Vocea Basarabiei: În cele ce urmează vom afla povestea unui emigrant care a decis să ia calea pribegiei mulți ani în urmă, încă odată cu proclamarea independenței Republicii Moldova. Dacă nu greșesc, de la începutul anilor ‘90 Alexei Baraboi a decis că străinătatea e cea care poate să-i ofere tot ceea ce-și dorește, dacă e așa sau nu o să ne spună chiar dumnealui. Alexei Baraboi este un cetățean al Republicii Moldova stabilit în Germania, acolo și-a făcut o carieră frumoasă, pentru că a ajuns să gestioneze astăzi bani mulți și foarte mulți, dacă e să credem ceea ce a mai publicat presa. Bine ați venit la Vocea Basarabiei!
Alexei Baraboi: Vă mulțumesc foarte mult pentru invitație.
Vocea Basarabiei: Haideți să vorbim despre cum a fost atunci când ați decis că trebuie să luați valiza și să mergeți în lumea mare, pentru că aici, acasă, ce ați spus, că nu vedeați viitorul?
Alexei Baraboi: Vreau să încep cu o corectare: nu am decis atât de repede, cum ați menționat, au fost mai multe la mijloc. Erau anii ’90, m-am întors din armată, în anii ’90 putem să deschidem paranteze mari, să povestim ce a fost, ce se întâmpla…
Vocea Basarabiei: S-a destrămat Uniunea Sovietică, cele 15 republici au ajuns să fie state independente…
Alexei Baraboi: Corect, se întâmplau foarte multe lucruri. La vârsta de 20 de ani, revenit din armată, de fapt, din armata sovietică, cu multe planuri, cu multe visuri, m-am trezit într-un spațiu, într-o realitate pe care n-o cunoscusem mai înainte, pentru că atunci când am plecat în armată încă funcționa Uniunea Sovietică și m-am întors cumva într-un gol, într-o situație care la vârsta pe care o aveam era și complicat de a te orienta corect și de a lua niște decizii mature. Eu, de fapt, aveam niște planuri aici pe loc să le realizez, eram cumva în lumea muzicii, am făcut studii la Școala de muzică de la Soroca, când m-am întors am încercat la conservator, dar era complicat, întrucât nu aveam o școală muzicală completă și nu puteam trece, erau niște proceduri, cerințe cum sunt și în ziua de azi, dar am găsit o metodă cum să stau prin spatele Conservatorului și să fac muzică. Deci aveam planuri să fac un grup muzical, să ajung artist, să ajung vedetă. Dar, din păcate, a trebuit foarte repede să-mi schimb planurile, am fost nevoit să plec în afară. De fapt, mi-a apărut o ocazie turistică și am decis să merg pentru a-mi procura un instrument, asta a fost ideea, nicidecum nu mă gândeam să plec din țară, dar am mers ca să-mi procur un instrument muzical. Am auzit că e posibil în Germania, fiindcă se cunoștea că Germania printre primele țări producea instrumente din cele mai calitative, mai performante…
M-am pornit după o chitară, dar peste ani m-am acomodat, am văzut că există o altă lume în care am prins deja rădăcini
Vocea Basarabiei: Dar ce instrument?
Alexei Baraboi: Bine, cântam la chitară, dar Germania are toate instrumentele.
Vocea Basarabiei: Și ați cumpărat chitară acolo, în Germania?
Alexei Baraboi: Bine asta e o istorie, mai râd și azi băieții că „până în ziua de azi cumpăr chitară”. Am cumpărat foarte multe chitare, am cumpărat foarte multe alte instrumente, m-am întors, iar am plecat, iar m-am întors… M-am hotărât să rămân permanent undeva prin ’97, peste vreo 7 an, dar vreo 7 ani am tot călătorit încolo, încoace, am încercat tot felul de mici afaceri și am înțeles că cumva trebuie să combin, m-am transformat foarte repede, am început să gândesc ca un om de afaceri, cumva să fac mai întâi o afacere și pe urmă aș putea procura mai multe instrumente și tot așa, pentru că aveam în plan să-mi fac o orchestră, să-mi fac un grup și înțelegeam că nu aveam în spate părinți bogați, nu aveam absolut pe nimeni să mă susțină și înțelegeam că toate trebuie să le reușesc cu puterile personale. Astfel am început a gândi cumva mai larg.
Vocea Basarabiei: Dar în acești 7 ani doar ați făcut naveta Republica Moldova – Germania sau ați avut un job aici, în Republica Moldova?
