„Provocările cer unitate”, a declarat președinta Maia Sandu în fața participanților la Summitul Salzburg, Austria, din aceasta săptămână. Șefa statului a precizat că a discutat în marja evenimentului cu înalți demnitari. Principalele subiecte abordate țin de consolidarea Europei pe scena globală, extinderea Uniunii Europene pentru a spori stabilitatea pe continent, reformele Moldovei și aderarea la Uniunea Europeană, precum și rolul țării ca partener de securitate. Despre nevoia reformelor și a stabilității discutăm la acest sfârșit de săptămână.
* * *
La întâlnirile pe care le are președinta Maia Sandu în teritoriu le spune oamenilor că este încă mult de lucru în sensul modernizării localităților, dar că au fost pornite multe proiecte care deja dau rezultate. Șefa statului le vorbește cetățenilor despre programele naționale „Satul European” și „Satul European Expres”. Proiecte de dezvoltare urmează să fie implementate în mai multe localități din țară. Președinta mai spune că, vizitând săptămânal satele, întâlnește oameni cu chipuri luminoase, care, în pofida greutăților, reușesc să pună umărul la îmbunătățirea calității vieții în comunitățile lor. Vocea Basarabiei a ajuns în sudul țării și a discutat cu sătenii din Filipeni, localitate din raionul Leova, despre urcușurile și coborâșurile pe parcursul celor 32 de ani de la proclamarea independenței.
– Treizeci și doi de ani parcă au trecut repede și prea puține schimbări s-au văzut, urcușuri și coborâșuri, sperăm acum să fie mai bine.
Vocea Basarabiei: De ce legați speranța asta?
– Păi o legăm de intrarea în Europa, mă gândesc că totuși este o cale mai corectă, majoritatea copiilor noștri sunt plecați, au văzut cum e viața acolo.
Vocea Basarabiei: Ai dvs. unde sunt?
– Am și aici în țară, am și peste hotare. Au plecat la studii, și-au făcut carieră de-acum acolo și au rămas acolo, am la București o fiică…
Vocea Basarabiei: Credeți că au să mai revină cei plecați?
– E greu de spus, fiindcă ei de-acum au copiii lor, s-au acomodat, s-au integrat și de-acum spun că „noi stăm pentru copiii noștri”. Știți cum? Ei poate ar vrea să vină pentru noi, pentru părinți, pentru locurile natale, că o să fie mai bine, dar de-acum ei trăiesc pentru copiii lor și-i greu de spus dacă vor convinge copiii lor, adică nepoții noștri să vină înapoi.
Vocea Basarabiei: Dar cine a purtat vină că atât de greu s-a dezvoltat Republica Moldova, pentru că sărăcie este, corupție este, nedreptate este?
– Corupția a fost mare, adică totuși au fost interese personale, toți care ajungeau la putere se gândeau că acești 4 ani trăim pentru noi, pe urmă mai vedem și nimeni nu se gândea pentru popor, adică se gândeau numai pentru ei, pentru interesele lor, poate pentru rudele lor, ca să se îmbogățească peste noapte.
Vocea Basarabiei: Ei au fost votați tot de cetățeni…
– Cetățenii au avut speranțe poate.
Nu nu știu de ce cred în actuala guvernare, cred îndeosebi în dna Maia Sandu.
Vocea Basarabiei: Cei care ajung la guvernare sunt oglinda societății.
– E corect, dar noi, votând, ne-am gândit că au să facă ceva, dar ei aveau nevoie numai când primeau voturile, pe urmă uitau de noi.
Vocea Basarabiei: Și acum aveți încredere că lucrurile mai pot să meargă pe calea cea corectă?
– Parcă da. Eu nu știu de ce cred în actuala guvernare, cred îndeosebi în dna Maia Sandu. Este o ființă puternică, aș spune și curajoasă, foarte curajoasă și puternică, mai rar așa persoane, așa politicieni chiar n-am mai văzut și merită toată stima și respectul. Și să-i dea Dumnezeu putere, fiindcă are și dușmani mulți, și piedici multe, dar are capacitate, este o ființă dată pentru așa ceva, adică ea se dedică totalmente, se sacrifică, nici familie, nici nimic, nici nu știu dacă doarme și mai mănâncă. Dar trebuie să fie și susținută, fiindcă mulți o susțin, dar sunt foarte mulți care au alte gânduri, nu știu ce este în guvernare sau în altă parte, sau la președinție, dar eu mă uit și la noi în sat, sunt chiar persoane pe care le cunosc, care spun: „Da’ ce a făcut Maia Sandu?”, adică lumea care nu-i cinstită, care primește banii în plic și îi învățată să fure ca și toți ceilalți, o spun așa, pe de-a dreptul, ei n-o stimează, adică ei spun că „dar ce a făcut?”, ei nu văd nimic ce face, dar se tem de puterea legii.
Vocea Basarabiei: Ce vă doriți cel mai mult acum?
– Pace, pace ne dorim acum, că dacă o să fie pace… Dar dumneaei se luptă și pentru asta, adică dacă o să fie pace și sănătate, că pacea și sănătatea acestea-s de bază.
Eu socot că războiul acesta nu depinde de oamenii care muncesc, care vor pacea, dar au fost niște interese mai de sus
Vocea Basarabiei: Dar aceste peste 500 de zile de război pe care l-a pornit Putin în Ucraina ce înseamnă și pentru Moldova?
