Vocea Basarabiei: În cele ce urmează ne-am propus să vorbim mai mult despre situația din economia Republicii Moldova, despre asistența financiară care vine din partea partenerilor externi, despre posibilitățile pe care le are Republica Moldova ca să spună, într-un sfârșit, că și economia poate să se dezvolte, despre aceste și alte aspecte vor vorbi în cele ce urmează cu doctorul în economie, economistul la IDIS „Viitorul”, fostul deputat Veaceslav Ioniță. Bine ați ajuns la Vocea Basarabiei!
Veaceslav Ioniță: Bine v-am găsit!
Vocea Basarabiei: Mulțumim mult pentru disponibilitate! Pentru că Chișinăul a găzduit reprezentanți din peste 30 de state și mai multe organizații internaționale, care au participat la cea de-a IV-a ediție a Platformei de sprijin pentru Republica Moldova, o să vorbim și de ce a fost nevoie să fie creată această platformă, pentru că inițiatori au fost România, Germania, Franța și au decis că Republica Moldova trebuie să fie ajutată, inclusiv financiar, ca să depășească o parte din crize, o parte din probleme. Dvs. ce părere aveți despre acest ajutor pe care încearcă și chiar îl oferă partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova?
Veaceslav Ioniță: Sunt mai multe lucruri. Ce a fost critic și acum să sperăm că trecem faza critică și începem dezvoltarea normală? Deci începem cu faza critică. Anul 2020 – o criză profundă provocată de COVID. Dacă nu veneau atunci banii de la Fondul Monetar Internațional, noi pur și simplu nu aveam cum să supraviețuim. Anul 2021-2022 – criza energetică, creșterea prețurilor la produsele alimentare. Eu aș numi două – criza energetică și prețurile la produsele alimentare.
Vocea Basarabiei: Și inflația…
Veaceslav Ioniță: Da, inflația la general, dar iau anume produsele alimentare. Totul s-a scumpit, dar cel mai tare au lovit în oamenii săraci produsele alimentare. Dacă nu era suportul extern, în 2021 noi poate cumva mai rezolvam problema cu bugetul, fiindcă încasările bugetare au fost bune. În anul ‘22 și în anul ’23 situația este proastă. În ’23 credeam că va fi bine și acum noi, de fapt, ne confruntăm cu problema că e criză. Chiar astăzi am comentat, prim-ministrul a spus că avem un deficit de finanțare și, într-adevăr, avem probleme de finanțare a bugetului, poate o să reușim și despre aceasta să vorbim.
Vocea Basarabiei: O să vorbim, da.
Ca să devenim membri ai Uniunii Europene, avem nevoie să schimbăm tot ce înseamnă infrastructura instituțională și infrastructura fizică
Veaceslav Ioniță: Dar Uniunea Europeană ne-a ajutat în perioada de criză, asta îi bine, dar eu îmi doresc ceva mai mult, în ce sens? Republica Moldova are șansa și trebuie să devină membru al Uniunii Europene. Ca să devenim membri ai Uniunii Europene, noi avem nevoie să facem foarte multe reforme, dar avem nevoie să schimbăm tot ce înseamnă infrastructura noastră și instituțională, dar și infrastructura fizică. Țările care au aderat la Uniunea Europeană, efortul financiar pe care l-au depus ele ca să-și aducă infrastructura lor la un minim standard european însemna vreo 6% din PIB, anual. La noi ar trebui undeva vreo 10% din PIB și am să explic din ce cauză. În primul rând, infrastructura noastră a fost una cu mult mai slabă decât în vestul Europei socialiste, noi am avut cu mult mai puțin, noi am avut multe lucruri, să nu le dau acum, toată lumea mă crede, sper. Doi – noi n-am investit 30 de ani de zile în infrastructura noastră suficient, nici în apă, nici în canalizare, nici în drumuri, doar acum parcă s-a început a investi în drumuri.
