VIDEO/ Gheorghe Gaberi: Peste 50 la sută din plantațiile de viță de vie din Moldova nu mai sunt eficiente

Vocea Basarabiei: Discutăm cu doctorul în științe agricole Gheorghe Gaberi, președintele Asociației Producătorilor și Exportatorilor de Struguri. D-lui a fost viceministru al agriculturii, a fost șef la Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, dar de ceva timp e preocupat mai mult de viticultură și vinificație. Bine ați revenit la Vocea Basarabiei!

Gheorghe Gaberi: Bine v-am găsit! Aș face o mică remarcă: toată viața am fost preocupat de viticultură și vinificație oriunde m-aș fi aflat și nu m-am desprins niciodată de această ramură încă din copilărie. De aceea, fiind la funcție în zilele de lucru, sâmbăta și duminica eram acolo unde-mi este via.

Vocea Basarabiei: Sunteți un împătimit, să zic așa, al acestei ramuri. În acest sezon, viticultorii din țară vor recolta estimativ 230 de mii de tone de struguri pentru procesare, informațiile au fost prezentate de responsabilii de la Ministerul Agriculturii. Ei spun că deja campania de recoltare a strugurilor este în toi, roada este destul de bună, însă prețurile nu-i mulțumesc pe o bună parte din cei care lucrează în acest domeniu. Am fost și eu la sudul Republicii Moldova, am vorbit cu mai mulți viticultori din Cahul și majoritatea dintre ei erau total nemulțumiți, spunând că nici cu doi lei nu pot să-și vândă strugurii.

Gheorghe Gaberi: Aceasta este o problemă foarte serioasă, ea s-a discutat în cadrul Consiliului pe produs, vie și vin la Ministerul Agriculturii atunci când s-au stabilit aceste prețuri orientative și au fost declarate la nivelul de 6,5 lei pentru un kilogram de struguri, un preț care nu acoperă nici sinecostul, cheltuielile pe care le-au avut viticultorii pe parcursul acestui sezon, însă s-a declarat acest preț, dar, cu regret, uneori nici la acest nivel nu ajunge în cazul comercializării strugurilor. Foarte mulți viticultori sunt dezamăgiți, eu chiar spuneam că, după un an secetos, când au auzit de așa prețuri, la ei se usucă în gură.  

Vocea Basarabiei: Mulți din ei spun că fie vor defrișa suprafețele cu vie, fie, în general, vor renunța la afacere.

Gheorghe Gaberi: Din motivul că prețurile nu acoperă cheltuielile, dar nu pentru asta muncește omul zi de zi, 365 de zile din an în vie, ca să câștige ceva, iar despre câștiguri pentru mulți rămâne doar o opțiune de viitor.

Vocea Basarabiei: Dar aici sunt mai multe probleme și trebuie să vorbim despre fiecare aspect în parte. Pe de o parte, cei care s-au plâns la microfonul Vocii Basarabiei erau producători mici, ei au până la un hectar de viță de vie, alții și până la 5 hectare. În zona ceea de sud a Republicii Moldova au fost fabrici de vin, ele au falimentat, nu mai sunt funcționale. Acum, logistica l-ar costa mult mai mult pe acest producător de struguri să-i ducă la o fabrică de vin decât ce să facă el, să-i prelucreze la dânsul în gospodărie?

Gheorghe Gaberi: Desigur pe parcursul ultimelor 5-6 zile eu am vizitat cel puțin 3 podgorii, am venit în raionul Strășeni într-o podgorie unde lumea era exact la fel de veselă cum se întâmplă toamna în vii, se recoltau soiurile Pinot Grigio, Viorica și alte soiuri care se bucură de cerere, dar stăpânii acestor plantații erau într-o conexiune permanentă cu o fabrică cu care au o cooperare de lungă durată și la ei pe față nu se vedeau niciun fel de îngrijorări, fiindcă atât cantitatea de roadă, cât și prețul vor fi bune. Iată, cei care lucrează așa cum ne dorim toți, nu-i posibil ca un producător mic pe o suprafață de un hectar sau jumătate de hectar să producă struguri de sine stătător, fără a ști pentru cine îi produce, ce se va fabrica din ei. Iată asta este marea-marea problemă.

Vocea Basarabiei: Dar ce să facă el, pentru că are această suprafață de viță de vie nu de azi și nu de ieri?

