VOCEA CARE NE UNEȘTE.

Ooops ! You forgot to enter a stream url ! Please check Radio Player configuration

LIVE

VIDEO/ Tatiana Sîli, moldoveancă din diasporă: Am ales Italia, pentru că e o țară ce mi-a dat căldură la propriu și la figurat

Vocea Basarabiei: Continuăm să vă facem cunoștință cu cetățenii Republicii Moldova care au ales calea străinătății și să aflăm poveștile lor, povești de migranți. Tatiana Sîli este invitata noastră de astăzi, care după 12 ani a revenit în Republica Moldova. Deși a făcut studiile peste Prut, la Timișoara, a revenit pe o perioadă foarte scurtă aici, în Republica Moldova, doar de un an de zile, ca după asta să aleagă și ea calea străinătății și să se oprească în Italia. Sunt 15 ani de când a luat această decizie. A fost ușor?

Tatiana Sîli: Deciziile, după părerea mea, sunt așa: te gândești, pui pe foaie pro, contra și după aia decizi.

Vocea Basarabiei: Ce era cu 15 ani în urmă în Republica Moldova? De unde anume acest imbold că trebuie neapărat să strângi valiza și să pleci?

Tatiana Sîli: Din punct de vedere economic, nu puteam să-mi permit nici în Moldova, nici în România, cu un salariu să mă întrețin și să-mi cresc copilul în mod decent. Nu îmi permiteam nicidecum acest lucru. După care am înțeles că salariul de acolo de mamă singură, divorțată, mi-a permis să-i ofer strictul necesar băiatului meu, care are acum 17 ani, am reușit să fac astfel încât să aibă un acoperiș deasupra capului, mâncare, ca toți copiii.

Vocea Basarabiei: Și copilul a mers atunci având 2 anișori, dacă calculăm, da?

Tatiana Sîli: Da, doi anișori și ceva.

Vocea Basarabiei: Mama a luat copilul în brațe și a plecat cu el în Italia?

Tatiana Sîli: Am mers mai întâi să tatonez terenul. Mi-am dat seama că, oricum, cu un salariu pot să reușesc să mă descurc cu el și atunci a venit și el după mine.

Vocea Basarabiei: De ce Italia?

Tatiana Sîli: Pentru că era mama mea acolo la început.

Nu mi-a fost ușor, dar am avut noroc de persoane care au fost atente la nevoile mele

Vocea Basarabiei: Ea plecase cu mult timp mai înainte?

Tatiana Sîli: Da, cu aproape 10 ani înaintea mea. Mai mult de atât, Italia mi-a inspirat întotdeauna căldură și am găsit-o. Am găsit în persoanele de acolo căldura aia care te face să te apropii de persoane, ceea de ce aveam nevoie. Relieful Italiei a fost întotdeauna o chestie care m-a tras. Dacă în timp, în toți acești ani m-am gândit să plec să descopăr alte țări, chestia asta m-a oprit – soarele, soarele care dă căldura din toate punctele de vedere.

Vocea Basarabiei: Poate e bine mai întâi să aflăm povestea mamei. Ea când a decis, prin anii 2000 a luat această hotărâre?

Tatiana Sîli: Era imediat după anul 2000, când eu eram la facultate, sora mea la facultate, fratele meu absolvea școala medie. Se întâmpla pe atunci când colhozurile și sovhozurile s-au destrămat și tatăl meu și-a pierdut munca de agronom, deci, salariul și munca care îi plăcea. Nu am mai mers înainte. Din punct de vedere economic, părinții mei și-au dat seama că au nevoie de ceva în plus și de aici a pornit ideea mamei de a pleca peste hotare. Tatăl meu, evident, a fost contra.

Vocea Basarabiei: Deci, a fost o dispută în familie atunci când a fost luată această decizie ca mama să meargă? Dar mama activase tot în gospodărie?

Tatiana Sîli: Agricolă? Da, dar mai mult a trebuit să se ocupe de noi. Suntem 4 copii în familie: 2 surori și 2 frați.

Vocea Basarabiei: A stat mai mult și a avut grijă de educația copiilor și atunci, cel mai probabil, de cineva ghidată sau cineva a fost, așa să zic, un fel de călăuză că: „uite a mers el, dacă a putut, trebuie să pot și eu”?

Tatiana Sîli: Da. Un pic am mers la risc, cum era odată – mergeai fără documente, pentru că mama are și cetățenie română.

Vocea Basarabiei: Avea și atunci când a plecat?