– Ce să spun despre război? Războiul, știți cum, nu depinde de oamenii de jos, adică eu socot că războiul acesta nu depinde de oamenii care muncesc, care vor pacea, dar tot au fost niște interese mai de sus, adică așa mă gândesc eu că au ceva între ei, adică nu știu, dar nu-i spre bine, că nu suferă cineva de sus, dar tot suferă oamenii de jos, acei oameni care au fost refugiați, sărmanii, care au muncit o viață și au lăsat totul acolo și au venit, și cine știe dacă se vor mai întoarce, n-au la ce să se întoarcă și în toată lumea s-au făcut mari schimbări, adică au suferit toți în urma acestui război.
Vocea Basarabiei: Pace să fie…
– Da, pace dacă o să fie și sănătate, pace și ploaie la timp.
Vocea Basarabiei: Mulțumim tare mult!
Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, suntem în vizită aici, la Filipeni, localitate din raionul Leova, și vă întrebăm despre ziua de azi. Cum se trăiește?
– Eu în viața mea am muncit, am crescut 4 copii și era atunci când trebuia să faci minimumul ca să primești bani, pe decret (concediu de îngrijire a copilului) stăteam la fugă, că ne stroiam (construiam casă) și trebuia să facem și minimumul de ieșiri la muncă. Și acum, cum nu este unde munci, măi oameni buni, în țara asta a noastră? Nu vrea lumea să muncească, îs învățați numai cu telefoane, calculatoare și vor bani, bani mulți și repede. Dar cum târâiam noi, o față de masă mi-o legam la brâu și târâiam pătlăgele, că trebuia să fac, atunci cu o rublă și copeici pe zi munceam? Și târâiam, și când le deșertam făceam 3-4 lădițe, trebuia să le scot și să le așez bine, că trebuia să vină să le ia și să le transporte în altă parte.
Vocea Basarabiei: Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare, ați merge să votați?
– Dar de ce nu? Aș merge!
Vocea Basarabiei: Ați ști cui să-i dați votul?
– Păi i l-aș da tot lui Maia Sandu, că ea a pornit pe un drum drept, dar îi pun bețe în roate, bețe, bețe, bețe și pe dânsa o opresc din ceea ce ea vrea să facă, nu-s mulțumiți, pentru că ei s-au învățat să mulgă bani și acum… Asta e! Ce a făcut Dodon? S-a dus la „fratele cel mai mare”, că zice că rusul a fost „fratele nostru cel mai mare” și acum nu se pot nicicacum despărți, că ce au mâncat odată vor să roadă mai departe.
Lumea nu înțelege, dar noi de mult suntem europeni, dar lumea noastră nu înțelege. De când s-au deschis granițele, noi suntem europeni, s-a început cu Germania, cu Franța, întâi Italia, pe urmă Germania, pe urmă Franța și tot așa, Anglia…
Vocea Basarabiei: E dispută în societate, unul e cu Vladimir Putin și Rusia, altul e cu Uniunea Europeană.
– Se vede că au copii acolo, în Rusia, ei au de-acum cetățenie, asta e. Lumea nu înțelege, dar noi de mult suntem europeni, dar lumea noastră nu înțelege. De când s-au deschis granițele, noi suntem europeni, s-a început cu Germania, cu Franța, întâi Italia, pe urmă Germania, pe urmă Franța și tot așa, Anglia…
Vocea Basarabiei: S-au dus copiii?
– S-au dus! La mine îs doi, fata care a învățat la Medicină îi în Franța, băiatul a terminat o școală de sudor și-i în Franța.
Vocea Basarabiei: Și cum vedeți Moldova de peste 10 ani?
– Cum am s-o văd, o să ajung eu până atunci sau n-o să ajung? Dacă copiii noștri vor ajunge, poate o fi ceva mai frumos și mai bun pentru ei și pentru nepoți.
Iubesc Republica Moldova! O iubesc, că-i țara mea, oricât de mică și oricât de săracă ar fi ea.
Vocea Basarabiei: Dar ce înseamnă „mai frumos”?
– Să fie justiția justiție, să fie învățământul învățământ, protecție socială, sănătate să avem, am în vedere cu spitalele, o grămadă de lume se duce, că n-avem îndreptări, programări de la medicul de familie și ne ducem, primim pensia 2.200 de lei și ne ducem contra plată, ne ducem, că nu putem să așteptăm, că-i rândul mare.
Vocea Basarabiei: Cu ce asemănați Moldova, cu ce o comparați?
– Cu ce să o asemăn? Așa, o Moldovă cum este ea – mică, săracă, cu bune și cu rele… Dar ce să spun altceva? Că-i bine, e aici pe loc, aici m-am născut, aici am crescut, aici viețuiesc. Iubesc Republica Moldova! O iubesc, că-i țara mea, oricât de mică și oricât de săracă ar fi ea.
Eu sunt Valentina Ursu, de la Vocea Basarabiei, și am venit aici, în localitatea dvs., să vă întreb: cum se trăiește în țară și la țară?
– Cel care muncește – are, care nu muncește – nu are. E greu, că pensia nu-i chiar mare, dar prețurile îs scumpe.
Vocea Basarabiei: Vă este clar de ce sunt aceste provocări care trebuie depășite, pentru că se suprapun multe crize, de la războiul din imediata vecinătate a Republicii Moldova până la criza energetică?
