Președinta Maia Sandu a discutat în această săptămână cu șefii de misiuni diplomatice ale statelor membre ale Uniunii Europene acreditate la Chișinău. Maia Sandu a mulțumit diplomaților pentru suportul acordat de guvernele pe care le reprezintă și instituțiilor Uniunii Europene pentru contribuția lor la gestionarea multiplelor crize cu care se confruntă țara. „Sprijinul Uniunii Europene ajută să fim alături de cetățeni în aceste timpuri complicate”, a mai spus șefa statului. Ce cred moldovenii despre aceste timpuri pe care le trăiesc? Căutăm răspuns la acest sfârșit de săptămână.
* * *
Așadar, în fața diplomaților străini acreditați în Republica Moldova, președinta Maia Sandu a reafirmat angajamentul ferm de a continua reformele care să îmbunătățească viața cetățenilor și care să ajute țara să avanseze pe parcursul european. Președinta a vorbit în fața diplomaților occidentali și despre progresele și blocajele întâmpinate în procesul de reformă a justiției și a reiterat că, în pofida provocărilor, curățarea sectorului justiției de corupție va continua. De asemenea, șefa statului a apreciat contribuția țărilor partenere la Platforma de Sprijin pentru Moldova. Vocea Basarabiei a discutat cu locuitorii din Abaclia, Basarabeasca, despre viața la țară și cum se dezvoltă țara lor.
– Ca să se dezvolte un sat, ar trebui să ne implicăm toți, mulți îs plecați peste hotare și au rămas numai cine? Numai bătrânii, în primul rând, și ceilalți care au rămas nu vor să lucreze, se gândesc că asistența socială o să le dea câte ceva, și e foarte greu acum de lucrat cu…
Vocea Basarabiei: Dar cu acești oameni trebuie de pus satul pe picioare, de a-l moderniza, ca să se oprească și acest exod, să nu mai plece atât de mulți peste hotare?
Victor Niculiță, primarul comunei Abaclia, Basarabeasca
– Corect! În primul rând, trebuie să avem 7 ani de acasă, fără 7 ani de acasă nu ne putem porni să facem această modernizare, că în ziua de azi nici o hârtie nu vor să o ridice de pe drum, că toți arată cu degetul că primăria trebuie să facă, primăria trebuie să vină să ne măture în fața porții.
Vocea Basarabiei: Dar de unde pornește această lipsă de cultură, cine n-a intervenit la timp?
– În primul rând, e sărăcia, omul, dacă e sărac, el nu se mai gândește că trebuie să mai facă ceva pentru sat, lumea s-a schimbat.
Vocea Basarabiei: Dar trebuie să fii bogat ca să ridici o hârtie de jos?
– Nu trebuie să fii bogat, iarăși trebuie să ai cei 7 ani de acasă…
Vocea Basarabiei: Să fii educat.
– Dacă nu-i educație, nu-i… Eu cred că în școli ar trebui de făcut un program cu educația, cu bunele maniere, altfel noi nu o să dăm înainte, cu câți am rămas în Moldova noastră așa de mică, măcar cu acești oameni trebuie să ne pornim.
Vocea Basarabiei: V-ați gândit vreodată să plecați din sat?
– Eu am fost plecat.
Vocea Basarabiei: Unde?
– Am fost în mai multe țări, chiar și în Italia, Cipru, dar am revenit.
Vocea Basarabiei: Dar ce ne puteți spune despre experiența aflării în străinătate?
Tatiana Cibotareanu, profesoară din Abaclia, Basarbeasca
– Acasă e cel mai bine. Da, acolo este perspectivă, poți să faci un ban, să-l pui deoparte, dar nu-i ceea ce-i acasă, acasă eu mă simt liber, apreciez mai mult libertatea decât banul. Noi toată viața fugim după bani, bani, bani și când ne uităm, timpul a trecut, noi am îmbătrânit. Și ce am obținut? N-am obținut aproape nimic. Cel mai bine e să ne trăim viața așa cum este, poate e puțin mai săracă, dar e mai frumoasă, eu cred, când ești liber la tine acasă.
