Vocea Basarabiei: Astăzi vom discuta cu omul de la firul ierbii, așa îmi place mie să zic atunci când merg în Moldova profundă și descopăr foarte mulți oameni interesanți, oameni care au ce spune. I-am făcut o invitație și mă bucur foarte mult că a acceptat această invitație dl Gheorghe Buruian, care este antreprenor din Căușeni, ne-am întâlnit la Piața Centrală prima dată, când am efectuat o vizită, pentru că adun duminica voci de la firul ierbii, și printre cei care au acceptat să răspundă la întrebările mele a fost și dl Gheorghe Buruian. Cum se prezintă astăzi situația mai departe de Chișinău? De ce e mult oftat, e multă dezamăgire și de ce cetățeanul nu ar pune în capul mesei și micile bucurii, pentru că uneori micile bucurii înseamnă foarte mult?
Gheorghe Buruian: Având întâlniri cu foarte multă lume, mie îmi place să discut, să abordăm întrebări și aici e multă dezamăgire, cum ați spus și dvs., dar dezamăgirea vine din dezinformare, oamenii se informează din tare puține surse ș-apoi noi mai avem puzderia asta de partide și partiduțe care fac tot ce numai nu ar trebui să facă, adică…
Vocea Basarabiei: Piața tot e locul unde lumea se informează…
Gheorghe Buruian: Piața – da. Dar înțelegeți cum? Când noi, mai ales oamenii de vârsta a treia, da, noi am trăit toate timpurile celea când ni s-a insuflat să fim ascultători, mai puțin să ne expunem și părerile, și gândurile, fiindcă era așa cum era, iar acum, când…
Vocea Basarabiei: Dle Buruian, semenii dvs. au trăit în aceleași realități, de ce unul judecă într-un fel și altul judecă altfel?
Gheorghe Buruian: Știți, dna Valentina, oamenii sunt ca și cele 5 degete, sunt diferiți. Da, unul înțelege mai profund, altul mai puțin, altuia îi trebuie să se mai discute cu dânsul, să mai audă de la niște oameni care câte ceva înțeleg ca să se mai dezmeticească și care să ia o poziție, care ar fi pentru ca să-i fie lui bine și celor din jur.
Vocea Basarabiei: Cum a fost până acum, cum este acum și cum trebuie să fie ca cetățeanul să spună că se mândrește cu pașaportul Republicii Moldova, că țara lui se dezvoltă, că țara lui are perspectivă, pentru că deocamdată încă mai auzim și multe voci care spun că nu au încredere în viitorul acestui stat? Să ne spuneți cum au fost acești 32 de ani de independență.
Gheorghe Buruian: În câteva cuvinte, vă spun că în anii ‘89-‘91, atunci când eu am fost unul dintre participanții la acele adunări, Mari Adunări Naționale, și am izbutit, am căpătat independența, am fost recunoscuți de o lume întreagă, și până acolo ne-a fost. Iată când să punem în fruntea țării un om, dar am avut oameni destui, și lumea-i cunoaște, am rămas noi la acel, să nu se supere nimeni, dar primul secretar ȚK compartii (CC al PCM) ne-a devenit președintele, pe care, așa, mioritici cum suntem noi, ca și popor, ca și primitor și tot așa, și cu prosoape l-am legat, și am avut o încredere foarte mare, și ne-am bizuit pe el, am crezut în d-lui și în echipa d-lui, ca pe urmă să ne dezamăgim. S-a început totul cu stângul la noi, de-atâta că toate reformele acestea, adică împroprietărirea țăranilor cu pământ s-a făcut un dezastru, prin programul cela „Pământ”, pe care lumea îl cunoaște, ca pe urmă, peste vreun an, doi, trei, să se transforme în programul „mormânt”, adică dacă în colhozul „Put’ Lenina” erau 100 de colhoznici, așa să spunem, le-a dat la fiecare câte un hectar, numai că în marginea ceea de sat câțiva ari, dincolo câțiva ari, în vreo 3, 4, 5 locuri și eu socot că asta a fost făcut cu bătaie lungă, deoarece omul să nu se mai poată ocupa și să aibă roade și în așa hal și împărțire, ca pe urmă ca să-l consolidezi pentru asta îți mai trebuie încă vreo câțiva ani și tot așa.
