Vocea Basarabiei: Astăzi avem un oaspete mult așteptat și mă grăbesc să v-o prezint pe dna Lidia Kulikovski. Dna Lidia Kulikovski este specialistă în biblioteconomie, bibliologie, conferențiar universitar, doctor în științe pedagogice, a fost director general al Bibliotecii Municipale „Bogdan Petriceicu Hasdeu”, recent a ajuns la 50 de ani de muncă în bibliotecă, a scris peste 200 de studii și cercetări, bibliografii, interviuri, prefețe la cărți, eseuri, sub auspiciile Bibliotecii „Bogdan Petriceicu Hasdeu” a lansat un serial de bibliografii din 25 de cărți consacrate creației și vieții unor scriitori, oameni de artă, cultură și știință din Republica Moldova, la biblioteca municipală a dezideologizat fondul de documente al instituției și a inițiat eforturile de dezvoltare și extindere, care au adus la creșterea unui număr mai mare de filiale. Într-un interviu cu Irina Nechit ați spus, dna Lidia Culicovschi, că doar în bibliotecă poți să fii în trecut, în prezent și în viitor simultan. Eu zic să pornim această discuție despre Moldova, tot pornind de la aceste trei timpuri – trecut, prezent și viitor.
Lidia KuliKovski: Exact, toate ne interesează.
Vocea Basarabiei: Da. Cum vi se pare dvs. această perioadă de 32 de ani de independență pentru statul Republica Moldova, pentru cetățenii acestei țări?
Lidia Culicovschi: S-au făcut multe, dar în niște circumstanțe sau în contextul în care noi am fost s-au făcut multe, însă nu era favorabil pentru noi.
Vocea Basarabiei: Ce nu era favorabil?
Lidia Kulikovski: Nu era favorabil să mergem cu România, nu era favorabil să mergem cu Europa, pentru că țările baltice s-au trezit dimineață, după ce s-au proclamat, s-au trezit în Europa, nu le-a trebuit plan de dezvoltare, nimic, la noi a fost aceeași propunere, dar s-a ezitat și găseau fel de fel de scuze, pentru că cineva le-a dat din deget, pentru că… Aceștia nu s-au temut și au scăpat, dar cred că numai au fost curajoși, îs mai curajoși cei din țările baltice decât noi, dar cred că numai pentru faptul că au intrat tancurile rusești și atunci la noi încă n-au ajuns, dar ne-au „dăruit”…
Vocea Basarabiei: A fost vărsare de sânge la Nistru în ‘92, în regiunea transnistreană.
Lidia Kulikovski: Da, ne-au „dăruit” o enclavă aici, dar noi am uitat. Omul are memorie scurtă, scurtă, că a fost într-un partid, astăzi e în altul, mâine e în altul, el uită de-acum, el uită, el are misiuni în alt partid, el uită orientarea lui etnică. Și asta este…
Vocea Basarabiei: Dar cu această memorie scurtă, cu această atitudine, cu această implicare, cu această responsabilitate sau iresponsabilitate el decide viitorul acestui stat?
Lidia Kulikovski: Decide. Și vreau să zic că sondajele nu ne bucură nici acum, pentru că sunt moldoveni cu nume, cu prenume moldovenesc, în pașaport părinții moldoveni și ei vorbesc rusește și gata.
Vocea Basarabiei: Aveți o explicație iată pentru această situație?
Lidia Kulikovski: Nu, eu cred că nici nu-s citiți, nici nu-s cultivați, ei lucrează la piață, să mă scuze cei de la piață, că sunt și profesori universitari, și medici, și de toate felurile care au ajuns să lucreze pe la piață, dar în sensul acesta că nu sunt oameni care s-au interesat să se perfecționeze, să învețe, le e confortabil așa, și ei acceptă orice regim. Dar noi întotdeauna am fost sclavii deciziilor noastre, noi an de an am votat pentru comuniști, pentru că ne plăcea cât de original, unul mi-a zis, vorbea Voronin. Da, are el șarmul lui, dar…
Vocea Basarabiei: Și mulți din cetățeni se identificau cu conducătorul...
Lidia Kulikovski: Exact, le plăcea cum el îl critica pe altul, cum îl eticheta. Ei bine, asta înseamnă carismă la un om, dar dacă el are acel substrat prosovietic, el a cârnit privirea, așa, spre Europa numai atunci când au venit peste el și au vrut să rezolve fără el în Republica Moldova niște chestii…
Vocea Basarabiei: Deci, eșuarea „planului Kozak”, care prevedea federalizarea Republicii Moldova?
Lidia Kulikovski: Da, absolut! Și el, iată aici a fost bărbat, mai departe, nu.
