Bună dimineața, dragi prieteni ai Vocii Basarabiei! Sunt Iulian Ciocan, vă invit din nou la „Radiografia Săptămânii”, o emisiune în care iau în dezbatere teme de actualitate cu oameni pe care-i chem din zona artei și culturii. Dacă nu te interesează politica, s-ar putea să vină politica peste tine și să-ți creeze mari probleme. Invitata mea din această dimineață este dna Varvara Buzilă, cercetător științific la Muzeul de Etnografie și Istorie. Dna Buzilă, bine ați venit la Vocea Basarabiei!
Varvara Buzilă: Bună dimineața! Bine v-am găsit! Mă bucur să mă aflu aici împreună cu dvs. la o provocare, așa, ca să zic eu, foarte cotidiană.
Vocea Basarabiei: Da, mă bucur că ați acceptat, să știți că nu toți oamenii, nu toți artiștii acceptă să discute despre social-politic.
Varvara Buzilă: Poate că nu acceptă așa, în fața camerei, dar între ei sigur că discută.
Vocea Basarabiei: Așa este. Haideți să încep iată cu ce, vreau să vă pun o întrebare aparent naivă – ce este un muzeu de etnografie și istorie? De ce e important să îl avem?
Varvara Buzilă: Spre exemplu, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală la care lucrez, slavă Domnului, de foarte mulți ani, este un centru, o instituție care tezaurizează toate mărturiile devenirii societății noastre, toate bogățiile culturii și ale naturii. Avem muzee de etnografie și istorie în aproape toate centrele raionale. În felul acesta, s-a creat o rețea a muzeelor care lucrează în două direcții, acumulând mărturii, dovezi ale trecutului prin obiecte, documente, fotografii etc., pe care le propune publicului spre înțelegere, spre apreciere – și de ce nu? – spre a se sincroniza la evenimentele respective, la valorile respective și pentru a crea niște punți către viitor. Chiar dacă, să zicem, muzeul nostru sună cumva foarte științific, în realitate, telespectatorii noștri, care au fost de mai multe ori în incinta muzeului, au participat la diferite evenimente. Dacă a fost Paștele, s-a sărbătorit a treia zi de Paște la muzeu, dacă e Crăciunul, facem sărbători de colinde timp de vreo 12 zile ș.a.m.d. Astfel, marile sărbători le sincronizăm ca să fim cumva utili publicului și, în același timp, să-i oferim o deschidere către moștenirea culturală, o interpretare a acestei moșteniri, fiindcă fără a înțelege aceste valori ale trecutului, nu poți să ai un confort, nu poți să ai un loc al tău în această lume foarte zbuciumată, foarte provocatoare. Și tocmai pentru a-i face pe oamenii noștri să își găsească acest echilibru social, să își găsească niște axe valorice, să aibă foarte multă persistență pentru a fi creativi, pentru a fi buni la locul lor de muncă, pentru a fi buni la locul lor social, uite că muzeul mereu își schimbă metodele, mijloacele pentru a comunica cu vizitatorii noștri.
Vocea Basarabiei: Eu sunt de acord cu dvs., că nu poți să mergi înainte dacă nu-ți cunoști trecutul, pentru că atunci poți să ajungi într-o zonă extrem de periculoasă. Din acest punct de vedere, sigur că aceste muzee de etnografie sunt foarte importante, dar vreau să vă întreb iată ce încă: cum, cine sunt oamenii care vin la muzeu azi, cine vine? Deci, poate un tânăr de acesta, un instagrammer de azi, cu gadgeturi, înarmat cu tot soiul de achiziții ale tehnicii, e interesat de aceste vestigii, de relicvele trecutului?
Varvara Buzilă: Anual, muzeul este vizitat între 60.000 și 120.000 de oameni, adică de la an la an se schimbă acest număr al vizitatorilor, cei mai mulți vizitatori…
Vocea Basarabiei: Asta e mult sau puțin, că nu pot să îmi dau seama?