Vrem o Moldovă fără corupție și cu tinerii acasă
Vocea Basarabiei: Și cum vedeți viitorul Republicii Moldova? Adică cum ați vrea să fie Republica Moldova peste 5, peste 10 ani?
– Republica Moldova aș vrea să o văd altfel, fără corupție, în primul rând, fără corupție și ca să nu plecăm peste hotare. Adică să fim toți acasă, copiii în primul rând, că noi de-amu suntem în vârstă, nu mai plecăm, dar iaca cel mai tare mă tem de copii, ca să nu plece de lângă noi.
Vocea Basarabiei: Dar cum ar fi arătat satul Abaclia și Republica Moldova dacă toți rămâneau aici? Satul avea peste 5.000 de locuitori.
– Dacă erau toți acasă, credeți-mă că era mai bine, era mai frumos, chiar și Casa de Cultură înainte cum era, ne îngrămădeam toți sâmbăta și duminica, chiar și aceleași discoteci se făceau, eram mulți, era interesant, ne duceam când la unul, când la altul. Acum, după cum vedeți, nici discoteci nu se mai fac, că nu-i tineret, și nici tineretul nu-i acela care era înainte. Ar fi bine dacă erau toți acum acasă, erau să lucreze și grădinițele, vedeți că avem în sat două grădinițe, dintre care una e pe cale de dispariție, fiindcă nu sunt copii. Copiii, chiar dacă sunt născuți aici în Moldova, peste un an-doi, ei pleacă ori în Italia, ori în Germania și grădinița, vrei-nu vrei, dispare, ori o comasăm cu grădinița astălaltă. Asta-i depopularea, e foarte rău.
În UE legea e în capul mesei, vrem să ne debarasăm de practicile distrugătoare din Est
Vocea Basarabiei: Acum se crede că dacă satul va fi modernizat, europenizat, atunci totuși ar putea o parte din cei tineri să rămână acasă?
– Da, corect, prin modernizare. În primul rând, ar trebui să fie infrastructura. Dar în infrastructură ce intră? Apa și canalizarea. E foarte greu, fără apă și canalizare noi nu putem să construim chiar aceeași uzină, nimeni nu o să vină să construiască o uzină, dacă n-ai apă și canalizare. Ca să implementezi așa proiect trebuie bani, proiectul nostru e de 68 de milioane de lei, apa și canalizarea, așa bani noi nu-i avem și degrabă nici nu o să-i avem. Este o condiție, dacă vrei să ai proiect – trebuie să ai contribuția, care e de 15%, dar ca să strângi acești bani de la cetățeni, credeți-mă că e foarte greu, într-un milion de lei trebuie 150 de mii de lei, hai că-i strângem o dată, dar a doua oară eu cred că e imposibil. Aici trebuie să ne ajute cine? Guvernarea.
Petru Stratu, antreprenor din Abaclia, Basarabeasca
Vocea Basarabiei: Pentru dvs. contează, Moldova mai aproape de Est sau de Vest?
– De Uniunea Europeană.
Vocea Basarabiei: De ce?
– Fiindcă e mai puțină corupție, e democrație, legea e în capul mesei, iar în partea cealaltă nu. Am fost chiar și în Rusia, am lucrat.
Vocea Basarabiei: Câți ani?
– Nu m-aș mai duce niciodată, să vă spun drept, am dormit și pe uși de lemn iarna.
Vocea Basarabiei: În așa condiții?
– Da, așa condiții! Am lucrat 3 luni de zile ultima dată și m-am rugat să-mi dea măcar bani de a veni acasă și pașaportul. Și de când am ajuns acasă am zis că mai mult, vă spun drept, urăsc acolo unde am fost în Rusia, nu mă duc niciodată, nici pentru toți banii din lume, după ceea ce am tras eu acolo.
Vocea Basarabiei: Dar vă este clar de ce a pornit Rusia acest război împotriva Ucrainei și iată mai mult de un an și jumătate continuă această agresiune rusă în Ucraina?