Tatiana Sîli: Da, avea și atunci, dar era înainte de 2007, când a intrat România în comunitatea europeană. Încă mai era cu permisul de ședere, cu toate problemele pe care le ai când mergi, să zicem, nu-i legal, dar oricum…

Vocea Basarabiei: Și a mers printr-o agenție turistică? 

Tatiana Sîli: Prin prieteni.

Vocea Basarabiei: Prietenii au ajutat-o să ajungă acolo?

Tatiana Sîli: Da.

Vocea Basarabiei: Și ea a fost decisă că trebuie să meargă anume în Italia, pentru că acolo femeile își găseau mai ușor un loc de muncă?

Tatiana Sîli: Probabil da. Probabil era chestia astfel.

Vocea Basarabiei: După câți ani a revenit mama acasă de la plecare?

Tatiana Sîli: Nu a revenit. Să zicem că acum stă un pic acolo, vine un pic aici.

Vocea Basarabiei: Dar atunci a plecat și când a fost prima ei revenire în Republica Moldova, după câți ani?

Tatiana Sîli: După mulți, patru-cinci ani, probabil, nu vreau să greșesc acum. Evident, documentele nu-i permiteau să lase teritoriul.

Vocea Basarabiei: Trebuia să-și legalizeze șederea și acesta a fost un motiv în plus ca și fiica să ajungă în Italia?

Tatiana Sîli: Să zicem că într-un fel simți chestia asta, că e cineva acolo – da. Cu toate că atunci când mama, în cazul meu, lucra în familie, îmi oferea suportul, totuși nu puteam sta împreună. Oricum, nu e ca în familie, când ești în țară și stai în aceeași familie, în aceeași casă.

Vocea Basarabiei: S-a integrat ușor mama, v-ați integrat ușor și voi?

Tatiana Sîli: Da, eu cred că ne-am integrat foarte bine. La un moment dat, fiul meu spunea, când era mic: „Ce ești, Massimo, tu?” – „Italiano vero (italian adevărat)!”. Băiatul meu a început să vorbească acolo. Când a mers la 2 ani și ceva, nici nu vorbea încă bine, rostea vreo 40-50 de cuvinte.

Vocea Basarabiei: El a crescut în mediul de acolo și a stăpânit bine limba italiană, pentru că, probabil, a fost și la o grădiniță acolo?

Tatiana Sîli: Da-da, a mers imediat la grădiniță, imediat a început să vorbească. Acum vorbește și românește.

Vocea Basarabiei: A fost greu să îl convingă mama pe fecior că e nevoie să vorbească și în română?

Tatiana Sîli: Nu, n-a fost greu. În primii ani, cât era micuț, era mai dificil pentru el, în schimb, acum se descurcă. Uneori îi zic un cuvânt pe care îl folosim mai rar și mă gândesc: „Ai înțeles?” – „Am înțeles.”

Vocea Basarabiei: De 12 ani de zile, el nu a venit în Republica Moldova?

Tatiana Sîli: Da. A fost ultima oară în 2011, deci, 12 ani în urmă.

Vocea Basarabiei: Și acum ați venit împreună?

Tatiana Sîli: Nu.

Vocea Basarabiei: Cât de ușoară a fost totuși, această integrare, din moment ce atât de mulți moldoveni spun că acolo și-au găsit rostul în viață?

Tatiana Sîli: Pentru mine a fost faptul că limba oricum se aseamănă. Știu că repet, dar a fost faptul că am găsit persoane care au fost calde cu mine. Zic calde, în sensul că persoanele sunt atente la nevoile tale. Nu vreau să spun că a fost ușor – ai mers și masa e pregătită, te așezi și mănânci. Da, am muncit; de multe ori am ajuns să lucrez și 20 de ore din 24. A fost dificil, când copilul meu era mic și trebuia să lucrez și să alerg să-l iau de la grădiniță în timpul necesar, pentru că e trist pentru un copil să stea la ușa grădiniței și să vadă că mama nu ajunge. A fost foarte stresant, din punctul acesta de vedere, pentru că, oricum, vrei și să muncești, dar e nevoie și să fie alături de copilul tău. Dar toate trec, important e să fim sănătoși și acum mă bucur că nu mă simt datoare nimănui, copilul meu a crescut, a învățat să fie independent. Mă bucur de chestia asta și ne înțelegem.

Vocea Basarabiei: Ce zice feciorul – înțelege că mama, totuși, a făcut un sacrificiu în numele viitorului lui bun, prosper?

Tatiana Sîli: E adolescent, nu știu cât înțelege. Oricum, e un băiat respectuos, un băiat care chiar și în casă îmi dau seama că apreciază ceea ce fac eu. Mai mult de atât, ce pot să-mi doresc?

