Șefa Cabinetului de miniștri Natalia Gavrilița și-a prezentat demisia, spunând că „în 18 luni de mandat a guvernat în crize continue” și că „țara intră într-o fază nouă, în care prioritatea este securitatea”. Despre prezentul și viitorul Republicii Moldova vorbim la acest sfârșit de săptămână.
* * *
Premierul desemnat Dorin Recean va prezenta săptămâna viitoare lista miniștrilor și programul de guvernare, având deja sprijinul partidului aflat la putere, Partidul Acțiune și Solidaritate, cu o majoritate confortabilă de 63 de mandate, a anunțat Igor Grosu, președintele parlamentului. Dorin Recean, care este consilier prezidențial în domeniul securității, a anunțat că integrarea europeană va fi dominantă în programul de guvernare, care va cuprinde acțiuni imediate pe trei demisiuni. Prima dimensiune este ordinea și disciplina din instituții, instituțiile trebuie să deservească cetățenii, mediul de afaceri. Da, există rezistență, dar o vom depăși.
Efim Mardari, primarul de Meşeni, Rezina
A doua dimensiune – o nouă viață pentru economie, iar a treia dimensiune este pacea și stabilitatea. Schimbarea executivului are loc în timp ce Republica Moldova se confruntă cu multiple crize – energetică, economică și de securitate, cauzate de invazia Rusiei în Ucraina. Vocea Basarabiei a făcut un popas la Meșeni, o localitate mică din raionul Rezina. Oamenii de aici spun că au așteptări mari de la cei care conduc statul.
Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, suntem în vizită aici, la Meșeni, raionul Rezina, o localitate mică. Câte gospodării sunt în sat?
– Sunt 300 de gospodării, dar acum ele pe jumătate sunt pustii. Mulți sunt plecați după un trai mai bun, fiecare vrea salariu mai mare și pe oră să lucreze, pentru că la noi la sat 24 din 24 dacă lucrezi ai, dacă nu…
Vocea Basarabiei: Dar vă amintiți de când a început să plece lumea din sat?
– După ce s-a destrămat Uniunea Sovietică.
Vocea Basarabiei: Și la început multă lume mergea la lucru în Federația Rusă?
– Da, mergeau în Federația Rusă, pentru că era mai ușor de dus.
Am fost și eu la construcții și nu doresc la nimeni, pentru că eram ai nimănui și umblam, măcar că ne făceau registrația ceea, dar cum te prindea poliția, 500 de ruble trebuia să le dai.
Vocea Basarabiei: Și nu v-ați reținut mult în Rusia?
– Nu, pentru că la vamă trebuia să-mi pună peceată (ștampilă) de aceea ca să nu mă pot duce înapoi.
Vocea Basarabiei: Deport?
– Da, deport și trebuia să dau 500 de ruble și i-am spus că nu am de unde. – „Dar îți pun deport”. – „Dar pune-mi, că totuna n-o să mai vin”. Și nu m-am mai dus.
Vocea Basarabiei: Dar v-au pus deport?
– Nu, nu ne-au pus, eram trei bărbați din sat și am lucrat, dar nu ne-au dat nimic, numai cât ne întrețineau acolo, pentru mâncare, pentru altele, ziceau că banii la urmă.
Vocea Basarabiei: Dar acum majoritatea sătenilor unde sunt plecați?
– Cei care au fost în Rusia, acum îs toți prin Germania mai mult.
Îs băieți tineri, se duc pe trei luni, vin înapoi, tot așa cum ne duceam la Moscova, numai că în partea astălaltă, pe trei luni de zile.
Vocea Basarabiei: Dar aici în sat ce se poate de făcut ca să se stopeze acest exod, să rămână lumea acasă?
– Tineretul n-o să-l putem stopa, pentru că ei au alte viziuni, cerințe, dar acești care rămân – să lucreze pământul și trebuie să crească păsări, animale ca să le realizeze și să aibă venit. Dar, din păcate, iarăși îi mai greu, nu-i punct de colectare și orice ai crește șade în grădină.
Vocea Basarabiei: Dar dvs. ce creșteți?
– Am avut și vacă, și purcei și am rămas acum cu capre, am trecut la mai mic, țin pentru familie numai, că de realizat n-am unde realiza.
Vocea Basarabiei: Dacă ați avea unde le realiza, ați crește mai multe animale, păsări?