– Nu știu de la ce a izbucnit acest război, dar cred că degrabă se va termina și acest război și cred că va fi pace, până la urmă. Pacea trebuie să o aducem noi toți, nu știu cine o să aducă pacea, dar orice război are un început și un sfârșit, numai ne rugăm să nu fie ceva mai puternic, mai devastator, cu bombele acestea atomice, asta-i cel mai principal.
Tecla Molișteanu și Olga Ababii, educatoare din Abaclia, Basarabeasca
Vocea Basarabiei: Există această frică?
– Există, serios vă spun și, în primul rând, că suntem aproape, asta-i cea mai mare frică pentru mine, nu pentru mine, dar pentru copii, pentru copii cel mai mult mi-e frică, că eu ca eu, dar copiii, am 2 copii și îs minori. Să vă spun drept, le-am făcut și pașapoarte românești, și frica aceasta este, că Doamne ferește, trebuie să pleci undeva ca să nu fie catastrofa aceasta cu radiația nucleară. Foarte multe ofuri.
Vocea Basarabiei: Pentru că ați avut o ședere mai lungă peste hotare și în Est, și în Vest, ați reușit să adunați ceva capital și v-ați gândit să investiți aici într-o afacere?
– Nu, nu m-am gândit să investesc într-o afacere, dar atunci eram tânăr, fără familie, adică am călătorit, cum s-ar spune, am văzut lumea, da, mi-a plăcut, dar să pleci cu familia peste hotare e foarte greu.
Avem nevoie de descentralizare, să renunțăm la consilii raionale și să comasăm primăriile
Vocea Basarabiei: Dar cât de ușor e să inițiezi o afacere aici, în Moldova?
– Să deschizi o afacere e foarte ușor, s-o dezvolți e foarte greu, să o închizi tot e greu, trebuie să ai capital și piață de desfacere, în primul rând, dacă nu ai piață de desfacere, mai bine nici nu te apuca, piața de desfacere, în primul rând, și asta-i.
Vocea Basarabiei: Și în 2030 credeți că va fi capabilă Republica Moldova să spună că e pregătită pentru a adera la Uniunea Europeană?
– Cât o să fie corupția la putere, eu nu cred, și justiția. Reformele eu încă nu le văd cum se vor face. Unica ce vreau eu în Republica Moldova – să se înceapă descentralizarea și cu închiderea consiliilor raionale, fiindcă consiliile raionale ne mănâncă toți banii, lasă să o facă, să o gândească, dar să o facă, mai bine banii aceștia, milioanele care se repartizează la consilii, mai bine se vor repartiza APL-urilor și s-ar dezvolta și infrastructura, vom avea bani și de apă și canalizare. În primul rând, trebuie să ne apucăm de consiliile raionale, pe urmă încet-încet noi putem să ne gândim și la amalgamarea localităților mici, adică Iordanovca poate să vină la Abaclia, Carabetovca poate să se ducă la Sadaclia, eu cred că asta, vrei- nu vrei, o să se întâmple.
Vocea Basarabiei, Valentina Ursu, am făcut un popas cu microfonul aici, în comuna dvs., Abaclia din raionul Basarabeasca, să ne vorbiți despre păsul, despre grijile, despre speranțele cu care trăiți în aceste timpuri.
– Trăim cu speranța că mâine va fi mult mai bine decât este astăzi, desigur că sperăm că, în primul rând, să avem sănătate, copii, pentru că fiind educatoare, avem nevoie de copii, să avem pe cine educa, pentru că problema cea mai mare a zilei de astăzi este plecarea peste hotare a familiilor.
Gheorghe Țăranu, locuitor din Abaclia, Basarabeasca
Vocea Basarabiei: Sunteți tânără, v-ați gândit să plecați?
– Nu! Cu toate că, în mare parte, familia mea este acolo undeva departe, doar eu am rămas cu copilul meu, de exemplu, însă nu știu, totuși acasă e mai bine, chiar dacă încerc și eu să fac unele schimbări, adică schimbarea începe cu mine și să mai motivez și pe alții, undeva poate putem schimba ceva.
Vocea Basarabiei: Dar cei din anturajul dvs., care sunt plecați peste hotare, ce vă spun? Au de gând să revină aici, la baștină?