Vocea Basarabiei: De câte ori a schimbat jobul Tatiana Sîli, acolo, în Italia?

Tatiana Sîli: De foarte multe ori. În primii ani, trebuie să zic că am lucrat și la negru. Pe de o parte, mi-e rușine, pe de altă parte…

Vocea Basarabiei: …asta e realitatea.

Tatiana Sîli: A fost pe atunci unica soluție pe care am văzut-o. După ce băiatul meu a crescut, îl puteam lăsa acasă să-și gătească… 

M-am gândit să creez un proiect social moldo-italian pentru a dezvolta țara noastră

Vocea Basarabiei: …să se descurce singur. 

Tatiana Sîli: Își face curat în cameră singur, face ca un băiat cu sânge de moldovean, am schimbat mai des jobul, pentru că nu știu dacă am găsit, nu știu dacă am înțeles bine ce vreau să fac în viață. Deci, schimb.

Vocea Basarabiei: Și acum ce faci?

Tatiana Sîli: În momentul ăsta muncesc într-o instituție, unde sunt persoane cu probleme mintale, care vin din situații diferite și ar trebui să se integreze, să meargă, să stea în autonomie și dezvolt o activitate pe contul meu, în comerț.

Vocea Basarabiei: Un proiect personal, da?

Tatiana Sîli: Să zicem, individual.

Vocea Basarabiei: Și, măcar o dată, s-a gândit Tatiana că: „trebuie să las totul aici, în Italia și să revin pentru totdeauna în Moldova”?

Tatiana Sîli: M-am gândit. De fapt, m-am gândit altfel. M-am gândit că mi-ar plăcea să fac ceva – un proiect care să unească amândouă țările. Deci, ambele țări să le unească un proiect care, evident, pe lângă faptul că-mi va aduce satisfacții din punct de vedere economic și nu doar, să ajute cu ceva țara mea să crească, pentru că o văd crescând, o văd bine.

Vocea Basarabiei: Dar, concret, prin ce s-ar manifesta acest aport pe care ar putea Tatiana Sîli să-l ofere Republicii Moldova, în ce domeniu, pe ce dimensiune ar putea să se găsească locul ăsta, pentru a promova ideea?

Tatiana Sîli: Ani la rând, am încercat să promovez, din punct de vedere cultural, prin intermediul asociației pe care am creat-o împreună cu alte fete ca mine. Din punct de vedere social, am încercat să ajutăm familii care am înțeles noi că sunt în dificultate aici. Nu este domeniul meu, dar când mă gândesc la vinurile Moldovei, la viile Moldovei și la zona în care locuiesc, în Toscana, în Chianti, aproape de Chianti, mă gândesc că ar fi frumos. Nu știu, îmi surâde ideea…

Vocea Basarabiei: …de a promova vinurile moldovenești în acea regiune din Italia?

Tatiana Sîli: Exact.

Vocea Basarabiei: Să zicem să fie într-un ceas bun această idee și poate se materializează. Dar cum se ajută moldovenii acolo, în Italia, pentru că numărul lor este în continuă creștere?

Tatiana Sîli: Din păcate, în zona mea nu chiar. Deci, dacă vorbim de Parma, Padova, Treviso, Mestre – da. Dar, în zona mea, eu locuiesc lângă orașul Florența – mai puțin. Noi avem în jur de 100 de moldoveni în oraș.

Vocea Basarabiei: Dar în toată Italia ar fi zeci de asociații ale moldovenilor?

Tatiana Sîli: Exact. Văd activități frumoase în diferite colțuri și le văd crescând din punct de vedere cultural. Chiar dacă noua generație, poate, nu mai are în inimă cultura noastră, portul nostru, așa cum o aveam eu, cei dinaintea mea, oricum mai există dragostea asta pentru cultura noastră.

Vocea Basarabiei: Voi faceți parte din al doilea val de plecări peste hotare…

Tatiana Sîli: …unul și jumătate…

Vocea Basarabiei: …și cu jumătăți se poate măsura, da?

Tatiana Sîli: Eu văd așa.

Vocea Basarabiei: Voi sunteți cetățeni a două state – ai Republicii Moldova și ai Italiei, bănuiesc?

Tatiana Sîli: Nu am cerut cetățenie încă.

Vocea Basarabiei: Nu? Dar mulți au solicitat și au obținut cetățenia. Niciodată nu te-ai gândit să mergi să depui dosarul pentru a obține cetățenia Italiei?

