Vocea Basarabiei: Astăzi vom vorbi despre pâinea noastră cea de toate zilele și, mai exact, despre situația din agricultură, pentru că e pe ultima sută de metri recoltarea cerealelor. Pâinea sau, mai exact, prețul acestui aliment este un indicator al bunăstării și puterii economice într-un stat. Despre politica pâinii și politicile din agricultură astăzi vorbim cu expertul în agricultură Igor Grigoriev, care până nu demult a fost președinte al Asociației Exportatorilor și Importatorilor de Produse Agricole și Cerealiere „Agrocereale”. Cum se prezintă situația astăzi, ținând cont că aproape de un an și jumătate continuă acest război în Ucraina și a dat peste cap o bună parte din tot ceea ce-și propuneau agricultorii la capitolul exportul de cereale? Cum ați defini dvs. situația? Eu cu regularitate vă invit și vă pun această întrebare, pentru că situația se mai schimbă, ba Rusia iese dintr-un tratat, ba Turcia spune că se va implica și va ajuta ca Federația Rusă totuși să conștientizeze această problemă, s-a discutat și la Organizația Națiunilor Unite, dar problema rămâne a fi una destul de stringentă.
Igor Grigoriev: În primul rând, vă mulțumesc mult pentru invitație.
Vocea Basarabiei: Bine ați revenit la Vocea Basarabiei și mulțumim pentru receptivitate!
Igor Grigoriev: Pentru mine este o plăcere să fiu în studioul dvs. Acesta este un subiect foarte pertinent și foarte actual, chiar săptămâna trecută am abordat subiectul acesta pe segmentul ce ține de fluidizarea traficului, mai ales în Vama Giurgiulești-Galați, pe unde se face cel mai mare volum de exporturi de cereale la moment. Vreau să spun, și am menționat lucrul acesta de ceva timp, că situația este una destul de dificilă în agricultură în pe segmentul agrocerealier și aceasta se datorează nu atât lucrurilor care se întâmplă pe interior în Republica Moldova, cât lucrurilor care țin de o criză globală sau de o problemă globală în acest segment.
Pentru prima dată în 20 de ani, de când suntem și noi parte a pieței agrocerealiere mondiale și europene
Vocea Basarabiei: Și în problema aceasta globală ce loc ocupă și ce rol îi revine Republicii Moldova?
Igor Grigoriev: Pentru prima dată în 20 de ani, poate puțin mai mult, dar cel puțin 20 de ani de când suntem și noi parte a pieței agrocerealiere mondiale și europene, inclusiv piața noastră de desfacere de confort este bazinul Mării Negre și bazinul dunărean, toate tranzacțiile cerealiere, este bine să menționez și aici chiar aș insista ca lucrul acesta să-l facă și autorităților centrale, ca să facă în baza tranzacțiilor bursiere, care sunt bursele de la Paris, bursele de la Chicago, bursele din Hong Kong…
Vocea Basarabiei: Păi zicea careva dintre invitații noștri că Republica Moldova nu ar putea să schimbe situația la o bursă internațională?
Igor Grigoriev: Eu nu spun că o schimbă, dar prețul la cereale, inclusiv pentru Republica Moldova, este creat reieșind din cotațiile bursiere. La moment, cotațiile bursiere mondiale sunt derizorii, care influențează foarte mult prețul de achiziție de către traderi și alți jucători, că nu se ocupă de aceasta deja numai traderii, exporturi de cereale poate să facă orișicine în Republica Moldova, nu este o interdicție…
Vocea Basarabiei: Nu chiar orișicine, că acum n-o să ne dea dreptate cei care urmăresc emisiunea, oricum trebuie să existe contracte, înțelegeri în baza acordurilor…
Igor Grigoriev: Se fac în baza acordurilor, dar nimeni nu are anumite interdicții, cum se insinuează chestia aceasta. Da, jucători mari sunt, ei practic dictează situația și ei, într-un fel sau altul, având resurse materiale colosale, își pot permite să procure mai multă marfă, respectiv să negocieze și niște contracte de export la prețuri destul de avantajoase, chiar și reieșind din faptul că prețurile astăzi sunt derizorii. Care este argumentul? Că contractele la cereale se fac nu pe cantități mici, contractele la cereale se fac pe cantități mari.