Vocea Basarabiei: Deci, asta o treceți la capitolul greșeli, erori, da?
Gheorghe Buruian: Greșeli, da. A doua întrebare a fost aceea că toată averea statului, bunurile statului au fost împărțite tuturor prin bonurile celea patrimoniale, acele bonuri au fost împărțite și ca fulgerul strânse înapoi tot de niște băieți șmecheri, care au știut ce fac. Și acele bonuri au dispărut, acei care le-au luat, eu personal am dat, și acestea au fost cândva, atunci când strângeau ei bonurile, Fondul de investiții „Cais”, care a dispărut și nu l-am mai găsit, și nici azi nu-l mai găsesc, și nici nu ai pe cine întreba, că nu-s, au dispărut, ei s-au prefăcut, s-au schimbat, s-au transformat în acțiuni, au devenit boieri peste noapte și oamenii au rămas dezamăgiți. Ce ține de întreprinderile agricole, că suntem o țară agricolă cum n-ar fi, dar eu am activat la Fabrica de conserve din Căușeni 12 ani și eu știu, și am văzut ce se putea de făcut și cum se putea de făcut, dar odată cu proclamarea independenței și cu distanțarea de la fosta Uniune Sovietică a fost inițiată și o idee foarte bună, o agenție de restructurare, „ARIA”…
Vocea Basarabiei: Da, a fost condusă de dl Gheorghe Efros.
Gheorghe Buruian: Da, și toate intențiile: ne-au școlarizat pe noi acolo la fabrică, cum să o facem, cum acestea, ne-au găsit și investitori străini, inclusiv din America au venit oameni care erau potențiali investitori, ne-au studiat și au venit să ne propună ca ei investesc în aceste secții de producere utilaj nou, reparații, bani pentru reparații ș.a.m.d., prin intermediul acestor secții de producere investesc ca acei care lucrează în secții, să poată investi în cei care produc materia primă și nu percepeau bani, ci voiau ca să obțină de la noi o producție calitativă, ambalată frumos și cu asta să ne asociem. Altceva ce-ți mai trebuia să se întâmple? Aveam unde vinde, aveam prețuri bune, știam ce o să facem, și acel de la sat, de la firul ierbii, cum îi spuneți dvs. foarte frumos, el știe că vine vara și el o să aibă un preț, de-acum el știe spre ce merge și el muncește cu ardoare. Ei, n-a mai fost să fie.
Noi am pierdut un milion de oameni, ei nu mai sunt aici cu noi alături, dar aceștia sunt copiii noștri, acesta e viitorul țării.
Vocea Basarabiei: Dar ce soartă a avut fabrica de conserve unde ați activat?
Gheorghe Buruian: Soarta a avut-o ca și celelalte multe, inclusiv la noi la Căușeni, cum ar fi Fabrica de lactate, cum ar fi fabrica unde se prelucrau semințele, se calibrau, se alegeau semințele, noi aprovizionau întreaga republică și încă și prin alte părți exportau. Iată acum să te uiți acolo, trebuie să fie o strășnicie să te uiți la ele, și astea îs rezultatele.
Vocea Basarabiei: Cine e de vină?
Gheorghe Buruian: Eu nu caut să învinovățesc pe cineva, dar, în primul rând, pe mine și pe acei care la vremea ceea am crezut din an în an, din alegeri în alegeri, noi tot am crezut, așa, creduli cum suntem noi, credeam și speram că totuși se va mai schimba câte ceva în țara asta și de aici s-a început și marea mizerie, eu altfel nu pot să o numesc decât așa. Noi am pierdut un milion de oameni, ei nu mai sunt aici cu noi alături, dar aceștia sunt copiii noștri, acesta e viitorul țării.