Tatiana Sîli: Da, m-am gândit, dar nu am decis, poate nici acum nu sunt decisă că o să rămân toată viața acolo.

Vocea Basarabiei: Dar copilul și copiii părinților din acest val de migranți, ei mai degrabă se consideră cetățeni ai Italiei decât cetățeni ai Republicii Moldova?

Tatiana Sîli: Nu cred că documentele te schimbă.

Vocea Basarabiei: E adevărat, nu te schimbă, dar oricum au și ei o percepție despre apartenența lor, despre cine sunt?

Tatiana Sîli: Da, să zicem că sunt și copii care nu vorbesc…

Vocea Basarabiei: Nici feciorul nu are pașaport italian?

Tatiana Sîli: Nu.

Vocea Basarabiei: Voi sunteți cu pașaportul românesc, probabil, acesta e colacul de salvare, putem spune?

Tatiana Sîli: Da, din punctul ăsta de vedere, dar, nu știu, n-am simțit niciodată nevoia, pentru că schimbă puțin în teorie, după părerea mea. Am evaluat situația și avantajele.

Vocea Basarabiei: Siguranța și stabilitatea, cel mai probabil, atrag acest număr mare de cetățeni acolo, în străinătate, pentru că omul știe că dacă are un job, are un salariu pe care știe cum să-l împartă ca să-și acopere toate nevoile, mai mult ce i-ar trebui?

Tatiana Sîli: Da, m-am gândit la mai multe chestii dintr-odată, dar repet că, în ceea ce privește, cetățenia nu schimbă mult.

Vocea Basarabiei: Cetățenia nu, dar ca cetățeanul să se simtă sigur acolo, pentru că vrea să rămână, iar condițiile de acolo sunt pe potriva așteptărilor lui, de la jobul pe care îl are, salariul pe care îl ridică, la posibilitățile de a mai investi bani în educația copiilor, dacă și-a reîntregit familia acolo și cam asta e ceea ce își dorește cel mai mult un cetățean, da?

Tatiana Sîli: Da, cred că e cam asta și poate, în cazul meu, curiozitatea de a locui între persoane de cultură diferită de a noastră, din unele puncte de vedere, și de a crește.

Vocea Basarabiei: Și voi ce ați vrut, neapărat să aveți și imobil acolo, să aveți spațiu locativ?

Tatiana Sîli: Eu nu am vrut.

Vocea Basarabiei: Înseamnă că 15 ani trăiți în gazdă?

Tatiana Sîli: Da, eu sunt bine așa, ceea ce spuneam și despre cetățenie: pe mine nu mă leagă un document de un loc, de o țară și n-am simțit niciodată nevoia să zic: „OK, îmi cumpăr o casă aici și vreau să stau toată viața”.

Vocea Basarabiei: Dar mulți dintre cetățenii Republicii Moldova, care se află acolo, mai întâi s-au gândit, totuși, să-și ia un spațiu locativ, să-și ia un mijloc de transport, unii dintre ei să investească, poate, bani în anumite mici afaceri de la început, ca după asta să își extindă afacerile.

Tatiana Sîli: Generația dinaintea mea investea în casele din Republica Moldova, pentru că majoritatea aveau copii încă aici și investeau: „Îmi fac casă, să mă întorc acasă. Trimit bani pentru copiii mei, să studieze”. Generația de la mine încolo, majoritatea au înțeles: „Mi-am adus copiii aici, mama mea este aici, am venit și eu, lucrăm, stăm aici, deci îmi cumpăr casă aici, pentru că, oricum, casa pe care am făcut-o, pe care am aranjat-o, în care am investit banii, stă goală”. Partea cu pusul banilor de-o parte nu mai există așa demult, ori investești într-o afacere, ori pleci acasă și stai cu un salariu din Republica Moldova. Sunt foarte mulți oameni de afaceri în Italia.

Vocea Basarabiei: Au reușit acolo să dezvolte afaceri, să-și facă cariere unii dintre ei, pentru că sunt și dintre cei care au ajuns să fie asistente medicale, doctori, profesori am mai auzit că sunt?

Tatiana Sîli: Nu este ușor…

Vocea Basarabiei: Dar au reușit, iar condițiile de acolo sunt cele care au devenit atractive și foarte atractive pentru un număr mare de cetățeni. Cel mai probabil, Italia este țara care găzduiește cea mai numerică diasporă din Republica Moldova?

Tatiana Sîli: Așa se pare, cred că ar fi între Spania și Italia. Sau greșesc?

