Vocea Basarabiei: În cele ce urmează, vom vorbi despre cultură, despre tradiții, despre valori, despre adevăratele valori, care trebuie să fie puse în capul mesei, pentru că în ultimul timp, inclusiv atunci când merg în Moldova profundă și discut cu cetățeanul de la firul ierbii, mulți dintre dvs. spuneți că au venit timpurile când și nonvalorile sunt cele care au luat locul adevăratelor valori. Mă grăbesc să vi le prezint pe cele două invitate ale Vocii Basarabiei, sunt fondatoarele șezătorii „Mândria Basarabiei” din municipiul Strășeni, Dina Voloc și Lilia Calancea și cu ele vom discuta despre 5 ani de activitate. Cum au fost acești 5 ani, dar mai întâi, cum a apărut această idee de a fi fondată șezătoarea „Mândria Basarabiei”?
Lilia Calancea: Inițial, am fondat această comunitate în 2017, începând eu cu Dina, după care ne-am gândit că suntem prea puține și încercăm să promovăm arta cusutului și am zis că hai să organizăm o mică șezătoare. Astfel, de la o mică șezătoare am ajuns la o comunitate mare, în care acum suntem în jur de 70 de persoane, care coasem împreună și promovăm portul și tradiția cămășii cu altiță.
Vocea Basarabiei: Dar aceste 70 de persoane sunt doar din împrejurimile municipiului Strășeni, pentru că și distanța contează? Deși eu știu că vă adunați și aici, la Chișinău, nu?
Lilia Calancea: Și la Chișinău, dar aceste 70 de persoane sunt din Strășeni, doar câțiva reprezentanți avem din alte raioane, din Călărași avem câteva persoane, din raionul Ungheni avem și din diasporă mai sunt.
Vocea Basarabiei: Și din diasporă?!
Dina Voloc: Da, pentru că facem șezători și online, facem cu Bruxelles-ul, facem cu Italia…
Vocea Basarabiei: Dar când v-a venit această idee că ar fi bine să convocați aceste șezători și de la distanță?
În perioada pandemiei, când era foarte dificil cu comunicarea, atunci am înțeles că tehnologia informațională ne oferă o șansă de a face șezători și online și de a comunica astfel cu toată lumea care dorește să coase cămăși.
Vocea Basarabiei: Dar atunci, pe timp de pandemie de COVID-19, s-ar părea că ați avut mai mult timp și ați putut să stați mai mult cu ața și cu acul în mână?
Lilia Calancea: A fost o perioadă foarte prielnică pentru noi, pentru că livrarea era acasă, pânza era adusă, ața era adusă și noi am experimentat, am cusut niște cămăși, pe care așa și le numim – cămășile pandemiei.
Vocea Basarabiei: Ce frumos!…
Dina Voloc: Atunci am cusut foarte intens.
Vocea Basarabiei: Dar câte cămăși ați reușit să coaseți până astăzi?
Lilia Calancea: Până în prezent, în cadrul șezătorii sunt 60 de cămăși cusute, care includ cămăși bărbătești, cămăși femeiești și cămăși pentru copii și încă 10 cămăși până la sfârșitul anului cred că vor fi finalizate.
Vocea Basarabiei: Și unde au ajuns aceste podoabe vestimentare?
Lilia Calancea: Astăzi, două cămăși sunt la Dublin, în Parlamentul Irlandei și două cămăși sunt la Tokio, în Japonia. Vor fi trei expoziții organizate în Japonia și cămășile vor fi expuse acolo pe o perioadă mai îndelungată. Să sperăm că costumele noastre, îndeosebi cămașa cu altiță va pica și pe sufletul japonezilor.
