În cadrul acestei emisiuni discutăm cu doi analiști politici – dl Roman Mihăeș și dl Alexandru Cuznețov. Ambii sunt juriști de meserie, de aceea, cel mai probabil, ar fi bine să pornim această discuție întrebându-vă – ce părere aveți dvs. despre ceea ce se întâmplă în justiție, despre felul cum au promis cei care au obținut puterea să reformeze acest sector important și, mai ales, cum se duce această luptă, iarăși promisă înverșunată împotriva corupției? Ce ne puteți spune, ținând cont că deja a început pre-vettingul, după care vettingul și că s-a promis o adevărată curățenie care se va face în acest domeniu?
Roman Mihăeș: Bine, dacă ar fi să încep eu, diagnoza pe care au pus-o Ministerul Justiției și experții partidului de guvernământ a fost una corectă: trebuie de reformat justiția, de făcut curățenie astfel încât să avem judecători și procurori corecți și onești, să fie eliminați cei corupți și pătați, însă, din punctul meu de vedere, deja a trecut un an de zile și putem să dăm anumite note, unele lucruri s-au reușit, altele nu prea. În continuare suntem în așteptarea acelui renumit vetting în privința judecătorilor și procurorilor, care probabil că se va întinde pe câțiva ani de zile, suntem în formatul de pre-vetting pentru CSM acum, ați văzut, procedura este criticată de unii experți că este prea anevoioasă, prea complicată și putea să fie făcută în baza mecanismelor actuale ale Constituției și CSM-ului destul de repede în timp de un an. Din punctul meu de vedere, vettingul în forma lui clasică, care a fost aplicată în Albania, este cu probleme și nicio altă țară din Europa de Est nu a luat sistemul albanez la înarmare în afară de Republica Moldova. Și mă miră insistența asta de a merge pe sistemul albanez, pentru că o mare parte din judecătorii albanezi au câștigat la CEDO și s-au întors înapoi în funcții. Și a fost o perioadă oarecare blocată Curtea Supremă de Justiție din Albania, nu putea să lucreze curtea, pentru că nu aveau judecători.
Vocea Basarabiei: Dar eu am auzit mult voci care spuneau că s-a preluat acest model albanez, pentru că sunt foarte multe asemănări între ceea ce este în Republica Moldova și ceea ce era în Albania.
Roman Mihăeș: Eu cred că putea să fie aplicată o formă mixtă sau hibridă, dar să iei vettingul albanez sută la sută pe care experții europeni și, mai ales, cei români critică foarte tare sistemul acesta albanez. Deci, România nu a mers pe sistemul albanez și a făcut o reformă autentică timp de 10 ani de zile și România v-o dau ca exemplu, a ieșit de sub monitorizarea Uniunii Europene, drept dovadă că reforma românească, care a mers pe altă cale totalmente, a mers pe calea normală, constituțională este una de succes.
Vocea Basarabiei: Dl Cuznețov, dvs. ce punct de vedere împărtășiți?
Alexandru Cuznețov: E o luptă cu morile de vânt, așa aș spune, fiindcă se discută ani de zile la greu despre faptul reformării justiției, dar nimeni nu înțelege ce-i asta a reforma justiția. E clar, persoanele care nu suntem și nu cunosc această justiție consideră că, dacă vine o altă persoană, s-a modificat tot sistemul care există, dar să nu uităm că acel judecător este prizonierul așa-numitei legislații, cum este, la general să spunem, Codul de procedură civilă și Codul de procedură penală care sunt și el le înfăptuiește. Și în baza acestui sistem care există, care, de fapt, nu-i chiar atât de perfect, mai ales după anul ‘94 încoace, apar multe întrebări și multe momente existente. Ideea care este? Actualmente, în sistem, instanța de judecată emite: hotărâre, sentință, încheieri, alte documente procesuale, bazându-se pe două momente: actul legislativ sau pe lege și pe intima convingere, dar intima convingere a fiecărui judecător este diferită. Din această cauză și există acel cadru sau acea lacună, unde instanța poate să spună că, da, asta-i opinia mea, cu toate că, spre exemplu, avem 10 dosare analogice după obiect, conținutul care există, dar avem documente emise de instanțe diferite, adică hotărâri diferite sau sentințe diferite. Din ce cauză? Din cauză că intima convingere asta-i a mea. Și chiar dacă va veni altă persoană în sistem – după un model, după alt model care este –, nu va modifica esențial asemenea lucruri. Într-adevăr, foarte corect s-a spus: noi trebuie să reformăm justiția, dar nu să schimbăm pe cine ce se află în cresla justiției sau în scaunul justiției.