Varvara Buzilă: E destul de mult, e mai mult decât poate avea fiecare muzeu de la noi, orișice alt muzeu, inclusiv naționale de la noi. Adică e o cifră care dă bine la diferite statistici, dar țin să remarc următorul lucru, principalul nostru vizitator este omul tânăr.
Vocea Basarabiei: Da, chiar așa?
Varvara Buzilă: Deci, tinerii, adolescenții, copiii, inclusiv elevii.
Vocea Basarabiei: M-ați surprins acum, sincer.
Varvara Buzilă: Și oamenii de peste hotare, vizitatorii de peste hotare. Este foarte important, avem și o hartă a vizitatorilor noștri, uneori o scoatem ca să fie văzută mai bine, putem să generalizăm, am avut vizitatori de pretutindeni din lume, e una. Acum să știți că vin să viziteze muzeul pentru diferite interese și cei mai solitari – sau cum să zic eu? -, și cei mai încadrați în interese strict profesionale. IT-iștii vin ca să studieze vechile simboluri, vechile ornamente, motive, avem și discuții, și-ar dori să aibă la îndemână niște dicționare, niște enciclopedii de-ale locului, pe care să le folosească în activitatea lor, pentru că ce înseamnă știința informaticii? Înseamnă, întâi de toate, codificarea prin semne, citirea semnelor, iar computerele noastre pe asta…
Vocea Basarabiei: Un soi de semiotică, așa, da.
Varvara Buzilă: Inclusiv. Fără această viață a semnelor, care și înseamnă semiotică, progresul social sigur că se face mult mai greu și vorba generalului Cotton, atunci când a cucerit America: „Cine va înțelege semnele, va trăi, cine nu va înțelege semnele, va muri”.
Vocea Basarabiei: Da, foarte frumos spus! Doar o precizare să mai fac, putem spune că străinii sunt mai interesați de aceste muzee decât moldovenii?
Varvara Buzilă: Sunt la fel de mult interesați, pentru că timp de două ore maximum el poate să-și facă o idee generală despre ce înseamnă Moldova. Și atunci când vine într-o delegație de serviciu, el nu mai are timp foarte mult ca să umble peste tot, prin satele și orașele noastre, ci vine la muzeu și, uite, cunoaște destul de condensat, destul de operativ ceea ce înseamnă Moldova, prezentată de către noi, pentru că există multe fațete ale Republicii Moldova, pe care instituțiile muzeale cumva încearcă să le configureze prin patrimoniul pe care îl dețin.
Vocea Basarabiei: Mergem acum spre zona social-politică, aia în care mulți dintre invitații mei cumva nu se simt chiar confortabil. De la 1 ianuarie 2024, salariul minim pe economie urmează să fie de 5.000 de lei pe lună, este o creștere de 25 la sută față de actualul salariu, care e de 4.000 de lei. Despre ce este vorba? Un proiect a fost propus pentru consultări publice de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Deci, am avut 4.000, se vrea ca acest salariu minim pe economie să fie 5.000 de lei. E o bucurie, nu?
Varvara Buzilă: E o bucurie socială, vorba dvs., ca să intrăm în subiect. Mărirea salariului se face și trebuie să se facă în raport cu această creștere a prețurilor. Și dacă te uiți unde și ce între timp s-a scumpit, s-ar putea ca această bucurie a noastră să fie una de început doar, dar este foarte important să mai gândim și asupra altui aspect, cel numit salariu. Foarte multă lume de la noi nu are salarii, pentru că nu activează într-un sistem, sunt simpli oameni de la sat…
Vocea Basarabiei: Zilieri din aceștia…
Varvara Buzilă: Deci, salariul pentru statistică este un reper bun. Am o sugestie pentru cei care acum ne ascultă și poate că trebuie să includem în discuție și un alt criteriu, pe nimeni de la noi sau pe prea puțini de la noi îi satisface salariul. Dragii mei, din mulții cunoscuți pe care îi am eu nimeni nu se oprește doar la salariu, lumea dincolo de salariu mai muncește în alte câteva locuri, mai are și alte activități. Exact același lucru se întâmplă și cu prietenii noștri de peste hotare, indiferent că sunt din Franța, din Italia, de undeva din Suedia și sunt cadre didactice sau oameni din domeniul bugetar, statul nu le acoperă…
Vocea Basarabiei: …toate necesitățile.