Vocea Basarabiei: Dar tot pe timpul lui a fost inițiată și o cooperare mai strânsă cu Uniunea Europeană?
Lidia Kulikovski: Absolut! Și cu România, și cu…
Vocea Basarabiei: Țineți minte atunci când a fost liderul de la Cotroceni, pe atunci Traian Băsescu, și chiar l-a sprijinit, a venit atunci cu liderul de la Tbilisi, Mihail Saakașvili, și l-au sprijinit pe Vladimir Voronin pentru al doilea mandat.
Lidia Kulikovski: Și noi l-am crezut, dar cred că, atunci când și-a numărat banii și a văzut că au rămas puțini, s-a vândut.
Vocea Basarabiei: O să vorbim și despre cum se vând și cine se vinde din politicieni, și nu doar din politicieni, dar vreau să străduim un picușor asupra acestei noțiuni care ați spus dvs., că stau cam prost unii din cetățenii acestui stat cu cartea. Și Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei” ce a scris? Că moldovenii sunt leneși la carte.
Lidia Kulikovski: Asta era la 1700, eu înțeleg, nici nu erau atâția cărturari, adică alfabetizați, erau analfabeți, ei încă puteau, dar și atunci în sate ei și-au păstrat tradiția și nu mergeau, în anul 1812, ei protestau în sate că se făcea serviciul divin în limba rusă, până când Bănulescu-Bodoni a intervenit la Petersburg, la Moscova, nu știu unde și a editat, în sfârșit, o Biblie în română, ca preoții în sate să facă slujba în limba natală. Deci era… Și atunci peste ei au venit – Doamne, câți după turci? – rușii și apoi sovieticii, și o perioadă așa de frumoasă a fost, perioada interbelică în care ne-am aflat în România, și nu zic anume că în România, era perioada renașterii după Primul Război Mondial, și aici erau scriitori foarte talentați, pictori, care au contribuit cumva și la dezvoltarea țării, dar și la dezvoltarea Chișinăului. Păi te uiți cine a fost, unul din Petersburg a venit aici să trăiască, nu s-a dus în altă parte, și a înfrumusețat cu clădiri acest oraș, a lăsat și testament să-l înmormânteze la Chișinău. Deci, uitați-vă, era o perioadă în care fugarii din alte țări veneau aici, se instalau și trăiau bine, întotdeauna am fost deschiși pentru diversitate etnică, dar când a venit comunismul peste noi, și multă lume a crezut, dacă la fiecare lecție, la fiecare întâlnire cu cineva din conducători ce ne ziceau? La orizont e comunismul, și ne uitam, ne uitam la orizont…
Vocea Basarabiei: Licoarea vine de la Răsărit.
Lidia Kulikovski: Da.
Vocea Basarabiei: Dar mai există explicație astăzi pentru cei care spun că „lăsați-ne în voia noastră, trăim cu acea nostalgie după timpurile de altădată, pentru că atunci pâinea era 16 copeici, pentru că salamul era la două ruble”?
Avem pensii sociale din cauză că Republica Moldova nu a putut face un instrument prin care să elimine salariul în plic
Lidia Kulikovski: Nu cred că acum lumea se gândește la perioada anterioară, dacă îi dai pensie cât îi trebuie, el e mulțumit cu toate celea, absolut. Da, eram țara cu cele mai mici pensii și acum suntem, dar sunt pensii sociale din cauză că Republica Moldova nu a putut face un instrument prin care să oblige fiecare patron să nu dea salariul în plic și să nu plătească impozit pentru el, acum se mai judecă între ei, dar degeaba.
Vocea Basarabiei: Bine, dar și cetățeanul a trebuit să fie insistent, pentru că el în acea perioadă s-a bucurat că are bani și că nu e în criză, nu s-a mai gândit că va ajunge în ziua când va trebui să meargă la asistența socială și să ceară pensie?
Lidia Kulikovski: Corect, dar un cetățean trebuie să știe și legile. Am deschis bibliotecă publică de drept anume pentru a educa o cultură juridică, să știe că aici este locul în care te vor sfătui, or pensionarii vin câteodată, dar pensionarii care-s școliți, care au școală, care au facultate, care ajung și cer consultații, că mi-au dat pensie mică, cei de la piață nu mai vin, s-au bucurat o dată, da, dar ca cetățean trebuia cumva să se gândească, toată lumea plătește, eu – nu. Asta e. Și vreau să zic că până în prezent așa se practică și știu, merg cu șoferul de taxi și el îmi spune că „eu plătesc 900 de lei pe zi patronului și el nici măcar nu-mi plătește, eu trebuie să plătesc în fondul social”. Și de ce nu?…
Vocea Basarabiei: De ce nu te revolți?