Vocea Basarabiei: Dar de ce nu s-a investit în acești ani de independență?
Veaceslav Ioniță: Au fost câțiva factori, în primul rând, am fost într-o sărăcie profundă și omul când este într-o sărăcie totală, tot ce face – încearcă să supraviețuiască. Uitați-vă, acum au anunțat că avem deficit de finanțare, la noi din 2015, după ce s-a întâmplat jaful bancar, bugetul de stat nu se execută anual undeva 3,5-4 miliarde și jumătate de lei, în fiecare an.
30 de ani de zile noi nu am investit în infrastructură fiindcă am fost într-o sărăcie profundă și am încercat să supraviețuim
Vocea Basarabiei: Și 8 ani consecutiv nu se execută?
Veaceslav Ioniță: Și în total nu s-a executat vreo 30 de miliarde. Deci, noi aprobăm, noi cheltuim, aprobăm, cheltuim… De unde să taie? N-o să taie de la pensii, n-o să taie de la salarii, ceea ce este clar, se taie de la investiții. Noi doar de la drumuri „am furat” în această perioadă undeva vreo 10 miliarde de lei pe care șoferii îi plătesc pentru ca banii să meargă la drumuri, noi am luat și i-am păpat.
Vocea Basarabiei: Adică nu s-au furat, s-au transferat…
Veaceslav Ioniță: I-am păpat, i-am păpat… Eu spun „furat”, ca să sune mai dur. Și în afară de aceasta, din cauza jafului miliardului că s-a blocat finanțarea, noi n-am făcut investiții în drumuri încă de vreo 10-15 miliarde de lei. În total, vreo 25 miliarde de lei trebuiau să meargă în această perioadă la drumuri, nu au mers. Ca să fie mai clar despre ce vorbim, 2014 a fost ultimul an când noi am primit suport financiar de la Uniunea Europeană și de la Statele Unite, partenerii noștri, granturi în 2014 am primit 4 miliarde de lei. Deci, în 4 ani de zile noi am primit granturi de două ori mai multe decât credite, practic nu luam credite, primeam granturi.
Vocea Basarabiei: Și lucrul acesta e salutar, pentru că Republica Moldova nu-și crește povara datoriilor externe?
Veaceslav Ioniță: Exact, dar nu ne dezvoltăm. De ce ei ne ajută pe noi? Deci, într-o țară care a avut o infrastructură foarte slabă și care n-a investit în infrastructură nu este etic să pui pe umerii acestei generații sărace beneficiile care vor fi peste ani, că dacă facem un pod, el ține 100 de ani. Noi fiind foarte săraci, copiii noștri, nepoții noștri sper că vor fi bogați, nu este corect acei mai săraci să le facă poduri la cei mai bogați din viitor și atunci vine acest sprijin al Uniunii Europene. Noi am ratat sprijin sub formă de granturi în această perioadă de după jaful bancar, vedeți, eu iau de la jaful bancar, ca să nu se creadă că acum vine criza, astăzi.
Vocea Basarabiei: Consecințele…
Veaceslav Ioniță: Războiul din Ucraina, criza energetică, produsele alimentare și COVID-ul sunt doar niște factori care au accentuat criza profundă în care noi ne aflăm din 2015. Noi suntem în criză de 30 de ani și în 2015 s-a aprofundat, asta ca să punem capac la toate.
Războiul din Ucraina, criza energetică, produsele alimentare și COVID-ul sunt doar niște factori care au accentuat criza profundă în care noi ne aflăm din 2015
Vocea Basarabiei: Deși știți ce spun exponenții fostelor guvernări? Că atunci când au guvernat ei, când erau la cârma Republicii Moldova atunci cetățenii trăiau mai bine.
Veaceslav Ioniță: Cel mai bine, într-adevăr, dacă s-o luăm așa, mie îmi plac cifrele – ai cifre, ai totul, n-ai cifre…
Vocea Basarabiei: Da, ele sunt cele mai convingătoare.
