Vocea Basarabiei: Astăzi vom vorbi despre relațiile Republicii Moldova cu vestul și cu estul, despre perspectiva reglementării transnistrene, despre cooperarea moldo-română, despre parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii, despre riscurile de securitate care există pentru Chișinău. Discutăm cu analistul occidental, domnul Vladimir Socor, de la fundația Jamestown, dumnealui scrie frecvent despre Rusia și Europa de Est, cunoaște bine Republica Moldova, inclusiv situația politică internă. Domnule Socor, vă mulțumim mult pentru receptivitate și pentru oportunitatea de a avea această discuție. Relațiile Chișinăului cu Moscova sunt deteriorate și tensionate, după invadarea Ucrainei, Președinta Maia Sandu și guvernul pro-occidental fiind ținta frecventă a criticilor venite din partea Kremlinului. Șeful diplomației de la Moscova, Serghei Lavrov, a numit Republica Moldova „următoarea victimă a războiului hibrid, declanșat de vest împotriva Federației Ruse”, declarație făcută recent, pe 30 noiembrie, la cea de a 30-a reuniune anuală a Consiliului Ministerial al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa. Cum ați comenta Dumneavoastră mesajul transmis de ministrul rus de externe la această reuniune OSCE?
Vladimir Socor: Eu cred că nu trebuie să acordăm prea multă atenție acestei declarații făcute de domnul Lavrov. Reuniunea anuală ministerială a OSCE, desfășurată la sfârșitul săptămânii trecute, a demonstrat dominația totală a Rusiei asupra OSCE-ului. Acesta folosește în mod reglementat dreptul de veto pe care îl are în OSCE, pentru a domina această organizație. Rusia procedează conform statutului OSCE care îi oferă acest drept. Cum spun interlopii ruși: vsio po zaconu. În cazul de față, conform statutului OSCE, la această reuniune ministerială, Rusia, pentru al treilea an consecutiv, a blocat bugetul OSCE-ului. OSCE-ul are foarte puțini bani, nu poate să-și desfășoare activitățile, pierde funcționari, deoarece, salariile nu mai pot să crească în pas cu inflația. OSCE-ul pierde misiuni din cauza blocajului financiar al Rusiei de trei ani încoace. În al doilea rând, Rusia a blocat numirea celor mai înalți funcționari ai OSCE-ului, sunt patru funcționari care au statutul cel mai înalt din OSCE, acceptând, în cele din urmă, o numire pentru numai 9 luni, pentru ca apoi Rusia să se tocmească despre cine merită sau cine nu merită să fie înalt funcțional în OSCE. Statele occidentale, în frunte cu Statele Unite ale Americii, au încercat din răsputeri să „îmbuneze” Rusia, să înduplece pe domnul Lavrov să nu mai blocheze organizația și au plătit un preț Rusiei, au sacrificat candidatura Estoniei ca să fie președintă a OSCE în anul 2024. Statele Unite i-au cerut să se retragă, pentru a îndupleca Rusia să ridice blocajele, iar Estonia nu s-a retras, nu a îndeplinit această dorință a Washingtonului. Totuși, s-a ajuns la o înțelegere cu Lavrov, peste capul Estoniei și chiar peste capul Uniunii Europene, ca Estonia să nu mai fie președinte, să fie Malta, în 2024. Toate statele occidentale, au fost de acord să îl invite pe domnul Lavrov, în speranța că vor ajunge la o înțelegere cu el în timpul reuniunii, ca Rusia să ridice blocajele, dar, nu le-a ridicat. Acum, Rusia a dat un nou termen OSCE-ului, până în septembrie 2024, să se corecteze și să adopte decizii pe placul Rusiei. Ce demonstrează aceste lucruri? Faptul că OSCE, este deschis și rămâne vulnerabil la șantajul Rusiei, iar toate statele occidentale, în frunte cu Statele Unite, sunt dispuse să facă Rusiei cedări, cu scopul de a menține OSCE-ul în viață cu orice preț. Consecințele pentru Republica Moldova sunt directe și masive. OSCE are ambiția „să rezolve” conflictul din Transnistria, conform documentelor adoptate de OSCE de 30 de ani în urma.
