Vocea Basarabiei: În cei 32 de ani de independență, Republica Moldova „ar fi pierdut” peste un milion de cetățeni, adică peste un milion de cetățeni se află la muncă sau s-au stabilit deja în străinătate, se mai fac și pronosticuri, și pronosticurile arată că, până în 2040, Republica Moldova ar putea să ajungă o țară care va număra o populație de doar 1,7 milioane. Acestea sunt niște predicții demografice, dar ceea ce se observă e că, deocamdată, acest fenomen al migrației continuă și cetățenii pleacă, mai ales cei din mediul rural, pentru că, așa cum spun mulți dintre ei, nu sunt locuri de muncă, iar dacă și sunt locuri de muncă, ele sunt prost plătite și majoritatea din cei care aleg calea străinătății sunt tinerii. Astăzi l-am invitat la Vocea Basarabiei, vocea care ne unește, pe unul din acel milion de cetățeni care se află peste hotare, doar că el a revenit în Republica Moldova după 25 de ani de străinătate. Vasile Calmâș, mulțumim mult că ați venit la Vocea Basarabiei!
Vasile Calmâș: Vă mulțumesc dvs. pentru invitație!
Vocea Basarabiei: Ce părere aveți despre cum ați găsit Republica Moldova?
Vasile Calmâș: Să vă spun cinstit, m-am gândit că ceva schimbări au să fie. Da, schimbări sunt, dar ele îs foarte mici. Poate că noi de la țară vedem mai puțin, la oraș lumea poate vede mai bine, dar, dacă să luăm în medie pe țară, mă simt dezamăgit.
Sunt dezamăgit că birocrația încă nu a dispărut, iar reformele frânează
Vocea Basarabiei: Ce vă dezamăgește cel mai mult?
Vasile Calmâș: Mă dezamăgesc cel mai mult legile și justiția, nu s-a hotărât, nu s-a schimbat nimic, dacă erau legi și justiția își făcea treaba, poate era mai ușor, dar stăm pe loc, și nu numai la capitolul acesta, stăm pe loc și cu justiția, și cu Internele, și cu medicina. Chiar deunăzi am fost la Strășeni, mi-am perfectat permisul de conducere și trebuia să trec comisia medicală și, vă spun cinstit, au trecut peste 30 de ani și nimic nu s-a schimbat, adică poate a apărut încă mai multă birocrație.
Vocea Basarabiei: Dar această situație ține de birocrație sau de atitudinea funcționarilor față de cetățean?
Vasile Calmâș: Eu cred că depinde, în primul rând, șefii de pe loc care organizează munca medicilor, oamenii sunt fugăriți de sus până jos. Ca să iei un tichet să plătești ca să treci comisia, acolo cât trebuie, stai la coadă, pe urmă te ridici sus și plătești la casă, apoi iarăși stai la coadă ca să intri să prezinți tichetul, după care trebuie să te ridici la etajul 3 ca să-ți pună ștampilă, apoi vii ca să-ți iei actele și pe urmă te duci la altă policlinică, nu acolo, undeva la vreo 200 de metri ca să-ți aranjezi chestiile. E o birocrație mare, adică pentru ca să treci un cabinet de psihologie, dacă ești sănătos, poți să ieși de acolo și bolnav după atâta fugăreală în sus și în jos. Chiar era foarte multă lume, oameni veniți din străinătate și eram indignați cu toții, adică pentru ce atâta alergătură, nu se putea mai simplu? Bine, casa putea să fie acolo pe hol, doar toate tichetele acestea și toate cozile… E clar că nu depinde de Ministerul Sănătății, depinde de șeful spitalului sau al policlinicii.
Vocea Basarabiei: Bine, dar șeful policlinicii are superiori și oricum ar trebui să fie o ordine, o claritate?
Vasile Calmâș: Da, trebuie să fie ordine, dar nimic, chiar voiam să ridic întrebarea aceasta, atâția ani au trecut și nimic-nimic nu s-a schimbat.
Vocea Basarabiei: Și cine-i vinovat – statul, funcționarul?
Vasile Calmâș: Responsabilii de spital sau policlinică, aceștia de pe loc, că ei trebuie să-și facă treaba cum se cuvine.
Vocea Basarabiei: Deci, ei nu organizează bine procesul?
Vasile Calmâș: Ei nu organizează, că doar n-o să vină ministrul sănătății sau cineva de la Chișinău ca să lămurească niște chestii atât de simple.
Vocea Basarabiei: Dar ați spus că, întâi și întâi de toate, vă dezamăgește ceea ce se întâmplă în justiție?
Vasile Calmâș: Da.
Vocea Basarabiei: Și care sunt argumentele dvs. că acolo nu se întâmplă nimic?
Vasile Calmâș: Nu se întâmplă, noi adesea ne uităm toate chestiile acestea ce se petrec aici în țară, despre toți hoții aceștia de bani mari vorbesc, care toți răsuflăm ușurați când sunt reținuți, dar peste două săptămâni rămânem dezamăgiți că ei sunt la libertate, în pofida tuturor probelor. E nonsens, noi nu înțelegem cum se poate întâmpla așa ceva.
