VOCEA CARE NE UNEȘTE

LIVE

VIDEO/ Pavel Borșevschi: Pe seama cui o să fie moartea celor uciși în Ucraina? A Patriarhului Chiril, în primul rând, pentru că el susține războiul

Vocea Basarabiei: Astăzi avem un invitat special. Mă grăbesc să vi-l prezint pe părintele Pavel Borșevschi, care este parohul Bisericii „Sf. Dumitru” din Chișinău. Mulțumim mult că ați găsit timp să veniți la acest sfârșit de an să avem o discuție mai de suflet, părinte Pavel! Am reținut datele ultimului sondaj al Barometrului Opiniei Publice și rezultatele acestei cercetări sociologice arată că biserica rămâne să fie în topul încrederii cetățenilor, dar, totuși, potrivit acestui Barometru al Opiniei Publice, biserica se bucură de foarte multă încredere din partea a 27 la sută din cei intervievați, iar o oarecare încredere au 34 la sută. Despre ce vorbesc aceste date?

Pavel Borșevschi: Scurt, clar și cuprinzător – vox populi, vox Dei (vocea poporului, vocea lui Dumnezeu), dar vedeți că poporul, ca vocea lui Dumnezeu prin popor să poată să lucreze, el trebuie educat, mai bine de spus, să se educe, pentru că, totuși, educația ține de persoana fiecăruia, noi am vorbit cu dvs. în prealabil, și atunci când un popor este educat, mai bine de spus, cult. Noi zicem cum se formează, până la urmă, o etnie, un popor? E clar că în funcție de unde provine și cine este, și cum este. Iată, noi cu dvs. discutăm, dar eu nu prea le cred acestor procente, pentru că ei încă nu sunt liberi. De acum îs 30 și ceva de ani de când noi cu dvs. parcă mergem pe o altă cale sau ne-am pornit pe o altă cale, dar când dai și când vezi, mai ales când se încep alegerile, eu mă conving că 90% încă sunt dacă nu cu gândirea cea veche, cel puțin încă sunt influențați, dar tare, pentru că, repet, noi totuși până la urmă credem că cineva ne va hotărî ceva.

Vocea Basarabiei: Haideți mai întâi să comentăm totuși aceste cifre. Asta ar însemna cam 60 la sută din respondenți care au încredere în biserică, au fost timpuri când în biserică aveau încredere99 la sută. De ce se diminuează numărul celor care cred în această instituție?

Pavel Borșevschi: Eu n-aș spune că numărul se diminuează într-o măsură atât de mare, eu aș spune altceva, oamenii încep să gândească. Dar să gândească cum? Iată cel mai mare lucru în biserică, de fapt, este așa-numitul discernământ sau virtutea creștină. În limba rusă se numește «добродетель», deci, lucrare bună. Dacă traducem mot à mot, lucrare frumoasă, că așa se mai numește o lucrare filocalia, deci e vorba de ceva frumos. Și când oamenii încep să gândească, pe mine mă aranjează 60 la sută, pentru că sunt încrezut că acești 60 la sută sunt mai sănătoși în alegerea lor decât atunci când erau 90 la sută.

Vocea Basarabiei: Bine, atunci se promova ateismul de către cei care au condus Uniunea Sovietică. Știți cum se zicea? „Religia este un opium pentru popor”. Și atunci, numărul mai mare cum se explica?

Pavel Borșevschi: Simplu – frica. Ei numai ce ieșiseră din comunism și căutau undeva să-și găsească... Așa cum știu eu o doamnă pedagog care a predat toată viața ei ateismul științific la universitate. Rămânând fără serviciu, s-a angajat la o școală medie, unde directoare era o colegă de-a ei, să predea religia. Și până la urmă, totuși, ea a mărturisit în fața unei clase de absolvenți: „Știți, dragii mei, vreau să vă spun adevărul: eu, totuși, nu cred în Dumnezeu”, după ce i-a învățat atâta timp. Iată ce înseamnă asta. Pe urmă vreau să vă zic că un părinte al bisericii al secolului XX, Alexandru Schmemann, în scrierile sale spune că, de fapt, sunt 3% care cred în Dumnezeu sau lui Dumnezeu îi cred. El nu zice „în Dumnezeu”, dar „lui Dumnezeu”, ceilalți 97% le cred la aceștia. Iată pe mine asta mă liniștește. Credeți-mă că nu-i un joc de cuvinte.