Vocea Basarabiei: Eu am să citez acum pe șeful diplomației ruse, domnul Lavrov, la summitul OSCE: „Memorandumul Kozak, care ar fi putut rezolva în mod fiabil situația din Republica Moldova, acum 20 ani, se numără, de asemenea, printre încercările zădărnicite de a rezolva problemele continentului nostru după principiile Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.” Domnul Lavrov a mai spus: „NATO și UE au torpilat fără menajamente documentul deja parafat de Chișinău și Tiraspol, iar acum omoară formatul de negocieri 5+2, ultimul lucru care a mai rămas din eforturile comune pentru o reglementare transnistreană. În opinia lui, „Moldova este destinată să fie următoarea victimă a războiul hibrid declanșat de occident împotriva Federației Ruse.” L-am citat pe ministrul de externe rus. Vă mai amintiți ce prevedea planul Kozak?
Vladimir Socor: Da, prevedea federalizarea Moldovei sub auspiciile Rusiei, care ar fi obținut drepturi de decizie în politica internă a Republicii Moldova, prin intermediul Transnistriei.
Documentele OSCE, de 30 de ani încoace, prevăd statut special pentru Transnistria în Republica Moldova, să fie negociat cu participarea Rusiei și să fie ulterior, aplicat, controlat, tot cu participarea Rusiei.
Vocea Basarabiei: Asta s-a întâmplat 20 de ani în urmă. Rusia încă de pe atunci avea o țintă bine ochită?
Vladimir Socor: Da. Între timp denumirea s-a schimbat, dar esența e aceeași, acum se cheamă statul special. Nu există nici-un acord despre ce înseamnă concret „un statut special” dar, în linii mari, înseamnă a oferi autorităților de la Tiraspol, controlate de Rusia, niște drepturi de decizie în politica internă, mai înseamnă negocierea acestui statut special, cu Tiraspolul și cu Rusia, ceea ce înseamnă a conferii Rusiei, dreptul de a controla modul în care ar urma să fie aplicat așa numitul „statut special”. Domnul Lavrov, a spus la conferința OSCE, să nu ne înșele terminologia, că Rusia nu mai dorește memorandumul Kozak, ci Rusia dorește același lucru, cu denumirea de statut special. Documentele OSCE, de 30 de ani încoace, prevăd statut special pentru Transnistria în Republica Moldova, să fie negociat cu participarea Rusiei și să fie ulterior, aplicat, controlat, tot cu participarea Rusiei. Aceasta rămâne poziția OSCE-ului de 30 de ani încoace și misiunea OSCE din Chișinău, condusă de o ambasadoare americană, rămâne profund atașată și promovează, insistent, anume 5+2 și statutul special.
Vocea Basarabiei: În opinia Dumneavoastră, cel care criticați dur formatul de negocieri 5+2, credeți că acest format ar putea fi înlocuit și dacă s-ar deformata, atunci cine ar trebui să participe la negocierile pentru identificarea unei soluții durabile pentru problema transnistreană?
Vladimir Socor: Noțiunile de „formatul 5+2” și „statut special” intră în contradicție cu interesele Republicii Moldova mai mult decât oricând, deoarece, Moldova a devenit între timp candidată pentru statutul de membru al Uniunii Europene, o țară candidată la integrarea europeană prin definiție nu poate să negocieze aranjamentele sale interne și externe cu Rusia, este o incompatibilitate totală între cursul european cu negocierile și angajamentele interne și externe ale Republicii Moldova cu Rusia.
Vocea Basarabiei: Rusia mai are depozitul de la Cobasna, unde sunt stocate muniții și mai are o parte din Armata a 14-a, care trebuie să fie evacuată.