Gheorghe Gaberi: Primul lucru care s-a făcut, este primul an după vreo 5-6 ani de când s-a implementat proiectul ce ține de Registrul vitivinicol, anul acesta nu mai cumpără nimeni struguri dacă plantația nu este înregistrată în acest registru, el trebuie să-și găsească parteneri, fiindcă nu mă refer doar la struguri, orișice marfă, produs agricol dacă nu știi pentru cine îl produci înseamnă că rămâi 1 la 1 cu stihia. Aici trebuie să-i deprindem – mari, mici, nu are importanță câți sunt ei, dacă ei pot face struguri de calitate bună, de soiurile care sunt solicitate de către întreprinderile de procesare a strugurilor, atunci ei vor avea perspectivă. Mulți din ei prelucrează plantații deja depășite, de 30-40 de ani, eficiența este foarte joasă acolo, numărul de butuci care lipsesc depășește uneori 30-40 la sută, desigur nici nu poate merge vorba să aibă un randament economic din așa plantație. Ei trebuie să le defrișeze, dacă simt că nu le aduce un venit și sper că lucrul acesta îl vor face și când auzim declarații că vor defrișa via nu trebuie să ne amărâm prea tare, fiindcă avem mai mult de 50 la sută din plantații care nu mai sunt eficiente economic astăzi, nu asigură nici calitatea și, cu atât mai mult, cantitatea și ele nu pot să le aducă venit proprietarilor.

Vocea Basarabiei: Ce am reținut eu de la acești interlocutori pe care i-am avut la Brânza, la Colibași, la Vadul lui Isac? Că ei au plantații de viță de vie pe care le-au pus în 2005. Ce ziceți dvs., e un termen deja prea mare ca să…

Gheorghe Gaberi: Nu, pentru vița de vie, cele înființate în 2005 sunt în floarea vârstei, atunci când ele trebuie să aducă atât calitatea strugurilor, cât și cantitatea bună. Într-adevăr, în zona ceea s-au înființat multe plantații, lucrează acolo Vinăria din Vale, care are foarte multe vii, acolo a existat și o fabrică de vin, care în trecut achiziționa strugurii de la proprietari, acum ea nu mai funcționează, fiindcă s-a transferat producerea la fabrica din Corten, sunt probleme, într-adevăr, cu achiziția strugurilor și în anii când era cererea foarte mare, atunci nu era problemă, veneau de la orice distanță și cumpărau struguri. Anul acesta în legătură cu faptul că sunt foarte mari stocuri în depozite, la fabrici nu există vase libere, chiar dacă avem o roadă de o calitate foarte bună, va fi problematic pentru întreprinderile procesatoare, nu există posibilități.

Vocea Basarabiei: Ce mai spun acești oameni de la sudul Republicii Moldova? Că astăzi sunt încurajați ca să fie plantate suprafețe de viță de vie și pentru cei care astăzi plantează se oferă și subvenții, dar cel care a plantat în 2005 zicea că doar o dată în acești ani i-au fost oferite subvenții.

Gheorghe Gaberi: Și acum se oferă subvenții doar la momentul înființării, adică este o compensare a unei părți din investițiile făcute, o subvenționare a investițiilor, iar ulterior după ce s-a înființat plantația, s-a instalat sistemul de spalier, deja a intrat pe rod, nu mai există alt sistem de subvenționare. Aici trebuie să se țină cont de acest sistem și nu sper că în viitorul apropiat va fi posibil ca anual plantațiile viticole să fie cumva subvenționate de stat, aici există alte probleme de care ar trebui să se ocupe statul. În primul rând, de stocurile mari care stau în depozite, multe din aceste vinuri care sunt deja, începând de la vârsta de 30 de ani încoace, vinuri care nu mai sunt bune pentru nimic, inclusiv pentru distilare, dar proprietarii nu pot să le nimicească, să-și elibereze vasele, fiindcă nu există cadru legal, care să le permită să fie aceste vinuri utilizate în scopuri nu de producere și nu alimentare. Iată lucrul acesta trebuie rezolvat și de eliberat vasele la fabrici.

Vocea Basarabiei: Cantitățile sunt atât de mari?

