Vocea Basarabiei: Astăzi vom vorbi despre frumusețe, pentru că se zice că frumusețea a salvat lumea. Invitata ediției de astăzi este Galina Vieru, artist plastic, poetă, membră titulară a Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova. Bine ați revenit la Vocea Basarabiei!
Galina Vieru: Hristos a înviat! Bine v-am regăsit! Sunteți un colectiv foarte cald și luminos, mă bucur de fiecare dată când vin aici la dvs.
Vocea Basarabiei: Mulțumim foarte mult! Cine este Galina Vieru? S-a născut în satul Puțintei din raionul Orhei și a absolvit Universitatea Pedagogică „Ion Creangă”, Facultatea Arte Plastice și Design, are și un master în arte plastice. A predat educația plastică la mai multe instituții, la mai multe licee de aici, din capitală, a predat și la universități, a fost lector la Universitatea „Perspectiva”, Catedra Design Vestimentar, în calitate de artist plastic a participat la mai multe expoziții de grup, dar și expoziții personale a avut, publică versuri. Ce spune despre pictură? „Pictura mea are o alură lirică, o nuanță de romantism, reprezentând, în cea mai mare parte, peisaje realiste sau stilizate, naturi statice, abstracții, nud ș.a.m.d., fiind realizate în ulei/pânză. În lucrările mele gama cromatică este destul de largă, predominând culorile calde”. Despre căldură să vorbim, despre pace să vorbim, despre culorile primăverii… Se regăsesc în lucrările Galinei Vieru?
Galina Vieru: Este un gest firesc al fiecărui pictor, cred că atunci când este primăvară, îndeosebi în această perioadă de înflorire ca să pictezi, să reușești să redai acea atmosferă care durează foarte puțin în timp, iar care în tine ceva modifică pe o perioadă îndelungată. Chiar alaltăieri am finalizat o natură statică, cu câteva crenguțe de pomi înfloriți și cu clopoțeii mei preferați, cărora li se spune literar zambile, dar la noi acasă, la noi în sat li se spunea ghiaținte și, iată, când aud cuvântul acesta îmi miroase anume a perioada de atunci.
Cuvântul „sărbătoare” îmi miroase a curățenie, când casele prind albastru, când chipul lor se face mai senin, când gospodarii își repară gardurile și mai mătură prin ogrăzi
Vocea Basarabiei: Dar, în general, amintirile de sat care sunt, pentru că tot în aceste zile atât de mult se amintește cum se sărbătorea Paștele în copilărie, cum se sărbătorește acum, dacă sunt diferențe, dacă sunt asemănări, dacă tradițiile se respectă cu sfințenie?
Galina Vieru: Cred că cele mai luminoase amintiri vin de acasă, vin din sat, deoarece, în primul rând, atunci când pronunț cuvântul „sărbătoare”, îmi miroase a var proaspăt, îmi miroase a curățenie, acea perioadă în care casele prind albastru, atunci când chipul lor se face mai senin, atunci când gospodarii își repară gardurile, mai mătură prin fața ogrăzii, dau poarta cu vopsea, atunci când nu doar pomii înfloresc, dar și oamenii parcă se schimbă, atunci când oamenii postesc și trec prin procesul acesta de curățare atât spirituală, cât și fizică, atunci când sunt mai multe sărbători și toți merg să se împărtășească, seara, vecernia, bat clopotele. Pentru mine, în primul rând, aceasta reprezintă Paștele, iar încondeiatul ouălor, coptul cozonacului și a păscuțelor, nu știu, mi-o aduc, în primul rând, în suflet pe mama, pentru că fac și eu aceste lucruri și atunci când miroase în casă a copt, a aluat care a crescut, care și-a luat avânt în sus, nu atât consumul acestor produse mă bucură, cât procesul lor, pregătirea, acea perioadă când cumva aștepți o lumină oarecare, nu știu cum să-i spun. Referitor la tradiții, eu cred că noi exagerăm un pic cu mesele mult prea bogate și importanța sărbătorilor un pic ne duce pe urmă pe la doctori în ziua de azi, pentru că consumăm foarte mult.
Vocea Basarabiei: Unii cu intoxicație, alții cu alte necazuri.
Galina Vieru: Da, consumăm foarte mult și nu știu cum parcă trecem printr-o perioadă de curățare, atâta timp cât durează postul, important fiind să nu ne mâncăm reciproc, asta este cel mai bine pentru un om, dar abundența asta…
Vocea Basarabiei: Adică ce ai mâncat în post, cel mai bine e să nu ne mâncăm unul pe altul?
Galina Vieru: …recuperezi în 2-3 zile de sărbători. Da, abundența asta a noastră un pic exagerată eu cred că ar trebui să ne dea unele semne de întrebare, dar pentru mine totuși la sărbători rămâne pe locul doi ce o să fie pe masă, iar pe locul întâi cum o să mă simt eu și familia mea și ce o să văd în acea zi de sărbătoare, cu cine o să comunic.
