Vocea Basarabiei: Republica Moldova cheltuie 5,8% din Produsul Intern Brut pentru educație, mult mai mult decât media europeană în acest sens. Pentru comparație, România cheltuie 3,2 la sută din PIB pentru sistemul educațional. Este o declarație pe care o făcea aici, la Vocea Basarabiei, ministrul educației, Dan Perciun. Noi o să vorbim astăzi despre calitatea educației, despre investițiile în acest domeniu, despre oportunități și provocări, despre efortul ca fiecare copil să poată să-și pună în valoare potențialul, aptitudinile. Discutăm astăzi împreună cu invitata noastră, dna Mariana Marin, pedagog cu har, doctor în științe pedagogice, conferențiar universitar, președinta filialei din Moldova a Asociației Generale a Învățătorilor din România. Dumneaei a deținut mai multe funcții – de la simplu pedagog până la șefa cabinetului ministrului la Ministerul Educației, pe atunci ministru era Igor Șarov, dacă îmi amintesc bine, era în anul 2020, mai are în grijă și o revistă care ajunge în școlile din țară, pentru că este director, redactor-șef al revistei „Învățătorul modern”. Bine ați revenit la Vocea Basarabiei!
Mariana Marin: Bine vă regăsesc întotdeauna cu dispoziție și cu deschidere pentru educație! Vă mulțumim!
Vocea Basarabiei: Și noi vă mulțumim pentru ceea ce faceți, pentru cât de mult vă implicați ca totuși să urniți carul din loc și să aduceți ca această educație să fie, într-un fel, apreciată și susținută și de societate, și de familie, și de copii. O să pornim de la ultimul eveniment care a avut loc, pentru că ați participat și dvs. la acest Forum al cadrelor didactice, care a avut loc la sfârșitul săptămânii trecute. Săptămâna trecută s-a vorbit, în general, foarte mult despre educație, despre învățători, pentru că a fost și Ziua Pedagogului și, chiar dacă suntem la ceva timp distanță, vă felicităm și cu această ocazie și vrem în continuare cu perseverență să încercați să depășiți toate provocările care stau în față, dar, în primul rând, să obțineți un salariu decent. Haideți să vorbim mai întâi despre ce s-a discutat la acel eveniment la care a fost prezentă și șefa statului.
Mariana Marin: Sunt impresionată cu câtă meticulozitate ne tratați și urmăriți acțiunile sistemului. Vă mulțumim tare mult! Într-adevăr, Forumul Național al Cadrelor Didactice, la care au participat peste 400 de profesori, educatori și învățători din toată țara, a fost un eveniment, zic eu, mult dorit de cadrele didactice. Asta s-a demonstrat și prin faptul că formularul a devenit inaccesibil peste o oră după deschiderea acestuia. Entuziasmul pe care l-am văzut pe chipul profesorilor și dorința de a crea aceste comunități, rețele de colaborare, de comunicare, plus că la început de an ne dorim de fiecare dată să știm încotro ne ducem, ce mai trebuie să facem ca să fie bine. Iată cam acesta a fost aspectul sau vectorul spre care s-au orientat profesorii, iar organizatorii – Ministerul Educației și Președinția Republicii Moldova, în persoana dnei președinte Maia Sandu, – cu adevărat au pus niște accente și ne-au trasat, ne-au orientat către zonele vulnerabile ale educației.
Dacă nu ești psiholog mai întâi și apoi profesor, nu poți intra în clasă
Vocea Basarabiei: Care sunt aceste zone mai sensibile ale educației?
Mariana Marin: Eu personal, și ca cercetător, și ca profesor universitar, apreciez faptul că pe primul loc a fost copilul, chiar primul panel a fost dedicat elevului de astăzi, zidarul societății de mâine. Și a fost important ca să înțelegem ce facem ca el să învețe, nu doar să vină să participe în școală, ce facem azi ca societatea noastră de mâine să prospere…
Vocea Basarabiei: Și ce trebuie să faceți, ce trebuie să întreprindeți?