– E greu, pentru că cei care au casă deja acolo și îs bine stabiliți, sunt puține șanse, cei care încă nu stau foarte bine stabiliți, așa, pe pământ, undeva poate și mai au, adică dacă ceva nu merge acolo bine, cred că o să revină acasă, este undeva…
Vocea Basarabiei: Chiar nu sunt posibilități aici, în Republica Moldova, să se afirme tinerii?
– Până a te afirma sunt pași foarte greoi și ia foarte mult timp ca să se manifeste cineva, dar, ori că nu-i motivează, ori că deja nu mai vor să fie luptători, au obosit, probabil asta-i cauza, dar cel mai mult cred că nu sunt motivați. Parcă încerci, parcă vrei să faci și undeva apare iarăși o problemă și obstacolul dat, gata, te face ca să lași mâinile în jos, dar depinde și de persoană foarte mult.
Vocea Basarabiei: Dar ce se spune? O țară are nevoie de cetățeni care ar fi capabili să facă și anumite sacrificii, pentru că dacă fac azi sacrificii, mâine acest nivel de trai va fi unul mai bun.
– Da, este corect, pentru că chiar dacă ar fi totul bine, atunci nu ai mai ști ce înseamnă suferință și cum să lupți în continuare. Desigur că avem nevoie de tineri specialiști care să facă față și obstacolelor, doar că, în mare parte, mulți pleacă, de exemplu, la Chișinău, mai puțini aici rămân, ceva îi motivează acolo mai mult, asta-i, spre oraș.
– Și condițiile, cred eu, condițiile care sunt nu-i satisfac, așteaptă mai mult, dar, vedeți, e un bumerang, cel mult trebuie făcut anume de tineri, iar ei pleacă, în fața greutăților lasă aripile în jos și nu activează, iar de la sine nu crește nimic și nu se face nimic, trebuie de muncit. Și-apoi, la urma urmei, dacă rămâi numai la nivelul acesta, nu te dezvolți, rămâi pur și simplu așteptând să ți se dea. Ian încearcă, rezultatul te satisface? Mergi înainte, te încurajează, te ridică, dar dacă ai lăsat mâinile în jos, nimic nu faci.
Vocea Basarabiei: Ce trebuie făcut aici prioritar, în mediul rural, sau ce vreți să se schimbe?
– Știți, mentalitatea copilului trebuie de schimbat, de acolo, de unde vine, și din familie, și din societate, și din mediul în care trăiește, acolo trebuie să se plămădească tot avântul acesta pentru viață și pentru a obține ceea ce cu adevărat dorești și să ai succes, asta contează foarte mult.
– Și în prim-plan trebuie învățați ca să păstreze ceea ce au și dacă au posibilitatea să facă mai mult și să ofere ajutor, chiar și, de ce nu, apelezi atunci când faci ceva pentru localitate, de ce să nu ne implicăm și noi, și atunci s-ar face dublu mai mult, și ar fi toată lumea mulțumită. Și copiii trebuie învățați, pentru că să nu aștepte ca să li se ofere doar ajutor, mai trebuie să acționezi ca să obții ceva. Nu, nu putem spune că este rău, este bine, însă trebuie să muncim și cred că să dorim să fie și mai bine.
Vocea Basarabiei: Ce se mai atestă în societatea Republicii Moldova? Că cetățenii nu prea sunt uniți. De ce întârzie această consolidare a societății?
– Poate să fie de vină și decalajul de vârstă. Vedeți, generația care e mai în vârstă are alte porniri și alte priviri asupra vieții, cea tânără are alta și apoi e greu, zic eu, să treacă măcar 50 de ani, să se egaleze mentalitatea oamenilor și cerințele pentru viață și interesul de a trăi. Iată, ei pleacă peste hotare, tinerii, și acolo muncesc foarte mult, că nimeni bani degeaba nu dă, banul numai după muncă, muncesc. De ce n-ar munci aici pe loc?
Vocea Basarabiei: Și acolo parcă sunt mai responsabili, mai punctuali.