Vladimir Socor: Desigur, iar Republica Moldova cere cu insistență retragerea necondiționată a trupelor rusești. Eu doresc să aplaud discursul ținut de ministrul de externe, Nicu Popescu, la actuala reuniune de sfârșit de an a OSCE, unde domnul Popescu, a cerut retragerea completă și necondiționată a trupelor rusești din regiunea Transnistreană.
Acum situația este diferită din câteva motive, Chișinăul nu mai discută despre formatul 5+2 și statutul special.
Vocea Basarabiei: Dar acest lucru se repetă de 30 de ani.
Vladimir Socor: Acum situația este diferită din câteva motive, Chișinăul nu mai discută despre formatul 5+2 și statutul special. Chișinăul nu mai pronunță aceste cuvinte, după ce le-a pronunțat și a greșit, făcând acest lucru, timp de 28-29 de ani, Chișinăul a acceptat aceste baze pentru negocieri, acum nu le mai acceptă și nu mai pronunță nici măcar aceste cuvinte.
Vocea Basarabiei: Ce va urma după ce nu se va mai ține cont de aceste formate de negocieri 5+2?
Vladimir Socor: Nu trebuie să urmeze ceva concret, acest format trebuie pur și simplu îngropat, prin tăcere și prin neconvocare.
Conducerea de la Tiraspol nu are niciun interes în a fi târâtă și ea de către Rusia în conflict, dorește stabilitate, dorește libertate de mișcare pentru business-ul din Transnistria și pe această bază conducerea din Tiraspol discută cu Chișinăul.
Vocea Basarabiei: Atunci se naște altceva.
Vladimir Socor: Există deja altceva, un format 1+1, între Chișinău și Tiraspol, un format care e mult mai eficient în stabilizarea situației. Conducerea de la Tiraspol nu are niciun interes în a fi târâtă și ea de către Rusia în conflict, dorește stabilitate, dorește libertate de mișcare pentru business-ul din Transnistria și pe această bază conducerea din Tiraspol discută cu Chișinăul. Conducătorii din Tiraspol sunt mult mai radicali, mai militanți, atunci când discută cu Chișinăul în prezența rușilor, atunci discursul Tiraspolului este radical, intransigent și agresiv.
Vocea Basarabiei: Dar Tiraspolul cu Moscova continuă să dialogheze?
Vladimir Socor: Desigur, dar ajutorul Rusiei pentru Transnistria, e din ce în ce mai mic. Rusia nu mai poate să ajute Transnistria și nu mai are legătură directă cu aceasta.
Nu trebuie să fie mișcări pe așa numitele progrese pe Dosarul Transnistrean…
Vocea Basarabiei: Rusia oferă gaz gratuit în stânga Nistrului.
Vladimir Socor: Da, dar Ucraina probabil, aproape sigur, va înceta tranzitul de gaze rusești, începând cu luna decembrie a anului viitor, deci, peste un an.
Vocea Basarabiei: Dumneavoastră credeți că în acest an nu vor fi nici un fel de mișcări pe dosarul transnistrean?
Vladimir Socor: Nici nu trebuie să fie mișcări pe așa numitele progrese pe Dosarul Transnistrean.
Vocea Basarabiei: De ce nu ar fi nevoie de anumite progrese?
Vladimir Socor: Deoarece, Republica Moldova nu este pregătită să se reintegreze cu Transnistria în situația actuală, când instituțiile Republicii Moldova nu funcționează pe deplin sau funcționează defectuos și Republica Moldova încă nu s-a construit, ca stat modern și eficient.
Vocea Basarabiei: Dumneavoastră ziceți în cazul în care avansează integrare europeană. De ce mai puneți la îndoială? Ar putea să nu avanseze acest parcurs european?