Mariana Marin: Autoritatea profesorului, care a fost și cel de-al treilea panel, a fost cumva în combinație cu ceea ce s-a vorbit în primul atelier. Elevul de astăzi este exponentul unei noi generații, generației digitale, iar noi imigranții digitali, profesorii, prin urmare, ar trebui să avem altă atitudine față de copii, să înțelegem că și aspectul psihologic contează mult, iar dacă nu ești psiholog mai întâi și apoi profesor, nu poți intra la clasă. Prin urmare, ar trebui să avem abordarea aceasta diferențiată și individualizată, despre care se vorbește cred că de vreo 20 de ani, iar copiii de astăzi, mai ales cei care au trăit cumva în pandemie sau care au frecventat grădinița în pandemie și au venit în școlile noastre au alte cerințe de la noi, astfel că s-a pus problema cum să-i facem pe copiii de azi să învețe, să fie motivați intrinsec, pe de o parte, iar noi, profesorii, să fim autentici, pentru că noi nu mai putem să venim cu pseudovalori, să zic așa, sau cu valori neînțelese de către copii și să încercăm să-i motivăm pe ei să învețe.
Vocea Basarabiei: Mie mi se pare că totuși este un contrast mare între ceea ce se vorbește și ceea ce avem în realitate, pornind și de la conținutul manualelor despre care se zice că e un conținut de mult depășit, iar pe de altă parte, și posibilitățile financiare și, mai ales, intelectuale ca să fie antrenați mai mulți specialiști ca să elaboreze aceste manuale.
Mariana Marin: Deunăzi am auzit niște compatrioți de-ai noștri veniți acasă din Irlanda, făceau ore cu copiii online și nu aveau niciun manual pe hârtie, toate au fost electronice. Și eu chiar m-am inclus în exercițiul acesta de dezbatere cu mai multă lume, eu personal mă păstrez încă mulțumită faptului că noi încă mai scriem cu pixul, dar și alternăm cu resursele digitale. Deci, noi nu trebuie să ne grăbim să ajungem în zona aceasta, pentru că și neuropsihologii ne spun foarte clar că această pierdere de motricitate când scriem pierdem și din operațiile gândirii, deci există… Poate ele sunt doar afirmații, poate nu sunt studii suficiente, dar consider că noi nu suntem atât de demodați și atât de îndepărtați, pentru că acești părinți care au venit, ei chiar spuneau că nu sunt prea impresionați că copilul lor stă toată ziua în tabletă, toată ziua scrie în tableta ceea și nimic de fapt nu desenează, nu trasează, nu citește. Bine, că să citești poți să citești și pe aceste dispozitive. Pe de altă parte, manualele noastre, în conformitate cu Codul educației, permit învățătorului, profesorului să creeze deschidere. Deci, dacă nu-ți place un text literar sau nu-ți convine o situație, cadrul didactic este liber s-o modifice. Da, noi avem și ostilitatea aceasta, unii profesori mai au metoda – până nu faci oricare sarcină din manual…
Vocea Basarabiei: …nu-ți apreciez cunoștințele, da?
Mariana Marin: Asta chiar e depășit. Eu cunosc foarte mulți profesori care deja înlocuiesc și chiar fac manuale personale, le digitalizează. Manualul care este pe site-ul ministerului ctice.gov.md este descărcat și cu ajutorul unor boturi sau instrumente digitale el se face interactiv și învățătorul creează acolo sarcini interactive pentru copii. Deci, este deschidere, profesorii noștri sunt pregătiți și pot asta să facă, nu aș dori să ne considerăm ultimii pe planul acesta, mai mult, știm exemple din conaționalii noștri care pleacă peste hotare, din păcate, și aleg să trăiască acolo, zicând că copiii noștri foarte bine se descurcă și chiar sunt printre primii acolo unde merg.
Vocea Basarabiei: Așa, am vorbit despre conținutul manualelor, deși l-am întrebat pe dl ministru Perciun și el a promis că e nevoie să se elaboreze și manuale noi și că va fi o prioritate a mandatului său…
Mariana Marin: Ideal ar fi să fie manuale digitale alternative, adică nu alternative, dar suplimente ale manualelor existente.
Vocea Basarabiei: Pe de altă parte, 30, 40, unii spun că aproape 50 la sută din corpul cadrelor didactice e cel care fie că se apropie de vârsta de pensionare, fie că deja au ajuns la pensie și e o provocare pentru acești profesori care rămân să activeze în domeniu. Pe de o parte, ne încurajează foarte mult și le suntem recunoscători că, cel puțin, aceste goluri nu sunt atât de mult simțite de către elevi, că nu au specialiști, iar pe de altă parte, peste 5, peste 10 ani, dacă nu se întinerește acest colectiv al cadrelor didactice, atunci probabil că vor fi și mai multe bătăi de cap, pentru că, cel mai probabil, în 5-10 ani copiii vor merge mult mai departe și profesorii nu vor reuși să meargă în același ritm cu discipolii lor.