– Corect, și cerințele sunt mari.
– Pentru că așa le cere, cerințe și legi.
Vocea Basarabiei: Păi și legi aici nu tot sunt, care trebuie respectate?
– Trebuie, dar undeva adică o dată, de două ori când au fost încălcate și probabil știți omului nostru, înseamnă că se poate, și de asta undeva am spus că, da, dacă legea există și a fost încălcată, și nu mai merge, atunci trebuie schimbată sau pedepse mai rigide, da, de ce nu?
Vocea Basarabiei: Dar vă întrebam, de ce s-a dezbinat atât de profund această societate?
– Ori din cauză că lumea deja, știți, după multe greutăți a obosit și probabil au avut prea multe promisiuni în care s-au dezamăgit. Da, și cultura, și mentalitatea, adică nu-i chiar atât de rău, s-ar putea și mai bine, doar că pentru asta trebuie să facem un pas înainte.
Vocea Basarabiei: Dar dezamăgirea asta de unde pornește?
– Undeva a rămas, știți, mentalitatea aceea din anii ‘90, undeva a rămas acolo blocată și mai trebuie timp ca să ajungem la ceea ce ne dorim cel mai mult.
– Cred că ar trebui niște succese care să-i convingă și cei care încă nu s-au convins că a trăi pe nou înseamnă a pune mâna să muncești.
Vocea Basarabiei: Cât de mult contează pentru tânăra generație să aibă modele, repere în societate după care să se orienteze?
– Foarte mult, contează mult pentru un tânăr pornit în viață să aibă un exemplu viu pe care să-l urmeze și să-și dea seama că și rezultatul de acolo vine, din muncă, așa cum am văzut, așa să fac, așa să urmez, asta e.
Vocea Basarabiei: Sunt politicieni care vă insuflă încredere?
– Cel mai mult încerc să am încredere în mine, în familia mea, după care, mă rog, ne orientăm după situație.
– Ați vorbit mai devreme de o persoană care ar servi ca exemplu. Păi, iată, unica persoană până când în republică la noi e dna președintă Maia Sandu, persoană care cu adevărat se dedă cu suflet, cu tot ce are doamna pentru țara noastră, e unicul exemplu. Îi trebuie echipă bună, asta e.
– Asta-i problema, da, pentru că nu poți să faci multe lucruri frumoase de unul singur, desigur că trebuie să ai echipa ta, să fii înconjurat de persoane în care să ai încredere desigur că. Da, asta este o cea mai mare problemă – încrederea.
Vocea Basarabiei, Valentina Ursu, suntem în vizită aici, la Abaclia, localitate din raionul Basarabeasca, vorbim despre fenomenul depopulării. Cu vă explicați dvs. că atât de mult se depopulează mediul rural?
– Depopularea mai ales a satelor e din cauza și din neatenția guvernării. Eu am lucrat mulți ani peste hotare, vreo 8 ani am lucrat peste hotare…
Vocea Basarabiei: Unde?
– În Germania am lucrat și la reparații, în construcții am lucrat, și la ferme. Mă rog, unde era posibilitate, acolo mă duceam, dar, oricum, nu mă simțeam ca acasă. Oricât de mult lucram și oriunde lucram, întotdeauna dorul de casă mi-a fost mai mare și m-a atras întotdeauna acasă. Din banii pe care îi câștigam acolo am hotărât să vin acasă și să-mi deschid ceva. Am încercat toate posibilitățile și am ajuns numai la concluzia că, indiferent ce am încerca noi să facem acasă, dacă nu suntem ajutați de autorități, toată munca aceasta-i în zadar.
Vocea Basarabiei: Concret, de ce sprijin aveți nevoie?