Veaceslav Ioniță: Mergem așa, iau și perioada sovietică. Bunăstarea populației a crescut undeva până prin anul 1985, după aceea a fost o stagnare, salariile creșteau, dar oamenii nu știau atunci de inflație ascunsă, practic dispăreau mărfurile de prin magazine, trebuia să mergi pe la piață, nu erau mărfuri, deci era o inflație ascunsă și bunăstarea n-a mai crescut. După aceasta, bunăstarea noastră s-a prăbușit până în 1993. Deci, în 1993 noi am devenit de 5 ori mai săraci decât am fost în ‘85-’89, fiindcă ‘85-’89 am stat pe loc; după aceasta am stat la fundul gropii cam până prin 2000 și din 2000, într-adevăr, s-a început o recuperare bruscă, trebuie s-o spunem.
Vocea Basarabiei: Și perioada asta a coincis cu guvernarea comuniștilor?
Veaceslav Ioniță: Da, a coincis cu guvernarea comuniștilor, dar nu ține de ei. De ce a fost recuperarea? Am început să ne recuperăm foarte lent până în ‘97, iar în ’98-’99 a venit criza din Rusia, s-a prăbușit valuta națională, inflația, oamenii erau într-o disperare. Imaginați-vă, 10 ani de zile oamenii au stat într-o sărăcie profundă, oamenii și-au luat lumea în cap și au plecat peste hotare. Au plecat peste hotare și au început să trimită bani acasă, bugetul de stat exploda, creștea cu câte 40-50 la sută anual bugetul.
Vocea Basarabiei: Deci, remitențele au salvat atunci Republica Moldova?
Veaceslav Ioniță: Da, ele ne-au salvat. Guvernarea comunistă a coincis în timp cu fuga oamenilor din Moldova, cel mai mare val de emigrare a fost în 2000-2005, după aceasta s-a mai oprit puțin și următorul val puternic s-a început în 2015 și durează până acum. Dar a fost o recuperare și noi am ajuns la nivelul anului 1985 în anul 2014-2015. Deci, doar atunci am recuperat, nu am crescut, am recuperat. După aceasta avem o creștere și, într-adevăr, o creștere destul de puternică a veniturilor populației a fost în perioada 2015-2020. Trebuie s-o spunem, că așa a fost, în 2021 am ajuns la maximumul istoric, veniturile au fost cu vreo 40-50 la sută mai mari decât în perioada sovietică la salarii, că acuși ajungem și la pensii. După aceasta vine anul 2022 când veniturile reale ale populației au scăzut, în acest an vom avea o ușoară recuperare, dar nu vom ajunge înapoi la nivelul anului 2020. Deci, în 2023 poate vom ajunge, poate nu, însă aparent vom ajunge, fiindcă inflația scade, salariile cresc. Cu pensia situația e și mai gravă, pensia maximă noi am avut-o tot așa, în ‘85-’86, după aceasta, pensia s-a prăbușit până în 2000, deci la pensionari situația a fost dramatică până în 2000, atunci au ajuns la o sărăcie totală și doar la anul pensia după puterea de cumpărare, în măsura în care poți cumpăra, că atunci pensionarii nu aveau telefoane mobile, dar acum toți pensionarii au, însă după puterea de cumpărare, adică în medie după calitatea vieții cât de cât, după bunuri, servicii, una-alta, tot ce cumpără un pensionar, pensia va ajunge la aceeași putere de cumpărare care a fost în ’85-’89 anul viitor, în 2024.
Vocea Basarabiei: Și totuși, eu întâlnesc foarte mulți vârstnici care își amintesc de guvernarea comunistă și spun că pe timpul când era PCRM la putere atunci se indexau pensiile la un procent mai mare.