Vocea Basarabiei: Dar poate probele nu sunt suficiente?
Vasile Calmâș: Dar nu cred, prea multe poate au și nu reușesc.
Vocea Basarabiei: Prea multe dosare?
Vasile Calmâș: Chiar să zicem de Dodon și de mulți alții, de câte ori l-au închis, că au apărut bani, au apărut probe, dar fără niciun rezultat, nimeni nu explică din ce motive sunt eliberați. Păi, oamenii așteaptă, dar niciun „pește” de acesta mare nu a fost izolat.
Vocea Basarabiei: „Rechinii”…
Vasile Calmâș: „Rechinii”, da.
Vocea Basarabiei: Adică se prind „peștișorii” și scapă cei care ar purta mai mare vină pentru ilegalitățile care au fost comise din partea lor, da?
Vasile Calmâș: Se prind „peștișorii”, da, corect. Am stat de vorbă cu oameni, cum dvs. călătoriți prin toate raioanele și întrebați publicul, noi înde noi la fel dialogăm și n-am întâlnim un om care să zică: „Da, uite, se face acolo treabă”. Poate este izolată o persoană-două care nu sunt de valoare, dar nu aceștia care au distrus țara. Eu cred că era mai bine dacă ei ar fi fost izolați, că dacă vin din nou aceștia la putere, atunci o începem de la zero.
Vocea Basarabiei: Apropo, în 5 noiembrie urmează să aibă loc alegeri generale locale. Iată, dvs. ca simplu cetățean, ce importanță conferiți acestui scrutin? Acum se vor alege primarii, consilierii locali, consilierii raionali.
Vasile Calmâș: Pot să vă spun despre satul meu în care locuiesc, nu este de baștină, dar în care locuiesc la momentul de față.
Autoritățile centrale ar putea prelua exemple de dezvoltare de la mulți primari din țară
Vocea Basarabiei: Unde locuiți acum?
Vasile Calmâș: În Bucovăț, raionul Strășeni. Vreau să vă spun că s-au făcut lucruri, avem un primar, mai bine zis, o primăriță, care a făcut foarte multe lucruri frumoase, n-au făcut toți primarii care au fost până la ea. Și chiar discutăm cu oamenii, văd că toți o susțin foarte mult și eu de câte ori vin observ multe lucruri noi – s-au pus bănci, s-au instalat lăzi pentru gunoi, s-au făcut trotuare, s-a cumpărat un tractor etc. Evident, cu ajutorul oamenilor multe lucruri bune s-au făcut, niciodată noi nici măcar n-am visat la atâtea.
Vocea Basarabiei: Deci, din observațiile dvs., la nivel local se face mai mult decât la nivel central?
Vasile Calmâș: Da, numaidecât! Se văd lucrurile, pe loc se văd. Și dacă dvs. țineți minte, eu am înaintat o propunere cu 2 ani în urmă ca să ajutăm bătrânii care au nevoie de sprijin și dna primar a preluat această inițiativă, cam de vreun an eu o urmăresc, nu știu din ce surse, poate cineva sponsorizează, dar de 2-3 ori pe săptămână la toți locuitorii care se află într-o stare mai vulnerabilă le dă diferite ajutoare. Și dumneaei publică ceea ce face, adică se vede, sunt oameni care, într-adevăr, merită atenție sporită. Mă bucură faptul că bătrânii nu sunt lăsați uitării.
Vocea Basarabiei: Și credeți că cetățeanul acum, la aceste alegeri din toamnă, va vota omul sau promisiunile, sau partidul, sau geopolitica, pentru ce-și va da el votul?
Vasile Calmâș: Eu mă gândesc că pentru omul care face ceva întru binele comunității, adică primarul…
Vocea Basarabiei: Nu facem publicitate nimănui, dar dvs. credeți că alegătorul acum va încerca să cântărească cine merită votul lui și va cere, în primul rând, faptele, acțiunile care au fost întreprinse ca să știe dacă oferă încredere sau nu oferă încredere celui care vrea să obțină mandatul de primar, de consilier?
Vasile Calmâș: Faptele vorbesc de la sine și sunt încrezut în faptul că mulți sunt deja pregătiți ca să voteze.
Vocea Basarabiei: Și dacă se schimbă situația, cel puțin încet, dar în mediul rural totuși situația se schimbă, de ce lumea pleacă?
