Vocea Basarabiei: Astăzi discutăm cu Viorica Olaru. Viorica Olaru are o ședere de lungă durată în Suedia. Acum am aflat că a obținut cea de-a treia cetățenie, este și cetățean cu acte în regulă în țara care a adoptat-o, înfiat-o, de meserie este istoric, a fost preocupată și mai este preocupată de deportările sovieticilor, a scris, a adus multe povești, povești cutremurătoare despre cei care au fost nevoiți să ia drumul pribegiei. Și pentru asta, toată recunoștința și prețuirea noastră. Viorica Olaru-Cemîrtan acum predă acolo, în Suedia, de fapt, ea a mers în 2018 să facă un masterat, dacă îmi amintesc eu bine, și probabil că nu s-a gândit atunci, dar iată că, așa cum spuneam la început, are o ședere de lungă durată deja. Bine ai revenit la Vocea Basarabiei!
Viorica Olaru-Cemîrtan: Bine v-am găsit! Mulțumesc mult pentru invitație. Dacă aș putea corecta un pic detaliile, în 2018 am plecat la un post-doctorat, pentru că eu aveam deja doctoratul, în 2010 susținut, și post-doctoratul a fost următoarea treaptă pentru a-mi cizela calitățile de cercetător în Suedia, la Universitatea Uppsala. Și, de fapt, gândul meu a fost să plecăm definitiv, nu știam…
Vocea Basarabiei: Din start a fost gândul că trebuie să mergeți cu familia pentru totdeauna?
Viorica Olaru-Cemîrtan: Da, doar că noi aveam un plan doar pe un an, atât cât dura bursa de post-doctorat, însă ambiția mea a fost, și copiii au susținut-o întru totul, ca să putem să ne stabilim acolo. Sunt mai multe motive care stau la fundamentul acestei decizii, dar acum, la distanță de 5 ani, uitându-mă în urmă, îmi dau seama că am fost foarte curajoși atunci, dar în același timp a meritat acest curaj, pentru că și copiii și-au regăsit drumul lor, și eu sunt la un alt nivel acolo. Și țara mea, Republica Moldova, rămâne a fi o țară de care ne mândrim foarte mult.
În secolul mobilității poți fi de folos țării de origine și de la distanță, din diasporă
Vocea Basarabiei: Dar cât de mult v-ați gândit că, totuși, Republica Moldova pierde, pentru că atât tu, cât și familia ta, cât și încă mulți, foarte mulți alți moldoveni sunt acolo peste hotare și ajută la dezvoltarea altor state, și nu au o contribuție directă și pentru dezvoltarea țării lor?
Viorica Olaru-Cemîrtan: Înțeleg acest punct de vedere, dar tocmai că eu am privit din altă perspectivă, că nu va pierde Republica Moldova nici pentru o secundă cetățenii săi, cei 5, câți eram atunci când am plecat, pentru că eu fiind deja de 15 ani în sistemul Organizației Națiunilor Unite și, în special lucrând cu migrația, știam foarte bine că în secolul acesta al mobilității nu contează în ce țară sau teritoriu, sau stat, sau căsuță ești, dacă dorești, și în format de la distanță poți contribui. Și asta, de fapt, am făcut. Chiar după jumătate de an am început primul proiect de dezvoltare suedezo-moldovenesc, prin care am dezvoltat împreună cu Romeo Cemîrtan un proiect de ridicare a standardelor rutei Țipova. Era un proiect prin care diaspora a contribuit la dezvoltarea Republicii Moldova, a mai trecut un an și am dezvoltat un alt proiect prin care Biroul Migrație și Azil s-a ridicat la statutul de Inspectorat General pentru Migrație. A mai trecut ceva timp și acum facem dezvoltare de proiecte și management pentru organizațiile diasporale din toată Europa și, în special, pentru ucraineni, adică diaspora în ziua de astăzi poate contribui și la țara de origine, și la regiunea Europa de Est, chiar dacă stă în Suedia, doar că Suedia ne-a dat un confort și eu am devenit ca mamă mult mai liniștită pentru copiii mei, pentru că știu că ei vor face și fac niște studii care le vor permite să aibă și un serviciu adecvat. Și atunci am zis că este o experiență care ne îmbogățește, adică nu m-am gândit că Moldova va pierde, din contra, Moldova va câștiga, și noi am fost ambasadorii Moldovei.