Varvara Buzilă: …din buget toate lunile de activitate. E o chestiune, e o problemă, cea mai mare problemă, să zicem, a instituțiilor noastre, inclusiv a muzeelor, este aceea că de o vreme nu se acoperă cercetarea, că în sistemul Academiei de Științe treptat-treptat au fost reduse și instituțiile comasate, și foarte multă lume a fost disponibilizată sau a fost rugată să plece la pensie. Se produc niște procese de un foarte mare dinamism, înțeleg că toate aceste procese sau toate aceste operări se fac în funcție de ce se întâmplă în viața socială, că ea este una foarte dinamică și noi e timpul să ieșim din comoditatea de altădată, din ritmurile noastre foarte comode și îndelungate, să trecem la cu totul alt ritm de viață, unul fie și sacadat, pentru că așa e mediul în care trăim. Deci și noi trebuie să fim adaptați acestui mediu, să avem interes pentru această viață și să nu așteptăm cineva să ne dea pomană, dimpotrivă să știm să fim pe cont propriu, adică să muncim, indiferent în ce spațiu sau în ce loc al Republicii Moldova ne aflăm – că suntem în sat, că suntem în oraș, că suntem oriunde, întotdeauna se poate găsi ceva de lucru, lăsăm comoditatea, intrăm în acțiune și avem ca reper ceea ce se numește salariu mediu pentru unii, pentru că și eu mulți ani am urmărit aceste știri despre faptul că a crescut coșul mediu de consum cu atâta și cu atâta și că salariile așa… Eu nu mă puteam raporta la aceste statistici, de aceea am și intervenit cu aceste spuse ale mele.
Vocea Basarabiei: Dar, spuneți-mi, oamenii din muzee, iată în muzeul dvs. cam ce salarii au, mulțumitoare sunt sau, cum ați spus, ei se mai descurcă făcând altceva?
Varvara Buzilă: Să facem o strictă comparație, în Republica Moldova cele mai mici salarii au oamenii din sistemul culturii, în sistemul culturii muzeografii sunt cel mai puțin plătiți. E clar?
Vocea Basarabiei: Serios? Sunteți cumva un soi de bottom, așa.
Varvara Buzilă: Da, activitatea noastră în muzeu este una foarte generală, tinde către universalitate. Eu dimineața pot să fiu, bunăoară, la o întâlnire cu dl ambasador. Spre exemplu, azi-dimineață acolo este ambasadorul Statelor Unite ale Americii, pot să vin din întâmplare la întâlnire cu o mare somitate și să rezolvăm anumite probleme sau să discutăm anumite probleme, după o jumătate de oră o să mă vedeți cu niște covoare în brațe, cu niște manechini sau peste o altă jumătate de oră – în discuție cu niște colegi din mass-media, iar mai încolo – în niște depozite de obiecte foarte vechi pe care trebuie să le studiez cu lupa sau să le măsor cu ce am la îndemână, și mai încolo să lucrez în fototecă sau videotecă, studiind…
Vocea Basarabiei: Și e un program extrem de încărcat?
Varvara Buzilă: Nu știu dacă, este unul foarte variat, noi nu avem ore de prânz, cum are toată lumea, fiecare, dacă și-a luat ceva de acasă, mănâncă când și cum, deși formal există o oră.
Vocea Basarabiei: Deci, vă luați termosul și sandvișul de acasă?