Vocea Basarabiei: Ce înseamnă cantități mari?
Igor Grigoriev: Cantități mari, chiar și în condițiile de astăzi, când situația este dificilă, destul de precară, practic piața cerealieră în bazinul dunărean, în bazinul Mării Negre și chiar și piața regională și mondială este într-o stagnare, chiar dacă nu e o piață moartă, oricum tranzacțiile sunt de la 1.000, 2.000, 3.000, 5.000 de tone în sus și în cazul de față agricultorii, nemijlocit fermierii sau producătorii inițiali nu pot să facă aceste tranzacții, doar dacă sunt contracte la nivel de companii care procură în România. Și sunt companii sau fermieri din Republica Moldova care practică acest lucru…
Vocea Basarabiei: Eu am fost la sudul Republicii Moldova în mai multe raioane, am discutat inclusiv cu fermieri care au suprafețe mari și foarte mari de cereale și ei spuneau că unii dintre partenerii lor de peste Prut au renunțat, pentru că trebuiau să vină să stea 9 ore și mai mult în vamă.
Igor Grigoriev: Problema aceasta a existat și ea există și la moment, fluidizarea în vamă, deoarece foarte mult transport de marfă din Republica Moldova, așa mici cum suntem noi, dar suntem producători mari de cereale, plus la aceasta, totuși vrem sau nu vrem, dar prin acea poartă micuță, cum îi spun eu, hubul de la Giurgiulești, tranzitează teritoriul nostru și marfa cerealieră ucraineană, care tot pleacă cu destinație spre companii trader, companii mari din România, fie Galați, fie Brăila, fie Constanța. La începutul emisiunii am spus că chiar săptămâna trecută am făcut un apel către autorități ca totuși să fie fluidizat…
Vocea Basarabiei: Ajungem la apel, dar cum ziceați dvs., că trebuie să aibă o politică de negocieri mai agresive cu România și UE privind tranzitul cerealelor ucrainene…
Igor Grigoriev: O diplomație economică mai curând.
Vocea Basarabiei: Ajungem aici, dl Grigoriev, dar să ne spuneți mai întâi – cât produce și cât exportă Republica Moldova din cereale?
Cel mai bun an pentru Republica Moldova la producerea de cereale a fost anul 2021, a fost un an-record
Igor Grigoriev: Cel mai bun an pentru Republica Moldova la producerea de cereale a fost anul 2021, a fost un an-record, când noi am produs 4,500-5.000 milioane de tone produse cerealiere producție globală. Și aici este vorba despre orz, rapiță, grâu, floarea-soarelui și porumb. Astăzi, reieșind din datele preliminare pe care le avem, rapiță în Republica Moldova a fost semănată foarte multă, cred că în jur de 60.000 de hectare, producția globală a atins o cifră de 150-160.000 de tone, ceea ce este un record pentru Republica Moldova. Era așteptată o recoltă cu mult mai mare, deoarece fiziologic planta era destul de dezvoltată, agricultorii erau entuziasmați și se așteptau, în medie, la o roadă de 3 tone la hectar, dar în final s-au obținut 2,5-2,6 tone la hectar, ceea ce ca producție globală o să alcătuiască 150-160.000 de tone, care 100% merge la export, în principal, în România, deoarece este procesatorul nr. 1 pentru Republica Moldova, cel mai apropiat procesator este la Slobozia, ulterior alți furnizori sunt traderii, care cumpără rapița în Brăila, Galați și în cea mai mare parte o cumpără Constanța, care o transbordează în vapoare mai mari, până la 20-30.000 de tone, și o duc în alte destinații, cum ar fi Turcia sau Egipt, unde mai sunt procesatori de rapiță, care produc biodiesel.