În 50 de ani Moldova va fi o țară mult mai prosperă decât tristețea pe care o vedem acum în sate
Vocea Basarabiei: Experiența voastră este frumoasă și istoria voastră este de admirat, dar, totuși, ce se spune despre fenomenul migrației, despre depopularea Republicii Moldova? Că statul îi pierde pe cei mai valoroși, pe cei care trebuie și pot să aducă aici, în Republica Moldova, contribuție importantă, ca să nu se vorbească despre viitorul acesta că e tot în ceață, așa cum a fost pe parcursul celor 3 decenii de independență.
Viorica Olaru-Cemîrtan: Aveți perfectă dreptate. Pe plan global sau dacă ne uităm la o scară mai largă, Republica Moldova suferă de o depopulare extremă și desigur că resursele umane care pleacă din Republica Moldova sunt cele mai valoroase și, într-adevăr, majoritatea totuși contribuie la dezvoltarea altor țări. Dar este un procent tot mai semnificativ care totuși nu uită și poate întoarce înapoi niște cunoștințe, abilități, aduce diferite tehnologii, așa-zisul know-how. Deci, în 50 de ani, că 50 de ani pentru istoria omenirii nu sunt nimic, în 50 de ani Republica Moldova va fi o țară mult mai prosperă decât tristețea pe care o vedem acum în sate și tristețea din casele oamenilor, pentru că din fiecare familie cineva e plecat. Și e vorba de dorul pe care îl simți aici, și e vorba de lipsa contactului fizic, lipsa probabil a comunicării directe între nepoți și bunici, transmiterea acestor tradiții, dar, dacă este o motivație și este o bază bună la rădăcină, lucrurile vor merge înainte, dar înțeleg și toate minusurile, partea mai puțin plăcută a fenomenului migrație, dar prin aceasta au trecut toate țările Europei.
Vocea Basarabiei: Dar fenomenul trebuie să-l vedem din două puncte de vedere – și ca partea plină a paharului, și ca partea goală a paharului, pentru că s-a spus că remitențele au salvat multe familii, că aceste remitențe au reușit să mențină pe linia de plutire Republica Moldova. Este adevărat, acum Uniunea Europeană oferă sprijin mult mai mare decât oferea în trecut, dar acei bani trimiși de către mulți cetățeni care se află la muncă peste hotare, care s-au stabilit în străinătate au ajutat familiile, au ajutat copiii să facă studii, pentru că s-au investit mulți bani și în studiile copiilor, dar iarăși revin la acest fenomen și să vorbim și în contextul că acum, dacă i s-a oferit această undă verde pentru a începe negocierile de aderare la Uniunea Europeană, Republica Moldova are nevoie de specialiști buni și foarte buni, care ar putea să se implice și să negocieze pe toate cele 35 de capitole pe care le are de negociat Republica Moldova cu Uniunea Europeană. Dar vorbim despre exodul creierelor și cei care sunt acolo peste hotare chiar acum arată că e o lipsă acută de oameni potriviți la locul potrivit.
Viorica Olaru-Cemîrtan: Este adevărat și este abia un început, noi suntem foarte bucuroși că avem această undă verde, avem susținerea comunității europene să pornim negocierile, dar aceasta este o ambiție extraordinară la care trebuie să pună umărul fiecare cetățean și cred că încetul cu încetul se vor găsi soluții. În Suedia există așa o expresie, care mie tare mult îmi place: „Nimeni nu poate face totul, însă fiecare poate face câte ceva”. De fapt, această comuniune și cred că dacă vor fi anunțate locuri vacante și vor fi deschise instituțiile publice să angajeze specialiști și oameni pe bază meritocratică, cred că vor fi găsite persoanele potrivite, dar iarăși o paranteză, chiar și în Suedia sau în alte țări europene, specialiști înalt calificați întotdeauna sunt mai puțini decât locurile disponibile. Deci și în Suedia vin foarte mulți străini care aplică din țările arabe, din țările Asiei Mijlocii, din America, din Germania, din Marea Britanie. Chiar și în organizația în care eu lucrez și la universitatea unde sunt lector universitar, jumătate din personal sunt persoane de origine străină. Și atâta timp cât ei corespund calificările profesionale, posedă limba engleză, pentru că atunci când angajezi un străin nu-i soliciți din start limba națională, dar limba engleză este acceptată, atunci se ridică nivelul de profesionalism al companiei sau al instituțiilor. Și cred că aceste soluții vor fi și în Republica Moldova.
Vocea Basarabiei: Dar ca să ne fie clar totuși și să punem pe cântar ce trage mai mult, ce trage mai puțin pentru tine și familia ta, din moment ce ai luat această decizie să vă stabiliți acolo, ce e mai bun în Suedia, și nu se găsește în Republica Moldova?