Gheorghe Gaberi: Cantitățile sunt destul de mari pe moment, îmi amintesc raportul dnei Breahnă care indică faptul că la momentul actual avem în stoc undeva la nivel de peste 1,2 roade anuale, adică este un volum mare acolo și, cu părere de rău, nu tot acest vin, chiar dacă specificul ramurii este anume de felul acesta, fiindcă vinul se maturizează, trece o perioadă până când poate fi îmbuteliat și vândut, dar prea mari sunt stocurile de vinuri care nu pot fi utilizate. Și iată o sarcină care ar trebui rezolvată e să soluționăm problema acestor vinuri nevalabile pentru nimic.

Vocea Basarabiei: Dar ele ar trebui să fie trecute la capitolul pagube, dacă nu mai sunt bune de utilizat?

Gheorghe Gaberi: Păi trebuie. Anume pentru problema aceasta este necesar de a avea un cadru juridic care să permită să fie scoase de la evidență contabilă și trecute la pierderi.

Vocea Basarabiei: Și totuși, ce perspectivă au acești mici producători de struguri, în primul rând? De ce vă pun această întrebare? Pentru că acum fabricile preferă să aibă plantațiile lor și își fac un circuit închis a tot ceea ce produc ei și nu prea apelează la acești mici producători de struguri.

Gheorghe Gaberi: Cunosc acest lucru, a fost o tendință care cumva s-a înrădăcinat adânc la noi, când fabricile își înființează propriile plantații, a fost lucrul acesta și din motivul că nu există cooperare cu producătorii de struguri, ei nu sunt cooperanți. Cei care au struguri nu găsesc timp să vină la fabrică, să se așeze la o masă, să discute, să propună, să informeze ce struguri au, să afle cum trebuie să-i producă, ca să corespundă cerințelor de calitate pentru a produce un vin de înaltă calitate, fiindcă astăzi noi nu putem vinde vinul pur și simplu. Iată faptul că nu există această legătură, dar aș putea face o paralelă cu țările viticole dezvoltate, acolo anume așa este. Astăzi, chiar în cadrul ședinței Consiliului pe produs s-au pronunțat cifrele de la producătorii mari, care au plantațiile lor, au fabrici, sinecostul depășea 6,5 lei, deci, cu regret nu se înregistrează un sinecost mai mic la producătorii mari. De rând cu faptul că avem un mare deficit de brațe de muncă, avem schimbările climatice care ne impun uneori într-o perioadă de o săptămână sau 10 zile să recoltăm toate soiurile pentru a respecta cerințele de calitate și a face un vin bun. Iată, viitorul ține anume de crearea unor clustere, unor grupuri de producători în jurul unui nucleu, va fi fabrica, care poate avea 30, 40, 50 la sută din plantații, fiindcă multe plantații înființate de fabrici au fost plantate pe terenuri care nici pe departe nu erau cele mai bune pentru soiurile respective. Noi trebuie să alegem cel mai bun teren pentru soiul respectiv și să înființăm acolo plantația. Ideal ar fi să avem 30-40 de producători în jurul unei fabrici și atunci câștigă toți și se evită riscurile, fiindcă am văzut situații când plantațiile unei fabrici se află într-o localitate, au avut un fenomen de grindină și au rămas fără roadă, un an de zile vă imaginați ce se întâmplă cu fabrica. Atunci când ei sunt în rază de 20-30 de kilometri, aceste riscuri sunt mai mici, dar poate nici aceasta nu este cel mai principal, noi trebuie să amplasăm plantațiile pe terenurile care sunt foarte favorabile pentru a avea struguri de înaltă calitate.

Vocea Basarabiei: Dar care sunt aceste terenuri?

Gheorghe Gaberi: Terenurile de pe pante, terenurile mai puțin bogate, pe terenurile bogate în cernoziom pe care noi le avem în trecut nu înființam plantații ca să avem calitate bună, nu de aceea că nu doream, ci pentru că ele nu asigură o calitate bună ca să produci un vin bun. Eu nu știu ce vor face oamenii aceștia care strigă că vor defrișa plantațiile, eu înțeleg această disperare, dar imediat eu pun întrebarea: „Ce veți pune pe aceste terenuri?”, fiindcă ei dețin plantații care au fost înființate corect cândva pe terenuri valabile pentru vița de vie, care nicidecum nu pot să le asigure o roadă bogată de floarea-soarelui, de porumb sau de alte culturi. Noi, în genere, sudul Moldovei, centrul Moldovei, dacă vrem ca să rămână populația acolo, trebuie să-i sprijinim, ca să înființeze plantații multianuale de viță de vie, de pomi fructiferi, care ar putea să le asigure un venit bun la hectar pentru a-și întreține familiile.