Tudor Griza, locuitor din Meşeni, Rezina
– A fost un punct de colectare. Trebuie să fii cointeresat și să fie permanent unde să le duci de două ori pe an, cum era înainte, și punct de colectare a laptelui a fost. Au fost 100 de vaci în sat, acum îs vreo 20 sau 27. Nu iese, muncești, dar nu-ți iese nimic, tot se primește numai că să nu șezi degeaba, să nu șadă pământul pârloagă și să te arate lumea cu degetul. Îl lucrezi, îl faci, dar venit nu-i, până când nu-i.
Vocea Basarabiei: Ca viața omului să fie considerată că e una decentă, ce salariu i-ar trebuie cetățeanului?
– Nu știu.
Eu la moment am 2.300-2.400 de lei, încă n-am primit cu majorarea de 1.300 care o să fie, eu lucrez la 0,75 salariu, pentru că nu-s finanțe, așa am intrat, iaca am opt ani de zile de când îs paznic la școală, când s-a mântuit șoferia.
Am lucrat pe un PAZ-ic în colhoz și eu aram acel care duceam șefii și-i aduceam. Și am rămas paznic la zapravkă (benzinărie), am fost paznic și la primărie, pe urmă primăria s-a mutat la Ignăței și s-a mântuit lucrul, și acum îs la școală. Cum am glumit eu – tot paznic, paznic, până o să ajung după școală la țintirim, o să fiu paznic și la țintirim, altceva nu-i de lucru decât numai la pământ, înainte era brigadă de construcții, că se construia, dar acuma nu-i. Tractoriști erau în sat 60, șoferi vreo 15 și la construcții, cum era cu Soiuzul (Uniunea Sovietică), dar pe urmă s-a mântuit tot și acum cred că o să fie regional, cum o să fie – Rezina, Orhei, să fi fost județele, de-amu noi suntem deprinși, dar așa, dacă atunci s-a dat înapoi. Cu ce trăim noi mai bine că în fiecare sat este primărie? Asta atunci a fost sperios, orice mutare – cum o să fie, dar cum o să fie?
Vocea Basarabiei: Și acum se discută mult direcția – încotro, Moldova. Pe ce drum să se îndrepte Republica Moldova?
– Unirea cu Țara-mamă și Uniunea Europeană ori cum a zis Băsescu – „Ne întâlnim în Uniunea Europeană”, ca să nu facem Unirea, că-i sperie pe toți. Că eu țin minte, m-am dus în armată în 1981 și rușii îmi ziceau: „rumîn, idi siuda” (vino încoace, românule). Și noi eram toți de-o vârstă și l-am apucat de piept și i-am spus că „România daleko, ia v Rezine jivu” (România e departe, eu trăiesc în Rezina). Și pe urmă Vova (i-am uitat numele de familie) din Tula zice: „Dar de ce te superi, dacă pe noi la școală ne învață că voi acolo sunteți români?”. Și eu m-am mirat: cum pe noi la Meșeni în Sovietski Soiuz (Uniunea Sovietică) ne învață una și pe dânșii în regiunea Tula îi învață că noi suntem aici români? Și mulți se sperie de Unirea cu România, trebuie în Uniunea Europeană, dar eu cred că una fără alta n-o să putem face.
Anastasia Platon, bibliotecară în Meșeni, Rezina
Vocea Basarabiei: Și câți ani i-ar trebui Republicii Moldovasă ajungă în Uniunea Europeană, și vă este clar cum se schimbă viața după ce Moldova aderă la UE?
– Mi-i clar cum, dar aș vrea cât mai repede, pentru că, iaca, împlinesc luna aceasta 61 de ani, cât mai repede. Sper în vreo 5 ani de zile, măcar să fie orientată, să nu fie dezbinată, unul vrea într-o parte și unul în alta.
Vocea Basarabiei: Cine dezbină societatea?
– Politicienii și iaca amu s-au mai închis, am auzit, canalele acestea, dar dezinformarea și ei mai ușor cred, pentru că lumea-i deprinsă să asculte în rusește, că ei înțeleg ce le spune, dar când grăiesc românește lumea nu înțelege: dar ce-o zis, dar ce-o zis?… Asta-i. Pe mulți i-am auzit că, ei, acolo spune, dar nu înțeleg ce spune, pentru că toată vremea a fost în limba rusă.