Vocea Basarabiei: Dar se schimbă justiția tot în funcție de cine exercită acest act al justiției?
Alexandru Cuznețov: Noi am făcut odată o propunere foarte simplă, cea mai simplificată, care poate să ducă justiția la schimbări radicale. Este vorba despre precedentul judiciar, nimeni nu vorbește despre momentul acesta. Ce-i asta precedent judiciar? Este o formă de activitate în sistemul judiciar în baza unor hotărâri deja emise, adică standard, după care persoana nimerește în sistem, adică în litigiu și vede că analogic așa s-a decis și instanța implicit tot așa trebuie să emită. Din anul 1994, în Republica Moldova precedentul judiciar nu este obligatoriu, este doar ca consultanță, cu toate că mai este generalizarea practicii judiciare, dar nu obligă instanța de judecată să meargă pe calea aceasta. Chiar în practică, noi emitem și spunem că, onorată instanță, noi avem așa o practică, poftim, iată este și până la hotărârea Curții Supreme de Justiție, instanța spune că asta-i o părere a acelor judecători, dar părerea mea este asta. Să reîntoarcem la ziua de azi precedentul judiciar în sistem și se va schimba radical totul, dar nicio guvernare nu vrea să reîntoarcă acest moment. Și explic din ce cauză: fiindcă, neavând această pârghie care limitează instanța să săvârșească unele acțiuni, permite ca, în primul rând, instanța să fie influențabilă politic și, în al doilea rând, să găsească scheme inclusiv de corupere sau inclusiv de interese personale care sunt.
Roman Mihăeș: Aici puțin aș vrea să spun și eu despre precedentul judiciar. Da, nu este o idee nouă și este o idee fezabilă, corectă, și vă spun de ce, pentru că oricum ajungem la CEDO cu unele dosare și acolo se aplică precedentul judiciar. Și atunci, uitați-vă ce se întâmplă, sunt categorii de cauză, de exemplu, din 10 hotărâri 5 se dau într-un fel, 5 complet altfel, dar pe aceleași categorii de cauze. Ca să excludem chestia asta, este o singură soluție – să introducem precedentul judiciar. Deocamdată, nicio guvernare nu vrea să facă lucrul acesta și eu bănuiesc că aici dl Cuznețov are dreptate, căci, dacă s-ar introduce precedentul judiciar, s-ar limita la maximum puterea politică, ca să influențeze anumite hotărâri în care are interes.
Vocea Basarabiei: Tocmai despre justiție și politică am vrut să vorbim în continuare, pentru că se consideră că, dacă a pătruns atât de mult corupția în justiție, e și meritul politicului, pentru că politicienii au folosit această ramură a puterii în folosul celor care au guvernat în cele mai multe cazuri. Acum se vorbește despre voința politică și nevoia reformării justiției?
