Vocea Basarabiei: Cum ar trebui să procedeze autoritățile pe calea reintegrării celor două maluri ale Nistrului? Pe de o parte, se insistă că trebuie această viziune clară a guvernării să fie cunoscută de cetățenii Republicii Moldova, pe de altă parte, se crede că nu ar trebui forțată situația, dar mai degrabă să se aștepte sfârșitul acestui război ruso-ucrainean ca după asta să fie mult mai clar cum se procedează la reglementarea transnistreană? Dvs. de ce părere sunteți?
Vladimir Socor: Politica Chișinăului față de Transnistria, din punctul meu de vedere, este o rază de lumină într-o situație altfel foarte dificilă. Eu pot să spun că pentru prima dată în decursul a 30 de ani de când urmăresc această situație, pentru prima dată în 30 de ani sunt foarte mulțumit de politica Chișinăului. Chișinăul a schimbat în mod radical, în mod total politica defectuoasă de până acum și eu am impresia că publicul din Republica Moldova nu prea conștientizează sau nu conștientizează în suficientă măsură schimbarea uriașă în bine care a avut loc în politica Chișinăului față de problema transnistreană.
Vocea Basarabiei: Dar ce s-a schimbat atât de uriaș în bine?
Vladimir Socor: Iată vă spun ce s-a schimbat, vă dau o listă întreagă de schimbări majore, care practic trec neobservate de către opinia publică internă, eu le observ ca specialist, dar în politica internă nu sunt observate. Chișinăul s-a lepădat de povara toxică nefastă a celor 30 de ani de negocieri care s-au purtat până acum, iată schimbările. Și trebuie să spun că aceste schimbări nu au fost aduse la cunoștința opiniei publice și poate nici a diplomaților occidentali într-un singur document consolidat, care să conțină toate schimbările sub forma unei liste, nu, el nu există, eu am alcătuit această listă, văzând declarațiile separate ale oficialităților de vârf din Chișinău în problema Transnistriei. Iată ce putem spicui din declarațiile acestea separate, care constituie totuși un tot întreg, dacă le luăm laolaltă, și anume: întâi se cere retragerea necondiționată a personalului militar rusesc aflat ilegal în Transnistria.
Retragerea necondiționată a trupelor ruse, o etapă importantă în discursul Chișinăului
Vocea Basarabiei: Păi, din ‘92 și până astăzi, toate guvernările au cerut acest lucru.
Vladimir Socor: Nu, nu au cerut retragerea necondiționată! În formatul de negocieri „5+2”, dar și în negocierile mai vechi decât „5+2”, și „5+2”, retragerea este condiționată de hotărârea, de determinarea unui statut…
Vocea Basarabiei: …soluția politică.
Vladimir Socor: Da. Deci, retragerea este condiționată de un statut special pentru Transnistria și de neutralitatea Republicii Moldova. Și mai sunt și alte condiții mai minore, dar acestea sunt condițiile principale – retragerea trupelor condiționată de statut special pentru Transnistria și neutralitatea permanentă. Acum se cere retragerea necondiționată. Punct. Următorul punct – retragerea completă. Deci, nu se mai face diferențierea artificială între trupe rusești, chipurile, cu statut de pacificator, chipurile, cu alt statut decât pacificator, asta este o farsă în care Rusia ne-a culcat și ne-a împleticit până acum, retragerea tuturor trupelor rusești, completă. Deci, asta este a doua schimbare. Numărul 3. Soluția politică va fi decisă în parametri de către Republica Moldova, parametrii soluției politice vor fi cei propuși de Chișinău. Ce înseamnă asta? Înseamnă că oricare va fi statutul malului stâng al Nistrului – numit statut sau numit altfel -, el nu va avea caracter contractual negociat între Chișinău și Tiraspol. Acesta este un element-cheie din formatul „5+2” și din tot acest proces de negocieri, se adună, în special ar fi un aranjament contractual între Chișinău și Tiraspol, în spatele Tiraspolului fiind desigur Moscova. Acum, Chișinăul spune că parametrii vor fi cei deciși și propuși de către Chișinău, nu va mai fi contract cu un aranjament contractual. Next, nu se mai vorbește despre o reglementare care să asigure funcționalitatea statului Republica Moldova, sigur că reglementarea trebuie să asigure funcționalitatea, dar Chișinăul este acel care va decide anume ce tip de reglementare asigură funcționalitatea statului, pentru că în formatul „5+2” și în tot acest proces de negocieri funcționalitatea statului va fi decisă de toți participanții la acest format, nu de Chișinău, participanții vor decide, vor avea dreptul să decidă care aranjament este sau nu este funcțional. Deci, acum funcționalitatea devine un obiect de discuție între toți participanții, între care se află Rusia și Tiraspolul. Acum, Chișinăul își rezervă el dreptul de a propune un aranjament care în viziunea Chișinăului, nu în viziunea altcuiva, asigură funcționalitatea Republicii Moldova. Rolul OSCE-ului, OSCE-ul a fost…
Vocea Basarabiei: Dvs. îl criticați de când analizați situația și cunoașteți foarte bine atitudinea Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, și ați fost un critic înverșunat al OSCE-ului.
