VOCEA CARE NE UNEȘTE.

Ooops ! You forgot to enter a stream url ! Please check Radio Player configuration

LIVE

VIDEO/ Tatiana Popa: Prezența părinților și colaborarea școală-familie este extrem de importantă pentru succesul copilului

Vocea Basarabiei: Astăzi vorbim despre importanța educației, despre calitatea educației, despre cine e capabil să facă investiții în educație și dacă e mai importantă nota sau cunoștințele. Despre aceste și alte subiecte discutăm astăzi împreună cu dna Tatiana Popa, care este director adjunct pentru educație la o școală privată de aici din Chișinău. Împreună cu dna profesoară a venit și o elevă în clasa a X-a la Școala Internațională Heritage din capitală, Sanda Bostan. O să vorbim cât de importantă este educația într-un stat ca Republica Moldova și cine-i acordă cea mai mare atenție educației în stat.

Tatiana Popa: Cea mai mare atenție desigur că o acordă profesorii, fiindcă această profesie este una care nu este dictată de mijloace financiare sau venituri colosale, profesorii sunt acele persoane care își dedică viața, fiindcă cred în puterea educației și cred că sunt acei care pot modela viitorul țării.

Vocea Basarabiei: Și statul câtă atenție și importanță acordă acestui domeniu?

Tatiana Popa:

Acordă și statul atenție desigur, sunt niște pârghii care trebuie cu regularitate regulate astfel ca sistemul nostru educațional să fie racordat la cerințele mondiale, la cerințele Uniunii Europene din care sperăm să facem parte în curând și de creat o viziune și o strategie pentru educația 2030 așa cum spunem.

Vocea Basarabiei: Dar dacă statul încearcă să spună că educația este un domeniu prioritar, de ce totuși a mai apărut alternativă pentru instituțiile de stat? De ce a fost nevoie ca și privatul să facă investiții în acest domeniu și dacă este o diferență mare între felul cum se predă la o instituție publică și la o instituție privată?

Tatiana Popa: Instituțiile private există în mai multe țări, nu doar în țara noastră și cred că este binevenit să fie o alternativă sau mai multe opțiuni de unde părinții și copiii lor pot să aleagă, astfel ca să aibă parte de acele programe de care au nevoie pentru a oferi copiilor lor un viitor. Oportunități sunt multe și de aceea fiecare școală își creează programul său în așa mod ca să ofere cât mai multe copiilor.

Vocea Basarabiei: S-ar părea că e frumos spus atunci când auzi că există o alternativă, dar cine are acces la această alternativă?

Tatiana Popa: Nu știu cum este situația în alte școli private din țara noastră, dar cel puțin la școala pe care o reprezint acces au acei copii care își doresc.

Nu vorbesc doar despre acele familii înstărite care au posibilități financiare, ci vorbesc și despre acei părinți care „strâng banii la colțun”, așa cum se spune, pentru a oferi un viitor copiilor lor.

Avem mulți astfel de părinți la școala noastră, iar pe lângă aceștia mai sunt și acei copii bursieri care aplică o dată în an în fiecare vară pentru a obține o bursă completă la școala noastră. Ei pot să fie din oricare instituție a Moldovei, cu condiția că sunt cetățeni moldoveni.

Vocea Basarabiei: Să aflăm cum a ajuns Sanda Bostan să fie bursieră la această instituție.

Sanda Bostan: Inițial, mama a găsit oportunitatea de bursă la Heritage și mi-am zis: de ce să nu aplic? Eram în clasa a VII-a, era începutul pandemiei și cândva am văzut pe rețelele sociale ce poate să facă Școala Heritage și am aplicat. Prima etapă a fost CV-ul, unde a trebuit să pun rezultatele concursurilor la care participam, voluntariat și alte activități extracurriculare și deja și notele de la școală au avut influență și apoi a fost interviul unde iarăși am povestit mai multe despre mine și despre școală.

Vocea Basarabiei: Dar până a veni la această instituție, ce ai știut despre ea și ce cunoști acum, când îți faci studiile acolo?