Vocea Basarabiei: Aveți pe cineva plecat peste hotare?
Gheorghe Buruian: Am 3 nepoți, fiica și ginerele lucrează în Elveția. Slavă Domnului, l-am reținut, am făcut tot ce e posibil ca să-l rețin alături pe fiul meu cu care muncesc și astăzi împreună.
Vocea Basarabiei: Ce așteptați dvs. de la guvern? Ce priorități trebuie să aibă guvernul ca să spuneți că agenda cetățeanului e și agenda politicianului?
Gheorghe Buruian: Socot că în situația în care noi ne aflăm ei fac foarte mult, adică să fie dusă până la sfârșit reforma aceasta a justiției, asta înseamnă responsabilizarea tuturor și responsabilitate enormă, s-o știe, că dacă el a judecat aiurea, același judecător sau același procuror a mușamalizat ceva, el să știe că o să fie penalizat la justa valoare.
Vocea Basarabiei: Și atunci poate îi speriați pe toți cei care vor să ajungă să activeze în acest domeniu?
Gheorghe Buruian: Nu se sperie ei, acei care vor să-și facă treaba cinstit, aceia o să rămână și o să lucreze, și salariile, bineînțeles că salariu trebuie să-i dai omului cela, fiindcă el e ditamai ministru sau acolo, cu aceștia bani nu o să-i ții, și ei trebuie plătiți, dar nu numai plătiți, dar și cerut ca să fie și rezultate.
Vocea Basarabiei: Bine, reforma în justiție să fie dusă la bun sfârșit, altceva ce mai așteptați de la cei care sunt la cârma țării?
Gheorghe Buruian: Comunicarea cu lumea, al treilea – susținerea, antreprenorii care-i mai avem pe aici, acei care prestează servicii concrete și aceștia care au să fie tot să fie susținuți și aceia. Și susținuți în ce fel și în ce mod?
Vocea Basarabiei: Să nu li se pună piedici, așa ați spus dvs.
Gheorghe Buruian: Da, și noi avem acum foarte multe programe, și încă eu de-acum cu prieteni din România, am și pe acolo, am activat vreo câțiva ani pe acolo, discutam, iaca când au aderat ca și…
Vocea Basarabiei: În perioada de preaderare la Uniunea Europeană au absorbit multe fonduri.
Gheorghe Buruian: Da, au avut atâtea fonduri pe care nu dovedeau să le absoarbă și iarăși una dintre pricini care erau pe vremea ceea atunci, când se făcea tranziția asta, era lipsa de oameni.
Vocea Basarabiei: V-am întrebat ce vă așteptați de la cei care guvernează, ce așteptări aveți de la cei care sunt în opoziție?
Eu aștept de la guvernare o conlucrare, dar o conlucrare nu pe interese, pentru cetățean, așa cum spun, așa și să o facă, dar nu, zice una, o face altfel, și al treilea gândește nu știu cum.
Vocea Basarabiei: Dar ei cred că ceea ce fac – fac bine.
Gheorghe Buruian: Noi vedem rezultatele, dna Valentina. Noi vedem rezultatele și acestea sunt rezultatele la acești 30 de ani, și noi acum într-o noapte, hai să spunem într-un an-doi, eu nu știu ce trebuie de întreprins ca să poți să faci față la toate problemele acestea, dar ele s-au adunat ca un tăvăluc, ca un ghem peste noi toți și bineînțeles că e greu să descurci toate ițele acestea și când mai vezi că ei se opun și nu vor, și dezinformează lumea, și tot așa. Asta e.