Vasile Calmâș: Pleacă, pentru că aici e greu să-ți găsești un loc de muncă. Odată și eu mă gândeam că e mai bine acasă, dar la momentul respectiv nu am găsit un loc unde să câștig bine, ca să-mi finisez casa și să-mi fac tot ce-mi trebuie pentru un trai decent. Acum băiatul meu îi plecat, iar fata îi bine-mersi pe loc. Nu cred că se vor întoarce, mai mulți au să emigreze, pentru că da, s-a făcut câte ceva pentru cetățenii care muncesc în străinătate. Bunăoară, în Germania sunt acceptate permisele noastre de conducere primite aici, trebuie doar practica să o trecem acolo, teoria eu eliminat-o și este mai ușor. Dacă poți conduce și cunoști cât de cât limba germană, îți schimbă permisul, acesta-i un lucru foarte bun. Au mai fost acolo niște promisiuni că celor care muncesc acolo mai mult de 3 ani de zile o să le dea voie să aducă o mașină, dar apare și aici un semn de întrebare. La momentul de față, orice cetățean poate să aducă orice mașină, indiferent de vârsta ei, dar pentru noi, aceștia care au adoptat legea pentru emigranți, cum suntem noi numiți, numai de la vârsta de 7 ani, dar o mașină de 7-8 ani costă totuși niște bani. Astfel stăm sub semnul întrebării. Dacă au vrut să ne ajute și pe noi cumva, trebuia să ne permită și nouă să aducem o mașină de orișicare. Eu am fost nevoit să-mi vând mașina mai ieftin decât costa acolo, că dacă o aduceam aici trebuia la vamă să plătesc vreo 4 mii de euro, întrucât nu corespundea termenului și nu merita s-o aduc aici.
Vocea Basarabiei: Dar și aici am mai auzit cetățeni care nu au mers peste hotare și ei erau, într-un fel, indignați de ce acei care au muncit peste hotare au dreptul să aducă un mijloc de transport, iar acei care au rămas acasă nu au acest drept.
Vasile Calmâș: Nu am auzit colegi de-ai mei, nu am cifre, dar nu cred că mulți din diasporă și-au cumpărat mașini, pentru că nu merită, e costisitor să o aduci acasă. Eu chiar am întrebat la vamă, acolo trebuie să depui niște cereri, mașina nu ai dreptul s-o vinzi timp de câțiva ani, vreo 5 ani, adică tot sunt niște obligațiuni.
Vocea Basarabiei: Bine, dar și aici legiuitorul a luat în calcul că unii ar fi vrut poate să profite de această normă legală și să aducă mai mult decât trebuie?
Vasile Calmâș: Da, e bine așa, numai că eu m-am gândit că era mai bine dacă la întoarcere să-ți dea voie să aduci o mașină, adică să aducem astfel oamenii acasă, nu să le dăm voie să lucreze 3 ani acolo, ca pe urmă el să-și ia mașină, înseamnă că noi le deschidem calea pentru 3 ani acolo, mai bine era dacă la întoarcere să-și poată lua omul o mașină, adică „veniți acasă și luați-vă și o mașină”, poate era mai bine așa de făcut.
Vocea Basarabiei: Dle Calmâș, haideți să ne amintim când ați plecat dvs. prima dată din Republica Moldova?
Vasile Calmâș: Prima-prima dată? Cred că prin anii ‘95-’96, dacă nu greșesc, asta a fost când noi mergeam în România, ne ocupam cu bișnița.
Vocea Basarabiei: Păi, asta nu e la muncă peste hotare. Dar când ați decis că mergeți peste hotare să munciți?
Vasile Calmâș: În 1999 am mers la muncă în Grecia.
Vocea Basarabiei: Dar ați avut o ședere mai lungă și în Rusia?
Vasile Calmâș: În Rusia am lucrat 11 ani, din 2003 până la începutul anului 2015.
Vocea Basarabiei: De ce ați ales să mergeți în Rusia?
Vasile Calmâș: Era mai simplu cu actele, cunoșteam limba rusă și era mai ușor, că nu trebuia să merg mai departe, veneam la fiecare 3 luni acasă la familie, erau și părinții în viață, îmi făceam chestiile și plecam din nou. Era mai profitabil acest lucru pe atunci.
Vocea Basarabiei: Dar atunci ați avut și o meserie aici acasă? Unde activați înainte să plecați în Rusia?
Vasile Calmâș: Eu am lucrat la fabrica avicolă de la Bucovăț, a fost o fabrică de păsări, am lucrat mașinist la instalațiile frigorifice unde se îngheța carnea.
Vocea Basarabiei: Și ați pierdut locul de muncă?
Vasile Calmâș: Nu, am lucrat acolo până când toate relațiile acestea cu mâncarea la păsări s-au stricat cu partea rusească, nu mai era convenabil să crească acele păsări, lumea a început să se concedieze și să plece.
Vocea Basarabiei: S-au concediat mai mulți?
Vasile Calmâș: Da, s-au concediat și, până la urmă, fabrica a falimentat, cu toate că după mărime era a doua fabrică de păsări după cea de la Floreni.
Vocea Basarabiei: Și dacă ați avut o ședere de 11 ani în Federația Rusă, sezonier plecați?
Vasile Calmâș: Am lucrat și oficial, dar puțin, numai un an de zile, fiindcă ei nu erau interesați să ne angajeze oficial.