– Noi putem să vorbim și mult, și puțin, dar nu schimbăm nimic. Dacă ei în parlament acolo nu găsesc limbă comună, noi ce să zicem, aceștia de la sat, o mână de oameni? Parlamentarii principalul pentru popor cam slab fac, nu simte poporul și, mai ales, oamenii de la țară, noi nu simțim binele acesta, schimbările acestea.
Vocea Basarabiei: Dar dacă dvs. ați fi în fruntea Republicii Moldova, credeți că îi mulțumiți pe toți și dispar criticile?
– Nu-i mulțumim pe toți, dar ei acolo nu găsesc limbă comună și suferim noi, țăranii.
Vocea Basarabiei: Cine trebuie să găsească limbă comună?
– Parlamentarii să găsească limbă comună, că-s greutăți pe capul poporului. De lucru tineretul nu are, se duc peste hotare, care nimeresc, care nu nimeresc, care vin înapoi. Îi foarte greu, îi de strigat la cer, dacă crești tu copilul și toți se duc peste hotare, dar acolo cine-i așteaptă? Lor nu le ajunge, cu greu de mâncare, dar să mai strângă o copeică, îi dă la un părinte acasă sau medicamente la un părinte și tot nu mai dă înainte, care mai au case rămase poate vor veni la pensie măcar, dar care de aici s-a dus, vai de capul lui, de la sapă de lemn, la ce să vină? El nu mai are la ce.
Vocea Basarabiei: Păi să vină să muncească aici, să-i dea salariu…
– Dar cine să muncească? Agricultura este, dar noi dacă nu avem posibilitate de a vinde, nu ai unde vinde. Care sunt mai aproape de centru, că-i Leova, că-i Cahulul, a făcut acea căpșună în grădina lui, o ia și o duce și o vinde pe piață, dar noi în sătucurile acestea nu avem nici transport, nu avem cu ce ne duce să realizăm producția pe care o creștem noi, aceeași o harpacică, un măr, o piersică, ce este, noi nu avem transport, noi nu putem să ne deplasăm la Leova ori la Iargara ca să vindem. Asta-i toată jalea noastră.
Vocea Basarabiei: Și la toate necazurile acestea credeți că cetățeanul mai are timp să se gândească dacă Moldova trebuie să fie mai aproape de Rusia sau de Uniunea Europeană?
– Noi, acești mititei, nu avem ce ne gândi, că nimeni nu ne ascultă, numai vin și ca cum ar fi pe copilul cel mititel, îl iei și-l netezești oleacă și las’ că o să-ți dea mama, așa și aici, când vor aleși, când vor voturi vin și ne mângâie și noi de aici votăm repede. Dar ce noi știm pe cine votăm, dacă la urma urmei? Noi votăm, dar ce?
Vocea Basarabiei: D-apoi, înainte de a aplica ștampila pe buletinul de vot, vedeți pentru cine votați?
– Ei, care vine și ne bombănește că acela-i bun, dar ce, noi știm pe cine votăm? El vine și-ți spune unu-doi că acela-i bun și, hai, votează-l, dar îl știm ce a făcut el? Noi de la sat ce știm? Hai, bună ziua, îl alegem pe acela, îl alegem pe acela, dar eu știi cine-i?
Vocea Basarabiei: Și dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri, ați ști cu cine să votați?
– Nu știm nimic. D-apoi ce, noi îi cunoaștem?
Nu fac nimic schimbări, nimic schimbări nu facem, că noi nu-i cunoaștem, dacă ei acolo, între parlamentari ei văd care îi mai cu inimă, care-i mai răzbătător, acela să fie.
Vocea Basarabiei: Și n-o să mergeți la vot sau ce o să faceți?
– Și ce dacă o să mă duc la vot? Nu fac nimic schimbări, draga mea, nimic schimbări nu facem, că noi nu-i cunoaștem, dacă ei acolo, între parlamentari ei văd care îi mai cu inimă, care-i mai răzbătător, acela să fie. Dar așa ce? Vine la săracu’ om de la sapă, de la țară, votează-l, dar ce știm noi a vota? Nu știm nimic, dragă, a vota, că nu-i cunoaștem.
Vocea Basarabiei: Și chiar nu aveți încredere în nimeni din cei care sunt politicieni în Republica Moldova?
– Hai să-i mănânce sănătatea pe toți, căci care au fost, n-au mai fost pentru oameni…
Vocea Basarabiei: În 32 de ani ați avut încredere în cineva?
– Aoleu, n-am avut nimic! Când am auzit acum vreo 20 de ani, 16 ani am auzit că se scoate aici, la Cahul, m-am bucurat, aveam și eu copii pe băncile școlii și zic o să dăm înainte, dacă avem neftiul (țițeiul) nostru, se scoate. Dar ce, pe mutu’ am mai auzit? Tot am tras nădejde că o să îmbogățească Moldova, nu s-a mai îmbogățit și nu se mai simte nimic dohod (câștig).
Vocea Basarabiei: Chiar în niciun politician nu aveți încredere azi?
– Pe Șor îl știm, că doar a făcut ce a făcut și atâta clocotesc țările împrejur, și tot ei se închid, ei se deschid, ei se… Ce putem noi să zicem? Nu putem, suntem oameni de la talpa vacii.
Vocea Basarabiei: Vă las cu oftatul?
– Cam așa ceva. Hai, numai bine și rău la nimeni!
Vocea Basarabiei, Valentina Ursu, suntem cu microfonul aici, în localitatea dvs., la Filipeni, Leova, să vă aflăm păsul.