Veaceslav Ioniță: Așa a și fost, într-adevăr. Dar de unde s-a început? Eu odată am scris un articol jumătate în glumă, jumătate în serios – „Aveți grijă de pensionari, că ei schimbă guvernele”. Și, într-adevăr, așa se întâmplă. De fiecare dată când nu s-au indexat ca lumea pensiile, pensionarii i-au pedepsit pe cei care guvernau. Păi, dacă tinerii vin în proporție de 40 la sută la vot, iar pensionarii vin 75-80 la sută și ei pedepsesc toate guvernele, indiferent de stânga, de dreapta, europeni, neeuropeni… Știți de ce este efectul acesta al comuniștilor? Acum pensia e cu mult mai mare decât era pe vremea guvernării lui Voronin.
Vocea Basarabiei: Dar puterea de cumpărare…
Veaceslav Ioniță: Chiar și după puterea de cumpărare. Pensia acum după puterea de cumpărare este cu mult mai mare decât pe timpul lui Voronin, dar imaginați-vă că pensia reală a unui pensionar după puterea de cumpărare 10 ani de zile scade constant și ajunge să fie de 7-8 ori (nu mai țin minte exact) decât el o ține minte. Deci, pensionarii în anul 2000 au ajuns la o situație care e o rușine totală, o societate care se comportă așa cu pensionarii ei este o societate sălbatică. Și atunci ceea ce a făcut Voronin este adevărat, dar s-a început totul de la reforma pe care au început-o tot precedenții…
Pensia acum după puterea de cumpărare este cu mult mai mare decât pe timpul lui Voronin
Vocea Basarabiei: Da, bine, dar am zis, și conjunctura atunci era una favorabilă dezvoltării…
Veaceslav Ioniță: Totul a fost, contextul internațional a fost favorabil, plus populația fugită din țară, plus, ea a crescut, dar oricum era mică în comparație cu salariile. Ce s-a întâmplat? Pur și simplu i-au scos pe pensionari din groapă. Eu la toți le spun: imaginați-vă că ești la etajul 10 și ai căzut până la subsol, te-au ridicat de la subsol la etajul 3 și tu te bucuri că te-ai ridicat cu 3 etaje, dar la 10 încă n-ai ajuns, până la 10 mai ai. Deci, brusc te-ai ridicat de la subsol la etajul 3, 4, cam până la 5 te-ai ridicat, dar la etajul 10 de unde ai căzut vei ajunge în 2024. Și aici vreau să vă mai spun un lucru important. În anul 2022, veniturile reale ale populației au scăzut, cu excepția pensionarilor. Deci, practic în 2022 pensia este foarte mică, dar guvernul a depus toate eforturile – și asta trebuie s-o spunem așa cum este, cu subiect și predicat -, a depus toate eforturile ca să minimizeze șocul celor mai vulnerabili oameni. Din păcate, la noi sărăcia înseamnă vârsta înaintată, cu părere de rău, la noi sărăcia și cu pensionarii sunt sinonime. Nu-i bine și nu-i corect într-o societate ca vârsta să fie criteriul care determină sărăcia, dar la noi asta este. Și atunci ei au ridicat pensia, nu a fost posibil de majorat pensia așa cum ar fi trebuit, știți și dvs., dar s-au dat plăți suplimentare și dacă iei în calcul toate plățile suplimentare pe care le-au primit cetățenii noștri, atunci în 2022 pensionarii au avut o situație mai bună în sensul că pentru ei a fost nu atât de grav cât pentru nepensionari.
Vocea Basarabiei: Dvs. când ziceți că sărăcia este în dependență, eu pot spune cu încredere că sărăcia depinde și de cât de dezvoltată este economia. Dacă nu există economie, dacă nu sunt locuri de muncă, dacă nu vin investiții, dacă lumea crede că doar plecarea peste hotare este colacul de salvare, atunci avem situația pe care o avem.