Sanda Bostan: Când am aplicat, am văzut foarte multe oportunități de participare la concursuri internaționale, ceea ce mi-a atras atenția, plus predarea în limba engleză și curriculumul Cambridge, care diferă de cel național. Și odată ajunsă aici, mi-a plăcut foarte mult abordarea profesorilor la diferite materii, relația asta mai mult de egalitate între profesori și copii, adică opiniile copiilor sunt ascultate și luate în considerare și predarea în limba engleză, care oferă foarte multe avantaje pe viitor.

Vocea Basarabiei: Dar tu cum ți-ai pus întrebarea – e bine pentru mine și merg acolo unde doresc sau te-ai gândit că totuși e și o pierdere pentru liceul din care ai plecat?

Sanda Bostan: La început nu aveam prea mari așteptări, adică așa, nimic nu-mi încurcă dacă aplic și când am văzut că am trecut deja s-a pus întrebarea dacă totuși să merg sau nu și cumva am decis să vin.

Vocea Basarabiei: Dar chemarea a fost deodată că trebuie să-ți schimbi școala sau ai stat pe gânduri?

Sanda Bostan: Deodată am decis că vreau să merg, pentru că totuși așa oportunități nu apar frecvent.

Vocea Basarabiei: Haideți să vorbim despre contingentul de elevi. Totuși, cine sunt elevii acestei școli, de unde vin ei, pe ce criterii sunt selectați? Iată, Sanda, de exemplu, ne-a spus că ea a trebuit să aplice pentru concurs ca să devină bursieră, dar, în general, care sunt criteriile de selecție a copiilor?

Tatiana Popa: Este o întrebare la care întotdeauna mă gândesc când mi se adresează din considerentul că atunci când mă întreabă: „Dar cum sunt elevii la școala voastră?”, păi sunt ca și toți ceilalți elevi – cu ochi, cu nas, cu gură (glumesc). Desigur că sunt ca și toți ceilalți copii, dar un criteriu important, așa cum a menționat Sanda, este cunoașterea limbii engleze, progresul academic desigur că-i important, dar și activitățile extracurriculare, ce reprezintă copilul ca și persoană. Adică trec copiii mai multe etape de selectare, ca să vadă dacă pot să facă parte din comunitatea noastră pentru a se simți bine și a avea progrese și la noi.

Vocea Basarabiei: Bine, Sanda e din Chișinău și i-a fost ușor să facă această alegere, dar acum să întreb dacă exact în aceleași condiții ar putea să se pomenească un copil de la Comrat, de la Tiraspol, de la Ocnița, de la Dondușeni, de la Bălți?

Tatiana Popa: Absolut.În școala noastră avem elevi nu doar din orașul Chișinău, din municipiu, avem și din afară, din raioane, dar și din Transnistria, care circulă zilnic, pentru a face parte din comunitate.

Vocea Basarabiei: Și cum explică cei din stânga Nistrului că au făcut această alegere să vină să studieze aici la Chișinău?

Tatiana Popa: Pur și simplu, ei consideră că acesta este programul pe care vor să-l studieze, sunt orientați spre a face studii peste hotare și au nevoie de aceste cunoștințe pentru a finaliza treapta gimnazială și liceală în școala noastră, astfel ca mai bine să fie în țara noastră decât să meargă peste hotare pentru aceste cursuri.

Vocea Basarabiei: Dar măcar o dată ați fost întrebată cum că Republica Moldova totuși considerată un stat sărac se poate ca părinții să adune, să aibă bani suficienți ca să vină la o școală privată?

Tatiana Popa: Noi nu ne punem astfel de întrebări, fiindcă nu numărăm banii altora. După cum știți, sunt mai multe școli private în țara noastră cu același gen de contracte, dacă părinții văd prioritară educația copiilor, atunci nu văd nicio problemă.

Vocea Basarabiei: A cui a fost ideea să fie inaugurată această instituție?

Tatiana Popa: Această viziune a acestei școli internaționale aparține fondatoarei noastre, dna Natalia Cecetova, care a elaborat acest plan pe parcursul mai multor ani. Ideea ei a mocnit din 2008, pe care a dezvoltat-o, a făcut cercetări, studii în domeniu pentru a vedea cum să creeze această școală, care program internațional este mai potrivit țării noastre și regiunii, astfel ca elevii să realizeze studii aici pe loc în schimbul a pleca, de exemplu, după clasa a IX-a peste hotare. Adică, eu ca și părinte mă gândesc că e mult mai sigur să-ți ții copilul acasă să învețe, să plece la studii peste hotare când deja ajunge la maturitate, are 18 ani, e mai responsabil, e mai copt un pic și atunci și noi ca părinți ne simțim mai în siguranță.