Mariana Marin: E adevărat că vârsta profesorilor care sunt astăzi în țară e cam vârsta mea, după datele pe care le-am auzit…
Vocea Basarabiei: A dvs. e încă o vârstă tânără…
Mariana Marin: De 47 de ani, și cam îmi dau seama de ce, pentru că atunci când absolveam eu Colegiul Pedagogic, noi în anul 1996 am absolvit vreo 250 și toți am fost trimiși la lucru, deci, în anul V ne-au trimis la lucru și toți absolut am avut clase. Iată de ce eu înțeleg că, pe de o parte, îmbătrânește și această generație de aur, să zic eu, acum este în școli, noi încă nu suntem pierduți, dar eu am ore la licență la Științe ale educației, în special la învățământ primar, limba și literatura română și mă minunez când avem 6-8 studenți în grupă. Asta este foarte puțin! Deci, apar câteva întrebări, că nu mai suntem atractivi? Noi toți deplângem perioadele acelea când în fața profesorului se dădea jos pălăria. Păi, atunci profesorii erau unicii omniscienți, să zic așa, unicii care puteau să citească și să scrie și cu preotul din sat. Ne dăm seama, deci, noi nu vrem să ne deplângem și să fim autoritatea nr. 1 doar prin cunoaștere, autoritatea noastră sigur că se poate schimba și acei absolvenți care aleg domeniile, eu le zic „domeniile șomerilor intelectuale”, dar ale șomerilor.
Vocea Basarabiei: Specialiști cu diplome de studii superioare?
Mariana Marin: Exact! Și ei stau cu diploma în dulap și lucrează fie în construcții, fie la negru în alte țări, unde au salarii.
Vocea Basarabiei: Sau se reprofilează, caută alte locuri de muncă, unde chiar dacă nu sunt calificați, dar încearcă și ei să se descurce așa cum îi ducea mintea.
Mariana Marin: Așa este. Și ce vor ei? Ei vor un salariu de cel puțin 30 de mii de lei ca să vină în școală, de cel puțin 30 de mii de lei. Eu, în general, nu sunt materialistă, dar eu chiar cred în lucrul acesta. De ce nu sunt materialistă? Pentru că eu am venit în școală în ’94, de fapt, că în ’96 ne-au trimis pe toți, dar eu m-am dus mai devreme în școală, și avem 78 de lei salariu, și mama mea investea în mine, îmi cumpăra materiale didactice, haine ca eu să fiu învățătoare bună și niciodată nu m-a interesat partea aceasta cumva materială, pentru că eu mi-am realizat visul și am venit la școală, că așa voiam toată viața. Mai puțini de aceștia deja sunt, pentru că și părinții nu-i orientează corect, deci avem problema familiei care nu-i orientează pe copii spre pedagogie. Și doi: ce facem noi cu elevii de clasele a VIII-a/a IX-a, de ce nu-i orientăm pe ei, de ce nu le facem, și pe site-ul ministerului avem un curriculum foarte bun, la opțional, voluntariat pentru educație, care ar putea să fie preluat și orientat către copii. Aceste Zile ale pedagogilor, care se transformă în flori și baloane, sunt foarte frumoase, dar am putea să le transformăm, să le aducem în zona noastră și să căutăm cu acele autoguvernări școlare pe care le facem să le multiplicăm, să fie ca un fel de proiect o dată în an – „Profesor pentru o oră” – și să atragem copiii spre zona aceasta. Da, ei până într-a XII-a vor dori să ajungă în pedagogie, dar într-a XII-a vor zice: „Nu, mă duc mai bine, unde se va câștiga mai mult”. Iată de ce eu cred că fără salariu noi nu putem și fără un salariu bun, ca să fie o competiție, pentru că miza pe care o are astăzi ministerul, copiii, numai absolvenții, numai candidații la admitere la studii, care vin la facultățile de pedagogie cu media nu mai mică decât „7” nu ne ajută, noi avem, de fapt, nevoie de studenți care vin cu media „9”, cel puțin, nu de „7”. Da, eu înțeleg despre ce vorbim și înțeleg că noi acum suntem dornici să-i luăm pe toți cei care vin la Pedagogie, dar haideți să ne amintim că pedagogia este totuși o artă, este un har, nu poți să impui pe cineva să iubească școala și copiii, și procesul. Și mai mult decât atât, probele acestea de vocație, că-i caligrafia, că-i…, eu chiar nu sunt aici cu gândire conservatoare, când zic asta, pentru că eu țin cursul la studenții mei și noi avem ore de scris, de caligrafie și studenții mei nu țin corect pixul, îl țin invers. Deci, despre ce să vorbim? Cum el va apărea în fața copilului și-l va învăța pe copil să țină pixul? Ei, altcineva ar putea să zică: „nu trebuie să-l învețe nimeni, că el știe unde e YouTube sau TikTok-ul”, da? Înțeleg, dar acestea sunt abilități de gândire și procese psihice care trebuie neapărat dezvoltate. Deci avem nevoie să aducem în școală copii, absolvenți cu vocație, cu deschidere, cu dragoste.