Vocea Basarabiei: O să vorbim și despre alte țări unde vreți să ajungeți cu această măiestrie care se produce în municipiul Strășeni, dar pentru că la data de 1 decembrie în cadrul celei de-a XVII-a sesiuni a Comitetului interguvernamental al UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial a fost adoptată decizia privind înscrierea „Artei cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România și Republica Moldova” pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității, să vă întreb: totuși, ce ar însemna acest lucru? S-a luptat ca să se ducă faima mai departe decât hotarul Republicii Moldova și al României, cum e să te aventurezi să intri într-o asemenea competiție, pentru că trebuie să ai suficiente argumente ca să justifici de ce e nevoie? Cum a fost?
Lilia Calancea: Cămașa cu altiță, într-adevăr, a ajuns la o etapă foarte bine pusă la punct, când a fost necesară această promovare la nivel nu doar național, dar și la nivel mondial, ca lumea să ne cunoască, că suntem un popor care doar noi, poporul român, suntem cu o așa cămașă deosebită, spectaculoasă, care spune povestea unei femei. Și ne bucurăm foarte mult că am participat și noi în acest dosar împreună cu Muzeul de Etnografie și Istorie Naturală, în persoana dlui director Petru Vicol, împreună cu dna Varvara Buzilă, expertul principal al acestui dosar și toate comunitățile care cos cămăși cu altiță.
Dina Voloc: Și noi, comunitatea „Mândria Basarabiei”, suntem incluși în filmulețul dosarului cu patrimoniul UNESCO.
Vocea Basarabiei: Dar a fost ușor să convingeți că e nevoie ca să ajungă înscrisă în Patrimoniul cultural UNESCO?
Lilia Calancea: Ca să ajungi acolo sigur că trebuie să parcurgi niște pași anume, dosarul a fost depus în perioada pre-pandemiei…
Dina Voloc: Vreo 3 ani s-a lucrat la acest dosar împreună cu România.
Lilia Calancea: După care pas cu pas s-a dezvoltat și a ajuns până la momentul în care a fost inclusă cămașa cu altiță în acest dosar.
Vocea Basarabiei: Dar care argumente au fost cele forte?
Lilia Calancea: Identitatea noastră, datina tradițională și popor unic care avem cămașa cu altiță, alt popor nu mai are așa cămașă.
Dina Voloc: Cămașa cu altiță în spațiul românesc…
Vocea Basarabiei: Dar puteți să ne spuneți din povestea acestor cămăși pe care le purtați, pentru că ați spus că fiecare cămașă are o poveste?
Lilia Calancea: Exact, fiecare cămașă este o poveste, fiecare femeie își pune sufletul, gândurile, ideile, povestea vieții pe cămașă. Cămașa pe care o port eu la acest moment reprezintă o cămașă din Strășeni pentru care am cules motivele din muzeul din satul Recea și în Strășeni am găsit câteva elemente și împreună cu dna Varvara Buzilă am alcătuit această cămașă și am ajuns la un final, iată, pe care îl port. Am lucrat destul de mult, fiindcă…
Vocea Basarabiei: „Destul de mult” însemnând cât?
Lilia Calancea: Însemnând nu mai puțin de 9 luni de zile, practic, cât ai duce o sarcină atât se coase o cămașă, dar depinde și de timpul disponibil și cât fiecare își poate aloca pentru a coase, poate și mai rapid să fie cusută, dar eu cam așa, 9 luni am cusut această cămașă pe care o vedeți, sunt cu ea îmbrăcată.
Cămașa cu altiță are o conotație foarte puternică, este o cămașă care reprezintă culorile centrului: verde – culoarea tinereții, Codrii Moldovei; oranj – culoarea Soarelui, culoarea zilei; în altiță sunt suveicile care mă reprezintă pe mine, suveica permanent lucrează.
Vocea Basarabiei: Și are și un nume pe care îl poartă?
Lilia Calancea: Da, pentru mine are o conotație foarte puternică, este o cămașă care reprezintă culorile centrului: verde – culoarea tinereții, Codrii Moldovei; oranj – culoarea Soarelui, culoarea zilei; în altiță sunt suveicile care mă reprezintă pe mine, suveica permanent lucrează; încrețul, care este sămânța pământului, și râurile de pe mânecă reprezintă pomul vieții care se ridică spre cer. Este o cămașă deosebită, la care țin foarte mult și mă mândresc cu ea.