Vocea Basarabiei: Bine, noi cunoaștem și despre niște schimburi de experiență, mergeau copiii încă din clasele gimnaziale fie în Statele Unite ale Americii și locuiesc în familii, și fac studii acolo, revin acasă; în România, de exemplu, tot foarte mulți trec Prutul și fac studii acolo, inclusiv până a ajunge la liceu.

Tatiana Popa: Și acuma sunt, de asta și spun că sunt mai multe oportunități din care părinții pot să leagă.

Vocea Basarabiei: Și investițiile sunt private?

Tatiana Popa: Desigur.

Vocea Basarabiei: Dar până la urmă tot trebuie să pui pe cântar ce posibilități ai și să te accepte și cei de peste hotare, că ești exact la nivelul instituțiilor de acolo, nu?

Tatiana Popa: Exact despre asta vorbesc atunci când zic despre Programul Cambridge, fiindcă atunci când elevii noștri finalizează treapta liceală, de exemplu, aici am avut mai mulți elevi, lucrând în școala națională, care finalizau liceul și trebuia să le dăm o listă cu notele pe care noi credeam că ei le vor lua la final nefiind încă examenele și trebuia să corespundă informația noastră ca să fie acceptați și de multe ori aceasta putea să fie un obstacol, pur și simplu, ca cei de la universitatea respectivă să nu creadă informațiile pe care le primeau.

Dar atunci când este un program recunoscut în mai mult de o sută de țări, atunci ei știu că corespunde cerințelor lor.

Vocea Basarabiei: Și acum să vorbim despre calitatea educației și dacă există o diferență între felul cum se înțelege a se face carte, să zicem, într-un sat de la periferia Republicii Moldova, din Măgurele sau din Țibirica și cum se face aici. Există o diferență, pentru că deseori se spune că profesorul e cel care știe cum să aibă relație bună cu elevul, să-l convingă că trebuie să facă studii de calitate și nu contează unde se află instituția, e privată, nu e privată. Eu îmi amintesc încă de când aveam eu copii mici și majoritatea celor care mă sfătuiau unde să-mi duc copiii îmi ziceau că nu contează școala, contează cine va fi profesor la clasele primare și iată așa am ales și instituția unde să-și facă studiile copiii. Acum, să ne explicați, există o diferență?

În Moldova există foarte mulți profesori dedicați care predau la nivel înalt, care sunt profesioniști în deplinul sens al cuvântului, și nu doar în orașul Chișinău, ei se află de la cele mai înalte puncte la nord până la sudul țării.

Tatiana Popa: În Moldova există foarte mulți profesori dedicați care predau la nivel înalt, care sunt profesioniști în deplinul sens al cuvântului, și nu doar în orașul Chișinău, ei se află de la cele mai înalte puncte la nord până la sudul țării. Adică nu putem să spunem că există educație bună doar în Chișinău și atât. Fiind ambasadoare eTwinning, sunt mereu în contact cu profesorii noștri din țară și am fost impresionată nu o singură dată de dedicația și profesionalismul lor, dar imaginați-vă când acelor profesori li se mai dă și un curriculum bun, li se mai dau pârghii de a lucra, li se dau posibilități tehnice, condiții bune în care profesorii nu trebuie să-și facă griji că trebuie să găsească internet pentru a face, de exemplu, o videoconferință cu Irlanda sau că trebuie să se gândească de unde să ia bani să tipărească materialele pentru lecții ș.a.m.d. Noi știm cum se întâmplă în școlile naționale, când profesorul vine cu internetul de acasă, cu laptopul de acasă, cu hârtia de acasă sau tipărește și aduce copiilor și atunci când lucrul tău este doar să-ți pregătești materialele ca să le aduci în fața copiilor, iar restul nu-i o problemă, dar e o simplă acțiune tehnică, pe care o faci pentru a începe lecția. Iată asta-i diferența, eu nu cred că există profesori care nu vor să se dezvolte și atunci când îți alegi această profesie îți asumi faptul că ești discipol pe toată durata vieții. Atunci când tu înțelegi că, uite, tendințele tehnologice în ziua de azi se modifică cu o așa viteză că dacă tu rămâi în urmă, atunci ai să arăți prost în fața copiilor sau n-ai să te descurci cu ceea ce se întâmplă în ziua de azi. Iată asta este.

