Vocea Basarabiei: În cele ce urmează vom vorbi mult despre educație, Elena Vorotneac este invitata noastră. Elena Vorotneac este profesoară de limba și literatura română, a fost desemnată „Pedagogul anului”, mai este și membră a Colegiului de redacție al ziarului „Făclia”, promovează cu insistență și o platformă, „Unim talente prin artă”. Deci vom discuta despre prestigiul acestei meserii, despre bucuriile și provocările profesiei, despre cât de frumoasă este limba română și cum se vorbește, iată la câți ani de când a fost aprobată Legea despre funcționarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova, din ’89 și până astăzi. Vom vorbi și despre elevii care vor cunoștințe sau vor note mari, vom vorbi și despre relația profesor-părinte, despre investițiile care se fac și dacă sunt de ajuns investițiile care se fac în educație, investiții face și societatea, dar face și familia, vom vorbi și despre schimbările pe care și le propune noul ministru Dan Perciun, pentru că l-am avut aici, la Vocea Basarabiei, și a spus că vrea să facă mai multe schimbări în sistemul educațional. Despre toate acestea, vorbim pe parcursul acestei ediții, dar pentru început să o întreb pe dna profesoară: totuși, cum e să fii astăzi dascăl în Republica Moldova? E doar vocația, dedicația sau e și sacrificiul? Și în ultimul timp se vorbește că nu mai are această meserie prestigiul de altădată. Haideți să vorbim pe rând despre toate. Mulțumim că ați dat curs invitației noastre și ați ajuns la Vocea Basarabiei!
Elena Vorotneac: Vă mulțumesc că m-ați invitat la această emisiune, vă urmăresc cu mult drag și văd că aveți de fiecare dată invitați care au ce spune. Ce înseamnă profesia de pedagog? Înseamnă, în primul rând, pasiune, pentru că asta nu înseamnă că dacă ai devenit profesor trebuie să dai doar cunoștințe, trebuie să iubești ceea ce faci, cred că asta este vorba și despre oricare profesie. Dacă este sacrificiu sau nu? Iată, dvs. ca jurnalistă, probabil tot vă sacrificați atunci când vă dedicați totalmente pasiunii pe care o aveți. Ce înseamnă sacrificiu? Asta nu înseamnă că rupi din tine, dar faci ceea ce te împlinește, și un pedagog adevărat nu face asta pentru că este impus de societate, dar o face din plăcere. Ar fi foarte bine așa, dacă și salariul ar fi motivant și nu l-ar impune pe pedagog să muncească și în alte direcții sau și în alte domenii pentru ca să se poată întreține și să-și poată realiza pasiunea.
Dacă am avea un salariul motivant nu am fi nevoiți să muncim și în alte domenii ca să ne putem asigura un trai decent
Vocea Basarabiei: Dar pedagogul trebuie să-l înțeleagă pe elev, trebuie să-l înțeleagă pe părinte, trebuie să înțeleagă și ce vor autoritățile de la cel care profesează în acest domeniu sau și părinții, și copiii trebuie să-l înțeleagă pe pedagog?
Elena Vorotneac: Înțelegerea dialogului trebuie să fie reciprocă din ambele părți. Întrebați dacă profesorul trebuie să cunoască și ce vor părinții, psiholog ș.a.m.d., da, profesorul de astăzi și-a extins deja domeniile pe care trebuie să le cunoască, trebuie să fie foarte bun și în domeniul IT-ului, pentru că atunci când vii cu o prezentare trebuie să faci și jocuri interactive, tu trebuie să fii creator digital de diferite produse educaționale.
Vocea Basarabiei: Pandemia de COVID-19 a ajutat într-un fel ca și în sălile de clasă să fie mai multe computere.
Elena Vorotneac: Exact! Uneori, chiar cu ajutorul statului acolo unde nu s-a reușit, și profesorul a făcut sacrificii din propriul buget ca să-și asigure posibilitatea de a-și face lecțiile la nivelul pe care și-l dorește. Profesorul trebuie să fie și un bun psiholog, să înțeleagă și psihologia copilului, să înțeleagă că în spatele fiecărui copil este o poveste și să-i înțeleagă traumele, ca să poată să se apropie de el, dacă are traume copilul sau dacă are un anumit comportament să-l poată gestiona. Profesorul trebuie să fie și un actor bun, pentru că în fața clasei trebuie să te joci și cu vocile, și viteza cu care dai un material, că uneori poți chiar și tăcerea să o faci un instrument de predare. Deci, ca un actor adevărat trebuie să ai ținută în fața clasei, trebuie să ai grijă și de vestimentație, și cum arăți, cum vorbești, pentru că tu ești modelul în fața copilului și el te va urma, și în funcție de atitudinea față de profesor va avea și atitudinea față de disciplină.