Profesorii au nevoie de salarii mari, deoarece pe lângă activități didactice, în școli este și multă birocrație
Vocea Basarabiei: Dar despre contingentul pe care îl aveți astăzi la Universitatea Pedagogică, ce ne puteți spune? Iată, pentru că în ultimul timp se discută atât de mult și despre prestigiul acestei meserii, cum reacționează cei care mâine-poimâine vor ajunge să fie specialiști în școli?
Mariana Marin: Jumătate din ei se văd în școli și nu este lecție de didactică a limbii și literaturii române pe care eu o țin la facultate, nu este lecție în care să nu le spun despre faptul cum vor fi ei în școală. Eu nu le spun „dacă”, eu le spun „cum”…
Vocea Basarabiei: Și reacția lor?
Mariana Marin: Deci, 50 la sută sunt deschiși, pasionați, alți 50 – cu capul în jos, ceea ce înseamnă că au venit aici fie că nu au avut unde să meargă, fie că i-au trimis părinții. Și din acele 50%, jumătate dacă vor ajunge în școală, din păcate, pentru că se vor trezi, chiar și în primele luni, da, noi, ca stat le asigurăm, le dăm garanțiile acestea – indemnizații de 150 de mii sau acum o să fie 200 de mii pe 5 ani, dar știți exprimarea lor, „eu trebuie să fiu rob 5 ani în școală”. Deci, ei nu văd asta ca o satisfacție…
Vocea Basarabiei: Dar ei spun că nu au libertate totală, dar cumva sunt constrânși de situație și ei ar trebui forțați și atunci ei nu prea acceptă, mai bine nu mai merg la școală, să nu mai spună că-i ademenesc cu acești 200 de mii de lei, că ce poți să faci și cu acești 200 mii de lei? Da, sunt 10 mii de euro, dar…
Mariana Marin: Eu, de exemplu, văd un lucru foarte frumos și chiar le mulțumesc celor care s-au gândit la lucrul acesta, pentru că mie ca tânăr specialist jumătate de an mi-au reținut, pentru că am ieșit înainte de diplomă la lucru, și n-am avut această indemnizație. Acum chiar mă gândesc, Doamne, să fi avut eu indemnizația asta, zburam! Dar, iarăși, poate noi suntem generația ceea cu haina entuziasmului și suntem cei care de mici desenam cu creta pe pereți, acum mai puțin copiii de azi se văd, noi vedem lideri în comunități de copii și pe ei trebuie să-i inspirăm, să-i aducem în zona aceasta a pedagogiei. Dar, repet, aici problema salarizării trebuie rezolvată, pentru că-s foarte puțini care acceptă să meargă și în birocrație, dna Ursu, pentru că în școală este tare multă birocrație…
Vocea Basarabiei: O să vorbim și despre birocrație, dar să precizăm că astăzi salariul unui profesor începător este de 7.600 de lei, iar al unui profesor cu experiență ajunge până la 11.000 de lei. Așa se spune că acum ar exista premise ca salariul mediu în educație să ajungă la nivelul salariului mediu pe economie – 11.700 de lei, se pare că aceasta era suma, dar pentru a menține specialiștii în sistem, așa cum ziceți și dvs., pentru a atrage profesioniști în domeniul educației este necesară motivarea financiară a angajaților din domeniul învățământului. Unii ziceau că s-a venit cu acest spor, da, este bine, dar, oricum, unii chiar sunt gata să renunțe la el, doar ca să aibă această certitudine că de la Anul Nou se mărește leafa.
