să fie interpretat cumva sau să lase loc de interpretări.
Vocea Basarabiei: Dar s-a discutat mult în spațiul public și despre un scenariu mai trist, că eventual dacă Gazprom-ul închide robinetul, în primul rând, va fi afectată Centrala de la Cuciurgan cel mai tare, dar dacă se caută alternative, atunci autoritățile Republicii Moldova totuși vor asigura cu gaz și energie partea stângă a Nistrului?
Oleg Serebrian: N-am purtat deocamdată discuții cu nimeni, am atins cumva subiectul referitor la niște acțiuni comune, n-am intrat în detalii, am și spus la briefingul de presă că subiectul a fost amintit mai curând decât detalizat în timpul discuțiilor de săptămâna trecută. E firesc ca să avem un plan de acțiuni cât de cât coordonat cu privire la ce se întâmplă în cazul în care, dar pentru moment încă nu am avut o discuție comună. În luna noiembrie parcă se va livra gaz, deși la cotele de 5,7 milioane de metri cubi pe zi, care sunt puțin peste 50 la sută din necesarul care ar putea să fie în această lună. Deci nu avem deocamdată nevoie de astfel de scenarii, deși, după mine, ar trebui să ne gândim cu toată seriozitatea, se pot întâmpla diverse lucruri. Așa cum am spus, am văzut că conductele de gaz nu sunt neapărat cele mai sigure lucruri din lume, în Ucraina este un război, vedem că infrastructura energetică este afectată și se poate întâmpla această sistare din varii motive, adică se pot întâmpla foarte multe lucruri și trebuie să avem scenarii bine gândite de la început. Și aceste scenarii sigur că ar trebui consultate și în cadrul platformelor pe care le avem cu cei de la Tiraspol, platforma grupului economic fiind una dintre ele.
Vocea Basarabiei: Ceea ce spun autoritățile Republicii Moldova e că toți cetățenii ar trebui să achite exact atât cât se consumă și pe un mal, și pe celălalt al Nistrului.
Oleg Serebrian: Da, asta este abordarea care a fost anunțată și de dna președintă inclusiv. Firește că nu putem crea un regim preferențial în acest caz, vor fi compensări, cum sunt pentru toți cetățenii Republicii Moldova în măsura în care ne putem permite acest lucru, dar nu va fi creat un regim preferențial pentru vreo parte a Republicii Moldova, oricare ar fi aceasta.
Vocea Basarabiei: Dar în cazul acesta se consideră că ar putea să se ajungă la o criză umanitară. Tocmai despre asta vorbesc mai mulți experți, inclusiv cei din domeniul energetic, că cetățenii de acolo nu vor avea posibilitate să achite exact așa cum achită cetățenii de pe malul drept al Nistrului.
Oleg Serebrian: Nu știu dacă cetățenii de pe malul drept al Nistrului sunt cu mult mai bogați sau mai înstăriți decât cei din partea stângă a Nistrului.
Vocea Basarabiei: Dar nu e vorba despre bogăție…
Oleg Serebrian: Este vorba de o deprindere, în partea stângă a Nistrului a lipsit foarte multă vreme și lipsește încă, probabil, deprinderea cu acest preț. Nici în Republica Moldova nu este prețul real, este un preț compensat încă, dar cu atât mai mult e vorba de regiunea transnistreană. Asta este, e o realitate, dar va trebui să-i facă față.
Vocea Basarabiei: Dar în cazul acesta de compensații vor beneficia și cetățenii de pe malul stâng al Nistrului?
Oleg Serebrian: Nu a fost discutat încă acest lucru, nici nu a fost abordat încă pe platforme interne, mă refer la Chișinău, pentru asta trebuie să existe o decizie.
Vocea Basarabiei: În opinia dvs., ce înseamnă o criză umanitară, dacă eventual se ajunge la ea sau de ce atât de multe voci vorbesc despre inevitabilitatea ei?
Oleg Serebrian: Criza umanitară e o sintagmă preluată din presa transnistreană, pe care o folosesc, din păcate, foarte mulți. Eu cred că încă nu suntem în pragul unei crize umanitare în partea stângă a Nistrului. Așa cum v-am spus, în sens energetic, în planul alimentării cu energie electrică am fost asigurați că timp de două luni pot supraviețui, având resursele de cărbune, dar deseori se uită de capacitatea Centralei hidroelectrice de la Dubăsari, care poate asigura, așa cum am spus, cam 60 la sută din necesarul de energie electrică a consumatorilor casnici. Deci, cel puțin, la acest capitol există o soluție. Da, într-adevăr, există o specificitate a regiunii transnistrene, gazificarea localităților este mult mai mare procentual decât în partea dreaptă a Nistrului și din cauză că gazul a fost foarte accesibil și la un preț foarte redus, deci consumatorul de acolo a fost obișnuit cu acest lucru. Da, e o problemă. Ce este o criză umanitară? O criză umanitară avem acum în Ucraina, asta este o criză umanitară, când oamenii sunt lipsiți de apă în orașe mari, când nu au energie electrică. Deci, da, nu este o premieră, Kievul este un oraș de peste două milioane de locuitori, confruntat cu o criză umanitară.
Vocea Basarabiei: Iarăși, dacă e să credem spuselor cunoscătorilor dosarului transnistrean, ei avansează ideea că, dacă se ajunge inevitabil la această criză umanitară, atunci va fi mult mai lejer, mult mai ușor de unificat cele două maluri ale Nistrului.
Oleg Serebrian: Aceasta este o ipoteză, o ipoteză care nu este o axiomă.
Vocea Basarabiei: Care are dreptul la viață…
Oleg Serebrian: Are dreptul la viață, nu este însă axiomatică, pot fi scenarii foarte diferite. Nu știu dacă cineva poate acum să prezică cu exactitate la ce poate duce această criză, poate duce la o revoltă, poate, dimpotrivă, să ducă la o poziție mai conciliatoare, n-am simțit acest lucru și, da, s-ar putea întâmpla dimpotrivă, nu să faciliteze, ci să acutizeze un conflict, să înrăiască populația, care se poate înrăi pe Chișinău, considerând că noi am provocat-o sau datorită impactului propagandei care încearcă să inoculeze în ochii opiniei publice din regiunea transnistreană că anume Chișinăul se face responsabil de o potențială criză umanitară, care bate la ușa regiunii.
Vocea Basarabiei: Și apoi, exemplul acesta că acolo se achită puțin peste un leu pentru un metru cub de gaze și la Chișinău 30 de lei, diferența este mare, totuși aproape de 30 de ori mai puțin se achită acolo, asta ar putea să-i revolte pe cetățenii din stânga Nistrului?
Oleg Serebrian: Îi va revolta, dar, iarăși, depinde în ce direcție îi va revolta.
Vocea Basarabiei: Pe de altă parte, iarăși, exporturile din stânga Nistrului penetrează piața occidentală. Se pune pe cântar privilegiul pe care îl au cei din stânga Nistrului și realitățile cu care ei deseori speculează?
Oleg Serebrian: Da, întreprinderile din partea stângă a Nistrului care exportă sunt înregistrate în Republica Moldova, ele figurează ca întreprinderi din Republica Moldova. Da, sunt foarte multe lucruri de pus pe cântar, în orice caz nu este atât de simplu pe cât pare la prima vedere punerea acestui puzzle la locul potrivit. Poate fi și un avantaj, așa cum am spus, nu este axiomatic că o situație dramatică acolo poate să încurajeze neapărat procesul de reunificare, poate să și-l îndepărteze totodată.