Vladimir Socor: Nu putem să avem certitudinea. Trebuie să lucrăm la aceasta, dar certitudinea deocamdată încă nu op avem. E nevoie de cel puțin încă un ciclu electoral dincolo de actualul ciclu electoral. E nevoie de cel puțin încă un ciclu electoral de guvernare europeană pentru a duce la bun sfârșit construcția statală și abia desăvârșirea construcției statale va da posibilitatea integrării europene a Republicii Moldova. Deocamdată avem un proces, nu avem încă un rezultat, avem un proces, sperăm să avem și rezultatul final cam în anul 2030 și între timp trebuie să pregătim reintegrarea cu Transnistria și pregătirea înseamnă în primul rând să nu compromitem bazele și termenii viitoarei reintegrări. Dacă o să optăm din nou să negociem cu Rusia despre reintegrarea Transnistriei, atunci am compromis viitorul am compromis și viitorul european și viitorul reintegrării cu Transnistria. Deci, nici o negociere cu participarea Rusiei asupra chestiunii transnistrene. Nu avem nevoie să declarăm că nu mai recunoaște în formatul 5 + 2, că e prost, că a fost prost de la început și că noi ieșim din el. Nu! Nu-i nevoie de așa ceva.
Vocea Basarabiei: Domnule Socor, în ultimul timp discuțiile cu localnicii din stânga Nistrului și cu reprezentanții autorităților locale aflăm că acolo și-ar dori tot mai multă lume ca cele două maluri ale Nistrului să fie împreună. Ar putea această presiune, dorință a localnicilor să influențeze deciziile autorităților de la Chișinău?
Vladimir Socor: Da, poate să influențeze cu condiția ca liderii de la Tiraspol, și mă refer la businessul din Tiraspol, care conduce regiunea, nu se simtă șantajați de către Rusia. Posibilitatea e din ce în ce mai mică să șantajeze Tiraspolul. Dacă Tiraspolul este atras negocieri, în formatul 1 + 1, cu Chișinăul în lipsa Rusiei, atunci cu siguranță că se stabilizează situația și deschidem și calea unei eventuale reintegrări și locuitorii din Transnistria vor putea să aibă un rol, o influență, o voce proprie în acest proces cu condiția ca Rusia să fie departe de Transnistria și să nu mai aibă mijloacele de a șantaja conducerea de la Tiraspol. Trupele rusești staționate în Transnistria nu au nicio valoare militară, nu sunt nici măcar un instrument de șantaj asupra conducerii din Tiraspol, trupele rusești din Transnistria sunt pur și simplu o afacere economică pentru unii locuitori din Transnistria. Ei găsesc acolo și servicii și salarii.
Vocea Basarabiei: Acei cetățenii din stânga Nistrului, dacă e adevărat ce se spune despre numărul lor că ar fi peste 200.000, unii dintre ei au nevoie de pensii, alții au nevoie de locuri de muncă, ar putea autoritățile țării să rezolve aceste probleme pentru că ele oricum sunt vulnerabile, bugetul Republicii Moldova știți care este.
Vladimir Socor: Așa este, costurile economice ale reintegrării cu Transnistria vor fi costuri mari, dar încă nu am ajuns la acea etapă. Să nu încercăm să trecem puntea până în momentul în care ajungem la punte. Deocamdată încă nu am ajuns acolo, ne îndreptăm spre anul 2030 și până atunci trebuie să excludem Rusia din acest proces, ceea ce înseamnă să nu mai convocăm formatul 5 + 2. Fără să declarăm că îl îngropăm, să-l îngropăm în tăcere și pur și simplu prin neconvocare. De asemenea noțiunea de statut special pentru o parte a statului este incompatibilă cu noțiunea de stat integrat în Uniunea Europeană. Noi nu avem asemenea statute speciale în țări din Uniunea Europeană. Noțiunea de statut special este o noțiune a Rusiei, introdusă de Rusia în OSCE. Rusia a avut 2 proiecte de statut special în Europa, pentru Donbas-ul din Ucraina, începând cu 2014, și pentru Moldova începând cu 1993. Am mai avut acest proiect și pentru Azerbaidjan, începând cu 1994. Azerbaidjanul a îngropat statutul special. Azerbaidjanul a rezolvat problema așa cum a știut și anume pe cale militară. Noi nu putem să ne permitem acest lucru și pe bună dreptate declarăm că vrem o soluție pașnică și avem această posibilitate, deoarece nu ne învecinăm direct cu Rusia.
