Vocea Basarabiei: Discutăm cu Mihai Fusu, un nume bine-cunoscut în Republica Moldova dar și peste hotarele Republicii Moldova. Regizor, actor, profesor de teatru, manager, apropo, și coleg de televiziune, pentru că mai mulți ani a fost și moderatorul emisiunilor televizate. Încercăm să punem astăzi în discuție mai multe subiecte pe care trebuie să le abordăm, pentru că unii zic că societatea este în rătăcire. Mulți dintre cetățeni ar fi în rătăcire și cineva a trebuit să-i scoată la lumină. Republica Moldova are 32 de ani de independență și pe parcursul acestei perioade, mult timp s-a vorbit despre problema identitară, despre denumirea corectă a limbii, dar mai puțin parcă lumea a acceptat să fie crescut nivelul de cultură în societate. Cum se explică acest lucru?
Mihai Fusu: Nu știu dacă am soluții utile, dar niște explicații am. Eu cred că, din păcate, în momentul când am devenit independenți, noi nu am conștientizat că de azi înainte, suntem stăpâni în țara asta.
Vocea Basarabiei: De ce atât de greu se conștientizează acest lucru?
Mihai Fusu: După Dimitrie Cantemir, din 1700 și ceva, în Moldova sunt anulați regii, domnitorii pământeni și începând de atunci, Moldova începe să fie diriguită de către fanarioți. Deci, nu se mai numeau domni originari din Moldova pentru că au considerat-o trădare. Până la invazia rusă din 1812, Moldova a fost condusă de fanarioți. Nobilimea se diferenția foarte mult de oameni, vorbeau altă limbă la curte, greaca, moravurile, moda, nu avea nimic în comun cu oamenii și oamenii percepeau puterea ca pe ceva străin. Au venit rușii în 1812, elita politică, comercială, economică, a fost înlocuită cu elita imperială de limbă rusă, deși erau și boieri moldoveni care s-au aliat. Astfel că poporul, să zic în masă, percepea conducerea ca ceva străin. Sar peste perioada românească, revin la perioada sovietică, atunci când au fost naționalizate pământurile sau deposedați oamenii. Avuția statului era percepută ca străină, se vorbea în limba rusă – într-o limbă străină. Așadar, de aproape 300 de ani, noi percepem puterea ca ceva străin.
Vocea Basarabiei: Dar sângele se mai împrospătează, sângele celor care locuiesc pe acest teritoriu.
Mihai Fusu: Tu vorbești despre altă temă, despre faptul că am avut foarte multă populație deplasată. Moldovenii au fost deplasați, în locul lor au fost aduse alte populații, bineînțeles și asta. Dar de ce noi nu respectăm legea ? Pentru că legea vine de sus dar tradiția de 300 de ani îmi spune că tot ce vine de sus, este opresie. Asta nu e spre binele meu, asta e despre exploatare, despre deposedare de drepturi, despre schimbarea mentalității, este dușmănie, lipsă de respect și hăinie. Iată de ce nouă ne vine foarte greu să zicem stop. Așteptam că în locul rușilor care au plecat, să vină americanii să ne salveze?
Vocea Basarabiei: Se poate autoguverna Republica Moldova ?
Mihai Fusu: E obligată. Tu ești obligat să te auto guvernezi, indiferent dacă ești parte a Uniunii Europene sau ne unim cu România. Oricum trebuie să ai oameni care se autoguvernează local, la nivel de oraș, la nivel de regiune, la nivel de județ. Noi nu am avut manageri, pentru că toți managerii din perioada sovietică nu erau stăpâni pe situație, ci primeau ordine de sus, deci întotdeauna a fost o ierarhie piramidală în care vine ordinul de sus și până jos, toți se supuneau și când în 1991 am rămas independenți, a începutul un haos, o frică.
Vocea Basarabiei: Și în acești ani nu ar fi fost o elită cu șanse, să se contureze ?
Mihai Fusu: Vezi cât de greu se întâmplă totul ? Si iarăși, pe ce valori o stabilim? Ai spus așa, că noi ne-am ocupat de identitate, de limbă, dar nu ne-am ocupat de cultură…
Cea mai mare problemă în Moldova este depopularea țării
Vocea Basarabiei: Da, cultura, educația – investiții mari se cer a fi făcute.
Mihai Fusu: Ieri am avut o întâlnire cu niște colegi de la o bibliotecă din România care vin cu donații de carte și vorbeam despre relațiile între România și Moldova, despre situația în România și la noi.
Vocea Basarabiei: Sunt diferențe sau sunt și asemănări multe?
Mihai Fusu: Foarte multe asemănări. Sigur, eu uneori plec în România și în glumă zic că și românii sunt, la fel, Moldoveni. Adică avem aceleași metehne de dezorganizare, de nerespectare, dar voiam să spun că problema numărul unu acum în Moldova este depopularea țării.
Vocea Basarabiei: Dar problema aceasta trebuie rezolvată? Pentru că se spune că libertatea e de mare valoare și omul are acest drept să aleagă unde să se afle.
Mihai Fusu: Da, dar dacă omul este nevoit? El nu alege să se ducă acolo. Pentru că aici e bine, acolo poate e mai curios, vrea să plece încolo, apoi să revină, asta e o situație. Dar dacă el aici nu are posibilitatea să-și aranjeze viața și pleacă, aceasta este oricum o neglijență față de omul acesta.