– Ascultăm Vocea Basarabiei și sunt emisiuni plăcute acolo. Când merge vorba despre viața moldoveanului, despre viața omului simplu, îți face o plăcere că acolo oamenii spun pe de-a dreptul, își spun durerea și dorințele, și visurile. Noi, acei care am crescut copiii și suntem bunei, ca orice părinte bun, visăm să fie bine pentru dânșii, că noi ne bucurăm atunci când îi copilul nostru sănătos și îi voios, și îi sătul.
Vocea Basarabiei: Unde vă sunt copiii?
– Copiii îs în străinătate, că aici nu și-au găsit de lucru, ca să aibă o leafă și să-și poată satisface toate nevoile, scumpirile acestea, într-adevăr, au fost cu energia electrică, cu gazul, cu carburanții, cu toate acestea…
Vocea Basarabiei: Vă este clar de ce s-au ridicat prețurile și de ce lumea este atât de indignată de aceste majorări?
– Da, eu înțeleg. După câte am mai stat de vorbă cu oamenii și aud s-au scumpit, că asta a fost o armă a lui Putin ca să ne slăbească pe noi, o țărișoară care suntem în mare dependență de dânșii. Acum, da, se mai fac alte legături și parcă mai este altă speranță că poate vom scăpa de ceea ce ne impun ei și noi să fim umiliți, e ca o bătaie de joc.
Din președinții care au fost până acum pe dna Maia Sandu o văd cea mai capabilă de a face ceva pentru noi, moldovenii.
Vocea Basarabiei: Au fost și voci care au insistat că Maia Sandu trebuia să meargă la Vladimir Putin și să negocieze prețul la gaz.
– A fost dreaptă Domnia Sa că n-a plecat la el, deoarece noi știm că Putin pe mulți i-a făcut așa ca să plece pe ceea lume sau să se chinuie, cum a făcut cu Navalnîi ș.a. Eu socot că asta, într-adevăr, a fost o bărbăție a Maiei Sandu că nu s-a dus, nu trebuia să se ducă acolo și să stea în genunchi, că dacă se ducea, era să se înjosească și putea să mai pățească ceva, așa, la mintea noastră simplă a țăranului. Aș spune că din președinții care au fost până acum pe dna Maia Sandu o văd cea mai capabilă de a face ceva pentru noi, moldovenii.
Vocea Basarabiei: Ați gustat și dvs. din pâinea străinătății?
– Da, am gustat din pâinea străinătății. În tinerețe am lucrat în Rusia și în Ural am fost, dar după ce am venit de acolo am fost nevoit să merg în Italia, deoarece vedeți și în ziua de azi câtă lume pleacă și pleacă și nu mi-aș da seama cum să spun și ce să fac, să dau cuiva ca să ia niște măsuri să oprim tineretul, nu putem…
Vocea Basarabiei: Ce ați făcut cu banii agonisiți în străinătate?
Cu banii agonisiți în străinătate eu am cumpărat un loc la o fostă fermă de porci care a fost construită prin anii ’60 și pe urmă a fost dată drept cote valorice la oameni, era un lider acolo și eu am cumpărat-o de la liderul cela și câțiva ani am crescut capre, am ținut capre.
Vocea Basarabiei: Câte?
– Cele mai multe am avut 110 capre mulgătoare, m-am înzestrat cu aparate de muls, m-am înzestrat cu de toate, dar nu le mai am acum, din cauza condițiilor care sunt acolo, sunt arate pășunile, Doamne ferește, n-aveam unde să le hrănim, n-aveam cu ce să le hrănim și am fost nevoiți să le dăm. Am mai dat de pomană, am mai vândut, am mai tăiat, mă rog, nu poți să le ții și văd că ceea ce am pățit eu au pățit mai mulți oameni cu vitele.
Vocea Basarabiei: Și atunci nu-i puteți convinge pe copiii plecați peste hotare să revină aici, la Filipeni?
– Da, eu îs pățitul, eu îs acel care am pățit și, pur și simplu, cei care ne iubim copiii și le vrem binele, când eu îi chem și le spun: „hai că noi împreună o să facem”, ei mă întreabă așa, pur prietenește: „Mata ai pierdut banii, vrei să îi pierdem și noi? Dă-ne pace să lucrăm, să ne adunăm și pe urmă vom mai vedea, o să decidem”.
Vocea Basarabiei: Și cine decide viitorul Republicii Moldova?
– Cred că noi, poporul. Și dacă oamenii pe care i-am ales o să dea dovadă de gospodărire și inteligență, sperăm că se va schimba ceva, să se schimbe ceva înspre bine măcar pentru copii, dacă nu pentru noi.
Vocea Basarabiei: Dar războiul Rusiei în Ucraina cum influențează realitățile de aici din Republica Moldova?
– Războiul influențează tare rău, pentru că lumea noastră suferă, chiar dacă luptă ucrainenii, dar, după câte înțeleg eu, ei ne apără și pe noi și noi stăm sub umbrela lor, să le ajute Dumnezeu totuși cât mai repede poate să-i învingă pe ruși. E o prostie din partea lui Putin că a făcut așa, noi vedem că el merge pe urmele lui Stalin, dar Dumnezeu știe cu ce se va termina, oricum sperăm că o să fie totul bine și ne rugăm Domnului, ne rugăm.
Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, astăzi suntem aici, la sudul Moldovei, în satul Filipeni din raionul Leova, și discutăm cu localnicii despre prezent și viitor: cum se trăiește, cum ați vrea să se trăiască în Republica Moldova?
– Am vrea ca să se schimbe ceva, ceva ca noi să ne simțim mai bine, să trăim mai bine, să avem de toate, să fim nepedepsiți de cineva de la cuvântul pe care îl dăm și vrem reforme, ceva reforme.
Vocea Basarabiei: Care reforme ar trebui să dea deja rezultate?
– În justiție.
Vocea Basarabiei: De ce justiția atât de greu se reformează?
– Nu știu de ce, cred că ceva este care noi nu pricepem încă, noi nu putem schimba nimic, poporul poate să schimbe totul, dacă ne vom uni.
Vocea Basarabiei: Ce așteptați dvs. de la cei care guvernează?
– Ca să se uite la norod.
Vocea Basarabiei: Ei toți spun că se uită.
– Nu se uită, pensiile sunt mici, prețurile sunt mari, noi nu avem cu ce trăi în ziua de azi, pensia nu ne ajunge, gazu-i scump, lumina-i scumpă, noi suntem pensionari, vrem și la o biserică să ne ducem și iar trebuie copeica, sănătatea costă bani, și prețurile îs mari, oriunde te-ai duce vrei și o bucățică de mai bun și nu ne ajunge.
Vocea Basarabiei: Cine vă insuflă încredere, în cine aveți încredere acum?
– Eu cu Dodon și cu dl Șor. Spun că asta-ia, dar el ține văd că cu norodu’, eu aiști doi oameni îi prefer și cu dânșii am avut de toate, nu era gazul așa de scump, nu era asta. Șor văd că-i pentru norod, poate că a făcut și greșeli în timpul lui, eu nu știu, poate că a avut, dar a ținut și cu norodul.
Vocea Basarabiei: Deci, ideea asta că dacă a luat el și dă și la alții se iartă?
– Se iartă, într-un fel, și Dodon, cu Dodon ne era tare bine, era gazul 4 lei și copeici, lumina ieftină, un leu și copeici și-ți ajungea și de una, și de alta. Cu Dodon tot, și Dodon ține la norod, măcar că cineva îl judecă, dar el tare a fost pentru norod.
Noi nu avem nimic, la ruso-ucrainean îs mai ieftine și prețurile, și tot-tot-tot, și gazul…
Vocea Basarabiei: Dar se crede că și acest război ruso-ucrainean a provocat crize?
– Noi nu avem nimic, la ruso-ucrainean îs mai ieftine și prețurile, și tot-tot-tot, și gazul, și asta… Ei duc războaie, dar la noi îs mai scumpe. Pentru ce asta? Poporul nu are nicio pricepere. Pentru ce? La noi doar nu-i război, la noi îi liniște, dar acolo-i război. Dar de ce nu găsesc limbă comună și cu Rusia poate, ce Rusia? Rusia are ce are cu Ucraina, pentru că și ei au greșeli, și iștilalți, amândouă îs țări care vor pământurile luate înapoi, că au avut pământurile astea, Donbasul și tot era al lor, al Rusiei, când era… E, că baba-i mai de mult… Și Rusia vrea, și-s mulți naziști, și Rusia nu vrea ca la granițele ei să fie NATO, ori Rusia nu se duce undeva în America sau ceva să facă, dar aiștia…
Vocea Basarabiei: Dar Rusia a recunoscut independența Ucrainei?
– Eu socot că Rusia îi pentru noi, noi am trăit cu dânsa tot timpul, cu Rusia, și Rusia pentru noi nu-i dușman.
Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, suntem aici, la Filipeni, Leova, ca să aflăm de la cetățeni care le este păsul. Ce vor ei de la autorități să întreprindă ca să nu fie viața grea, nedreptate, sărăcie?
– Mai pe scurt n-o să mai fie bine cum a fost.
Vocea Basarabiei: Dar ce e rău, iată, spuneți ce-i rău?
– Dar ce e rău?… Nu-i de lucru pentru tineret.
Vocea Basarabiei: Și pleacă?
Eu am copii în Europa, îs la lucru și ei vor să vină înapoi în țară, dar nu au de lucru.
Vocea Basarabiei: De mult timp îs plecați?
– Îs plecați de vreo 6 ani și mai mult.
Vocea Basarabiei: Și ar dori să revină acasă?
– Și-ar dori, chiar vor să revină acasă, dar n-au la ce să vină. E greu. Și pentru pensionari îi greu, pensia-i mică și lemnele îs scumpe. Ca să te încălzești iarna îți trebuie bani mulți ca să cumperi vreo câțiva metri…
Vocea Basarabiei: Și pensia cât îi la dvs.?
– Puțin, 2.300 de lei. 33 de ani am avut lucrați și am ieșit cu 910 lei la pensie.
Vocea Basarabiei: Și care-i drumul corect pe care astăzi trebuie să se îndrepte Republica Moldova?
– Nici nu știu. Unii vor cu Rusia, pentru că știu că a fost bine și înainte cu Rusia, dar și cu Europa tot, acum se aud multe schimbări care nu ne plac și nu știu și cu Europa, că dacă să nu fi fost cu America, și ei să fi ascultat pe americani, dar așa, America dă comandă și ei ascultă, și la bine nu ne așteptăm. Nu știu cum o să fie, dar nu-i bine, iaca cum.
Vocea Basarabiei: Și ce vă doriți cel mai mult acum?