Vocea Basarabiei: Dar ca în Republica Moldova să ajungă standardele celea din spațiul Uniunii Europene trebuie aici acasă să fie făcute reforme, să fie schimbată mentalitatea, să fie implicat cetățeanul în rezolvarea problemelor?
– Fiecare trebuie să lucreze pentru bunăstarea lui și asta-i. Toți așteaptă că vadă ce-o să aibă de la asta. Când e anul electoral atunci se vede totul, că lumea nu participă și toți așteaptă las’ că o să-mi dea, ori nu știu, dar fiecare trebuie să lucreze cum îi făcut din lume, de Domnul, de toți. Fă-ți pentru tine și nu aștepta să vină altul să-ți facă.
Vocea Basarabiei: Dvs. în timpul alegerilor ați așteptat cineva să vină să vă dea ceva?
– Nu, nu, n-am așteptat, fiindcă eu l-am susținut pe dl primar, am început cu Stejarul, Trandafirul și cum am zis – pe cine am ales, toți îs judecați ori trebuie să-i judece și în ultimele alegeri am votat pentru Maia Sandu. Să dea Domnul cât va putea ea până va ieși la pensie, că ne-au condus bărbații, acum las’ să ne conducă femeile. Ea-i corectă, Dodon a fost 4 ani de zile și numai la Moscova a fost, dar aici, vorba ceea, trebuie să te duci, că nimeni n-o să vină să-ți zică: „na”.
Vocea Basarabiei: A scos dna Sandu Moldova din izolare?
– Da, a scos-o! Pornirea-i bună.
Vocea Basarabiei: De aproape un an e război aici, în imediata vecinătate a Republicii Moldova, cetățeanul a înțeles de ce a pornit această agresiune rusă împotriva Ucrainei?
– Eu am înțeles că vor să refacă fostul Sovietski Soiuz de cândva, dar nu știu restul care au neamuri în Rusia, că și noi avem, cam toți avem și, iaca, sună și spun că la dânșii totu-i bine.
Vocea Basarabiei: Aveți rude acolo?
– Eu nu am, dar au vecinii și eu îi întreb ce se mai aude. Am un coleg de clasă care după armată a rămas acolo și fratele lui îi sună și el zice că la ei îi totul bine, nu-i nimic, pentru că informația îi ca și la noi în Sovietski Soiuz, nu ne spuneau nimic. Ce, eu știam ceva ce se face peste hotare? Cum peste hotare, în România? Eu și acum nu prea știu, că la noi nu prinde radiourile din România, cel mai ușor prindem din Pridnestrovia (Transnistria) și radiourile rusești, și Vocea Basarabiei. Iaca în sat aici eu acestea le pot asculta, dar rusești… Și de-atâta, cum am fost noi cu Soiuzul, așa-i acum la dânșii acolo.
Lavrov parcă a spus că degrabă o să fie și la noi ca în Ucraina. Doamne ferește ce le dă în cap lor, Lavrov când a spus că Maia Sandu are cetățenie română. Și ce dacă are cetățenie română? Iaca, eu nu știu de ce nu spun toți: „Da, suntem români și gata”! Dacă are cetățenie română, am auzit, și ministrul de externe, asta eu aștept să zică: „Da, suntem români! Ei și ce”? Ei sunt ruși, noi suntem români.
Chipurile, are cetățenie română și-i pusă de Occident, niște aberații, că, mă rog, ei îs cu puterea. Cât va fi Putin… Nu știu lumea ceea, eu mă gândesc că așa țară mare și toți îl învață de rău numai ori cum? Dă, Doamne, minte la toți, că nu știu cum să zic, au putere, dar minte nu au sau cum? Așa țară mare și nu au unde trăi? Dacă vindeau la toată lumea gaz, iaca, dacă are bani de-amu reiese că și-a ieșit din piele, din minți. Doamne ferește! Dar sperăm că o să fie totul bine și Ucraina o să reziste cu ajutorul și al nostru, măcar cât de puțin, că dacă n-o ajutau țările astelalte, n-o apărau, de mult aveau să fie și la noi, cum și-au făcut ei planul că în 3 zile să ia Kievul. E clar lucru, cum arătau că o să vină până în Găgăuzia și Pridnestrovia și cine știe ce avea să fie. Doamne ferește!