Vocea Basarabiei: Și dvs. ziceți că aceste peste 60 la sută din respondenți sunt enoriași buni?

Pavel Borșevschi: Sunt buni sau mai buni, sunt cei care frecventează biserica sau care reacționează atunci când sunt întrebați, reacționează în sens, am zis de prima virtute creștinească, discernământ. Tare-i bine să gândească, se zice că în iad nu gândește nimeni.

Vocea Basarabiei: Dar asta înseamnă încredere în biserică sau încredere în Dumnezeu?

Pavel Borșevschi: Asta înseamnă încredere lui Dumnezeu, pentru că oamenii atunci când îi cred lui Dumnezeu, ei înțeleg că au necesitatea să meargă undeva unde îl pot întâlni pe Dumnezeu, dar pe Dumnezeu îl poți întâlni în tot locul stăpânirii Lui, binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul. Deci, orișiunde, dar în mod special clar că este Eclezia sau Adunarea bisericească, Adunarea fraților.

Vocea Basarabiei: Relația preotului și cu cetățeanul cum o definiți dvs. astăzi? Ce misiune are preotul și ce rol joacă preotul în secolul XXI?

Pavel Borșevschi: Relația este mult mai bună.

Preotul astăzi este psihologul cel adevărat, cel militarnic, pentru că un ceas la psiholog costă mult.

Iată, chiar înainte de a veni la dvs., am stat aproape o oră cu doi părinți îndurerați, care au nevoie nu pur și simplu să le faci niște exerciții psihologice, ceea ce face un psiholog, dar au nevoie să compătimești împreună cu ei, compassio, o compătimire, dar pentru asta trebuie să-i vezi inima mămicii și a tăticului al căror copil stă în reanimare, fără cunoștință. Acesta-i rolul preotului – de a fi alături. Mie tare îmi place zicala aceasta: „Măi, dar la voi în sat mortul se îngroapă cu preotul?” – „Da!” – „Dar la noi preotul rămâne pe mal...” Iată, noi, practic, ne ducem în groapă cu oamenii. Nu în sensul că ne îngropăm chiar acolo, dar trebuie să rămânem cu rudele care sunt acolo alături de tăticul mort, de mămica moartă, noi trebuie să rămânem cu rudele acestea, ca după câtva timp din pricina unei diagnoze să nu mai apară încă un deces. Și acesta-i rolul preotului. De fapt, eu aș spune că este cel mai important rol, pentru că nu numai cu pâine poate fi sătul omul.

Dacă noi ne batem capul cum să plătim gazul, benzina, dar noi ne batem capul cum să ieșim din toată situația aceasta nesancționați din punctul de vedere al sănătății și al celorlalte. Că o să ieșim, da, dar cum o să ieșim și oamenii aceștia o să mai fie apți de a fi oameni? Dar noi vrem oameni integri la minte, în primul rând, dar un om credincios, el numaidecât este integru la minte.

O zicală tot rusească zice frumos: «Если дурака заставишь молится, он рассшибёт лоб», un om care nu știe, nu este integru la minte își va sparge capul. – „Părinte, am vrut să fac metanii și mi s-a ridicat tensiunea și n-am mai făcut”. Pentru că metania nu se face cu capul.

Vocea Basarabiei: Despre rolul religiei în războiul din Ucraina. Știu că e un subiect mai sensibil, dar, totuși, în limita posibilităților, eu propun să ne referim și la acest aspect al problemei. Mai-marii bisericilor se roagă pentru încetarea războiului, dar mai sunt și capi care binecuvântează tancul, kalașnikovul, armele. Ce se întâmplă? Cum definiți dvs. rolul pe care trebuie să-l aibă biserica atunci când e vorba de război și, mai ales, că această invazie rusă care a pornit pe 24 februarie iată că se apropie de 10 luni de zile? Multă lume își pune întrebarea, pentru că discut și eu cu cetățeanul Republicii Moldova – cum s-a întâmplatca două state ortodoxe să ajungă până la o răzbunare crâncenă, să se verse atâta sânge și, în mare parte, sânge nevinovat?