Să fie pace și să poată să vină tineretul în țară înapoi, să aibă de lucru și să fie acasă, că mulți îs duși, săracii, și muncesc acolo la greu, dar acasă nu pot să vină. Ei vin numai cu văzutul, dar așa, ca să trăiască aici n-au la ce veni.
Vocea Basarabiei: Dar Moldova are nevoie și ea de tineri…
– Are nevoie, dar Moldova o să rămână bătrână, că se duc și se duc.
Vocea Basarabiei: Ca cetățean al Republicii Moldova, cu ce vă mândriți?
– Că trăim într-o țară frumoasă. Când spunem cuvântul „Moldova”, asta-i ceva sfânt pentru noi. Eu am fost în Germania, am stat cu nepoțele la feciorul meu, dar nu pot, mie mi se părea că nu mai vin acasă, la ograda mea.
Vocea Basarabiei: Acasă și pereții îs…
– Da, este o vorbă că și pereții te lecuiesc când ești bolnav. Nu-i pentru toți Europa, îi bine, leafa-i mare acolo, îți permiți de toate, îi bine.
Vocea Basarabiei: Câți ani ar trebui să mai treacă să fie acele condiții?
– Ei, la noi trebuie mult, e departe, poate să fie și peste 50 de ani, când n-o să mai fim nici noi și nici copiii noștri. Nu știu, îi tare greu. Nu, Moldova noastră îi tare departe, n-are cum să ajungă așa de repede, nu… Dar să fie și conducerea noastră, să se gândească la toți cetățenii din Moldova, la tineret, de-amu de bătrâni nu mai zic, că bătrânii îi socot că-s bătrâni și…, dar tineretul vor să vină acasă, să se gândească la dânșii, să aibă locuri de muncă, să trăiască aici, în Moldova.
Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, suntem în vizită aici, la Filipeni, localitate din raionul Leova, și vă întrebăm pe dvs., sătenii: cum se trăiește în sat, la țară?
– Depinde, care muncește – acela trăiește, dar care, mă rog, cum să zic?, îs lenoși și nu vor, aceia mai umblă, ba că nu, că Maia Sandu… Nu Maia Sandu e vinovată. Dacă vreți să mă credeți, mie îmi place de dânsa și mă rog să fie ea sănătoasă, să țină mai înainte. Că alții: „Dar ce, dar ce, că prețurile…” Dar ce, Maia Sandu pune prețurile? Nu Maia Sandu pune prețurile. Dar cu Dodon era mai bine ori cu Plahotniuc? Ei, eu mă mai uit la televizor, pur și simplu acum nu prea văd, dar ne rugăm să fie ea sănătoasă, Dumnezeu să-i dea sănătate și noi să avem răbdare și să o susținem.
Vocea Basarabiei: Ce pensie aveți?
– Ei… Mai pe scurt, toată viața mea contabilă am fost, buhgalter-economist (contabil-economist), cum se zicea înainte, dar acum, mai ales când nu se dădea salariul la profesori (eu am lucrat și la primărie), păi, dădeau impozit, așa, eu vindeam o gâscă și-i opream de la învățătorul cela din leafă și aceluia îi plăteam impozitul. Eu știu ce chin am avut, Doamne, mamă dragă, și, mai pe scurt, pensie am 2.800.
Vocea Basarabiei: Puțin, tare puțin…
– Puțin, dar nu-i vinovată nici Maia Sandu, nici nimeni, nu-nu.
Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, suntem în vizită aici, la sudul Republicii Moldova, la Filipeni, localitate din raionul Leova, și vă întrebăm: cum se trăiește astăzi în țară? Suntem și în ajunul unei aniversări a 32-a de la proclamarea independenței, cum se dezvoltă țara?
Cam greu, greutățile vin, ori că noi suntem bătrâni, am îmbătrânit, înainte când eram mai tineri, era și timpul mai bun și mai ușor. Dar acum, ce bine este dacă copiii s-au dus, au lepădat părinții, suntem unde?…
Vocea Basarabiei: Și ai dvs. sunt plecați?
– Doi am și amândoi îs plecați, și am rămas singurică, unul e în Germania, unul e în Franța. Soțul mi-a murit cu 34 de ani în urmă.
Vocea Basarabiei: Și sunteți singurică?
– Singurică de atâția ani, nu mi-a trebuit altă pereche, am vrut să fiu pe lângă copii, dar copiii m-au lepădat și e foarte greu. Poate va fi mai bine.
Vocea Basarabiei: Ce vreți să se schimbe ca să fie bine?
– Cu 2.000 de lei, 2.300 pe care-i am eu, bătrână de 74 de ani, eu din acelea ar, din acelea seamăn, din acelea îmi cumpăr un zahăr. E scump tot, dar noi de-acum ne bucurăm că să fim sănătoși și pace pe pământ pentru copii, și ploaie să-i dăruiască pământului nostru cel însetat.
Vocea Basarabiei: Acum ruga cea mai mare îi ca să fie ploaie, sănătate și pace, dar vă este clar de ce este acest război aici, la hotarul Moldovei?
– Nu prea mă uit la televizor… Dar știți de ce? Eu când văd, băieții nu-s acasă și eu mai mult plâng și nici nu vreau, numai cât aud.
Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, astăzi am ajuns aici, la Filipeni, localitate din raionul Leova, și discutăm despre viitorul Republicii Moldova. Suntem în ajunul a 32 de ani de la proclamarea independenței, cum au fost acești ani? Se schimbă lucrurile în bine?