Vocea Basarabiei: Dar dacă ar fi fost alte forțe politice la guvernare?
– Avea să fie aeroport pentru avioanele rusești să fi fost, iaca, socialiștii, comuniștii. Ce, noi am fi zis ceva? Nu puteam să zicem nimic și ei aveau să hotărască totul, dar nu le-au dat voie și-i bun așa. Dă, Doamne, pace și sănătate și ucrainenii să reziste!
Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, am făcut un popas aici, la Meșeni, localitate din raionul Rezina, și vorbim despre ce se întâmplă azi în Republica Moldova. Câtă lume își pune întrebarea: ce este și ce trebuie să fie?
– În toată vâltoarea asta în care trăim, avem conflictul acesta din țara vecină, criza economică, problemele de a plăti factura, care este cea mai aproape și vine peste noi lună de lună, aș zice ca acel plecat în călătorie: să ne așezăm puțin pe valize, ca să ne tragem aerul și să ne pregătim de o nouă schimbare în viață, adică spre o nouă călătorie. Iată cam așa este viața noastră, trebuie să ne așezăm puțin și să gândim la rece, fiindcă lucrurile sunt în schimbare, de fapt, și în situații similare nu am fost doar noi, cetățenii Republicii Moldova, dar și alte țări. Și să reflectăm și asupra problemelor altor persoane, să vedem din perspectiva lor cum ei percep viața și să înțelegem că, de fapt, orice problemă are o soluție.
Vocea Basarabiei: Dar percepția multora e că în Republica Moldova e sărăcie, e că în Republica Moldova e nedreptate, e că în Republica Moldova e corupție, e că în Republica Moldova nu e viitor. Cum se explică această stare de spirit?
– Într-adevăr, majoritatea au iată felul acesta de a gândi, de a percepe lucrurile, dar eu zic că nu-i sărăcie, eu întotdeauna le zic oamenilor:
„Unde vedeți voi sărăcie? Haideți să comparăm anul 2000 și astăzi, ce nu aveți? Ce nu aveți?! Gaz aveți acasă, nu vrei să plătești, nu ești în stare să plătești – închide robinetul, fă-ți frumușel un cuptoraș, că suntem la țară, ierburi uscate, crengi uscate, fă focul acolo. A, nu vrei, că nu e comoditate? Atunci de ce te lamentezi?
Treci pe comoditate, muncește mai mult, plătește factura și trăiește bine. Ai apă, ești conectat la apă centralizat, ai baie, apă caldă, electricitate, ai boiler, da, ți-i comod și te lamentezi că ai de plătit factura pe electricitate și pe apă. Închide robinetul la apă, ia găleata, mergi la fântână, mai discută și mai vezi cum stă vecina, poate, sărmana, nu are azi cine să-i cumpere o pâine și atunci ai să vezi că noi nu trăim rău”. Noi nu trăim rău absolut deloc! Noi atâta libertate avem în a alege cum să trăim…
Vocea Basarabiei: Dar realitățile arată că un milion de cetățeni ai Republicii Moldova au ales calea pribegiei, ei și-au găsit rostul în lumea largă, acolo unde mulți dintre ei și-au reîntregit familiile și acest exod a afectat foarte multe familii?
– Da, de acord! Toți au plecat calitatea vieții să-și sporească. Da, și noi astăzi, cei care nu știm uneori să ne mai punem limite la comodități. Dacă în familia unui italian și-au pus draperii, draperiile pot ține și 25 de ani, ceea ce n-o să vedeți la noi. Și ne lamentăm că e sărăcie… Iată de ce pleacă lumea, iată și goana asta, că nu am să acuz persoanele, că am mers și eu, și membri din familia merg peste hotare, că am o soră în Germania, soțul mai merge prin Danemarca, am rude, cumnate prin Italia, vecini prin Franța, prin toate țările lumii și e bine lumea să meargă, lasă să vadă cum trăiește lumea, să înțeleagă cum se face acolo economie, căci eu singură îmi ziceam:
„Dacă eu aici, în Republica Moldova, aș fi tot atât de economicoasă cum sunt italienii, eu aș trăi boierește”. Dar noi avem fala mare a risipirii multe, noi nu ne limităm la o pereche de pantaloni pentru jumătate de an, noi vrem să avem trei – să avem și de culoarea asta, și de marca asta. Iată este și asta.