Vocea Basarabiei: Da, cel mai probabil, aceste țări sunt cele care au reușit să adopte atâția cetățeni ai Republicii Moldova. Acum e de principiu și în Republica Moldova, pe ce cale să se îndrepte țara, care ar fi direcția corectă? Iată, pentru Tatiana Sîli, care de 15 ani este în Italia, e clar care e drumul ăsta bun?

Tatiana Sîli: Din punct de vedere politic sau din punct de vedere?…

Vocea Basarabiei: Mai aproape de Est sau mai aproape de Vest – care ar fi acest drum corect?

Tatiana Sîli: E o întrebare dificilă, pentru că pentru mine nu există Est sau Vest, eu sunt pentru libertate. Libertatea include mult prea mult ca să se înțeleagă și, deci, automat înțelegi că e spre Vest. Percepem un pic ciudat chestia asta: mergem în Europa, avem proiecte, înseamnă că totul e soare. Nu! Faptul că ți se permite să faci, să încerci, ți se dau posibilități cu greu, pentru că lucrurile frumoase se obțin cu greu, după părerea mea, înseamnă că oricum mai multe posibilități avem să mergem spre Vest. Deci, mai multe posibilități pentru binele nostru sunt dacă mergem spre Vest și cred că Moldova merge în direcția aceea, pentru că am văzut lucruri frumoase în Moldova.

Nu mai suntem o țară de materie primă, deja creăm și exportăm ceva al nostru, autentic

Vocea Basarabiei: Vorbim despre aceste lucruri din Republica Moldova și din Uniunea Europeană și, poate, e mai potrivit încă o dată să le spunem cetățenilor Republicii Moldova ce ar înseamnă această aderare a țării lor la Uniunea Europeană, ce înseamnă Uniunea Europeană. Având o ședere atât de lungă în Italia, ai putea acum să explici?

Tatiana Sîli: Înseamnă a avea un copil mic. Republica Moldova e un copil mic, pe care vrei să-l înveți să gătească, să-și aranjeze hainele în dulap, să aibă grijă de un animal. Un copil mic niciodată n-o să înțeleagă că, dacă îi zici să măture, e ceva care o să devină o obișnuință pentru el și o să învețe, iar după aia o să poată să învețe și el pe alții să măture, o să devină expert. Sunt de acord, suntem mici și mi se pare că vom fi înghițiți, ceea ce din unele puncte de vedere e normal, pentru că e așa: dacă eu am crescut și tu ești acolo și vrei ajutor, trebuie să faci un compromis cu mine. Repet, lucrurile frumoase întotdeauna cer sacrificiu, cer timp, cer creștere. Eu cred că trebuie să iei exemplu de la cineva, iar Republica Moldova, din unele puncte de vedere, trebuie să ia exemplu de la țările mai dezvoltate. Nu înseamnă că Italia e paradisul, Franța e paradisul sau altele, fiecare cu dificultățile ei și sunt mulți factori. Cred că are ce să învețe și deja se aplică în Republica Moldova multe lucruri. Eu văd diferența.

Vocea Basarabiei: Pe care schimbări trebuie pus accent mai mare și care sunt diferențele pe care le observă Tatiana Sîli?

Tatiana Sîli: Să se permită tinerilor să deschidă afaceri pe cont propriu, să promoveze tot ce există în Republica Moldova. Nu mai existăm ca o țară de materie primă, dar suntem o țară care creează un produs și îl exportăm în alte țări. Trebuie să promovăm ce e frumos. Mă întorc acum de la Orheiul Vechi, nu se găsește niciunde în Europa așa ceva. Trebuie să promovăm locurile noastre, ceea ce avem noi.

Autor

  • Ursu Valentina

    Moderatoarea emisiunii „Puncte de Reflecție”, dar și autoarea emisiunii „La firul ierbii”. A activat la Radio Europa Liberă din 2004 până în 2022. Anterior a muncit 17 ani la Radio Moldova. I s-a conferit Ordinul Republicii în 2009. Deținătoare a Medaliei „Om Emerit" din 1994. A scris în 1993 cartea „Râul de sânge", în care a inclus reportajele pe care le-a realizat în timpul conflictului armat de la Nistru (1992). Se regăsește printre cele 99 de femei ale Moldovei 2013. Omul Anului (2014) și (2021). Iar în 2014, președintele României i-a acordat Ordinul Național „Pentru Merit” - în grad de Comandor. A fost desemnată de cinci ori câștigătoarea Topului Jurnaliștii Anului.

Articole similare

spot_img
spot_img

cele mai populare

Preluarea textelor de pe pagina www.voceabasarabiei.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.voceabasarabiei.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite și cele electronice vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia Vocea Basarabiei.