– Se schimbă lucrurile în bine, se schimbă cu un tempo nu așa cum am sperat că o să fie și cum am crezut, pentru că au fost și niște piedici. Și uneori chiar stau și eu și mă uit, păi, guvernarea exact ca și mine a nimerit în perioada cea mai dificilă din istoria cred că a Republicii Moldova, perioada de pandemie, perioada războiului. Însă, cu toate acestea, vedem că se găsesc resurse financiare, se găsesc diferite proiecte pentru a dezvolta societatea și asta ne dă speranță că dacă s-ar finaliza toate aceste probleme de ordin geopolitic, eu nu-mi închipui ce o să fie cu Republica Moldova, cred că o să fie un șantier enorm și cred că o să avem șanse, însă totul depinde de implicarea fiecăruia, inclusiv chiar același primar și chiar același director de școală sau de la alte instituții, dacă el o să se implice și dorește să facă ceva, atunci are toate șansele, dar dacă el stă și așteaptă, lasă că o să-mi dea sau mie nu mi-au dat și nici nu o să-mi dea e și normal că nu o să-i dea și nu o să-i facă nimeni nimic.
Vocea Basarabiei: Colacul de salvare al administrației publice locale sunt aceste proiecte finanțate din afara bugetului, pentru că bugetul acoperă doar salariile și poate un pic, un pic din necesitățile unei primării. Proiectele se câștigă ușor și unde credeți dvs. că ar trebui de direcționat mai multă asistență financiară ca nivelul de trai aici la țară să fie cel pe care și-l doresc inclusiv poate acele persoane care sunt cu mâna pe valiză?
– Da, depindem foarte mult de resursele financiare externe și aceste proiecte ne dăm seama că nici nu sunt doar din bugetul național, sunt din partea Uniunii Europene, partenerilor de dezvoltare, și este foarte important când vin niște bani în plus și poți face pe lângă, să spunem așa, 100 de metri de iluminare stradală să faci 2 kilometri, este un rezultat. Și acest rezultat poate fi multiplicat la diferite proiecte. Este greu să câștigi un proiect, este multă muncă și nu o să mă lase să mint colegii primari sau alte echipe care scriu proiecte și știu cât este de dificil să stai până noaptea, nu-ți vin ideile cum să motivezi proiectul cela, ca atunci când este evaluat, să înceapă a plânge evaluatorul și să zică: „da, aici trebuie să dau bani și trebuie să-i susținem”. Și încă mai este perioada aceea când stai și aștepți rezultatul și retrăiești, ori o să trec, ori nu o să trec, și într-un final când primești rezultatul, iarăși se începe munca și-i o muncă și mai grea – implementarea. La implementare iarăși sunt diferite bariere, sunt diferite chestii pe care inițial nu le-ai prevăzut, după asta trebuie să vezi cum să le ocolești ca să ai rezultatul dorit. Așa, apeductul a fost construit în 2020-2021, tot satul este aprovizionat cu apă, gazoduct în jur de 60 la sută este aprovizionată cu gaze naturale localitatea, sistemul de iluminat public, în mare parte, în jur de 98% este construit…
Proiecte sunt puține, practic nu sunt proiecte pentru dezvoltarea infrastructurii drumurilor și ele sunt și cele mai costisitoare.
Vocea Basarabiei: Calitatea infrastructurii drumurilor e cea mai mare problemă probabil?
– Da, exact, asta a rămas, calitatea drumurilor, și să încercăm să găsim soluții, încercăm cumva să mai punem o piatră pe unde mai este glod, servicii de greder chemăm, însă ne ciocnim cu altă o problemă. Anul trecut, de exemplu, am chemat, au fost cu grederul, au început să se sfădească lumea că „nu trece pe aici, că îmi faci borți, că aici nu e așa”… Bine, am văzut că se ceartă, zic nu-l mai chem, anul acesta nu l-am chemat. – „Dar de ce nu ați chemat grederul, că noi de ce plătim, unde sunt banii noștri”? Oameni buni, banii sunt la locul lor, unde sunt destinați acolo se folosesc, chiar dacă nu se cheltuie rămân rezervă pe anul viitor și vom putea să investim mult mai mult. Asta că proiecte sunt puține, practic nu sunt proiecte pentru dezvoltarea infrastructurii drumurilor și ele sunt și cele mai costisitoare. Avem exemple de succes în alte localități, bunăoară, Cărpineni, Sireți, unde cetățenii se implică activ la construcția drumurilor și contribuie cu sume de bani destul de bune, cam 50 la 50, uneori chiar localnicii pun mai mult decât pune primăria bani, doar pentru a face o porțiune de drum. La noi lumea e mai reticentă, „că primăria trebuie să ne dea, că noi de ce trebuie să dăm, că eu plătesc taxa pentru mașină”… Bine, tu pentru 100 de lei sau 1.000 de lei, vino și-ți dau două căldări de piatră și o punem acolo, dar la prima ploaie se duce. Deci trebuie să găsim un mecanism cumva să ne dezvoltăm, dacă nu avem în altă parte, cu forțele proprii. Și asta încercăm – să-i unim, să coagulăm populația, să înțeleagă că scopul comun este binele societății, nu binele primarului sau al vecinului, sau al altcuiva, este binele lor, al tuturor.