La noi, în Republica Moldova, veșnicia s-a născut la sat și, din păcate, tot acolo moare
Vocea Basarabiei: Dar în aceste timpuri mai mult ca niciodată se vorbește despre veșnicia care s-a născut la sat, deși este și o problemă în Republica Moldova, totuși multe sate au rămas depopulate, majoritatea sau fiecare al doilea, al treilea cetățean a ales calea pribegiei, a mers să muncească în străinătate, de sărbători au revenit foarte mulți acasă, dar cum se vede perspectiva satului moldovenesc, așa cum e în lucrările Galinei Vieru?
Galina Vieru: O să spun niște cuvinte pe care nu credeam vreodată că le voi spune, la noi, în Republica Moldova, veșnicia s-a născut la sat și, din păcate, tot acolo moare, în această perioadă de timp.
Vocea Basarabiei: Moare, de ce?
Galina Vieru: Eu merg sâmbătă/duminică în sate și mă documentez, caut acele case albastre, pe care mă strădui să le reprezint în pictură, traiul cărora mă strădui să-l prelungesc, pentru că ele cad, foarte multe cad…
Vocea Basarabiei: Sunt abandonate?
Galina Vieru: Avem bijuterii arhitecturale extraordinar de frumoase, dar oamenii pleacă, oamenii pleacă și din ce în ce mai mulți pleacă. Nu știu cum parcă trăim vremuri ale marilor schimbări, dar oricum exodul acesta de oameni parcă nu se oprește, mă refer la sat. Și am spus de faptul că veșnicia tot acolo moare, deoarece populația satelor a îmbătrânit. Eu merg în satul meu natal și uneori cobor la cimitir din mașină și merg până acasă pe jos, măcar să simt un pic atmosfera ceea de sat, pot să nu întâlnesc un om pe drum, un suflet, un câine, o suflare a acelui sat care a fost cândva doldora de oameni ca un stup de albine. Și asta este cel mai trist lucru că avem valori pe care trebuie să le păstrăm, dar deseori nu le înțelegem și nu le înțelegem nivelul lor de cât de mult ne reprezintă, și ele cad, și noi parcă un pic cădem…
Vocea Basarabiei: Haideți să vorbim și despre autenticitatea valorilor.
Galina Vieru: Noi tare iubim schimbarea, euro-reparație toți vor, peste tot, și aș spune că nu este din Europa această modă, pentru că acolo tot ce este autentic se păstrează, este altă influență nu știu de unde venită la noi, dar atunci când mă strădui să conving un stăpân al unei case cu piloni de piatră sculptați, cu floarea vieții pe poartă, cu stratul cela frumos de var pe pereți, să păstreze acest autentic, pentru că el ceva semnifică pentru noi, simbolizează ceva pentru noi, este greu de făcut acest lucru și mi-am dat seama că la noi foarte mulți oameni nu înțeleg valoarea acestor culori, acestor simboluri. Dacă bunicii noștri, străbunicii noștri aceste simboluri le foloseau în viața lor de zi cu zi, deoarece coarnele berbecului semnifică ceva, floarea vieții este acel element din care întotdeauna izvora viață sau floarea de lotus cioplită în piatră tot era simbolul curățeniei și al purității, și al luminii spre care noi trebuie să tindem, acum s-a pierdut această valoare…
Vocea Basarabiei: Autenticitate?
Galina Vieru: Autenticitate, adică în înțelegerea noastră s-a pierdut.
Vocea Basarabiei: Adică că au fost schimbate geamurile din lemn cu termopan, că nu mai sunt porți din lemn, dar, iarăși, au venit alte timpuri, când modernismul e cel care ia locul celor vechi?
Galina Vieru: Avem porți minunate în unele sate, am găsit niște porți de o frumusețe rară, dar dispar și apar niște porți atât de urâte, din metal, aurite, cu niște elemente absolut străine culturii noastre și peste tot apare elementul acesta de pompozitate, de cât mai mult, de cât mai sofisticat, de cât mai scump, pentru că o poartă simplă de lemn, în primul rând, vorbește despre ceva, iar una care costă mii și mii de euro povestește altceva despre, nu știu, poziția socială a acelui om în societate sau poate despre alte lucruri, dar s-a pierdut firul acesta al nostru de a păstra ceea ce avem.
Avem niște peisaje extraordinare și case autentice, aș vrea foarte mult ca să ne direcționăm și spre alte zone, să le păstrăm, să le descoperim
Vocea Basarabiei: Și totuși sunt păstrători de valori, pentru că încet-încet se dezvoltă ramura turismului și acum pensiunile unde sunt amplasate aceste locații sunt, într-un fel, păstrătoare de tradiții. Acum mă duce gândul la Orheiul Vechi, la dl Anatolie Botnaru, care chiar a păstrat o jumătate din sat sau probabil încă și mai mult din ceea ce s-a construit și a fost pe timpurile de altădată.