Veaceslav Ioniță: Din păcate, acum așa e, deocamdată, tendința de plecare este una foarte mare. După 2020, procentul de oameni care pleacă peste hotare iarăși e maxima istorică, ca număr nu pleacă atât de mulți, dar nu uitați că am rămas 2.500.000, dar Biroul de Statistică, apropo, să le facem un compliment: ei fac acum date foarte calitative și au introdus două măsurări noi. Prima este că ne spun nu câți suntem, că noi suntem 3 milioane și jumătate, dar ne spun câți am rămas în țară începând cu anul 2021, dacă nu greșesc, ne spun deja câți suntem azi în țară, că mai avem încă vreo 200.000 plecați pe termen scurt și asta înseamnă că în țară noi suntem vreo 2.300.000 și ne spune ceva nou, care este foarte dramatic, că s-a fugit din sate la Chișinău. Noi avem și migrație internă. Uitați-vă că dacă luăm la educație, noi avem două probleme – prea mulți copii și prea puțini copii. În Chișinău sunt clase de 40-45 de copii și în Chișinău numărul de copii a crescut cu 20 la sută în ultimii vreo 5 ani și avem raioane unde numărul de copii a scăzut cu 30-40 la sută și atunci avem școli pustii. Eu am calculat și recent am publicat, prima dată am făcut o analiză pe școli, dacă în medie pe țară la un copil îi revin 12 m2 de spațiu școlar, deci, aici ar încăpea vreo 5 copii, în Chișinău revin 4 metri, avem sate, recordul absolut – 140 de metri.
Vocea Basarabiei: Acolo unde sunt câte 5, 7, 10 copii într-o clasă.
Veaceslav Ioniță: Nu, nu, nu.
Vocea Basarabiei: Sau sunt nici 100 de elevi în școală.
Veaceslav Ioniță: Nu, nu, acolo unde sunt 5, 7, 10 copii în școală, noi avem școli cu până la 20 de copii, noi avem vreo 50 de școli cu până la 50 de copii, deci, școlile de 100 de copii, după standardul nostru, sunt școli mari.
Vocea Basarabiei: Și iată existența acestor școli tot împovărează bugetul?
Veaceslav Ioniță: Da, costurile cresc. Eu am calculat, acum e ceva mai puțin, dar oricum costurile sunt de vreo 3-4 ori mai mari decât într-o școală obișnuită, noi trebuie să facem ceva, dar să ne întoarcem la economie. Într-adevăr, avem 2 indicatori care sunt cei mai triști. Eu unuia îi zic – „câți nepoți revin la un bunel”. Este un indicator foarte simplu – câți copii revin la un bătrân, câți copii până la 18 ani revin la un bătrân de la 60 de ani în sus. Dacă acum 50 de ani, noi aveam aproape 7 copii la un bătrân, deci, 7 nepoți avea fiecare bunel, acum am ajuns aproape 1 la 1. Deci, la noi numărul de copii la un bătrân a scăzut de aproape 7 ori.
Vocea Basarabiei: Și aici iarăși e o povară pe asistența socială, pentru că nu se știe cine și cum va mai genera contribuții în Fondul social?
Veaceslav Ioniță: Va fi greu. Dacă în anul ‘90 la noi la un pensionar reveneau aproape 3 salariați, acum la un pensionar revine un salariat, dar, fiți atenți, un salariat inclusiv bugetarul, dacă să îi luăm pe toți, avem așa – la 2 salariați din economie revine un bugetar și 3 pensionari. Deci, 2 salariați din economie țin 4 oameni, dintre care unu-i bugetar și 3 sunt pensionari. Și încă ceva, ca să arăt cum am fost noi, în anul ’90 noi am avut 1.600.000 de locuri de muncă, până în 2000 am ajuns la 700.000, deci s-au redus cu 900.000. În 2000, lumea nu știa, nu făcea economie, dar fiecare om înțelege, deci, șansa unui moldovean să-și găsească un loc de muncă era zero. Și aici vreau să le spun la toți: atunci când luați în derâdere emigranții noștri, diaspora noastră, gândiți-vă că cel mai mare rezultat pe care l-au dat ei nu sunt banii pe care i-au trimis acasă, plecarea lor ne-a dat nouă o șansă să ne găsim un loc de lucru.