Vocea Basarabiei: Și pentru că li se spune totuși unor partide că ar fi partide pro-Kremlin, pro-Putin, să vă întreb și pe dvs., cum ați vrea să continue relația dintre Chișinău și Moscova?
Gheorghe Buruian: Eu socot ca și cu orice țară a lumii noi trebuie să conviețuim, numai că nu în genunchi în fața unuia, nu ghebos în fața altuia, dar de la egal la egal, chiar dacă noi suntem săraci, că ei acolo, dacă gândesc eu altfel, el să-mi spună că o să-ți tai gazul și o să înghețați la iarnă ș.a.m.d. Cu așa țări, da, trebuie, numai că reciproc avantajos și atât.
Vocea Basarabiei: Lichidarea sărăciei, lichidarea corupției, scăparea de nedreptate, acestea sunt cerințele cetățenilor. E săracă Republica Moldova și de ce e săracă?
Gheorghe Buruian: Dna Valentina, pe la Căușeni dvs. ați fost, pe aici, pe la Chișinău, tot. Eu mă uit, sărăcia o înțeleg, omului oricât îi dai, nu-i mai ajunge, dar eu când mă uit în ce mașini se plimbă lumea, în ce apartamente, case și mai ales acești care nu le merită trăiesc, ce fel de sărăcie e aceasta? Săraci sunt aceia, eu vă spun, astăzi nouă nu ne ajung oameni, acel care muncește – da, el chiar să fie și nespecialist într-un domeniu oarecare, dar măcar să se ducă să-i ajute la același Buzuc din Copanca să strângă căpșuna ceea, să o împacheteze așa cum trebuie și el o să aibă un salariu, și de pus pe toți ca să plătească și impozitele.
Vocea Basarabiei: Puteți să-mi spuneți totuși cine e sărac și cine e bogat?
E sărac acel care nu vrea să muncească și e sărac acel care are o dizabilitate și nu are cine-l ajuta, eu alți săraci nu văd.
Vocea Basarabiei: Și cine sunt bogați?
Gheorghe Buruian: Sunt bogați acei care muncesc, și dacă muncește cinstit, dacă plătește impozitele, dacă își dezvoltă afacerea, apropo, sunt foarte multe programe care ajută tineretul, ajută oamenii de afaceri să se mărească cu coparticipare, cu o parte de grant ș.a.m.d., s-ar porni lucrul și bani ar veni mai mulți în buget, dar așa, jumătate din PIB îi pe sub masă, umblă și nu nimerește acolo unde trebuie să nimerească, în pușculița statului, cum s-ar zice.
Vocea Basarabiei: Economia tenebră?
Gheorghe Buruian: Economia tenebră.
Vocea Basarabiei: Până la urmă, e capabilă societatea să-și ia soarta în mâini și să decidă ce viitor merită să aibă?
Gheorghe Buruian: Eu socot că da, eu socot că e capabilă și sunt, pur și simplu trebuie organizați, poate trebuie și diferite traininguri, discuții mai multe…
Vocea Basarabiei: Instruiri.
Gheorghe Buruian: Instruiri, da, fiindcă viața se schimbă permanent și eu socot că se poate de făcut treabă, dar împreună, nu răzleț, și la guvernare, și mai jos.
Vocea Basarabiei: Și ce vă doriți cel mai mult acum?
Gheorghe Buruian: Sănătate îmi doresc și mie, și la toată lumea, și să se termine acest război pe care nici război nu le ajunge obrazul să-l numească, tot „operațiune specială”. Dă-o naibii.
