Omul sfințește locul. Nu orișicare om. Doar Omul cu literă mare. Doar omul care însuși este curat la suflet și limpede la cuget. Doar omul care e cu gândul la Oameni, la semenii lui de astăzi și de mâine. Cu cei din preajma lui împarte creștinește hrinca de pâine. Iar celor de mâine le lasă moștenire totul și toate oricât de dragi și scumpe ar fi ele lui.
Rar astfel de oameni se nasc. Poate unul în sute de ani. Poate unul dintre sute de mii. Ferice de poporul care naște asemenea oameni. Noi suntem fericiți pentru că din secol spre secol l-am avut și-l vom avea pe El, pe Plugar.Omul pentru oameni. Omul – Pământ, Omul – credință.
Nu sunt cuvinte frumoase fără substanță. Nu sunt vorbe goale fără greutate. Sunt adevăruri care au fost clădite piatră cu piatră de cel mai mare zidar de biografie și arhitect al tuturor timpurilor Țăranul. Gândurile grijii de Glie, le-a adunat și păstrat prin brazdă în spic. Iar el, spicul în capul mesei la cina cea de taină din casa cea mare a Domnului i-au îndreptat cu evlavie pornirile spre a face doar bine și numai bine oamenilor.
Omul și numai omul e arhitectul propriului destin. Iar căminul lui e oglinda sufletului lui. Cum ți-e casa așa și sufletul Casa cea mare a Tăranului e biserica sufletului său , curat și neprehănit. De lumina și căldura acestui suflet avem nevoie noi , generațiile viitoare. Cum ți-e casa așa și destinul. Destinul neamului nostru e în unitatea noastră milenară. Nouă ne rămâne doar să vrem să cuprindem acest destin.