Varvara Buzilă: Ceva da, nu neapărat sandviș, noi mâncăm mai așa, mai autohton, să vă spun că suntem din sistemul muzeului, suntem cumva mai tradiționaliști, cercetăm bucătăria tradițională, o actualizăm ori de câte ori avem posibilitate. Iată acum, spre exemplu, eu am venit la emisiune, iar acasă am lăsat un grup mare de prieteni de-ai noștri veniți din Vrancea. Eu le-am făcut mâncăruri de-ale noastre, pentru că cineva trebuie să aibă grijă de ele, fiindcă avem interes pentru producătorul…
Vocea Basarabiei: Deci, sunteți și o bună gospodină…
Varvara Buzilă: Nu știu dacă sunt. Ziceam că avem interes pentru producția locală, pentru producătorul local, fiindcă trebuie să-l susținem, este important și din punctul de vedere al sănătății noastre, dar și din punct de vedere economic.
Vocea Basarabiei: Dar faptul că salariile din domeniul culturii sunt cele mai mici, așa cum ați remarcat și dvs., înseamnă că prioritățile statului Republica Moldova sunt altele?
Varvara Buzilă: E paradoxal, putem să discutăm, cineva va crede că din poluri, de pe poziții contrarii, dar cei care fac bugetul gândesc că pentru cultură e bine să se ofere mai puțin buget, pentru sănătate mai puțin, pentru educație mai puțin, exact sunt domeniile care în timp asigură prosperitatea oricărei societăți. Investind în cultură, trebuie să înțelegem că investim în economie și atunci o să avem cu totul alt sistem social bine armonizat, unde liderii noștri economici sunt și buni înțelegători, buni prețuitori ai culturii, în cazul acesta, lucrurile merg bine, se armonizează cumva. Noi, de când țin eu minte și, slavă Domnului, am ceva experiență, trăim și activăm în niște condiții extremale, mereu salvăm ceva, mereu ceva facem, de aceea că trebuie să intervenim, ca să nu-i pierdem. Toată viața am intervenit în spațiul public așa, prin intervenții, trebuie să salvgardăm, trebuie să salvăm, trebuie să… Și eu, spre exemplu, mi-aș fi dorit să am și un alt ritm de viață când stau ca și alți colegi de-ai mei din alte structuri, să stau și să-mi fac datoria mea pe îndelete. Nu, am făcut-o cu viteză, am făcut-o cu foarte mult așa…
Vocea Basarabiei: Deci sunteți așa, ca într-un iureș?
Varvara Buzilă: Probabil de aceea că oamenii de cultură ca să se formeze au nevoie de foarte mult timp, au nevoie de foarte multă investiție personală a timpului, a energiei și de foarte multă pregătire. Astăzi, toate lucrurile sau toate domeniile vieții sociale și-au sporit standardele și le-au ridicat la o cotă mult mai înaltă, ca să poți fi eficient, nu știu dacă e cuvântul cel mai potrivit, dar hai să-l folosim luându-l tot din domeniul economic și să-l aplicăm aici, ca să fie eficient în domeniul culturii trebuie să ai o pregătire foarte bună, pe care o poți obține doar cu multă insistență, stăruind asupra cărții, stăruind asupra abilităților tale din domeniu și uneori tinerii nu reușesc, nu au timpul suficient la îndemână pentru a se împlini.
Vocea Basarabiei: Sau sunt ei prea grăbiți să sară etapele, să ardă etapele?
Varvara Buzilă: Ca reprezentativi ai culturii, posibil că sunt și celelalte tendințe, dar eu am spus ceea ce este firesc, specific.
Vocea Basarabiei: Da, ceea ce spuneți este foarte interesant. Eu vreau doar să vă mai întreb un lucru – dvs. de câți ani lucrați în muzeu?
Varvara Buzilă: La 3 decembrie am împlinit 40 de ani.