– Când m-am dus în Germania la lucru și când m-am pus în ordine cu actele, cu una, cu alta, chiar dacă aș avea dorința de a deschide o întreprindere în Germania, statul mi-a dat răgaz un an-doi și un ajutor financiar, ca să poți să te pornești, să poți să faci rădăcini, după care începe să ceară de la tine impozite, niște obligațiuni care noi suntem datori față de ei. La noi chestia asta nu-i așa, la noi doar vrei să faci și de-acum ești îngropat. Iată asta e cea mai mare problemă. Nu mai vorbesc de creditele la bancă, că a fost o perioadă când creditele la bancă le luam cu un procent, acum nu știu care e motivul că creditele s-au scumpit foarte tare și reiese că-i echivalent cu venitul pe care îl obținem noi. Înțelegeți? Acesta-i primul motiv care mă descurajează să mai activez la mine în țară, la mine acasă. De aceea chiar și acum la moment să vă spun vorbesc cu dvs., dar tot stau cu gândul peste hotare, pentru că am încercat, am deja vreo 6 ani de când tot stau și activez. Da, e acasă, e ca la mama, mă simt liber, dar ceva nu-mi ajunge, nu simt că trăiesc, parcă merg presat, parcă-i o presiune și lumea s-a înrăit din cauza la politică – vin roșii, vin albaștrii, vin verzii, vin colorații, frate cu frate nu vorbește că tu ești de altă culoare, celălalt nu vorbește că tu ești de altă culoare, ceea ce nu ar trebui să fie. Politicienii să se ocupe de treaba lor, iar noi să ne ocupă de treaba noastră și fiecare să-și caute de treburile lui, pentru că și copiii de grădiniță de-acum știu de politică. Da, eu vă spun, băiețelul nostru venea de la grădiniță și ne spunea: „Iaca au venit de culoarea roșie niște domni acolo și ne-au ținut un interviu…”. Dacă au ajuns copiii de la grădiniță de-acum să vorbească de politică, ce să mai vorbim de aceștia maturi?
Vocea Basarabiei: Dar ce idee ar putea să consolideze societatea aceasta despre care se zice că-i atât de divizată, societatea Republicii Moldova?
– Ce idee? Eu nu văd ieșire din situația, dacă noi atâția ani suferim și tot dăm o speranță la un partid politic, dăm o altă speranță la alt partid politic și chestiile acestea, rămânem numai cu promisiunile și acestea pe noi ne descurajează. Satul nostru a avut un sat foarte mare, cred că mai mult de 5.000 de locuitori am avut, chiar aproape de 7.000 am fost și vă dați seama? Acum dacă suntem 2.000 de oameni, încă asta care noi îi știm că au mai rămas, dar din care zilnic pleacă tineretul, dar și mor bătrânii, câte 2-3 bătrâni pe săptămână mor acolo. Satul dispare, văzând cu ochii dispare satul, mai rămâne câte ceva din construcțiile acestea și pare că-i un sat bogat, dar n-are populație. E strigător la cer acest fapt și când mai vezi că nu-i destul că noi ne confruntăm cu supraviețuirea la sat, încă și nu guvernarea nu ne atrage atenție și ne lasă pe noi din capul nostru.
Politica a împânzit toate domeniile, uităm să ne axăm pe probleme cu adevărat stringente
Vocea Basarabiei: Dar pe de altă parte, credeți că e bine să investești prea mari speranțe în cei care ajung la putere ca după asta să trăiești dezamăgirea sau poate e mai bine să fii mai realist, că peste noapte nu se pot schimba atât de ușor și repede lucrurile?
– Eu cred că-i mai bine să fim realiști, de-acum am pierdut toată speranța. Eu vă spun, dacă chiar să plecăm peste hotare, nu ne știe nimeni, acolo niciodată nu am văzut să vorbească nimeni de politică. Vă spun cinstit, am lucrat și cu români, am lucrat și cu polonezi, am lucrat umăr la umăr cu dânșii și nimeni nu vorbea de politică, pe dânșii nu-i interesa politica, pe dânșii îi interesa lucrul, să facă un ban și să se ducă acasă la familie. Aici la noi unde te întorci: „Ia uite, acela dacă-i dintr-un partid politic, numai lui îi dau de lucru; aista, ia uite, îi dintr-un partid politic, numai aista are; ia uite acela ce magazin are, dacă el ține cu partidul ista politic”. Dar nu-i corectă chestia asta, asta nu-i ieșire din situație, așa nu se mai dezvoltă nimeni și din cauza partidelor acestea s-a înrăit lumea, acolo unde e o țară mare în care nu se observă politica, dar acolo unde-i o țară care a rămas cu un milion și jumătate de populație…
Vocea Basarabiei: Peste două milioane…
– Așa arată statistica poate, dar eu vă spun că-i un milion și jumătate de populație la noi în țară, acolo se vede, acolo-i ca într-o familie, suntem într-o palmă toți. Te-ai uita și n-ai pe cine ocărî, că noi tot aceiași suntem.