Ne ajunge cât am fost umiliți, duși, împușcați și pe loc, părinții, buneii duși prin Siberia, prin colhozuri, prin foame, au rupt tot ce au putut să rupă același stat, și după cum vedem, ei nu și-au schimbat macazul, nu și-au schimbat niciun fel de atitudine față de noi, față de ucraineni, față de gruzini, ei fac mizerie
Vocea Basarabiei: Ce mai așteptați de la cooperarea moldo-rusă? Ați spus că nu e bine să fie umilință în fața Moscovei…
Gheorghe Buruian: Stimă, respect… Ne ajunge cât am fost umiliți, duși, împușcați și pe loc, părinții, buneii duși prin Siberia, prin colhozuri, prin foame, au rupt tot ce au putut să rupă același stat, și după cum vedem, ei nu și-au schimbat macazul, nu și-au schimbat niciun fel de atitudine față de noi, față de ucraineni, față de gruzini, ei fac mizerie. Te uiți așa la teritoriul acela imens al Rusiei și dacă să o iei așa de la Orientul Îndepărtat și treci așa, primprejur o să vezi că el cu toți trăiește așa, în lume.
Vocea Basarabiei: Nu are relații bune?
Gheorghe Buruian: Nu are relații, cu fiecare se războiește. Așa bogată țară, în loc să-și rezolve problemele și să ridice nivelul oamenilor, cetățenilor lor acolo, ei ne învață sau ne dictează nouă ce să facem, cum să facem. Fă-ți ordine la tine acasă și dovedește tu cu ai tăi că ești țară bogată, o țară bogată este atunci când oamenii sunt cât de cât înstăriți, dar când îs numai vreo câțiva…
Vocea Basarabiei: Dar când ați fost ultima dată în Federația Rusă?
Gheorghe Buruian: În 2010.
Vocea Basarabiei: Și de atunci nu ați mai fost?
Gheorghe Buruian: De atunci nu m-am mai dus că vă spun și un caz de acolo. Veneam de la muncă cu o echipă de băieți, de la șantier și aveam acolo o căsuță unde locuiam…
Vocea Basarabiei: Unde?
Gheorghe Buruian: Sub Moscova, lângă…
Vocea Basarabiei: A, dar ați muncit în Federația Rusă?
Gheorghe Buruian: D-apoi cum!
Vocea Basarabiei: Câți ani?
Gheorghe Buruian: Acolo vreo 5 ani și de-acum aveam oferte. „Când veniți la noi?” Că ba casă de odihnă, ba dace (vilă), cum acolo la dânșii se mai cheamă, și din lemn, și din piatră, și krîșă (acoperiș), diverse lucrări. Luam o grupă de specialiști și ne duceam încolo. Veneam noi, vă spun, de la muncă seara și se apropie o mașină de miliție de-a lor: „Actele la control”. În ziua ceea primisem salariul și am început a vorbi cu ai mei, ca să nu înțeleagă ei, zic: „Băieți, hai repede să strângem niște bani și să le dăm, că dacă ne iau la buzunărit – ne iau toți banii și am rămas fără salariu”. Și știți, m-a numit cu așa cuvinte, că dacă crăpa pământul, eu intram, o mare umilință. „Nahoditesi na territorii Rossiiskoi Federații, zdesi razgovarivati toliko na russkom. Poneali?”(Vă aflați pe teritoriul Federației Ruse, aici să vorbiți doar rusește. Ați înțeles? Și cu maturi (înjurături), și cuvinte urâte, Doamne ferește! I-am dat banii, mi-a dat un număr de telefon și a zis că „în fiecare lună așa o să plătiți, cât o să mai fiți pe aici”.
Vocea Basarabiei: Și ați plătit sau ați renunțat la munca din Rusia?
Gheorghe Buruian: Înțelegeți cum? Te apuci de o casă, te apuci de un lucru, tu nu poți să-l lepezi pe omul cela, fiindcă el nu o să-ți plătească, el îți dă numai niște bani în avans și la urmă îți dă banii. Cum puteam să plecăm de acolo, am muncit degeaba, dar acasă sunt familiile, eu și doi studenți aveam acasă. Ei…
Vocea Basarabiei: Deci, ați trăit și experiențe amare?
Gheorghe Buruian: Am trăit și experiența ceea și nu mai vreau.