Galina Vieru: Sunt, sunt oameni care păstrează ceea ce ne este specific nouă și mă bucur foarte mult și ar fi păcat ca ei să nu existe, dar făceam comparație cu ceea ce a fost cândva, adică ce însemna pentru noi cândva autenticul și ce înseamnă acum. Și de foarte multe ori acum revenim la el din punct de vedere comercial, din păcate, adică aș vrea cultura să ne ducă acolo, să ne facă să conștientizăm valoarea lor, dar eu nu în zadar caut aceste case peste tot și vreau să arăt că Orheiul Vechi nu este doar la Butuceni, următorul sat după Butuceni, îmi scapă cum se numește, e atât de frumos, eu am rămas surprinsă, sunt niște locuri atât de frumoase și dacă în Butuceni sunt turiști și mașini la fiecare poartă, în următorul sat este pustiu, este absolut liber.
Vocea Basarabiei: E mare contrastul.
Galina Vieru: Niște peisaje extraordinare sunt, și case autentice, și aș vrea foarte mult ca să ne direcționăm și spre alte zone, să le păstrăm, să le descoperim, în primul rând, sau satul Ivancea, de exemplu, are foarte multe case autentice, în Peresecina am găsit destul de multe, adică, în genere, zona Orheiului este plină de case albastre și doar să vrei să le găsești.
Vocea Basarabiei: Și la Rezina sunt localități, iarăși, unde sunt foarte multe case din acestea, vopsite în albastru, mai văd și vopsite în galben, dar știu că pentru Galina Vieru culoarea albastră este dominantă și în lucrările ei, și atunci satul are perspectivă?
Galina Vieru: Eu cred că noi trecem printr-un restart acum, atât din punct de vedere social, cultural, economic, politic, noi acum suntem într-o mare resetare, aș spune, așa cum mulți spun despre lumea la nivel mondial. Eu bănuiesc că o să fim în scurt timp în căutarea liniștii, în primul rând, pentru că secolul XXI este cel mai dezvoltat, dar și cel mai gălăgios pentru mințile noastre. Din ce în ce tot mai mulți oameni înțeleg că este de o importanță deosebită să poți medita, să poți petrece câteva ore în liniște zilnic, să te poți asculta pe tine, să poți sădi 2-3 flori în grădinuța ta, să poți ieși desculț pe iarbă, se practică împământarea, când trebuie să stai desculț în pământul proaspăt. Deci, eu cred că aceste elemente care ne-au depărtat de sat în același timp acum o să ne apropie, pentru că e atât de aglomerat Chișinăul și până ajungi de la serviciu acasă poți să vii de la Criuleni la Chișinău, chiar am impresia că mai repede ajungi. Eu cred că o să înflorească din nou satele, poate nu atât în cele mai depărtate zone de centrele orășenești, cât cele din suburbii, dar oricum, se revine la agricultura pe bază naturală…
Vocea Basarabiei: Eco-agricultură.
Galina Vieru: Ecologică, da, și eu cred că încet-încet o să ne orientăm și o să valorificăm ceea ce, de fapt, am pierdut.
Vocea Basarabiei: Adevărul e că de condiții bune e nevoie și în mediul rural, pentru că totuși e secolul XXI, o infrastructură bună, servicii de calitate bune, ca să poată să-l mențină pe cetățean acolo, să nu își facă repede bagajele și să zică că străinătatea e mai bună decât rămânerea în Republica Moldova. Dar să vorbim despre goana asta după avuție și, în general, de ce se crede că astăzi lumea se gândește mai puțin la hrana spirituală?
Galina Vieru: În primul rând, nu știu dacă toți sunt de această părere, dar, în al doilea rând, suntem în era consumului exagerat cred că, atunci când din toate reclamele îți zâmbesc niște mesaje care te îndeamnă cumva cât mai mult să procuri, mai mult să consumi. Treceam acum, în drum spre dvs., pe lângă o clinică unde scria că, uite, bolile cutare de ficat sunt bolile ascunse cele mai întâlnite în Republica Moldova. De ce nu ar fi mesajul invers, cele mai rar întâlnite, cele mai rar în genere sau cumva să-l stimuleze psihologic pe om să creadă că el este sănătos sau să creadă că eu asta nu am, decât să-l convingă inversul? Același lucru se întâmplă și cu produsele și eu bănuiesc că acest procent de moldoveni care au plecat în afara țării încet-încet, revenind în Moldova în calitate de oaspeți, de exemplu, oricum o să aibă un impact asupra noastră și o să ne învețe că nu atât consumul contează, cât ceea ce trăiești, emoțiile, locurile pe care le vezi, călătoriile, țările pe care le cunoști și încet-încet o să scadă și la noi pofta asta.