Viorica Olaru-Cemîrtan: Atunci când m-am întrebat în ce țară aș vrea să-mi continui dezvoltarea familiei și a mea personală, am avut câteva criterii. În primul rând, ecologia și mediul, și tot ce ține de ambianță, pentru că astea sunt direct responsabile de sănătatea noastră. Și atunci am zis: Suedia este prima la capitolul reciclarea tuturor deșeurilor, dar și conceptul de dezvoltare durabilă (sustenabilă), al doilea principiu a fost educația. O educație care să caute talentul în fiecare copil, să nu fie generalizată, dar să-i ofere fiecărui copil posibilitatea de a-și dezvolta talentul, după care să-și ia un loc de muncă adecvat în domeniul în care învață sau în care își dezvoltă abilitățile. Al treilea criteriu a fost democrația, adică drepturile omului, să știu că nu voi fi cumva discriminată, considerată un străin care am migrat și nu am niciun drept, în același timp, fiind femeie, voiam să fiu sigură că sunt la același nivel plătită ca și un bărbat aflat pe aceeași poziție în același job, în același loc de muncă. Un alt criteriu a fost desigur că piața de muncă, legat foarte tare de educație, dar iarăși să fie o piață de muncă permisibilă, inovativă, cu toate tehnologiile moderne, pentru că știam, conform principiilor UNESCO, care sunt acele abilități care vor fi, să zic așa, căutate în 10 ani de acum încolo. Și erau acolo: flexibilitatea, digitalizarea, capacitatea de a te autodepăși, cunoașterea limbilor. În limba engleză se numesc soft sckills, adică nu atât niște cunoștințe tehnice înguste în anumite domenii specifice, cât lucruri generale ca să poți să te adaptezi, pentru că schimbările sunt atât de rapide, atât de drastice, iată, chiar 10 ani în urmă era total altceva, acum și peste 10 ani vor fi cu totul alte lucruri, deci trebuie să avem abilități de a fi flexibili. Și da, Suedia a fost cea care a corespuns și acestor criterii, dar m-am gândit că trebuie să fie și o țară aproape de țara natală, de Republica Moldova, deci în niciun caz nu peste Ocean și să putem oricând veni în caz că este nevoie, se întâmplă o urgență cu părinții sau cineva apropiat, atunci în jumătate de zi să avem conexiune cu avionul. Adică a fost ușor și greu în același timp…
Vocea Basarabiei: Deci, să recapitulăm plusurile: ecologia, educația, democrația, piața muncii, digitalizarea, inovația – toate astea sunt factori importanți care au fost luați în calcul atunci când ați decis că Suedia trebuie să devină a doua voastră patrie?
Viorica Olaru-Cemîrtan: A treia, probabil, că România o considerăm la fel o patrie de suflet, suntem cetățeni români și întotdeauna am considerat Moldova și România ca fiind ale noastre per se.
Și în Suedia a fost o luptă între conservatismul omului, care este firesc, și inovațiile
Vocea Basarabiei: Întrebarea pe care o adresez deseori celor din diaspora: de ce acolo se poate și de ce în Republica Moldova mai greu vorbim despre reușite și schimbări vizibile în toate aceste domenii pe care le-ai enumerat?
Viorica Olaru-Cemîrtan: Și acolo s-a ajuns nu atât de simplu la rezultatele zilei de astăzi, adică nimic nu se construiește ușor și nimic din ceea ce vedem astăzi sau putem beneficia astăzi nu s-a făcut peste noapte, au fost și acolo procese interne, a fost și acolo, probabil, o luptă între conservatismul omului, care este firesc, și inovațiile care vin pas cu pas, doar că Suedia este o țară cu o istorie democratică mai lungă, nu a fost în lagărul socialist, sovietic, deși se consideră o țară socialistă, dar este un alt fel de socialism, este socialismul umanitar, și anume principiile socialiste, conform doctrinei lui Karl, este exact ceea ce, din păcate, a fost greșit implementat la noi în Uniunea Sovietică. Este o țară fără un trecut totalitar, este o țară fără războaie timp de 200 de ani, este o țară în care feminismul a luat naștere, pentru că acolo femeile au spus ferm și clar că noi suntem la fel ca și bărbații, suntem cetățenii acestui stat și avem aceleași drepturi cetățenești, și avem dreptul la aceleași servicii, și avem aceleași talente, doar că sigur că avem niște roluri gender de urmat. Iată acesta este fundamentul, dar zi de zi trebuie să luptăm pentru democrație, adică dacă ai avut cândva o bază bună, asta nu înseamnă că trebuie să fii relaxat că de acum încolo Suedia o să fie o țară bună, nu, ei în fiecare zi lucrează ca să diminueze xenofobia, care se mai întâmplă acum pe fundalul migranților care vin și vin și din Siria și, probabil, și din Ucraina. S-a mai înăsprit situația la capitolul „noi” și „ei”, „noi, suedezii” și „ei, veneticii, ei, migranții”, sunt și acolo…
Vocea Basarabiei: Dar câți migranți sunt în Suedia?