Alexei Baraboi: Am mai avut și un job, am lucrat pe la diferite case de cultură, în satul natal am fost conducător artistic, pe atunci mai era Casa pionierilor, am mai lucrat la Casa pionierilor și conducător de orhestră și de fanfară, pentru că am făcut muzică în școală. Șoala-internat din Leova mi-a dat posibilitatea să fac multă muzică, dar în cadrul școlii și primii ani am mai activat pe ici, pe colo, eram foarte activ și încercam să mă descurc.
Vocea Basarabiei: Și salariul a fost motivul din care ați zis că, decât să trăiesc în sărăcie în Republica Moldova, mai bine merg acolo unde am mai călătorit și am văzut că este cu totul altă viață, alte standarde de trai?
Alexei Baraboi: Salariile, dacă stai bine cu matematica, înțelegi foarte bine care-i treaba cu salariile.
Vocea Basarabiei: Dar cel care are aptitudini în domeniul muzical, acela se descurcă?
Alexei Baraboi: Se descurcă, da, așa m-am descurcat și eu. Nu numai salariile, în genere, momentul acesta de schimbare, însuși momentul când am nimerit prima dată în Germania, acesta-i un moment pe care nu-l voi uita niciodată.
Vocea Basarabiei: Deci, clipa care a deschis destinul?
Alexei Baraboi: O clipă în care am nimerit în cu totul alt spațiu, alt cosmos, am văzut o altă societate. Îmi amintesc că primul pas într-o lume civilizată a fost pe un peron de la o gară de trenuri, trebuia să aștept un autobuz vreo două ore și în aceste două ore am început să observ foarte multe: cum stă o urnă de gunoi, cum arată o stație, cum stau niște lucruri foarte simple, dar cu totul altfel. Din primii pași am început să înțeleg că există o altă lume, există alte standarde, altă cultură și asta mi-a plăcut cel mai mult. Și de aici s-a pornit toată încurcătura, m-am pornit după o ionică, după o chitară, am nimerit în altă lume și am înțeles că am multe lucruri de învățat de la zero, am foarte multe de învățat. A apărut setea, foamea, dacă vreți, eram chiar flămând de a învăța lucruri noi.
Vocea Basarabiei: Și chiar nimic nu vă speria, că o să vă integrați greu într-o altă societate, că trebuie să învățați germana, iar germana nu este o limbă care se dă atât de ușor?
Alexei Baraboi: Nu mă speriau toate acestea, aveam o vârstă la care eram gata de orice, eram energic. Sper că nu am pierdut nici până în ziua de azi mult din energie, dar nu mă speria, acesta era, de fapt, un vis, erau multe alte probleme, nu era posibil, adică doar să vrei era prea puțin. De vrut, voiau toți, dar…
Vocea Basarabiei: Trebuia să te accepte și acea țară.
Alexei Baraboi: Aveam o viză turistică, nu mi-am imaginat niciodată că va fi posibil, adică era o situație în care foarte multe îmi doream, dar înțelegeam că nu-i posibil, încercam cumva ca turist ceea ce era posibil, mergeam încolo, încoace, veneam pe o lună-două, mă încărcam iar cu tot felul de lucruri bune, adică copiam tot ce vedeam acolo.
Vocea Basarabiei: Și după 7 ani de meditație – să rămân sau să plec, decizia a fost că trebuie să alegeți Germania, da?
Alexei Baraboi: Da, eu am încercat foarte multe lucruri. Știți, în țara mea pe care și până în ziua de azi foarte mult o iubesc am primit de multe ori peste obraz – ba una, ba alta, vii iar cu speranță, iar ai mai primit o palmă peste obraz, iar te-ai dus înapoi, iar ai mai strâns niște bani, iar ai venit cu idei, de-a lungul anilor s-a tot prelungit. Primii 10 ani, toate „plimbările” acestea au fost legate de tot felul de experimente, de proiecte mai mici sau mai mari.
Vocea Basarabiei: Dar experimente care au însemnat și lecții de viață?
Alexei Baraboi: Da, toată viața experimentele îți dau lecții și toată viața înveți ceva.
Vocea Basarabiei: Și cum a reușit Germania să-l înfieze pe Alexei Baraboi, și nu Republica Moldova să fie cea care l-ar fi ținut aici acasă?