Vocea Basarabiei: Acum nu știu cum ar fi corect să-mi formulez întrebarea, îi întristați pe acești mici producători sau le mai dați un licăr de speranță că totuși nu e totul pierdut, pentru că despre necazul acesta au vorbit și anul trecut, vorbesc și anul acesta și, probabil, vor mai vorbi încă ani înainte?

Gheorghe Gaberi: Nu aș zice că nu se schimbă nimic. Iată, spre deosebire de foarte mulți oameni care poate rar trec prin satele Moldovei, eu sunt zilnic pe acolo și în fiecare sat undeva înregistrez o schimbare spre bine. A apărut un mic producător de vin, au fost 3-4, acum sunt peste 50 de vinării mici, care prelucrează terenuri cu suprafețe mici, care pot colecta strugurii de la acești mici producători, marea problemă e că producătorii mici nu se coagulează în jurul fabricilor, asta este problema lor și până când nu vor înțelege că este mult mai eficient și mecanismul de subvenționare cumva îi sprijină în felul acesta ca să se debaraseze de plantațiile depășite, care nu sunt eficiente, să-și înființeze plantații noi de soiurile solicitate pe piață și atunci ei vor putea să-și asigure un venit.

Vocea Basarabiei: Dar dvs. credeți că managerii fabricilor le deschid porțile și-i așteaptă?

Gheorghe Gaberi: Nu s-a schimbat prea mult atitudinea managerilor de la fabrici față de viticultori, s-a schimbat numai cu doi ani în urmă, când a fost un mare deficit de struguri și au umblat prin toate grădinile, au mobilizat tot potențialul ca să caute struguri, însă eu cred că situația din sector nu este atât de dramatică, la moment avem piețe de desfacere, avem piețe bune, diversificate și ramura se va dezvolta, în pofida situației economice dure, care s-a creat odată cu declanșarea războiului din Ucraina, dar ei vor veni, fiindcă nu există alternative, nu există și ei vor veni la acești oameni, vor ajunge și deja viața îi impune, mai multe fabrici la moment își prelucrează plantațiile cu muncitori aduși din străinătate.

Vocea Basarabiei: De unde din străinătate?

Gheorghe Gaberi: Din Nepal, din Sri-Lanka, din alte țări, anume din motive de lipsă de brațe de muncă și din motive că ei nu pot să respecte strict tehnologia, fiindcă acum noi producem vinuri de categorie înaltă care sunt cu instrucțiune geografică indicată, pentru care trebuie să respecte un caiet de sarcini foarte dur. Acolo este scris detaliat ce trebuie să faci ca la final să poți înregistra vinul, dar dacă nu ai muncitori, nu ai cu cine lucra, atunci te întrebi: „De ce să nu am eu un partener, chiar dacă la recoltare va trebui să-mi chem copiii din străinătate?”. Ei vor reveni la părinți, la bunei pentru 2-3 zile să-i ajute și vor recolta strugurii exact în termenul în care sunt valabili de a fi dați la procesare la fabrică. Lucrurile acestea se produc, dar, cu regret, se produc încet. Pe segmentul de struguri de masă chiar recent am avut o masă rotundă cu mai mulți producători din satul Șișcani, raionul Nisporeni, acolo unde sunt peste 1.000 de hectare într-un singur sat, 750 de hectare dintre care sunt de soiul Moldova și au venit persoane tinere, cineva care a lucrat în Franța, cineva a lucrat în altă țară, 5 persoane tinere le-am pus în jurul meu și ei îmi spuneau că deja o roadă de 10-12 tone de struguri Moldova, fără irigație, nu mai poate asigura un venit atractiv ca un tânăr să rămână în Republica Moldova. Dacă el de pe un hectar a recoltat 10 tone, le-a vândut la un preț de 7-8 lei per kilogram, a câștigat 3-4 mii de euro, și-a acoperit cheltuielile și a rămas mai cu nimic.