Vocea Basarabiei: Dar câte ar mai fi din acestea?
Lilia Calancea: Mai am 12 cămăși.
Vocea Basarabiei: Exact, identice?
Lilia Calancea: Nu, nu!
Vocea Basarabiei: Eu zic anume ca aceasta…
Lilia Calancea: Această cămașă este unicat, fiecare cămașă nu se mai repetă sau foarte-foarte rar.
Dina Voloc: Noi coasem cămăși unicat…
Vocea Basarabiei: Și a doua poveste?
Dina Voloc: Cămașa mea este ultima cămașă finalizată în acest an, adică în 2022. Este o cămașă de suflet, deoarece am cusut-o după o poză veche a unei profesoare de la noi din sat.
Vocea Basarabiei: Din ce sat?
Dina Voloc: Din satul Tătărești, raionul Strășeni. Noi suntem de baștină din Tătărești și în baza acestei poze noi am reconstituit cămașa, i-am adăugat altiță, i-am pus încrețul, râurile, culoarea este așa, statornică, o culoare de doamnă bine pusă la punct, cu picioarele pe pământ; avem mâini în șolduri, care ne arată că suntem femei gospodine și luptătoare, până la urmă.
Scopul nostru este să învățăm fiecare persoană, căci avem și bărbați care vin să coase, avem și copii care cos, să vină să coase cămăși individual, fiindcă atunci când coși este una, iar când o cumperi este alta.
Vocea Basarabiei: Dar cine sunt cei/cele care caută să ajungă până la „Mândria Basarabiei” și să comande o cămașă?
Lilia Calancea: Pe oricare persoană noi încercăm să o motivăm să vină să-și coase, nu să-și cumpere cămașă. Deci, scopul nostru este să învățăm fiecare persoană, căci avem și bărbați care vin să coase, avem și copii care cos, să vină să coase cămăși individual, fiindcă atunci când coși este una, iar când o cumperi este alta.
Vocea Basarabiei: Dar nu vă spun mulți că sunt în criză de timp?
Lilia Calancea: Asta toți spun că sunt în criză de timp, nu văd, nu pot…
Dina Voloc: Diferite motive găsesc…
Lilia Calancea: Da, dar, în genere, dacă dorești, pas cu pas, un centimetru pe zi, o floricică pe zi, reușești…
Vocea Basarabiei: Dar de ce anume insistați pe această idee ca mai degrabă să vină omul și singur să și-o confecționeze, decât să i-o vindeți? Ar fi și un business, o afacere.
Dina Voloc: Cămășile cusute nu au preț.
Lilia Calancea: Valoarea ei și sufletul pe care ți-l depui pentru a coase o cămașă este de neprețuit și nu se cumpără cu toți banii din lume. Eu nu știu care din membrii șezătorii noastre ar dori să vândă o cămașă. Inițial, da, eu am venit să-mi cumpăr, după care încet, pas cu pas au înțeles că trebuie să-și coase cămașa. După care acum întrebăm: „Fetelor, care doriți să vindeți cămașa?”, nu, exclus.
Vocea Basarabiei: Nu o vindeți pe care ați făcut-o prima, dar cu următoarele ce faceți?
Lilia Calancea: La expoziții, pentru fiică, pentru mamă, pentru socru, pentru nași, pentru…
Dina Voloc: Cel mai interesant în acest proiect e că femeile care și-au cusut prima cămașă deja sunt la a doua, la a treia, la a patra, la a cincea și nu se opresc, deja încep și rudele să le îmbrace, tații, feciorii, copiii, nepoții, strănepoții. Acesta a fost scopul nostru, ca să învățăm a coase corect și fiecare familie să aibă măcar o cămașă cusută.