Pavel Borșevschi: Știți, aici e vorba din nou de așa-numita ortodoxie sau creștinism ieșit din ateismul totalitar sau îmbolnăvit de ateismul totalitar, unde „fratele îi frate, dar brânza îi cu bani”. Mai ales când e vorba, dvs. ați spus de ierarhii noștri, de capul bisericii, capul, de fapt, este Iisus Hristos, dar de ierarhii superiori. Iată mie principiul acesta al Sf. Augustin sau al bisericii tare îmi place că, de fapt, se numește unitate, dar în diversitate. Noi nu ne-am învățat să fim diverși, că voi credeți nu așa ca noi. Dar cum trebuie să credem, dacă Dumnezeu este unul, unul singur și noi suntem creștini, chiar cu celelalte confesiuni religioase? Eu îi întreb pe ai mei credincioși: „Voi vă duceți în Italia, vă duceți în Spania, în Anglia și vă oferă romano-catolicii locașurile lor să faceți liturghii și să vă rugați. E bine?” – „Da, e foarte bine, părinte!” Haideți să întrebăm invers: „Dar dacă ar veni încoace italienii, belgienii, nemții și ne-ar ruga să le oferim biserica, noi le-am da-o?” Ei tac. „Le-am da-o sau nu?” – „Dacă ei nu-s de-o credință cu noi, părinte!” – „Păi, stați oleacă, vedeți cât e de simplu, ei nouă e bine că ne dau, dar noi lor nu le dăm nimic, că n-avem”. Și asta nu vine...

Vocea Basarabiei: Bine, în Republica Moldova există biserica catolică...

Pavel Borșevschi: Nu, eu nu mă refer la asta, eu mă refer la locașurile...

Vocea Basarabiei: Am înțeles, să se ofere spațiu locașului.

Pavel Borșevschi: În casa ta ai putea? Și avem parabola samariteanului milostiv, parcă o citim. Și mai ales când, cum ați spus dvs., un cap al bisericii. Eu m-am minunat de patriarhul Chiril și mă minunez până acum și de preoții care îl slujesc în ideologia, că asta-i ideologie, Papa de la Roma i-a dat o notă care pe mine m-a cutremurat, el doar îl stimează și a zis că: „da, iată, am avut legătură, am discutat cu Papa de la Roma și el m-a înțeles în întrebarea mea”, dar la urmă i-a pus o întrebare foarte-foarte șubredă: «Неужели Вы стали алтарником Путина?» („Chiar ați devenit băiatul de altar al lui Putin?”). Dar asta ce înseamnă? Cel căruia îi dai cădelnița, îi dai unui președinte de țară. Iată, noi am vorbit cu dvs. de filetism, un păcat de națiune extraordinară, că nu chiar în toate națiunile sau politicului în toate, absolut în nimic, decât în ceea ce este religie se numește un preot, un ierarh ar trebuie să fie alături de stat. Nu degeaba erau acei doi vulturi (двуглавый орёл), care niciodată nu se subestimează unul pe celălalt, rămâne la locul lui fiecare – unul în slujirea lui Dumnezeu și unul în slujirea patriei. E clar că slujirea lui Dumnezeu prevede apărarea patriei, dar...

Vocea Basarabiei: Iată aici poate mai mult să ne vorbiți – ce înseamnă să aperi patria și ce înseamnă să sfințești cu agheasmă un tanc?