Vocea Basarabiei: Mentalitatea păguboasă sau ce e la mijloc?
– Da, dacă ne gândim la piramida necesităților, vedem că la temelie stau necesitățile acestea fiziologice și doar aproape la vârf stau cele spirituale. Probabil că noi încă suntem pe aproape de temelia acelei piramide. Și omul când deja are o haină, are comoditate, are apă, are o muncă, se mai gândește – a, dar aș merge și la teatru, aș merge și în vacanță, dar când nu are ce încălța, zău că nu-i pasă nici dacă copilul va merge mâine la lecții.
Vocea Basarabiei: Cetățeanul e cel care o dată la 4 ani decide cine trebuie să guverneze statul. Să vorbim și despre politică și cum se înțelege politica în Republica Moldova, pentru că, pe de o parte, unii spun că este un exces de politizare, iar pe de altă parte, e nevoie și de o politică bună, și de o cultură politică, și de o relație bună între cel care alege și cel care a fost ales. Iată, aici vreau un pic să străduim.
– Da, factorul acesta politic își joacă mendrele și în familie, și anume se polemizează mult pe tema aceasta, dar, cum se mai spune, dintr-o ceară iese și un adevăr, căci se alege grâul de neghină și prin discuțiile acestea se descoperă foarte multe lucruri care fie sunt ascunse, fie că nu le cunoaștem sau nu le înțelegem cum sunt construite, care sunt consecințele, dacă noi să luăm anumite decizii sau să votăm pentru X sau Y. Ce am putea noi să facem, ca să schimbăm în plan politic?
Totuși sunt într-o dilemă, cum spunea unul din scriitorii clasici universali: „Dacă votul ar putea schimba lumea, ceva s-ar întâmpla”. Și zicem că, totuși, votul nu schimbă lumea, nu schimbă calitatea vieții. Ba schimbă, ba schimbă, că avem experiența de la votarea anterioară și vedem că politica deja și-a schimbat cursul ca direcție, ca viziune, ca libertate a cetățeanului.
Dacă eu o să-l votez pe cutare, el știe să dea cu pumnul în masă și mâine o să-mi închidă gura și mie și poate că o să-mi spună și pe cine să votez, și eu o să fiu constrânsă să votez așa cum îmi dictează, dar dacă o să votez pentru alte forțe, libertatea cuvântului și adică ceea ce am să pun eu sunt șanse reale să ajungă și la urechile celor de sus. Și totuși, forțele politice trebuie puțin coborâte la talpă, trebuie cei de sus mai des aduși la fața locului, să vadă cum se respiră aici, cum și ce zice lumea aici, cu ce probleme reale se confruntă ca, ulterior, să știe ce modificări în legi să facă, că uneori nu-ți vine nici ideea, să vin cu o schimbare acolo în legislativ și să-mi dau seama că, uite, problema aceasta există în comunitate. Te-ai coborât din fotoliul tău, ți-ai coborât fudulia și ai venit în sat, și nu vii numai o dată în an sau o dată în 4 ani. Nu! Vino de 2-3 ori într-un semestru. Iată așa se face, nu politică, bla-bla-bla numai la microfon, coboară jos, vezi cum e și populația o să te susțină când o să vadă că tu ai venit, și nu ai venit numai de dragul să te vadă că ai pantofi noi care îți strălucesc. Mai este și chestia asta în PR că au reținut că dl cutare avea cravată de nu știu ce culoare și butoane de nu știu care formă, și pantofi care străluceau, dar când a venit și a făcut o schimbare în comunitate, s-a implicat nu numai cu vorba, dar și cu fapta, atunci populația o să-l susțină.
Vocea Basarabiei: Sunt politicieni care vă insuflă încredere?
– Sunt.
Iată este președinta noastră, care atât de mult a făcut cunoscută țara asta, dar într-o imagine pozitivă anume, căci vorbeau americanii, vorbeau germanii, peste mări și țări, că, uite, în țara asta micuță, care a ales o femeie și femeia asta iată a venit la noi să încheie un acord, s-a făcut o muncă colosală, e o muncă titanică, să iei tu nu că de la zero, să iei de la minus și să ridici imaginea unei țări, care a fost uitată de lume, ca și cum aș scoate eu din sunducul bunicii o ie pătată, îngălbenită și învechită și i-aș da un aspect de ie creată adineaori.