Vocea Basarabiei: Atunci să reformulez întrebarea și să abordăm problema altfel. Sunt instituții unde e lipsă acută de cadre didactice și bănuiesc că la o asemenea instituție pe care o reprezentați vin poate prin concurs sau, iarăși, sunt selectați cei care pot să predea acolo disciplinele respective.

Sanda Bostan: Desigur, se face o selecție din toate dosarele pe care le aplică pentru a alege profesorii care vor face față cerințelor școlii.

Vocea Basarabiei: Dar există profesori buni și mai puțin buni?

Tatiana Popa: Cred că peste tot există, oamenii sunt diferiți. Eu, personal, mă simt onorată să fiu înconjurată de un colectiv de profesori care sunt extraordinari în tot ceea ce fac, fie că e vorba de treapta primară, fie că e gimnaziu, fie că e liceu.

Vocea Basarabiei: Dar s-o întrebăm pe Sanda – totuși există diferență, am profesori pe care îi admir și vreau ca ei să fie model pentru mine și sunt profesori la a căror oră nu aș vrea în niciun caz să ajung?

Sanda Bostan: Nici chiar așa extreme, dar, da, sunt profesori pe care îi admir complet și îmi place la ei faptul că încearcă la fiecare lecție să facă diferit, să aducă material nou, diferite metode de abordare a materialului dacă nu-l înțelegem să-l mai aprofundăm. Plus la asta, majoritatea profesorilor sunt internaționali și cumva vedem abordarea în diferite țări cum se face și metodele de învățare și de studiu.

Vocea Basarabiei: Dar de la acești profesori care vin de peste hotare poți să cerșești notele?

Sanda Bostan: Nu prea, nici n-am de unde ști, dar nu am auzit asemenea cazuri.

Vocea Basarabiei: Hai să vorbim despre relația elev-profesor. Mai întâi, cum i-ar plăcea Sandei să fie această relație și care este relația copil-profesor, și ce ne spune dna profesoară despre relația pe care trebuie să o aibă cadrul didactic cu elevul?

Sanda Bostan: La noi în școală relația dintre elev și profesor este una mai mult de egalitate decât de superioritate. De exemplu, vedem cum încearcă să se pună în locul copilului și să vadă de ce nu înțelege, ce se întâmplă, care e problema și cumva să ne ajute. Și asta e foarte plăcut și e mai ușor de învățat în acest mod.

La noi în școală relația dintre elev și profesor este una mai mult de egalitate decât de superioritate.

Tatiana Popa: Cred că e pentru elevii mei să mă judece, dar întotdeauna am considerat că un profesor trebuie să fie prietenos cu elevul, dar să nu-i fie prieten. Întotdeauna am menținut o distanță între mine și elevii mei, dar în același timp n-am vrut să-mi asum că, uite, eu deja sunt adult și tu ești copil, și eu cumva ți-s superioară. Adică mă strădui să mă pun în papucii lor mai des așa ca să ne înțelegem cât mai bine.

Vocea Basarabiei: Dar relația profesor-elev depinde și de relația profesorului cu părintele copilului?