Uneori profesorii contribuie din propriul buget ca să-și asigure posibilitatea de a face lecțiile la nivelul cuvenit
Vocea Basarabiei: Dar în clasă sunt foarte mulți copii…
Elena Vorotneac: Treizeci și mai mulți…
Vocea Basarabiei: Și iarăși, ar trebui să spunem că nu fiecare copil are același interes pentru disciplină, că nu de fiecare dată copilul înțelege profesorul sau toți 30 nu pot să aibă aceeași reacție la ceea ce povestește profesorul. Cum e să–i împaci pe toți, cum e să te uiți în ochișorii fiecăruia și să știi că el trebuie să fie atent la ceea ce-i spune profesorul?
Elena Vorotneac: Eu o să vă spun un exercițiu și o să vă convingeți că atâția oameni, chiar și aici câți suntem în sală, o să perceapă o informație total diferit.
Vocea Basarabiei: Exact.
Elena Vorotneac: Vă rog să închideți ochii pe câteva secunde și eu vă zic cuvântul „pisică”. Așa. Și acum o să-l întreb pe fiecare ce a văzut și fiecare o să zică că a fost o pisică pe drum, una sură, una roșcată, că a fost una întinsă și doarme, diferite imagini, dar eu am zis doar cuvântul „pisică”, nimic mai mult. Câți oameni, atâtea „pisici” au fost aici sau câți telespectatori, atâtea „pisici” au fost, pentru că fiecare și-a imaginat fie pisica proprie ș.a.m.d. Poate că este o glumă, poate că este un truc psihologic, dar exact aceeași informație o dai în clasă și atunci când copii sunt 30, 40, toți vor percepe diferit. De aceea sunt diferite metode, jocuri și trebuie să fii conștient de faptul că fiecare are reușita sa, unii au reușit la disciplinele umane, alții la disciplinele reale.
Vocea Basarabiei: Profesorul are cerințe pentru toți copiii?
Elena Vorotneac: Da, dar nu trebuie să punem semnul egal între personalitatea copilului și notă. Da, asta este nota ta, dar te tratez cu același respect ca și pe cel cu nota 10. Am avut cazuri când elevi de nota 10 erau cumva contrariați pentru atitudine, că erau așa deprinși din școala de unde veneau că dacă înveți de nota 10, profesorul te tratează ca pe o personalitate, dacă înveți de nota 5 înseamnă că ești marginalizat și nu contezi. Și nu înțelegea de ce atitudinea nu este favorizantă pentru ea, pentru că învăța cel mai bine și voia această atenție, ca peste 3 ani să înțeleagă, pentru că predau doar la clasele liceale, a X-a – a XII-a, peste 3 ani a înțeles că, de fapt, foarte mult contează să înveți, asta o faci și pentru tine mai mult, dar nu scade deloc din respectul meu față de copil dacă îi reușește sau nu, pentru că asta este ceea ce poți acum.
Vocea Basarabiei: Dar copiii de nota 10 se supără pe copiii de nota 5, 6?
Sunt clase unde cei care nu prea bine învață pot să-i marginalizeze, pot să aplice bullying-ul față de cei care învață bine
Elena Vorotneac: Ei bine, depinde de context. Sunt clase unde cei care nu prea bine învață pot să-i marginalizeze, pot să aplice bullying-ul față de cei care învață bine și aici trebuie probabil o mai mare atenție din partea pedagogilor, pentru că asta este unica formă de manifestare și, invers, cei care învață bine pot să aplice bullying-ul față de cei care nu prea reușesc, pentru că se poziționează ca o ierarhie în societate, la fel ca în societate este și în clasă. Și aici noi încercăm să jonglăm. E adevărat că nu te poți băga în relațiile copiilor foarte adânc, atâta timp cât reușești fie la o lecție sau în calitate de diriginte să gestionezi o anumită situație, dar deja relațiile interpersonale le poți consolida pe parcurs prin diverse activități comune, prin comunicare, prin jocuri. E o cale foarte lungă, pentru că e vorba și de o societate care oferă, că școala nu se termină doar în clasă, dar este și acasă, este și în stradă și cu acea experiență cu care vin…
Vocea Basarabiei: Și mediul tot influențează atitudinea copilului…
Elena Vorotneac: Ei vin cu mediul din care vin în clasă, exact, și arată ce au învățat de la alții, mai ales de la adulți.
Vocea Basarabiei: Totuși, nota, cât de mult contează nota pentru profesor, pentru elev, pentru părinte? Nota să fie după merit sau să nu fie după merit?
Trebuie să recunoaștem că la noi există o goană pentru notă, ceea ce nu este peste hotare
Elena Vorotneac: Da, la noi există, trebuie să recunoaștem, o goană pentru notă și, chiar dacă copilul nu ar merita nota, se insistă pe o notă foarte mare, pentru că ținem foarte mult la aparențe, ceea ce nu este peste hotare. Am văzut în Italia, am discutat cu colegii de acolo și ei spuneau că „dacă am învățat pe 6, asta e, îmi recunosc și trebuie să tind să cresc”, iar la noi mai este tendința asta de a forța lucrurile sau copilul merge acasă și mama îl întreabă: „Dar de ce tu ai 6, colegul de ce are 7?”