Maia Sandu, ca președinte, iată a făcut foarte mult. Politica este ceva mârșav și să știi să gestionezi bine cu ea e o artă, e o măiestrie, nu e atât de ușor cum li se pare unora la prima vedere, că m-am urcat în mașină și am vorbit cu președintele acela să mă întâmpine. Nu este, oameni buni, chiar deloc așa! Eu mă cobor la nivelul meu de bibliotecară și când lumea zice: „Dar ce mai faci și tu la bibliotecă”? – Intră aici, că eu de multe ori încerc iată utilizatorului, indiferent de vârstă, că e adolescent, că e copil mic, încerc să-i arăt cam cum se gestionează cel puțin cu cartea, cum se înregistrează o carte în colecție, ce legi ne ghidează munca noastră, și ei zic: „Păi, dar eu credeam că uite așa…” Cam așa este și cu munca unui politician, un politician care într-adevăr își dă străduința.
Vocea Basarabiei: Drumul pe care astăzi se îndreaptă Republica Moldova, după ce a obținut statutul de țară-candidată pentru aderare la Uniunea Europeană este drumul european, dar în societate încă părerile mai sunt împărțite. Vă întreb pe dvs., cetățeanul de la firul ierbii, care e drumul corect?
– E drumul european. De ce să zicem noi să mergem în Est? La toți le place comoditatea, să iasă în stradă, să fie un copac unde să se umbrească, să fie o bancă frumos așezată, să fie o urnă de gunoi, să arate estetic, să nu fie o căldare, uite, de plastic, aruncată așa la nimereală, și la toți le place. Atunci hai să facem ca ei! Unde, în ce țară este? Este într-o țara vestică.
Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, suntem în vizită aici, la Meșeni, raionul Rezina, și discutăm cu cetățenii despre viața la țară. Cum se trăiește în sat?
– Care și cum, care mai greu, care mai bine, dar merge.
Vocea Basarabiei: Dvs. cum vă descurcați?
– Ei, eu am noroc de băieți, că trăiesc în Italia, asta-i tot.
Vocea Basarabiei: De mult au plecat?
– De-amu am nepoți aproape de măritat, acolo-s născuți. Cea mai mare nepoțică – 16 ani, ș-apoi cel mai mititel nepoțel 3 ani numai ce a împlinit.
Vocea Basarabiei: Și ce vă zic copiii, nepoții, vor reveni aici în sat?
– Nu, că ei s-au aranjat toți acolo, ei au casele lor pe pământ, apartamente, mașini fiecare are, și nurorile au mașini, și feciorii au mașini, toți.
Vocea Basarabiei: Ați fost la ei în Italia?
– Chiar cu o lună de zile în urmă am revenit.
Vocea Basarabiei: Și cum e viața acolo?
– Tare-i bine, acolo e tare aranjat.
Vocea Basarabiei: Câți ani i-ar trebui iată satului dvs. să ajungă la condițiile celea de acolo?
– Ehei-hei! Nici copiii mei nu vor ajunge să vadă Meșenii cum e în Italia acolo, aici trebuie zeci de ani.
Vocea Basarabiei: Și lumea mai continuă să plece din sat?
– Da, da, toți pleacă.
Vocea Basarabiei: Și atunci cine va decide viitorul satului și statului?
– De-amu de asta nu știu, cine va decide de-amu…
Vocea Basarabiei: Sunt politicieni în care aveți încredere? În cine aveți încredere?
– Am votat, tot am votat de centru, tot așa, dar acum văd că la nimeni nimic, nu am nicio încredere, nimic.
Vocea Basarabiei: Dar de ce ați pierdut încrederea?
– D-apoi pentru că promit, dar nu fac nimic.
Vocea Basarabiei: Dvs. ați votat pentru promisiune, pentru partid, pentru?…
– Pentru ca să facă ceva, nu numai pentru promisiuni, dar să facă ceva, dar văd că nu se face nimic.
Vocea Basarabiei: Dar ce ați așteptat concret, iată, după ce ați votat să se facă?
– Iată și o pensie să ridice.
Vocea Basarabiei: Ce pensie aveți?
– 2.000 de lei. V-am spus, am noroc de copii, altfel nu m-aș descurca.
Vocea Basarabiei: Iarna asta o treceți cu bine?
– Da, am mai adus oleacă de bani de la copii, îmi mai trebuie ceva, îmi mai trimit și ne descurcăm încetișor.