Pavel Borșevschi: Cred că s-a făcut multă speculă pe baza asta. Și Putin a îndrăznit să spună că celui care își pune sufletul pentru aproapele i se iartă multe păcate, și a speculat cu lucrul acesta și patriarhul nostru Chiril. Zic „al nostru”, pentru că el este și al românilor, pentru că e pomenit la toate sfintele slujbe. Eu când văd împărțirea asta și la noi între mitropolii, și unii din ierarhii tinerei, proaspăt veniți din România spun că „aici nu s-a făcut religie niciodată în Moldova”. Tatăl lui a fost preot în biserica care a fost până acum subordonată canonic Moscovei...

Vocea Basarabiei: Cum se va sfârși acest război dintre Rusia și Ucraina? Dar vreau mai întâi să vă mai cer încă o părere, pentru că l-am auzit pe un alt demnitar rus, Dmitri Medvedev, care a condus și el Federația Rusă, și a spus că acest război pe care îl duce Rusia împotriva Ucrainei înseamnă că ei se apără de satana.

Pavel Borșevschi: Vedeți că, în primul rând, ei îl numesc „eliberator”.

De cine vreți să eliberați, când ați intrat în casa cuiva? Dar ei au intrat în casa cuiva. Iată aici este vorba de a se ierta păcatele în cazul când tu ai intrat pe alt teritoriu, alt spațiu al unei țări, în casa cuiva și ai făcut ceea ce ai făcut.

De atâta, războiul acesta este, așa cum l-a numit mitropolitul Onufrie al Kievului, al Ucrainei, care este prigonit și el, pentru că a fost subordonat Moscovei în perioada Patriarhiei Moscovei și acum e o prigoană strașnică, război adevărat în țară, dar el chiar a doua zi i-a zis: «Владимир Владимирович Путин, прекратите братоубийственную войну!» („Vladimir Vladimirivoci Putin, încetați războiul fratricid!”. Războiul fratricid și altfel nu poate să fie numit, decât numai așa. Deci, eu le-am zis și le zic rușilor de acolo, mi-a dat cineva pentru un Gleb să mă rog, că-i în Rusia și luptă. I-am spus: „Mai bine dă-te prizonier, nu-i niciun păcat, nu te numești trădător de țară, dar nu-l omorî pe fratele tău din Ucraina, că-i fratele tău, nu îndrăzni să intri în casa lui, de celelalte nici nu mai vorbesc de acum. Sau elementar mergi și stai întemnițat 8 ani sau cât îi acolo, stai întemnițat”. Eu aș merge și aș zice: „Na, încătușați-mă, dar nu mă duc să ucid pe cineva”.

Vocea Basarabiei: Dar acest mesaj pe care l-a transmis dl Medvedev, el l-a transmis cetățenilor Federației Ruse și enoriașul din Federația Rusă când aude că un înalt oficial de stat spune că „noi ne apărăm de satana”, totuși îl pune pe gânduri, nu?

Pavel Borșevschi: Eu cred că satana, Doamne, iartă-mă, dar îi chiar el împreună cu toți cei care gândesc la fel, că funcția lui e ceva legată cu apărarea, nu știu cu ce.

Vocea Basarabiei: Cu securitatea.

Pavel Borșevschi: Securitatea, și asta-i destul de... În cazul dat e un păcat mare când se vorbește astfel. Noi avem exemplul lui Hristos Mântuitorul care în toate cazurile a procedat așa cum a procedat. El a zis: „Așa vă vor cunoaște că sunteți ai mei, dacă veți avea dragoste unul pentru celălalt”. Dacă se include cumva în acest sentiment, care este, de fapt, cel de bază în biserica noastră, ceea ce a spus Putin, că el se numește ortodox, sau ceea ce a spus Preafericitul patriarh Chiril, atunci, da, dar nu se include. El binecuvântează tancuri, avioane pe cine să bombardeze? Ei bombardează case cu bătrâni și copii nevinovați. Eu stau și mă gândesc, că la mine în casă temperatura îi ca și la dvs., probabil, destul de joasă, mă gândesc: dar acei din Ucraina, care n-au deloc lumină, n-au deloc gaz, apă și acolo-s bătrâni... M-a sunat cineva să mă rog pentru o mămică de 80 de ani care îngrijește de unul dintre feciori, care este paralizat și în casă nu au nici apă, nici veceu, nici gaz, nici lumină, n-au nimic. Dar cum îngrijește, ce face? Până la un timp.