Roman Mihăeș: Este boala sistemului judiciar moldovenesc și a celui din procuratură, dar și în poliție, și în CNA, putem să vorbim deschis, și în toate organele de forță, inclusiv justiția au aceeași meteahnă. Pe de o parte, factorii politici, indiferent că au fost partide de dreapta, de stânga, de centru, au încercat să influențeze sistemul, să-și dicteze anumite decizii sau anumite numiri în funcții, pe de altă parte, lipsa voinței politice de a modifica radical legislația, structura acestor organe și practicile. Și vă dau un exemplu: s-a vorbit foarte mult în fosta campanie electorală despre rezilierea, de anularea legii privind CNA-ul sau despre o modificare esențială pe modelul DNA-ului din România. Nu s-a mai făcut lucrul acesta, în continuare acolo muncesc 450 de oameni, care nu prea au treabă, că ei au numai două articole din Codul penal: abuzul în serviciu, corupția activă, corupția pasivă și gata, în rest, toate sunt la procuratură. Ideea mea este următoarea: trebuie să existe o deschidere din partea guvernării și din partea Ministerului Justiției, în speță, pentru a redacta din mers toată strategia privind reforma justiției, astfel încât o curățare a sistemului absolut necesară să aibă loc cât mai repede posibil, pentru că, din punctul meu de vedere absolut subiectiv, o treime din judecători și o treime din procurori, eu nu zic două treimi, cum spun alții, nu ar trece niște calificări suplimentare, dacă ar fi făcute în baza actualei legi, nu trebuie de făcut niciun fel de vetting, pur și simplu faci examinarea extraordinară, modifici puțin legea și atâta tot, și atunci ei nu trec.
Vocea Basarabiei: Eu vreau să ne mai reținem un pic și să discutăm pe marginea subiectului ce ține de reformarea justiției, dar foarte puțin, că sunt multe subiecte de actualitate. Dosarele de rezonanță și atât de multe promisiuni că aceste dosare vor avea finalitate, că există și voință politică, că și acolo, în cadrul procuraturii și al judecătoriilor, lucrurile trebuie să se miște mult mai repede…
Roman Mihăeș: Doar o frază aici vreau să spun. Tocmai de asta am și dat exemplul României, în România dosarele de rezonanță cu foști premieri, cu zeci de judecători și procurori au mers cu sentințe definitive și persoanele își ispășesc pedeapsa. În Republica Moldova, noi dorim să facem reforma și iată că dosarele de rezonanță trenează cu anii prin instanțe și prin procuraturi, ceea ce demonstrează că exemplul românesc este unul destul de reușit.
Alexandru Cuznețov: Pentru a reforma justiția, că noi vorbim la acest subiect, într-adevăr sunt mai multe soluții, și nu complicate, necesită fonduri masive care sunt. Ce ține de precedent, asta-i cel mai simplu și, într-adevăr, care poate să rezolve unele probleme radicale la ziua de azi. Ce ține de dosarele acestea, eu, sincer, nu înțeleg ce înseamnă dosar de rezonanță. Este un dosar penal care a fost intentat și dacă persoana este vinovată și mai ales că noi toți spunem că toți sunt egali în fața legii, nu contează ce funcție a deținut sau ce are – trebuie să fie tras la răspundere. Punctum! Dar dacă nu este vinovat, cum să-l tragi la răspundere? Chiar dacă ai, să spunem așa, o neplăcere față de această persoană nu poți inventa momentul acesta, fiindcă miroase mai mult a anii ‘37, când pur și simplu se găsea omul, dar dosarul era cusut care este.
Vocea Basarabiei: Și atunci să înțelegem că nu există probe suficiente care ar demonstra vinovăția unui sau altui personaj/persoană?