Vocea Basarabiei: De ce nu apare această posibilitate și aici Să te afirmi, să îți pui în valoare calitățile, să reușești, să nu cauți neapărat să îți faci bagajele și să pleci?
Mihai Fusu: Tradiția noastră de a nu fi obiectiv, de a promova rudele, prietenii, de a folosi un post pentru a mă îmbogăți eu și prietenii mei – adică corupția. Noi nu avem viziunea aceasta că dacă eu fac ceva ilegal, în calitate de o administrator, într-o funcție importantă, va suferi țara. Chiar și educația aceasta, uite ce ziduri mari avem noi în jurul caselor, mai ales în cartierele acestea noi din jurul lacului.
Un ultim exemplu, am fost în Los Angeles, în Statele Unite. Acolo nu ai voie să ai gard mai înalt de jumătate de metru, pentru ca să nu se întâmple ilegalități, să nu faci fapte reprobabile, să nu existe violență domestică. Acum este o campanie, apropo, și violența domestică la fel vine din lipsă de cultură. Libertate nu înseamnă indiferență.
De exemplu, am colegi care au copii sub 16 ani, fetițe de 11-12 ani, au smartphone-uri I-phone-uri, și intreb dar „ – Tu știi cu cine vorbește fiica ta? – Nu, dar acesta este telefonul ei. – Tu ești obligat, trebuie să impui control parental.” Iată un exemplu, atunci când noi confundăm libertatea cu dezmăț, cu lipsă de grijă, cu indiferență sau cu haosul. Subiectul parcărilor. Cum ne parcăm noi? Noi nu putem rezolva, elementar, problema parcărilor în Chișinău de 10 ani. Acest fapt ar limita enorm numărul mare de mașini care vin cu sau fără treabă.
Vocea Basarabiei: Aici trebuie să explicăm totuși, că pe de o parte, parcă toată lumea ar prețui această libertate și și-ar dori libertatea de a gândi, de a te exprima; aș vrea sa clarificăm și tema parcărilor, alte probleme, metehne din societate. Cei de jos așteaptă căcei de sus să le rezolve, pentru că ei spun că au votat, deci sa fie buni să facă ordine, și astfel atitudinea unor cetățeni se transformă în indiferență.
Mihai Fusu: Așa nu e corect. Nici cei de jos, noi nu avem obișnuința să controlăm, să verificăm și să cerem. Dau un exemplu din psihologia socială: este un angajat și un director. Angajatul este cumva criticat neobiectiv, marginalizat, nu i se permite să facă ceea pentru ce a fost angajat, el se supără și pleacă, acesta este modelul moldovenesc. Dar în alta țară, vine și spune „e dreptul meu acesta” și el conform legislației cere. Tare suntem supărăcioși, dar supărăciunea este un criteriu, o notă, care vorbește despre o lașitate, lipsă de cunoștințe, o neconsecvență în acțiuni, incapacitatea noastră de a lupta pentru drepturi.
Vocea Basarabiei: Apropo, eu deseori am încercat să fac emisiuni și să discut cu omul simplu, de la firul ierbii, așa cum îi spunem, și să aflu de la el dacă își cunoaște drepturile, dacă poate să spună măcar două-trei drepturi pe care le are cetățeanul. Multora le-a fost foarte greu să răspundă la aceste întrebări. Noi vorbim despre o alfabetizare juridică, despre puțină cultură dar pe de altă parte, vrem ca omul să protesteze atunci când se confruntă cu nedreptatea.
Mihai Fusu: Odată m-a întrebat un coleg din Franța, care sunt calitățile pozitive ale poporului meu. Defecte enumăr multe, dar care sunt calitățile pozitive?
Vocea Basarabiei: Care sunt calitățile și defectele? Suntem ospitalieri, muncitori, păstrători de tradiții.
Mihai Fusu: Ospitalitatea este o calitate bună, Sau este incapacitatea de a te opune cuiva care vine la tine în casă și își alege locul pe care îl vrea el? Asta e ospitalitate sau e frică? Nu știu dacă ospitalitatea e o calitate. De hărnicie, să uităm cuvântul acesta, eu nu prea văd mare hărnicie uitându-mă în anumite domenii, la drumuri stricate. Igiena, să uităm de cuvântul acesta. Noi încă și până acum nu înțelegem de ce nu-i bine să fie toaletele în fundul grădinii. Disciplina, respectul legii, curajul? Nu cred. Răbdarea? Da, este ceva bun, dar până unde, cât timp?
Vocea Basarabiei: Și totuși Republica Moldova are talente, are antreprenori care reușesc să promoveze mărfuri, ne referim în primul rând la vinurile moldovenești. După ce a fost instituit acel embargo de către Federația Rusă, a fost o lecție bună pentru mulți dintre ei, că au reușit să penetreze alte piețe și astăzi se cunoaște mult mai mult despre vinul moldovenesc. În sport mai sunt performanțe, tineri, copii, care merg la olimpiade, la concursuri.
Mihai Fusu: Nu vreau sa descurajez pe nimeni, avem manifestări frumoase.