Mariana Marin: Ei, bine, întotdeauna există o dezbatere și o discuție la acest capitol, pentru că lumea nu vrea cumva să fie pusă în „patul lui Procust” și când vorbim despre sporurile acestea e foarte bine, doar că se face o discriminare și cam se lungesc picioarele la cei care au mai puțin și, invers, deci apar interesele la nivel de instituții. Nu este rău, pentru că, într-adevăr, un profesor de română sau de limbi, verifică mai multe caiete, pentru că vorbim despre sporurile specifice, sau vorbim despre valoarea dirigintelui, care-i atât de mare și care chiar nu poate fi discutată la nivelul sutelor de lei, aici e vorba de cel puțin câteva mii, pentru că acest diriginte, profesor, ce face? El dirijează destinul copiilor. Și noi, foarte mulți, când ne aducem aminte de școală, ne aducem aminte mai puțin de un profesor de fizică, de chimie, de română, de fapt ne aducem aminte de dirigintele nostru și el și vara lucrează pentru noi. Iată de ce unii profesori sunt poate supărați că se cântărește cu suta de grame valoarea pe care o prestează ei și sau discutăm despre asta în mii, sau poate nu discutăm, nu aprindem focul, să zic așa. De asta, mai mulți colegi, chiar i-am întrebat ce cred, deci, ridicarea salariului. Pe de o parte, înțeleg autoritățile că ei au mesajul acesta și nu pot așa de brusc și radical să-l ridice, pentru că am lucrat și eu la minister și înțeleg vocea, mesajul acesta pe care poți să-l ai politic, pe de altă parte, dacă este suficientă comuniune la nivel de minister, la nivel de guvern și dacă, într-adevăr, educația este o prioritate, atunci nu doar declarativ în toate strategiile…
Vocea Basarabiei: Întrebarea era dacă toată această mare armată a profesorilor va livra educație de calitate.
Mariana Marin: Da, și eu m-am gândit la lucrul acesta, că sunt profesori la care poți să le mărești și să le dai astăzi un salariu de 50 de mii, dar, din păcate, ei vor face aceleași lecții și vor avea aceeași atitudine față de disciplină, față de copil, față de părinte, față de sistem. Trebuie să lucrăm foarte mult la atitudinea omului, deci, aici ne interesează cel mai mult, pe de altă parte, dacă investești și profesorul înțelege, investițiile ar trebui poate să fie raportate și la performanță. Noi avem acest sistem, dar eu m-am mai pronunțat și în alte emisiuni despre faptul că am putea să inițiem și niște proiecte de fundraising pentru profesori, burse pentru anumite proiecte. Noi avem profesori care fac proiecte extraordinar de interesante, dar ei sunt cumva apreciați doar la grad o dată în 5 ani, când își susțin gradul.
Vocea Basarabiei: Sau se zice că e bine că există acel entuziasm, mulțumim și mergem mai departe?
Mariana Marin: Da, mulțumim, poate că o diplomă, dar poate nici diploma asta nu mai ajunge la el. Iată de ce ar trebui să fie, într-adevăr, raportat sistemul acesta foarte clar – care este nivelul obligatoriu și care este performanța ta și poate performanța să fie mai atractivă, așa încât profesorul care cu adevărat muncește cu pasiune să înțeleagă că munca lui este apreciată cu acest procent.
Vocea Basarabiei: Ați vorbit ceva mai devreme despre birocrație și din discuțiile pe care le am eu cu dascălii deseori aud că trebuie să vină de la școală, să mai stea încă nu știu câte ore până la miezul nopții, pentru că au de completat multe hârtii și că, uneori, e în detrimentul elevului, pentru că această birocrație solicită mult timp și profesorul în loc să se pregătească mult mai bine ca să știe cum să-și captiveze discipolii la ore, el trebuie să-și focuseze întreaga atenție și să-și consume energia pentru ca să trimită nu știu câte hârtii și nu știu cui și, mai ales, nu știu dacă le mai citește cineva…
Mariana Marin: …și dacă le mai folosește undeva. În primul rând, cei care se gândesc cu adevărat la profesori, trebuie să se gândească la starea lor de bine, în sensul că un profesor are nevoie să se recupereze emoțional și fizic după ore. Uneori, profesorii sunt puși, chiar în timpul lecției să transmită informație urgentă sau chiar sâmbătă, duminică, sau după orele de serviciu urgent vine o informație pe Viber, pe Telegram ș.a.m.d. Acum doi ani, eu am fost într-un stagiu la Universitatea din Leipzig și am rămas impresionată cum comunică profesorii de acolo. Deci, ei nu au mesagerie instant, cum avem noi – și WhatsApp, și Viber, și Telegram, și ce vrei, nu, ei comunică doar pe poșta electronică și cel care expediază mesajul pe poșta electronică se uită la ceas și la oră, nu contează că nu deschide omul, nu, tu trebuie să ai o etică în comunicare. Iată, dacă am porni noi de la partea aceasta de etică, eu cred că mai puține aspecte de genul acesta ar exista.