Vocea Basarabiei: Lumea e săracă sau e zgârcită, sau e nepăsătoare atunci când e vorba și de contribuția cetățeanului pentru ca să fie îmbunătățită această calitate a drumurilor?
– La taxi 100 de lei pentru 5-10 minute o călătorie nu este o problemă, și urmăresc chiar cum circulă taxiurile în localitate, minim 30 de comenzi sunt în sat, 30 de comenzi asta înseamnă că undeva vreo 3.000 de lei pe zi din sat pleacă, anual e un milion și ceva de lei care-i iei din localitatea noastră și se duc în altă parte și noi n-avem nimic de câștigat din asta. În schimb, când vine vorba să achite aceeași taxă de salubrizare, care este un beneficiu, îți ia gunoiul din poartă, se mai amenajează gunoiștea, se mai fac anumite lucrări, atunci este o problemă, „că de ce trebuie să dau 9 lei, că nu trebuie să dau”. Lumea trebuie să înțeleagă că ceea ce e public este mai important decât ceea ce e personal, și atunci când o să înțeleagă o să fie bine.
Vocea Basarabiei: Dle primar, sunteți reprezentantul generației tinere, în general, aveți o imagine clară ce-și doresc tinerii, ce pot și ce vor ei?
– Tinerii, în mare parte, își doresc salarii mari, un loc de muncă bine plătit și asigurat.
Vocea Basarabiei: Cât de bine?
– Eu vă spun și din perspectiva mea, mulți poate o să spună că prea mult vreau, un 20 de mii de lei pe lună ar fi OK pentru un tânăr, dar orice persoană din țară să aibă un salariu, hai să spunem mediu, nu minim, dar mediu să fie măcar un 20 de mii de lei, ca să poată exista, să nu fie nevoit să plece peste hotare. Până la urmă, cam banii aceștia, 1.000 de euro pe lună, el îi pune deoparte peste hotare. Și dacă el i-ar câștiga aici, este acasă, nu achită chirie, nu achită unele produse alimentare, că le are pe lângă casă, omul ar fi motivat să stea și să se implice aici. Și, totodată, mai este și bariera funcționarilor un pic înaintați în vârstă, care vin și cu mentalitatea, „da, îs prea tineri, nu au ce face, lasă-i să facă experiență”. Și normal că, dacă o să ne gândim așa, o să rămânem fără tineri și o să plângem la bătrânețe că nu are cine să ne dea o mână de ajutor.
Vocea Basarabiei: Și perspectiva aceasta europeană o vedeți realizată în câți ani? Autoritățile încearcă să spună că în 2030 ar putea Republica Moldova să ajungă țară membră a UE. Dvs. ce ziceți, ați spus că ați fost în străinătate, cunoașteți foarte bine nivelul de trai de acolo, e capabilă Republica Moldova să facă pașii aceștia?
– Până în 2030 să ridicăm standardele din Republica Moldova la cele europene este un pic cam greu de crezut, însă ca să putem deveni stat membru, cred că da, dar aici, iarăși, depinde de fiecare din noi cum aducem acele standarde la nivelul european, cum ne implicăm noi și cum raportăm acele abuzuri sau ceea ce se întâmplă. Chiar și mai devreme discutam cu cineva, vindea niște legume și-l întreb: „Nu ai probleme, nu te oprește poliția”? – „Dar chiar și dacă mă oprește, îi dau 100 de lei, că trebuie să bea și el o cafea”. Cum trebuie să bea o cafea? El are salariu. Trebuie de văzut ca acest lucru să nu se mai întâmple și, atunci când nu se va mai întâmpla, atunci o să simțim și noi că lucrează și justiția, lucrează și poliția, și toate acestea. Și iarăși avem acelea câte un caz rău în atâtea cazuri bune și acel rău, de regulă, noi încercăm să-l facem cel mai spectaculos și cel mai tragic caz, însă cele bune rămân în umbră.
Este adevărat că moldovenii au fost învățați că capul plecat sabia nu-l taie, dar, totodată, nici soarele nu-l vede.
Vocea Basarabiei: Ca și lingurița de dohot în butoiul cu miere?
– Exact, cam așa este.
Vocea Basarabiei: Din partea Federației Ruse sunt contribuții aici pentru dezvoltarea locală?
– Deseori le spun la oamenii care încearcă să joace cu vectorul politic al Republicii Moldova, ba spre Est, ba spre Vest, ba nu știu cum, și le spun clar că dacă voi îmi arătați un metru de drum, 10 centimetri de pavaj sau o grădiniță, o școală modernizată din banii veniți din Federația Rusă, atunci credeți-mă că eu sunt total de acord cu voi și o să susțin, dar atât timp cât noi nu avem așa ceva și doar că am dus un butoi de vin acolo și l-am vândut și două lăzi de mere, pentru asta să ne închinăm și să plecăm capul jos? Este adevărat că moldovenii au fost învățați că capul plecat sabia nu-l taie, dar, totodată, nici soarele nu-l vede.
* * *
Opinii culese la sudul Moldovei, în Filipeni, localitate din raionul Leova. Antreprenorul Tudor Coșleț, fost primar în comuna Ulmu, Ialoveni, ctitorul principal al mănăstirii din această localitate, situată la 35 km distanță de capitală, este interlocutorul meu cu care discutăm despre drumul pe care a mers și continuă să-l parcurgă Republica Moldova ca stat independent.
Interviul integral cu antreprenorul Tudor Coșleț îl găsiți pe pagina noastră web.