Vocea Basarabiei: Ce vă doriți cel mai mult acum?
– Stabilitate să fie măcar cât de cât. Și tare mi-e frică, că tot ce am agonisit noi, mă rog, nu avem atâția ani trăiți, dar tot ce am agonisit noi până acum măcar copiii noștri să rămână să se bucure de ceea ce avem noi. Mie îmi pare rău că n-am avut posibilitatea să ne bucurăm de ceea ce ne-au lăsat părinții nouă. Am plecat și când am venit înapoi am găsit totul demolat, distrus. Vedeți și dvs. ce se întâmplă primprejur, că să vrei să-l chemi pe cineva să muncească, în genere, nu avem nici forță de muncă. Vă dați seama? Noi nu avem forță de muncă! Asta-i o problemă mare, noi încercăm să investim în tehnică, ca să ușurăm munca noastră, ca să nu apelăm la cineva să ne ajute, dar și din partea asta-i o problemă. Din partea astălaltă sunt probleme cu creditele de la bancă, bancă îți pune niște condiții că stai și te gândești: mai face să cumperi tehnica ceea sau nu mai face s-o cumperi? Vă spun că am ajuns la starea ceea că să stea morții pe laiță și să nu aibă cine să le sape groapa. Aceasta e o scenă dramatică.
Vocea Basarabiei, Valentina Ursu, suntem în vizită aici, la Abaclia, comună din raionul Basarabeasca, și încercăm să aflăm de la dvs., localnicii, cum descrieți viața în mediul rural. Ce e bine, ce trebuie de făcut ca să se schimbe situația și mai mult în bine?
– La noi este în sat așa, comme ci, comme ça, ar trebui satul să se schimbe dacă ar fi voința omului de a munci, de a vrea să muncească și într-o țară a lui, într-un sat al lui natal, dar, cu părere de rău…
Vocea Basarabiei: S-a mai dezvățat omul să muncească?
– S-a dezvățat. Înainte când te lua la muncă cu ziua, erai bucuros pentru acel 50 de lei care ți-l dădea și te hrănea, dar acum a ajuns să fie ziua plătită și cu 300, și cu 400 și omul nu vrea să muncească, nu vrea și gata, nu vrea omul să muncească, foarte mulți sunt care nu au voință, dar sunt alții care vin și muncesc, dar, mă rog, se mai duc cu sticla cu vin într-o parte, a doua zi îți promit că vin, dar banii i-au luat și iarăși rămâi dezamăgit că, într-adevăr, lumea are nevoie de bani, dar nu vrea să muncească.
Vocea Basarabiei: Cine și cum face viitorul acestui sat și acestui stat?