Vocea Basarabiei: Că dacă rămânea acel milion aici, în Republica Moldova, situația ar fi putut fi și mai critică?
Dacă în anul ‘90 la noi la un pensionar reveneau aproape 3 salariați, acum la un pensionar revine un salariat
Veaceslav Ioniță: Ar fi fost imposibil, e greu să-ți imaginezi, poate ceva asemănător cu sectorul Gaza, îmi cer scuze pentru comparație. E greu, cea mai săracă țară din Europa, șansa ca să-ți găsești un loc de muncă – zero. Din ce cauză? Pentru că am ajuns în 2000 la 700.000 de locuri de muncă, în următorii 10 ani de zile s-au mai scăzut 100.000 și am ajuns la 600.000 de locuri de muncă pline. După aceasta, timp de 10 ani de zile, noi am creat doar 25.000 de locuri de muncă, noi am creat mai multe, dar se lichidau, cream două, se lichida unul și tot așa, astfel în 10 ani am creat 25.000 de locuri și am ajuns în 2019 la 625.000 și vine criza din 2020-2021, parcă ne dă un bobârnac în frunte și tot ceea ce am creat în 10 ani de zile, într-un an „s-a spălat”, deci 25.000 de locuri de muncă au dispărut. Anul acesta sper că recuperăm, dar noi suntem 1.600.000 și am ajuns la 600.000, dintre care 900.000 le-am pierdut în primii 10 ani și încă 100.000 în următorii 10 ani și noi încă 10 ani de zile pur și simplu stăm pe loc, ne bălăcim la fundul gropii.
Vocea Basarabiei: Dl Ioniță, dar transmițând acest mesaj celor care urmăresc emisiunea, cred că mulți dintre ei se vor gândi cum să-și facă și ei mai repede valiza?
Veaceslav Ioniță: Dar nu trebuie să transmit asta, eu doar reflect ceea ce este. Omul nu trebuie să-l asculte pe dl Ioniță ca să-și creeze impresiile sale. Acum să luăm partea optimistă.
Vocea Basarabiei: Da, și să vorbim despre ceea ce se poate face ca situația să se schimbe în bine.
Veaceslav Ioniță: La noi lucrurile, după ce Republica Moldova în 2009 și-a dat dezideratul său proeuropean, atunci a fost prima dată, cum a fost acum la Chișinău, atunci a fost prima dată la Bruxelles o întâlnire a tuturor partenerilor noștri de dezvoltare care au pus pe tavă 2.000.000.000 de euro. Lumea a uitat acest lucru, asta s-a întâmplat în 2010. Mai mult ca atât, Republica Moldova a făcut prima Strategie de dezvoltare. De ce eu țin minte foarte bine? Fiindcă strategia ceea guvernul nostru venind din perioada de unde a venit, din comunism, chiar dacă eram toți proeuropeni, a făcut-o guvernul și atunci societatea civilă a sărit ca din gură de șarpe și a spus că nu-i documentul fostei guvernări, e documentul de dezvoltare a Moldovei, a țării. „Cine sunteți voi, azi sunteți, mâine nu sunteți, noi vorbim de documentul de dezvoltare a țării”? Am sunat atunci la primul ministru și am spus să oprească legea în parlament, a venit societatea civilă, am ascultat toate propunerile lor și le-am integrat în document. Către 2014, noi am primit de la partenerii noștri 3% din PIB, în ziua de astăzi ar fi cam 10 miliarde de lei, sub formă de granturi, într-un an. Jaful bancar ne-a dus de râpă. Deci, asta era perspectiva Republicii Moldova să investim în infrastructură. Acum, Republica Moldova are o a doua șansă, nu vreau să zic că nu vor mai fi niciodată șanse, nu-i corect așa, șanse întotdeauna sunt, dar ar fi o eroare totală. Noi am pierdut 8 ani de zile din viața noastră, aceștia-s ani pierduți, sper că am învățat lecția, sper, nu știu dacă am învățat-o sau nu, și dacă nu mai recuperăm și de data asta, chiar mă gândesc: Doamne, ce pământul acesta îi blestemat sau ce-i cu dânsul? Deci, noi acum avem tot sprijinul pe care ni-l putem imagina. Republica Moldova are un sprijin din partea partenerilor noștri pe care nu l-am putut visa nici în 2013-2014, când am primit cea mai mare parte de finanțare. Aici trebuie să spun foarte clar că guvernul, din păcate, sau că există sabotaj pe intern, poate fi așa ceva, sau nu știu din ce motive…
Vocea Basarabiei: Dar cine sunt cei care sabotează?