Vladimir Socor: Eu sunt un critic bazat pe fapte, faptul că OSCE-ul este la cheremul Rusiei, fapt demonstrat încă o dată cu prisosință la conferința de sfârșit de an din luna aceasta din Macedonia, în care Rusia și-a bătut joc de OSCE cum a vrut, Lavrov a insultat OSCE-ul în forumul OSCE-ului, l-a insultat de nu s-a mai văzut, fără replică, pentru că OSCE-ul s-a temut să dea replica. Rusia continuă să înghețe bugetul OSCE-ului, Rusia continuă să blocheze numirile oficialităților celor mai înalte din OSCE, iar OSCE se lasă insultat, se lasă șantajat, pentru că propriile sale reguli îl fac să depindă de Rusia, dar nu despre asta voiam să discut.
Oricare va fi statutul malului stâng al Nistrului, el nu va avea caracter contractual negociat între Chișinău și Tiraspol
Vocea Basarabiei: Dar și Lavrov acolo a deplâns faptul că „planul Kozak”, pe care l-a propus Rusia Republicii Moldova, mare păcat că nu a fost pus în aplicare.
Vladimir Socor: Da, rolul OSCE-ului a fost redus de către Chișinău la un minimum necesar, acest minimum eu îl recunosc ca fiind necesar, și anume OSCE-ul convoacă și mediază întâlniri în formatul „1:1” între Chișinău și Tiraspol, cu excluderea Rusiei. Din acest punct de vedere, OSCE-ul continuă să joace un rol constructiv, asigurând convocarea în continuare a convorbirilor între Chișinău și Tiraspol în formatul „1:1”, fără Rusia. Deci, atâta timp cât OSCE-ul rămâne limitat la acest rol, e un rol constructiv, dar nu trebuie să i se permită să joace niciun rol mai mare, dar există, eu am informații despre acest fapt, există în OSCE o idee potrivit căreia organizația ar reuși să câștige un oarecare prestigiu, o oarecare relevanță convocând în anul 2025, deci, peste un an și jumătate, o întrunire la nivelul șefilor de stat cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la semnarea Acordurilor de la Helsinki. Această apoteoză din 2025 ar urma să consacre un fel de revenire la normalitate între Occident și Rusia și ar urma să fie demonstrată pentru o înțelegere între Occident și Rusia în formatul „5+2” în problema Transnistriei. Aceasta este o idee care circulă pe unele coridoare din OSCE, nu e consfințită în niciun document, sunt discuții de coridor, discuția unor diplomați diletanți, care sunt disperați să salveze cumva prestigiul și relevanța de mult pierdute ale OSCE-ului și trebuie să fim cu ochii în patru ca nu cumva niciun diplomat din Occident, dintr-o țară neutră din Occident, dintr-o anumită țară neutră din Occident sau din birocrația de la Viena a OSCE-ului să încerce să atragă din nou Moldova în formatul „5+2” pentru a obține o soluție, fie și una pe hârtie, a problemei din Transnistria, și aceasta ar servi Rusiei drept revenire în compania respectabilă a statelor occidentale, ar servi să arate că Rusia iată este totuși capabilă să ajungă la o înțelegere constructivă într-un conflict cum este cel din Transnistria. Și atunci, Rusia ar urma să reapară în saloanele diplomatice occidentale cu ocazia unei reglementări în Transnistria, care nu s-ar putea face decât pe socoteala Republicii Moldova. Noi trebuie să fim cu ochii în patru ca acest lucru să nu se întâmple.