Vocea Basarabiei: Dvs. ziceți că aproape în totalitate se exportă cantitatea de rapiță care este crescută în Republica Moldova, dar din celelalte culturi pe care le-ați amintit?
Igor Grigoriev: Rapița se exportă în proporție de 100%, roada de grâu iarăși variază. Noi produceam în anii buni undeva 1 milion, 1 milion și 200 mii de tone, la moment, grâul tot este destul de binișor, cred că ar ajunge la 1 milion și 300 mii – 1 milion 400 mii de tone, din care necesitățile Republicii Moldova per an sunt în jur de 300-350 mii de tone, restul cât o să rămână se va exporta, iarăși acestea sunt niște cifre preliminare. Cu părere de rău, nu o singură dată am menționat că în acești 32 de ani de independență, iată acuși ne apropiem de data noastră remarcabilă…
Vocea Basarabiei: …27 august.
Igor Grigoriev: Da, 27 august, noi așa și nu am reușit să construim niște uzine de procesare a cerealelor, care ar crea produsul cu plusvaloare și ar crea și locuri de muncă și, respectiv, o bună parte din veniturile celea, din rentabilitate ar rămâne în Republica Moldova.
Vocea Basarabiei: Dar eu am fost la nordul Republicii Moldova, la Mihăileni, și discutam cu unul din fermieri, care avea o suprafață măricică sau era un producător mediu, și l-am întrebat: de ce nu încercați să faceți o brutărie, să produceți pâine, că aveți producție de bună calitate? Și el a zis că nu este convenabil, fiecare ar trebui să-și facă jobul cum știe mai bine, el e producător și el e mulțumit cu ceea ce produce.
Igor Grigoriev: În ultimii ani, noi în Republica Moldova totuși avem producere internă de produse de panificație și o fac nemijlocit retailerii de pe piață. Dacă ne ducem în orișicare rețea de magazine, spre exemplu, lângă casa mea este „Linella”, care este o rețea foarte mare de magazine și are producere proprie de panificație…
Vocea Basarabiei: Cam toate unitățile comerciale unde se vând produse alimentare coc pâine pe loc.
Igor Grigoriev: Inclusiv alte rețele care au apărut acum mai mici oricum au producția lor de panificație. Mai sunt și câțiva producători mari, precum „D. Brodețchi” de la Orhei sau „Milina” de la Taraclia, „Franzeluța” nu în ultimul rând, unde statul are o cotă de 56%, care în măsură de 100% asigură consumul intern în Republica Moldova. Când spuneam că nu s-au atras investiții într-un procesator mare, nu mă refeream la aceea că să fie pentru piața internă, dar să fie pentru export.
Vocea Basarabiei: Produse de panificație pentru export?
Igor Grigoriev: Semiproduse, cum ar fi pastele…
Vocea Basarabiei: Îmi amintesc scandalul din România, când foarte mulți cetățeni români se revoltau că vin turcii și fac pâine sau le vând pâine.
Igor Grigoriev: Este vorba despre producerea unor semifabricate sau a unor paste care ar fi putut fi exportate.
Vocea Basarabiei: Deja se practică acest lucru, la Bardar, de exemplu, există un om de afaceri, care a încercat și i-a reușit să penetreze piața românească și nu doar.
Igor Grigoriev: Dar eu vorbesc de volume industriale. Și aici, într-adevăr, întrebarea este una foarte actuală. Eu tot am fost recent la nord, acolo grâul anul acesta s-a făcut foarte bine, au obținut așa o roadă, încât și agricultorii au rămas plăcut surprinși, căci au recoltat și 7-8, pe alocuri chiar spuneau că și 10 tone de grâu la hectar, dar e o problemă cu realizarea și e foarte mare revolta că morile noastre nu cumpără grâu de la ei. Se încearcă, din ceea ce eu văd și analizez, se fac multe eforturi în această direcție.