Alexandru Cuznețov: Probe sunt. Ideea care este? În momentul cum se lucrează acum în sistem, în sistemul, să spunem, executiv, adică să spunem guvernare, parlament ș.a.m.d., nu face greșeli doar acel care nu lucrează. Însuși tot sistemul statal, la momentul actual, nu este prea perfect, chiar în unele momente este putred, și nu este posibil ca să fie ideal. Și chiar oricât de ideală ar fi persoana ceea, totuna pot fi găsite momente ca să fie trasă la răspundere pentru o faptă sau altă faptă care sunt, dar noi trebuie să garantăm independența. De când se vorbește despre faptul că avem la ziua de azi două consilii superioare: Consiliul Superior al Magistraturii, adică al judecătorilor și al procurorilor? De când se vorbește? Tot îmi pare că ani de zile noi discutam că să se unească într-un singur consiliu, cum s-a făcut în Italia în ‘90 și după aceea s-a luptat foarte bine cu grupările criminale, mafia, adică au avut succese foarte mari, până și fostul prim-ministru al Italiei a fost tras la răspundere ș.a.m.d. De ce nu se unesc? Deci, niște momente simple – precedentul, unirea acestor consilii ar duce la independența sistemului judiciar. Ce declarație e asta că noi trebuie să controlăm justiția și persoanele în procuratură? Dar de când trebuie să le controlați? Dar ce prevede Constituția? Că sistemul judiciar trebuie să fie autonom și independent. Ce treabă tu ai, guvern sau parlament, cu puterea asta?
Vocea Basarabiei: E o putere separată în stat. Iată eu aud întrebări de la cetățeanul simplu, de la omul de la firul ierbii care zice: Oare câți magistrați și câți bani s-au cheltuit pentru instrumentarea unui dosar de rezonanță, dacă durează 5, 6, 7 ani?
Roman Mihăeș: Uitați-vă, aici sigur că trebuie să facem o delimitare. Procuratura, din punctul meu de vedere, destul de calitativ și rapid a trimis dosarele în instanță, acestea de rezonanță de care vorbim noi…
Vocea Basarabiei: Dar ele nu sunt multe: furtul miliardului, „laundromatul”…
Roman Mihăeș: Da, dar acolo îs zeci de dosare. De exemplu, procuratura a anunțat că a trimis în instanță 88 de dosare pe aspectul furtului miliardului.
Vocea Basarabiei: Da, ne amintim și dl Stoianoglo, când a fost în parlament, că a vorbit despre câte capitole sau câte foi include acest dosar.
Roman Mihăeș: Acum, întrebarea este: de ce instanțele trenează? Unele dosare vin din anul 2015, 2016, 2017 și încă nu au soluții definitive. Deci, există înseamnă că anumite pârghii, anumite probleme anume în cadrul instanțelor, pentru că, repet, procurorii le-au instrumentat și le-au trimis în instanță, mai departe așteptăm sentințe cu toții. Bine, sunt mai multe soluții, una dintre care este un termen rezonabil de examinare a acestor dosare, sigur că sunt mulți juriști care-s împotriva instituirii unor termene, dar eu cred că de recomandare s-ar putea de pus măcar un an de zile pentru prima instanță și dacă vrea să mai ia un an judecătorul să vină cu o încheiere rezonabilă de ce îi mai trebuie un an de zile ca să examineze, dacă sunt expertize sau mai știu eu ce chestii complicate, pentru că altfel se creează impresia că dosarele se duc în instanță, se murează cu anii pentru a obține, unu la mână – termenul de prescripție. Foarte multe dosare se clasează de către judecători pentru că s-a depășit termenul de prescripție.
Vocea Basarabiei: Și de asta unii figuranți în dosare sunt interesați să tergiverseze timpul?
Roman Mihăeș: Pentru că, de exemplu, dacă trec 5 ani de zile și termenul de prescripție e 5 ani la acea infracțiune – gata, dosarul se oprește și părțile pot cere aplicarea prescripției sau amnistia. Deci, trebuie să vedem, aici cred că reforma în justiție e cea mai importantă reformă anume care trebuie făcută de către actuala guvernare. Parlamentul e dator societății, pentru că a promis lucrul acesta majoritatea parlamentară. Și eu repet, eu mă aștept ca să fie schimbată dinamica, pentru că viteza cu care se mișcă e foarte mică și așteptările sunt mari. Dacă nu poți să faci o economie puternică, dacă nu poți să faci prețuri mai bune la gaze – fă măcar o reformă bună în justiție, ca să ai cu ce să vii să raportezi, pentru că aici este într-adevăr un loc sensibil. (…)