Tatiana Popa: Prezența părinților și colaborarea școală-familie este extrem de importantă pentru succesul copilului și pentru ca ceea ce facem noi la școală să rezoneze cu ceea ce se vorbește și se face acasă, doar astfel noi putem să avem un rezultat bun și frumos. Bunăoară, la începutul pandemiei, atunci când cu toții am trecut în regim online, toată țara știe că Heritage a mers online chiar peste o zi de la declararea lockdown-ului și am ajutat toate școlile din Moldova să facă la fel, dar atunci a fost un moment când părinții copiilor din școala noastră au arătat o susținere și o încredere totală în ceea ce facem noi. În primul rând, mă închin în fața învățătoarelor de la clasele primare, care pe lângă faptul că trebuiau să facă lecțiile online cu niște copii foarte mici, ele mai întâi au trebuit să instructeze părinții cum să se conecteze corect, cum să intre pe google.md, cum să acceseze materialele. Nu-i exclus faptul că unii copii pot să fie mai buni cunoscători decât părinții lor, dar totuși a trebuit, dar atunci cred că a fost pentru tot globul, nu doar pentru Moldova sau școala noastră un moment de deschidere a părinților față de profesori, fiindcă toți au stat acasă și toți au urmărit la distanță sau ca spectatori cum au loc orele profesorului cu elevii. Și am primit foarte mult feedback pozitiv de la familiile noastre care toată ziua urmăreau cum facem lecții și au înțeles că totuși e foarte important să ai un profesor bun la clasă. Copilașii noștri de la cei mici până la cei mari au reușit să aibă un program deplin de ore.

Prezența părinților și colaborarea școală-familie este extrem de importantă pentru succesul copilului și pentru ca ceea ce facem noi la școală să rezoneze cu ceea ce se vorbește și se face acasă, doar astfel noi putem să avem un rezultat bun și frumos.

Vocea Basarabiei: Dar, în general, există fricăde o notă rea?

Sanda Bostan: Nu prea frică, adică este modul acesta că avem timp și avem oportunități să corectăm orice notă rea cu alte note. Notele nu cred că sunt ceea ce determină un copil să fie deștept sau nu prea, sunt activități extracurriculare în care se poate implica, cum ar fi în cazul școlii noastre webinarele, seminarele internaționale, vorbim cu elevii din alte țări, cunoaștem experiențele lor și asta mai mult ne dezvoltă ca oameni.

Vocea Basarabiei: Dar o nereușită ridică problemă în fața părintelui cum să explice că nota nu e bună sau în fața profesorului?

Sanda Bostan: Nici nu știu cum să spun. Cred că în fața noastră, a copiilor și atunci, dacă înveți, ai și așteptări mai mari, și rezultatele sunt mai bune.

Tatiana Popa: Eu cred că orice copil poate să-și corecteze o notă nereușită, dar poate acesta să fie un moment care îl motivează să muncească mai mult, să înțeleagă că, uite, acolo am greșit și acolo trebuie să acord mai multă atenție pe viitor. Eu niciodată nu am pus accent pe note ca și părinte, nu cer de la copiii mei note, iar ca profesor m-am străduit întotdeauna să fiu corectă ca elevul să nu se simtă că a luat o notă mai slabă decât ar fi meritat. Se zice că dacă profesorul greșește la o notă în favoarea copilului, atunci nu va fi judecat, am avut anul trecut experiența de a trimite lucrările la Cambridge pentru evaluare, anterior, când am fost în lockdown le-am evaluat noi și le-am trimis la Cambridge doar să le modereze și atunci am stat cu inima pungă, așteptând rezultatele, fiindcă nu eram sigură că eu evaluez exact așa cum trebuie să evalueze cei de la Cambridge. Și când au venit rezultatele mai bune decât notele mele la clasă, atunci eu m-am gândit că asta înseamnă că eu evaluez bine.

Autor

  • Ursu Valentina

    Moderatoarea emisiunii „Puncte de Reflecție”, dar și autoarea emisiunii „La firul ierbii”. A activat la Radio Europa Liberă din 2004 până în 2022. Anterior a muncit 17 ani la Radio Moldova. I s-a conferit Ordinul Republicii în 2009. Deținătoare a Medaliei „Om Emerit" din 1994. A scris în 1993 cartea „Râul de sânge", în care a inclus reportajele pe care le-a realizat în timpul conflictului armat de la Nistru (1992). Se regăsește printre cele 99 de femei ale Moldovei 2013. Omul Anului (2014) și (2021). Iar în 2014, președintele României i-a acordat Ordinul Național „Pentru Merit” - în grad de Comandor. A fost desemnată de cinci ori câștigătoarea Topului Jurnaliștii Anului.

Articole similare

spot_img

cele mai populare

Preluarea textelor de pe pagina www.voceabasarabiei.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.voceabasarabiei.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite și cele electronice vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia Vocea Basarabiei.