Vocea Basarabiei: Felicitări! Ce coincidență, și v-am chemat așa după ce ați lucrat 40 de ani. Ce v-a făcut să stați atâta timp în muzeu? Unii fug din zona asta a culturii? Deci, e o pasiune a vieții?
Varvara Buzilă: Eu nu am fost numai în muzeu, la viața mea am predat la 5 universități concomitent, am lucrat la muzeu, mi-am făcut datoria de om al muzeului, ocupând diferite funcții, inclusiv mi-am condus cercetarea. 19 ani am fost redactorul științific al revistei noastre de profil, adică am făcut foarte multe activități în incinta muzeului, dar în același timp am fost conectată la tot ceea ce înseamnă educație și am predat preferențial la cursurile de master, pentru că a fost așa o politică a instituțiilor noastre, a universităților noastre și eu am acceptat-o. În același timp, am activat și în multe alte domenii. Dragii mei, aș fi vrut să vă spulber un pic ideea despre muzeu și să vă spun că muzeul nu este doar ceea ce vedeți, ca să vedeți în muzeu ceea ce vă place sau să zicem că nu întotdeauna vi se pare atât de înțeles, noi foarte multe luni suntem pe teren, prin sate, cercetăm satele, discutăm cu foarte mulți oameni, în special cu oameni în etate, oameni purtători de patrimoniu, oameni care cunosc viața, oameni care au spirit de observație ș.a.m.d. Acolo una că documentăm, facem un fel de documentare a tuturor aspectelor vieții pentru a le lăsa în arhivele noastre să fie ca un început pentru tinerii cercetători care vor veni după noi și nu vor mai avea acces la cercetarea acestor aspecte. Rezultatul muncii îl puteți vedea în muzeu și de acolo, de pe teren, bineînțeles că aducem obiecte în bună intenție de a completa patrimoniul muzeal, pentru că acest patrimoniu nu aparține oamenilor din muzeu, nu aparține instituției.
Vocea Basarabiei: De fapt, este al nostru, al tuturor, nu?
Varvara Buzilă: Exact! Este un tezaur național și, dacă ați observat, în cazuri de mare calamitate toate statele întâi de toate își protejează…
Vocea Basarabiei: …evacuează cumva aceste lucruri.
Varvara Buzilă: …patrimoniul muzeal, pentru că acest patrimoniu, fiind corect înțeles, fiind corect administrat, gestionat, el satisface niște priorități pe care cetățenii le înțeleg mai mult sau mai puțin, cele ale identității. Muzeul te ajută să înțelegi de-al cui ești, ce rezonează în tine ca idei, ai tu destule conexiuni la cei dinaintea ta, ai tu destule conexiuni la tot ceea ce, să zicem, bulversează această societate sau la tot ceea ce societatea aceasta încearcă cu grijă să protejeze. Muzeul, dacă îl faci să meargă bine și de mult el nu mai este un cimitir al obiectelor, este un spațiu în care se comunică, se comunică cu generațiile care au trecut, se comunică cu cei care astăzi sunt, să zicem, liderii de opinie pentru anumite sfere, pentru anumite domenii, pentru că au loc diferite evenimente, că se numesc seminare, simpozioane, întruniri și toate celelalte, unde oamenii de diferite vârste, de diferite pregătiri, să zicem, se întâlnesc, comunică, fac schimb de idei. Și scopul dintotdeauna sau scopul major al acestor reuniuni este să îi facem pe oameni să găsească sau să se regăsească ca și potențial și să poată activa în societate, în locul lor de toate zilele mult mai demni, mult mai îndrăzneți, mult mai curajoși în a gândi idei, în a le aplica în activitatea lor și treptat-treptat această societate să poată să progreseze sau să se schimbe întâi de toate, pentru că progresul e, cum se zice, cavaleria ușoară, dar are în spate multe și multe alte componente.