– Noi singuri, oamenii, dar puțini înțeleg lucrul acesta, că de ei depinde situația care este în sat sau depinde situația care este în Republica Moldova, de singurul omul, de singurul omul, fiindcă el nu recunoaște că tu ești singur vinovat, care tu nu vrei să te implici. Nu vrei să te implici nicăieri, stai acasă și aștepți cineva să te sune, uite, tu azi ai o sumă de bani, vină doar și o ia. Doar acum am înțeles că mulți se gândesc doar la o singură dorință – banul, păi, banul acesta tot nu cade din pod, tot îl muncești tu singur, dar voința omului, iarăși ajung la cuvântul voința omului nu este dezvoltată sau nu știu cum să zic, lenea este dezvoltată acum. Unii încearcă să dea vina pe cei de sus, că, uite, dl primar este vinovat, dna Maia este vinovată, dl cela este vinovat. Păi, până a ajunge la dl primar sau dl președinte, sau unde acolo să ajungă vina – este vina noastră, fiindcă tu ai stat cu mâinile în jos, tu aștepți că cineva să-ți rezolve problema ta din curte. Păi, stați puțin, nu se rezolvă așa, până nu te apuci tu singur să muncești, că dacă vezi că tu nu poți, atunci chemi vecinul, nu poți, chemi și alt vecin, nu puteți în 3, mai apelăm la altcineva. Deci, mulți stau și așteaptă că cineva este vinovat sau dator să-ți vină ție să-ți facă ordine în curte. Mă duc la ordine, a fost o problemă în sat – cimitirul nu este îngrijit. Păi, bine, tu stai acasă și spui că, uite, primăria nu poate să îngrijească un cimitir. Păi, acolo sunt părinții tăi, străbuneii tăi, buneii tăi, tu scoală-te întâi primul, fă tu ordine la mormintele rudelor tale, va veni altul, va veni altul… Da, multă lume este plecată, dar oricum o rudă, două, trei au rămas în sat, care poată să îngrijească. De ce trebuie să fie primăria vinovată, de ce trebuie să fie vecinul vinovat când tu singur nu te-ai sculat să-ți faci ordine? Deci, de asta multă lume, că vrea să le cadă banul din pod sau nu știu cum să spun, și unde pleacă nu aș spune că toți au norocul, vin alții care nu au norocul nici în diaspora, nici unde pleacă peste hotare în Europa. Păi, noi așa Europa nu o să aducem acasă cu lenea pe care o avem noi în țară.
Vocea Basarabiei: Ce se mai crede? Că în goana asta după mult material, pentru că cetățeanul acum pune accent pe bani și vrea mai mult și mai mult, a apărut invidia, a apărut dușmănie.
– Da, a apărut foarte multă dușmănie și invidie, invidia ucide omul. Uite, dar a făcut vecinul, de ce eu nu trebuie să fac? Deci, el este obligat să se împrumute sau să facă altceva, sau să ia un credit, sau nu știu ce să facă, doar vecinul a făcut. Păi, vecinul unde a fost peste hotare, el a muncit, el și-a făcut condițiile ca în Europa, ca să vină acasă, dacă să aducem Europa – hai să ne implicăm, să fac și eu, că dacă voi îmbătrâni – vin acasă și am condițiile mele de trai. Și multă invidie este în oameni, că uite ce și-a făcut, dar ce-ți mai pui atât și-ți mai faci. D-apoi fă și tu, muncește și tu ca să ajungi la ceea ce am muncit și am și eu. Invidia, ura, cât mai mult rău este, hai să spunem că nu este tot satul, sunt unii oameni care într-adevăr au multă invidie și nu vor să facă, chiar de au putință, au și bani, au și tot, dar nu vor să se implice.
Vocea Basarabiei: Ce idee la nivel național poate să consolideze o societate atât de dezbinată precum se crede că e cea a Republicii Moldova?
– Lumea mai mult să creadă în ei, să luptăm pentru țara noastră, să luptăm pentru a ajunge frumos în Europa, trebuie să fim curați atât la suflet, cât curați și în teritoriul nostru unde noi trăim.
Vocea Basarabiei: Este politician care vă insuflă încredere în Republica Moldova?
– Sunt unii din ei care ți-au insuflat toată încrederea și după aia te-au dezamăgit.
Vocea Basarabiei: Dar cum trebuie să fie acel politician în care să nu te dezamăgești?
– Să lupte până la urmă pentru popor, să poată să dea, nu știu, tot sufletul pentru a face ceea ce a promis. Un politician ceea ce a promis trebuie să facă, să meargă înainte și să fie susținut de popor.
* * *
Opinii adunate în comuna Abaclia din raionul Basarabeasca. Republica Moldova trebuie și va deveni stat membru al Uniunii Europene, se arată convins Leonard Orban, fost secretar de stat în Ministerul Integrării Europene de la București, fost comisar european pentru multilingvism, fost ministru al Afacerilor Europene, fost negociator-șef al României pentru aderarea la Uniunea Europeană.