Vocea Basarabiei: Cu trei lei per kilogram va continua să fie achiziționate cerealele?
Igor Grigoriev: Acesta este prețul real astăzi pe piață, deoarece așa dictează bursa, așa dictează prețul fizic regional. Credeți-mă că dacă prețul va crește sau dacă acest grâu la un trader mare sau la un procesator mare din Turcia sau din Egipt, sau unde se va exporta el, fie în Asia, fie în Europa, spre exemplu, în aceeași Spanie, unde se spune că este o secetă foarte mare și ar putea să apară o criză de cereale, dacă va crește acest preț, traderii vor da și mai mult, dar astăzi, reieșind din ceea ce avem, este imposibil să dai mai mult, deoarece dvs. ați fost la sud și ați spus că sunt rânduri mari…
Vocea Basarabiei: Așa spun cei care produc cereale.
Rândurile din vamă a camioanelor cu cereale generează costuri mari de logistică
Igor Grigoriev: Și o spun corect, pentru că rândurile acestea mari generează și costuri, acestea sunt costuri de logistică. Dacă înainte un camion cu cereale făcea o rută în două zile, astăzi face o rută în șapte zile de transportare a cerealelor la export.
Vocea Basarabiei: E alta logistica?
Igor Grigoriev: Și atunci, dacă e în două zile, costul de transport al unei tone este 20 de dolari, dacă este șapte zile, șoferul cela stă în ambuteiajul cela, în rândul cela, el consumă anumite lucruri și costul la logistică crește, ajunge și la 45-50 de dolari transportul unei tone de cereale din Republica Moldova în România. Când te-ai uita, nu-i o distanță atât de mare, ar fi maximum 200-250 de kilometri, dar uitați-vă că toate aceste impedimente, inclusiv acest crâncen război, în primul rând, ne-a dat totul peste cap și aici costurile la logistică nu-s numai la transportul terestru, adică la transportul cu camionul, dar și la transportul naval. Deci, reieșind din faptul că există problemele acestea cu bombardarea porturilor de pe Dunăre, închiderea Greyville-ului creează anumite frici, mai ales la amatorii de corăbii și ele se răsfrâng asupra prețului la logistică și, respectiv, crescând prețurile la logistică, se micșorează prețurile la producători.
Vocea Basarabiei: Washingtonul a acuzat din nou Kremlinul de șantaj cu alimente, după ce Moscova s-a retras din acordul privind exportul de cereale ucrainene prin Marea Neagră. La rândul ei, Uniunea Europeană a avertizat țările în curs de dezvoltare că Moscova ar încerca acum să le facă mai dependente, oferindu-le aceste cereale ieftine.
Igor Grigoriev: Eu nu exclud acest lucru. Din ceea ce noi cunoaștem, cerealele rusești au invadat piața turcească, care era preponderent piața noastră de desfacere și, în contextul acesta, practic suntem în imposibilitate să avem contracte cu procesatorii sau cu depozitarii de cereale din Turcia. În mare parte în Turcia, în Marea Marmara sau în porturile din Turcia, fie chiar și pe Marea Neagră sau care sunt în Marea Mediterană, ele sunt porturi de depozitare, porturi de trader, în care ei acumulează stocuri mari și ulterior vând aceste stocuri către alte țări terțe sau companii mari.
Vocea Basarabiei: Și lucrul acesta se răsfrânge asupra producătorilor din Republica Moldova?
Igor Grigoriev: Lucrul acesta se răsfrânge direct asupra noastră, cu părere de rău, și lanțul merge înapoi spre producători. Noi astăzi suntem cei mai interesați să dăm prețul cel mai mare, dar nu poți să dai un preț mare atâta timp cât procesatorul dă un preț mic, în cazul dat asta ar însemna că tu singur de vâri în faliment.