Vocea Basarabiei: Da, dna Buzilă, mergem la un alt subiect – războiul Rusiei din Ucraina, de fapt, invazia rusă asupra Ucraineni din februarie 2022, alături de noi această luptă. Cum vedeți acest război, vă neliniștește? Iată o declarație recentă am desprins a dlui ministru de externe rus, Lavrov: „Republica Moldova este următoarea victimă în războiul hibrid al Occidentului împotriva Rusiei”. Deci, el nu vorbește despre o invazie rusească în Ucraina, el vorbește despre un război hibrid al Occidentului împotriva Rusiei. Și pe mine, de exemplu, mă neliniștește foarte mult această declarație, eu stau și mă gândesc dacă nu cumva ar putea să vină peste noi niște „Kalibr”-uri…
Varvara Buzilă: Nu e prima dată când se afirmă acest lucru din partea liderilor politici ai Federației Ruse. Ei vor continua, pentru că sunt nomazi – unu, istoricește, sunt nomazi. Doi – nomazii nu sunt legați de un pământ cum suntem noi, noi suntem agricultori de mii de ani.
Vocea Basarabiei: Interesant! Deci, rușii ar fi nomazi, niște tătaro-mongoli sau cum?
Varvara Buzilă: Noi acum luăm în linii mari, ca să ajungem la problema esențială. Noi suntem legați de pământ, noi suntem oamenii care ținem la acest pământ, de aceea țara noastră se numește țară, de la Terra, latină. Da, suntem țărani, cei care au apărat și au configurat întotdeauna fizionomia acestui stat. Noi altfel privim la lume, ei nu produc, un nomad se duce și ia de la celălalt, când celălalt a agonisit ceva și și-a făcut. După mine, să aduc un argument de ce Rusia de data aceasta a atacat Ucraina, în scurtă vreme s-ar putea să mai atace și pe alții, pentru că ei altfel nu pot, au nevoie…
Vocea Basarabiei: Noi suntem în vizorul Rusiei?
Varvara Buzilă: Sigur că da, rămâne! Părerea mea este că rămâne și ceea ce spun eu sigur că întâi de toate este o părere subiectivă, dar eu mi-o asum, am trăit realmente toată oroarea asta a războiului pe plan imaginar de atunci de când a început, ca și alți oameni, timp de două săptămâni, în primele două săptămâni nu am reușit să fac nimic, nu s-a întâmplat în viața mea să stau două săptămâni atât de tulburată și să nu mă pot apuca să duc ceva la bun sfârșit, ulterior am avut și bagajele la ușă cu documente, ceva foarte ușor…
Vocea Basarabiei: Mulți atunci s-au refugiat în România și prin alte părți…
Varvara Buzilă: La data de 1 martie a fost așa, un omățel molcuț, am scos scoarțele sau războaiele vechi pe care le am, le-am scos afară și am bătut războaiele cu gândul că bat și eu războiul să se termine aiurea în tramvai, s-ar putea să fie. Ce se întâmplă de fapt? Rusia sau conducătorii Rusiei nu și-au dorit ca în vecinătatea lor să existe un exemplu de trăire normală, de prosperitate economică, așa cum o oferea Ucraina, pentru că ceea ce se întâmplă în Rusia e sărăcie, cu excepția orașelor mari. Deci, în spațiul lor rural e sărăcie, e obscurantism, e mediocritate, e totul acolo. Și asta era un exemplu prea edificator ca să-l lași așa, distrugem tot, de aceea ei și distrug acum tot, ca Ucraina să nu poate să-și mențină acest curs al său al unui trai normal. Cine e la rând? Poate să fie orișicine la rând, e altceva ce rezultă sau cum putem noi să anticipăm aceste intenții rele declarate ale Federației Ruse. Și când spun acest lucru, mă gândesc la conducerea noastră, de mult trebuia să avem în vedere și o ripostă a Republicii Moldova în sens înarmat. (…)