Alexei Baraboi: Eu mai degrabă nu am primit niciodată o hotărâre cumva să mă simt că am plecat, să mă simt că plec, am primit o hotărâre practică, ca act, ca pașaport, să pot circula, să pot să mă aflu mai mult acolo, să pot realiza mai multe lucruri, din punctul de vedere de practicitate, da, dar n-am avut niciodată simțul întărit că am plecat. Există cumva granițele acestea în cap că este țara ta, este altă țară, dar eu nu le folosesc foarte des, am o altă gândire, cumva ar fi bine pe tot pământul acesta să nu avem, de fapt, hotarele acestea, trăim pe un pământ să fie așa ca să te poți realiza acolo unde vrei, unde poți prinde ceva bun și să faci lucruri bune. Cam așa gândeam atunci, adică am avut grijă să-mi fac niște acte cu care să pot deveni mai practic, dar continui și până în ziua de azi să circul.
Vocea Basarabiei: Deci, de la turist la emigrant a fost o cale scurtă?
Alexei Baraboi: A fost o cale de vreo 7-8 ani.
Vocea Basarabiei: Relativ, o perioadă scurtă. Și atunci când Alexei Baraboi a luat decizia: gata, am decis că trebuie să mă stabilesc aici, în Germania, când s-a aprins scânteia asta?
Alexei Baraboi: Nu am decis niciodată să rămân pentru totdeauna, tot timpul mă gândeam că-mi voi realiza planurile și cândva mă voi întoarce acasă, a apărut familia, au apărut copiii…
Vocea Basarabiei: 25 de ani au trecut repede.
Alexei Baraboi: Da, au trecut repede, mai există, nu știu dacă o să reușim să atingem toate subiectele, dar mai există un caz cu totul interesant, o poveste. Nu știu dacă cunoașteți, noi, de fapt, cu doi ani în urmă am revenit cu familia, cu copiii, prin asta vreau să spun că până acum doi ani am avut o speranță că totuși o să revenim cu toată familia acasă.
Vocea Basarabiei: Și cum s-a spulberat această speranță? Cine a spulberat-o și de ce a spulberat-o?
Alexei Baraboi: Păi ne-am întors și de la visuri, de la speranță, am trecut la cotidian, am venit cu copiii, am venit cu familia. De fapt, ne-am luat un angajament să venim pe un an de zile să vedem cât e de real visul nostru. S-au întâmplat mai multe lucruri și aici a mai venit o hotărâre că, da, nu mai este real pentru copii și nici nu vreau să dau vina numai pe copii, de fapt, și nouă ne-a devenit clar că e prea târziu, au trecut prea mulți ani, prea multe lucruri s-au schimbat, suntem prea mult înrădăcinați acolo.
Vocea Basarabiei: Cum au reușit aceste rădăcini să se adâncească acolo și atât de ușor să renunțați la ceea ce este aici?
Alexei Baraboi: Nu, nu am renunțat ușor, pur și simplu așa am funcționat acolo…
Am reușit în Germania, într-adevăr, să realizez ceva, să-mi construiesc o mică afacere, să-mi asigur un confort personal unde mă simt bine
Vocea Basarabiei: V-ați acomodat la acele standarde și nu mai puteați la realitățile de aici de acasă să le țineți piept?
Alexei Baraboi: Te acomodezi acolo, activezi acolo, ai o afacere, cunoști procedurile pe care le ai acolo zi de zi, standardele, sunt lucruri practice foarte simple. Bunăoară, o scară pe care o urci, picioarele se dau după niște standarde de înălțime, de mărime. Am în diferite țări această problemă, chiar fizic un întrerupător să aprinzi lumina este la înălțimea de 1,10 metri, aici e la 80 cm, vorbesc acum la figurat, dar ele-s foarte multe.
Vocea Basarabiei: Care au fost barierele că nu v-ați reținut aici, în Republica Moldova, acum doi ani? Cine v-a pus piedici sau ce situație a fost că nu ați decis ca să rămâneți în Republica Moldova?
Alexei Baraboi: Uitați-vă, eu am reușit în Germania, într-adevăr, să realizez ceva, să-mi construiesc o mică afacere, să-mi asigur un confort personal unde mă simt bine, nu vorbesc acum de ceva foarte mare, nu sunt un om foarte bogat…
Vocea Basarabiei: Dar bănuiesc că și afacerea nu chiar peste noapte v-a adus succes?
Alexei Baraboi: Nu peste noapte, asta și vreau să spun, am construit ceva de-a lungul anilor.
Vocea Basarabiei: Câți ani?
Alexei Baraboi: De fapt, cam tot timpul, dar ultimii 20 de ani numai în afaceri am fost, am mai schimbat felul de afaceri, timpurile s-au mai schimbat, au fost diferite crize economice, dar, de fapt, am fost tot timpul în afaceri.