Vocea Basarabiei: Dar înțeleg că vreți, totuși, să aveți și un număr de cămăși cu care să mergeți la diverse expoziții?
Lilia Calancea: Nu avem un număr stabilit de cămăși. Când este organizată expoziția, nouă ni se cere să expunem cămăși, cu cât mai multe, cu atât mai bine. Și fiecare poate să meargă, noi propunem – 10, 20, în funcție de spațiu, de locație, câte cămăși sunt necesare pentru expoziție și cine vrea, o expune, după care le aducem înapoi acasă, până la următoarea expoziție.
Vocea Basarabiei: Bine, dar și la expoziție vin vizitatori, unii dintre ei ar vrea, de exemplu, să procure o asemenea cămașă?
Dina Voloc: Da, desigur, toți care văd așa cămăși doresc să le procure, dar, oricum, noi optăm pentru a învăța lumea să coase.
Vocea Basarabiei: Acum putem să spunem că și președinta Maia Sandu poartă o cămașă cusută la „Mândria Basarabiei”, da?
Dina Voloc: Da, corect!
Vocea Basarabiei: Și cine mai poartă?
Lilia Calancea: Dna primară Valentina Casian.
Vocea Basarabiei: Primara municipiului Strășeni?
Lilia Calancea: Da!
Vocea Basarabiei: Și încă?
Dina Voloc: Cobzarul spațiului românesc, Sergiu Diaconu…
Vocea Basarabiei: Care cânta cu Ansamblul „Ștefan Vodă”?
Dina Voloc: Da. Și dna Căpraru, care vine și-și coase la noi cămăși, la șezătoarea „Mândria Basarabiei”.
Vocea Basarabiei: Și ea vine și coase de una singură?
Lilia Calancea: Da, ea vine la Chișinău.
Dina Voloc: Și Marina Dumbrăveanu, artistă care cântă tot vine.
Lilia Calancea: Pas cu pas artiștii noștri încep să înțeleagă ce înseamnă o cămașă cusută corect și s-o poarte corect
Vocea Basarabiei: Și acolo ce faceți, îi ghidați cum trebuie să decurgă întreg procesul?
Lilia Calancea: Inițial, îi ghidăm, alegem culorile, alegem țesătura, alegem modelul, cum să fie frumos culorile așezate, respectarea motivelor etc. Fiecare cămașă are o tehnică de cusut, are motivele sale. Deci, fiecare cămașă este o poveste, este un univers, o hartă prin care poți spune despre persoana dată totul – unul iubește roșu, altul iubește verde, altul iubește albastru…
Vocea Basarabiei: Bine, și ați spus că prețul ar fi mare sau nu are preț, pentru că e muncă și iar muncă și prețul ar fi foarte mare?
Lilia Calancea: Da, e multă muncă și prețul e mare.
Vocea Basarabiei: Dar astăzi, inclusiv tinerii când se căsătoresc, vor și ei atunci când își oficiază cununia să meargă în straie naționale, când își botează pruncul, iarăși ar vrea parcă portul acesta național să înfrumusețeze ceremonia și au nevoie unii și de a cumpăra?
Lilia Calancea: Sunt meșteri populari care cos, dar încercăm să promovăm cămașa cu altiță cusută corect, să fie respectate toate canoanele unei cămăși – altiță, încreț, râuri, râuri pe piept, croiala să fie corectă și asta pe noi ne bucură, că unii meșteri înțeleg, chiar dacă cos la mașină, ceea ce noi nu acceptăm, dar pentru a promova ceva frumos și să fie cusut corect, măcar să respecte întocmai toate elementele unei cămăși tradiționale românești. Asta că lumea nu reușește să vină la cusut…
Vocea Basarabiei: Dar vrea la un eveniment să aibă iată aceste straie…
Lilia Calancea: Oricum, noi optăm pentru ca lumea să-și procure măcar ceva cusut de mână sau cusut tradițional corect.