Au să moară. Și pe seama cui o să fie moartea lor? A patriarhului Chiril. În primul rând, pentru că el susține războiul și nu poți, mă iertați, oleacă să fii gravidă, nu poți oleacă să te murdărești de dohot, de solidol, nu, ai susținut cât de puțin, ieși și spune, ieși și vorbește, cum a vorbit Onufrie. Dar iaca nu știu de ce împotriva lui Onufrie se luptă, dar Epifania a tăcut și tace, ca și la noi Mitropolia Basarabiei.

Tac, dar când e vorba de ceva și li se pare lor național, iată atunci ies repede și strigă. Iată, eu mă uit Biserica Română, că ea, de fapt, la toate slujbele îl pomenește pe patriarhul Chiril, că așa-i normal. Noi suntem biserică sobornicească, că și Chiril îl pomenește pe patriarhul Daniel, că altfel nu există. Noi ne împărțim aici nu știu după ce etnii, e un păcat grozav, erezie, biserică etnică nu există.

Vocea Basarabiei: Dar dvs. acum la slujbe îl mai pomeniți pe Chiril?

Pavel Borșevschi: Nu, eu îl pomenesc pe mitropolitul meu, episcopul meu și gata, mai mult pe nimeni nu pomenesc. Și-i și normal așa, canonic se pomenește episcopul local, iar patriarhul se pomenește de către chiriarh, de către ierarhul superior, dacă îl pomenește el.

Vocea Basarabiei: Dar în majoritatea bisericilor din Republica Moldova se roagă pentru sănătatea patriarhului Chiril?

Pavel Borșevschi: Și aici dacă îl pomenim, asta nu înseamnă că tu ești pentru ceea ce face el, când îl pomenești. În biserică pomenire se face și pentru rătăcitul, și pentru pătimașul, împătimitul de narcomanie, de beție, de război. De ce nu? Îl pomenim – Doamne, iartă-l! Că ceea ce face, parcă ai zice că-i credincios, dar ceea ce face, iartă-l, Doamne, că nu știe ce face. Asta înseamnă pomenire în biserică. Dar la noi pomenire înseamnă: subordine, smirno! Dar nu există smirno, sunt canoane și dacă a încălcat cineva dintre noi un canon al bisericii, avem Scriptura înainte și avem Dreptul canonic, ne-am oprit și-l întrebăm, întâi unul către altul, pe urmă te duci și-l întrebi cu trei frați, pe urmă îl dai bisericii. Vasăzică îi ridicată întrebarea de filetism în care este învinuit patriarhul Chiril, dar acum ceea ce se face de către Epifanie sau patriarhul Constantinopolului în Ucraina e același lucru, pentru că Onufrie a ieșit complet din subordinea, a ieșit din cadrul Patriarhiei Ruse.

Autor

  • Ursu Valentina

    Moderatoarea emisiunii „Puncte de Reflecție”, dar și autoarea emisiunii „La firul ierbii”. A activat la Radio Europa Liberă din 2004 până în 2022. Anterior a muncit 17 ani la Radio Moldova. I s-a conferit Ordinul Republicii în 2009. Deținătoare a Medaliei „Om Emerit" din 1994. A scris în 1993 cartea „Râul de sânge", în care a inclus reportajele pe care le-a realizat în timpul conflictului armat de la Nistru (1992). Se regăsește printre cele 99 de femei ale Moldovei 2013. Omul Anului (2014) și (2021). Iar în 2014, președintele României i-a acordat Ordinul Național „Pentru Merit” - în grad de Comandor. A fost desemnată de cinci ori câștigătoarea Topului Jurnaliștii Anului.

Articole similare

spot_img

cele mai populare

Preluarea textelor de pe pagina www.voceabasarabiei.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.voceabasarabiei.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite și cele electronice vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia Vocea Basarabiei.