Lidia Kulikovski: Nu, de ce jurisprudența noastră tace, nu știe? Știe, dar…
Vocea Basarabiei: Și atunci rămânem la ideea că încă această analfabetizare juridică le joacă festa la mulți cetățeni?
Lidia Kulikovski: Nouă ne joacă festa multe analfabetizări: analfabetizarea tehnologică, analfabetizarea de sănătate, medicală, pentru că nu avem o cultură medicală.
Vocea Basarabiei: Financiară...
Lidia Kulikovski: Financiară și, bineînțeles, culturală, mai ales culturalul lipsește, avem multe.
Vocea Basarabiei: Dar de ce lipsește, iată insistați dvs. pe cea culturală? Pentru că ați spus că în Moldova activează 1.300 de biblioteci, iată dacă ne gândim la acest număr mare de biblioteci, s-ar părea că și cultură ar trebui să existe suficientă, pentru că mai sunt cămine culturale, mai sunt ansambluri, colective care trebuie să promoveze cultura, mai sunt elitele, mai sunt intelectualii, care au un rol destul de important?
Lidia Kulikovski: N-ați observat că acum intelectualii parcă i-a luat mlaștina? Nu prea se produc, nu prea vin cu încurajări, cu susțineri, dar interesul lor este (Doamne, o să mă bată cineva!), interesul lor este numai să le cumperi cărțile și atât, ei nu vor să dea nimic în loc. Bine, erau anii ‘90, până vreo 20 de ani a fost excepțional, biblioteci sunt 1.300, dar să vă spun un lucru, în 2018 multe biblioteci din sate aveau 70% din cărți în chirilică. Eu, mai așa, mai…
Vocea Basarabiei: Deci, fondul de cărți era în alfabetul chirilic?
Lidia Kulikovski: Exact. Și în biblioteci raionale, în 2018 merg într-o bibliotecă raională, primele rafturi de sus până jos, un raft cu polițe de sus până jos – Vladimir Ilici Lenin, Marx, Engels, Stalin.
Vocea Basarabiei: De asta v-ați gândit la deideologizarea bibliotecilor?
Dezideologizarea a durat cam vreo 10 ani, timp în care am deschis 9 biblioteci în parteneriat cu bibliotecile din România
Lidia Kulikovski: Nu, la dezideologizare m-am gândit încă din ‘88, mi se pare, când dl ministru Ion Ungureanu a semnat un decret ca să scoatem din fond literatura ideologică, s-a pornit în societate un bunt adevărat, că noi îi dăm la gunoi pe Bulgakov, Tolstoi etc. Ei așa au înțeles, chiar am scris și un articol, pentru că nu puteam noi, pentru că Brejnev, de exemplu, ne aduceau în fiecare bibliotecă 500 de exemplare, că s-a făcut peste noapte scriitor, bine, i le-au scris lui, și trebuiau discutate, și trebuia conferințe să facem, și ne dădeau atâtea cărți, că nu încăpeau în bibliotecă. Și noi cu bucurie le-am scos, am lăsat câte un exemplar de Lenin, Marx, Engels și de Brejnev, pentru cercetare, să se vadă, că erau niște amețiți atunci conducătorii noștri, dar am rugat, special am fost în ’91 și am rugat Biblioteca Metropolitană din București să-mi dea un complet de Lenin, Stalin, tot, în limba română, cu alfabet român, va trebui cândva, el nu stă la vedere, dar noi pentru documentare îl avem. Deci, dezideologizarea a durat cam vreo 10 ani, în acești 10 ani am deschis 9 biblioteci în parteneriat cu bibliotecile județene din Cluj, Baia Mare, Bistrița-Năsăud, mai pe scurt, care au venit cu mobilier, au venit și am schimbat tot, toată colecția. Deci, cam 600 de mii de volume în limba română, dar aveam și o prietenă la Biblioteca de Carte Străină „M. I. Rudomino” din Moscova și umblam noi, ca membri ai Asociației Internaționale a Bibliotecarilor, vorbeam cu ea nu știu cum și am auzit că ea scoate cărțile mai vechi românești, pentru că lasă ultimii 3 ani, îndată am apucat-o și i-am zis: „Fato, unde le-ați dus?” – „Într-o biserică”. – „Dar, hai, noi venim și luăm toată cartea, eu te rog”. Mi-a dat și mașină, și tot, și am încărcat…
Vocea Basarabiei: Și ați mers, da?
Lidia Kulikovski: Le-am încărcat în tren și am venit.
Vocea Basarabiei: Ce bravo sunteți!