Viorica Olaru-Cemîrtan: În total sunt 10 milioane de locuitori, dintre care se estimează aproape un milion de străini. În acest un milion, adică 10%, se încadrează toți migranții, începând cu cei care au venit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pentru că din Primul Război Mondial noi nu-i mai vedem, ei deja s-au naturalizat, iar din al Doilea Război Mondial se contabilizează, deci de atunci au fost câteva valuri mari de migrație în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, foarte mulți finlandezi, când a fost Finlanda atacată de Uniunea Sovietică și deja din țările baltice și din restul țărilor ocupate și care au căzut în lagărul socialist, după care au venit revoluțiile din Iran și din anii 1970, au venit de acolo, după asta au fost războaiele balcanice și au venit foarte mulți bosniaci, sârbi și toți din regiunea balcanică, după care deja migrația mai recentă, actuală din Europa de Est, foarte mulți din țările baltice, din Polonia, din România, Republica Moldova, Bulgaria ș.a.m.d.
Vocea Basarabiei: Și câți moldoveni ar fi în Suedia?
Viorica Olaru-Cemîrtan: Nu există date sută la sută.
Vocea Basarabiei: Unii sunt plecați cu pașaport românesc…
Viorica Olaru-Cemîrtan: Da, exact. Dar, conform datelor când se organizează alegerile câți moldoveni vin, este vorba de un număr foarte modest, în jur de 1.000 de moldoveni care vin la alegeri. Probabil putem să înmulțim acest număr cu 6.
Vocea Basarabiei: Mulți dintre ei totuși cu pașaport românesc au ajuns și s-au stabilit acolo?
Viorica Olaru-Cemîrtan: Majoritatea, da.
Vocea Basarabiei: Suedia a fost și ea o țară cu statut de neutralitate, a insistat și acum e pe ultima sută de metri ca să devină țară membră a Alianței Nord-Atlantice. De ce această necesitate, să zic așa, și ce vorbește cetățeanul simplu despre apartenența la NATO?
Viorica Olaru-Cemîrtan: Tot contextul nou geostrategic al zilei de astăzi, acest război din Ucraina și, de fapt, un nou război rece, despre care vorbesc tot mai mult experții, stimulează Suedia să ia și ea o poziție exact ca și Finlanda. Deci, aceste două țări nu mai pot fi un buffer sau un statut de neutralitate în situația în care riscul este tot mai mare și sunt chiar semnale foarte clare că nu se poate de menținut un statut de suspans sau neutralitate și cetățeanul simplu, ca și la noi, dacă este bine informat, atunci poate să știe care sunt plusurile, dar, în același timp, știe și minusurile. De obicei, suedezii evită conflictele. În oricare discuție, oricât de mult ai vrea să-l provoci să-și expună părerea clar, cum noi suntem obișnuiți să zicem: „Da, suntem pro sau împotrivă”, el n-o să zică: „Da, sunt de o părere sau alta”, el o să zică: „Uite, pe de o parte sunt astea plusurile, dar pe de altă parte sunt acestea minusurile, o să vedem cum o să se aranjeze lucrurile”.
Vocea Basarabiei: Dar conducerea țării, când a luat această decizie, oricum a ținut cont și de preferințele cetățenilor?
Viorica Olaru-Cemîrtan: Nu s-a făcut un referendum sau un sondaj, însă, oricum se fac vox-uri și pe străzi, și se fac cercetări, și tot așa – jumătate la jumătate. Sunt foarte mulți care consideră că nu e bine să intre în NATO, pentru că asta înseamnă contribuții plătite către NATO, asta înseamnă noi cerințe, asta înseamnă și în caz de escaladare a unui conflict trimiterea cetățenilor suedezi în zonele de conflict și alte detalii, dar, pe de altă parte, înseamnă și protecție, înseamnă și solidaritate cu democrația, înseamnă și susținerea altor țări, dacă vor fi atacate și asta e, dar fiecare băț are două capete, ați mai spus și dvs., și foarte mult contează circumstanțele și cum vor lua liderii politici marile decizii.