Veaceslav Ioniță: Cei din nivelul inferior, nu miniștrii, mai jos, din aparatul tehnic. Sau este frică sau ceva se întâmplă, ceva nu lucrează în jucărica aceasta, că având un suport politic atât de puternic, merge Maia Sandu, vedeți, partener România era de înțeles, Germania mulți ani de zile și acum ultimii doi ani de zile noi nu am realizat, dar al treilea jucător puternic este Franța, într-adevăr, dvs. ați spus corect.
Vocea Basarabiei: Și Marea Britanie…
Veaceslav Ioniță: Ei sunt, dar dacă m-ați întrebat cine sunt, ei sunt trei – România, Germania și Franța. Păi, hai că România e vecinul, România îi România, aici nu comentăm România asta-i tot, nu mai spun nimic, dar…
Vocea Basarabiei: Germania și Franța…
Veaceslav Ioniță: Da, aceștia îs doi, dacă au spus aceștia doi, ai totul, restul așa, bat din palme în spatele lor. Deci, avem așa un sprijin, președintele țării merge în Franța în momentul când vede, eu mă uit pe datele Băncii Naționale și văd că au intrat granturi din partea Franței, imediat văd, eu nu-s la guvernare, că aș veni și deodată și m-aș lăuda, dar poate trebuia să public. Deci, președintele reușește să aducă bani, eu îi numesc „bani politici”, deci, bani care se dau necondiționat, ea merge și le explică: „Oameni buni, cetățenii noștri îngheață iarna”, ei au dat bani necondiționat, dar dacă ne uităm atent, în afară de banii pe care îi aduce președintele țării cu imaginea și cu puterea politică pe care o are pe plan extern, bani care vin necondiționat, au ascultat-o și au zis: „Dna președinte, v-am înțeles, poftim 15 milioane de la noi”, că atâta a venit de la Franța atunci, „poftim 60 de milioane de la noi”, că atâta a venit de la Uniunea Europeană, da? În afară de aceasta, nu primim bani. Și atunci întreb și eu cum era cândva gluma ceea: „Măi, dar în afară de Maia Sandu mai lucrează cineva în țara asta?” Aceasta este nemulțumirea mea, având un potențial politic, având o acoperire politică atât de puternică, având rezultate atât de rapide la decizii politice, întrebarea mea este: „Măi, dar voi ce faceți?”.
Vocea Basarabiei: Dar ce ar trebui să facă?
Veaceslav Ioniță: Ar trebui să facă proiecte, noi vorbim de proiecte care trebuie finanțate.
Vocea Basarabiei: Sunt proiecte în domeniul energetic…
Veaceslav Ioniță: Nu, noi nu vorbim fantezii, noi vorbim despre banii care au venit, așa sunt multe, dar eu spun de banii care nu au venit. Vă dau un exemplu simplu: securitatea de frontieră. Uniunea Europeană avea un plan de finanțare a securității de frontieră de vreo 10 ani de zile, cel puțin, până în ziua de azi noi n-am beneficiat de bani pentru acest lucru cât de cât, au venit 3 bănuți și atâta.