Vocea Basarabiei: Dar drumul pe care să se îndrepte Republica Moldova și să fie unul care e, mai aproape de Rusia, mai aproape de Uniunea Europeană?
– În Rusia n-am încredere, nu, nu. Aici, în Europa, altfel nuuu, nu facem noi nimic cu Rusia. Am umblat și prin Rusia, nu-s șezut în sat numai.
Vocea Basarabiei: Dar dvs. vă este clar de ce a pornit Vladimir Putin războiul împotriva Ucrainei?
– Eu singur nu înțeleg.
Vocea Basarabiei: Dl Putin își dorea refacerea Uniunii Sovietice. E posibil acest lucru?
– Nu! De-amu țările, iaca, toate vor în Europa, cu războiul acesta al lui nu o să facă el, nu.
Vocea Basarabiei: Ce vă doriți cel mai mult acum?
– Să am sănătate și să mai pot trăi, că de-amu iaca am trecut de 70, de-amu vreau sănătate și pace, pace și sănătate. Și apoi sperăm, sperăm, dar nu știu ce va fi.
Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, suntem în vizită aici, la Meșeni, Rezina, și vorbim cu localnicii despre perspectiva satului, statului. Cum definim astăzi viața la țară și în țară?
– Viața la țară este foarte interesantă, este foarte mult de muncă, dar eu nu aș deviza viața la țară – viața în țară, fiindcă fiecare persoană dimineața când se scoală are niște orătănii, muncește pe acasă, care mai are un serviciu se duce la serviciu și se întoarce iarăși la lucru în gospodărie.
Vocea Basarabiei: Și e o rutină, lumea își face valiza și alege calea străinătății?
– Da, iaca, acesta e cel mai regretabil fapt că se duc, pleacă peste hotare. Și copiii mei, toți trei, îs plecați peste hotare.
Vocea Basarabiei: Deseori se pune întrebarea – din moment ce aproape un milion de cetățeni ai Republicii Moldova au ales calea străinătății, sunt acolo unde cred ei că și-au găsit rostul în lume, cine decide soarta acestei palme de pământ?
–
Soarta acestei palme de pământ noi trebuie s-o decidem toți împreună, cum și noi acasă, așa și ei în diasporă, că aud mai multe glasuri că diaspora n-are ce hotărî soarta noastră, dar eu socot că toți trebuie s-o hotărâm și toți trebuie să contribuim la dezvoltarea acestei palme de pământ, cum ați spus, fiindcă acesta-i pământul nostru, e țarina noastră, e baștina noastră.
Chiar eu când am fost în Germania, în discuții cu nemții m-au întrebat: „Dar nu vrei să rămâi aici?”. Și eu le-am spus că, cu părere de rău, nu pot, fiindcă acolo în sat am familie, am părinți, am bunei îngropați acolo și, chiar dacă rar, mă mai duc câteodată la dânșii la cimitir. Și un neamț mi-a zis: „Iaca pentru acest răspuns să știi că ai să fii respectat și noi te respectăm”. Și deodată am fost și remunerat.
Vocea Basarabiei: Dar în acești 31 de ani de independență, în Republica Moldova geopolitica a fost cea în funcție de care cetățeanul aplica ștampila pe buletinul de vot, mai rămâne a fi subiectul nr. 1 atunci când vine vorba încotro Republica Moldova – mai aproape de Est sau mai aproape de Vest?
– Ei spun toți că mergem spre Uniunea Europeană, suntem țară-candidat pentru aderare la Uniunea Europeană și sper că vom fi acceptați, dar reformele trebuie făcute. Și să meargă cu pași mărunți, încetișor, dar într-o direcție, nu am făcut doi pași înainte, am făcut pe urmă patru înapoi, și-apoi ne-am întors la stânga sau la dreapta. Iaca asta e problema.
Vocea Basarabiei: Dar dvs. Moldova pe calea integrării europene vedeți țara cu regiunea transnistreană?
– Da, eu o văd o țară întreagă.
Socot că dacă o să-i lăsăm, în primul rând, acolo precis că o să fie influența Rusiei mai tare și o să stea ca un spin și încă și mai multe probleme vor fi făcute dacă nu vom fi împreună cu Transnistria, am în vedere să fie o republică, o Moldovă integră. Trebuie să fim un stat întreg.