Vocea Basarabiei: Și ar putea mama sau tata să pedepsească odrasla, pentru că elevul nu a adus nota pe placul părinților?
Elena Vorotneac: Am avut și părinți care m-au întrebat: „Dar de ce colegul lui reușește, dar al meu nu?” și atunci eu am întrebat: „Dar dvs. credeți că al dvs. copil face comparație dintre dvs. și părintele celuilalt? De ce voi faceți comparație între copii? Copiii nu fac comparație între părinți că uite, mama mea e așa, dar tatăl tău e așa, vă acceptă așa cum sunteți”. Deci, atunci când copilul are înțelegere și când se pune accent pe starea de bine a copilului, pentru că e foarte important să înțelegem – creștem personalități sau copii cu note desenate frumos și care sunt foarte conștienți că nu-s de nota aceasta? De exemplu, tu înveți de nota 5, dar primești nota 9, pentru că forțezi niște lucruri sau cauți diferite mijloace de a obține cu orice preț, pentru că eu am avut și un caz când părintele a încercat să meargă și la șantaj ca să-i pun nota copilului. Și eu îi zic: „D-apoi asta este nota, iată este baremul, este testul, punctajul la fiecare întrebare”…
Vocea Basarabiei: Și a rămas părintele supărat sau ați încercat și ați reușit să-l convingeți?
Elena Vorotneac: Mi s-a spus că nu iubesc copiii și zic: „Ba nu-i adevărat, îmi plac copiii, dar n-aș fi corectă față de alți copii să-i pun copilului tău nota cea pe care o dorești, în timp ce ceilalți poate au muncit la fel, au reușit, dar au scris corect testul”. Nu e vorba despre personalitatea copilului, este vorba despre un rezultat acum, copilul va vedea în baza testului care-i sunt punctele slabe, le va fortifica și atunci când va ajunge la Bacalaureat va reuși, iar dacă eu voi încuraja anumite greșeli, anumite carențe, când va ajunge la BAC, tot eu voi fi de vină, pentru că de ce nu l-am atenționat, de ce nu am oprit această problemă?
Vocea Basarabiei: Dar se mai zice uneori că și profesorul ar avea favoriți și copii pe care îi simpatizează mai mult în comparație cu alții. Așa este?
Elena Vorotneac: Suntem și noi oameni…
Vocea Basarabiei: Pe de o parte, parcă e firesc să fie aceste sentimente, iar pe de altă parte, iarăși toți vor același tratament.
Elena Vorotneac: E o mare diferență dintre atitudine, tratamentul fiecăruia în parte trebuie în mod egal să-l faci și faptul că tu ții la un copil mai mult decât la altul, noi suntem oamenii și cât de mult ne-am strădui sau nu, oricum avem niște copii pe care îi vedem mai activi, mai implicați, mai sensibili, mai empatici cu tine și evident că ai o simpatie, ai acest feeling față de ei, aceste sentimente mai favorizante față de acești copii, dar asta nu înseamnă că în anumite contexte îi vei favoriza. Foarte mult contează ce acțiuni întreprinzi și cum îi tratezi pe toți. De exemplu, dacă dai un test, nota este cea care este la test; dacă adresezi niște întrebări sau predai lecția, o faci pentru toți la fel, nu îl marginalizezi pe unul, deci în niciun caz nu trebuie să marginalizezi vreun copil.
Vocea Basarabiei: Bine, e cunoscut, au fost perioade când foarte mult s-a insistat că trebuie copiii să aibă note bune și foarte bune, părinții au mai încercat fie să cumpere aceste note ale copiilor, dar lucrurile se mai schimbă. Ce asemănări și ce diferențe vedeți între educația de acum 10 ani și cea de astăzi?
Reformele implementate în educație au diminuat corupția iar interesul copilului este să învețe, nu să caute modalități de a cumpăra note
Elena Vorotneac: Acum 10 ani, copiii se gândeau, pentru că așa suntem educați și noi, moldovenii, cum să te învârți, știți, încă de mici suntem învățați cu „Cățeluș cu părul creț/ Fură rața din coteț” sau că omul cutare se învârte și cât de șmecher e. Să ne învârtim, să fim șmecheri, asta este lecția care era promovată și acesta cred că este un mare defect al societății noastre, pentru că, da, poți să fii șmecher, poți să te adaptezi la situație, dar este altceva când vorbim despre corectitudine. Acum îmi place că elevii nu se mai gândesc cum vor obține o notă – legal sau ilegal – la Bacalaureat, întrucât este imposibil, sunt interesați să afle cum se dă răspunsul corect la o anumită întrebare, cum se rezolvă un exercițiu ca să știe cum să facă față în timpul examenului de Bacalaureat, bunăoară. Deci, odată cu reformele care au apărut în educație, corupția s-a diminuat, interesul copilului nu mai este să caute persoane intermediare care i-ar asigura o notă, interesul lui este să învețe, pentru că știe că altă șansă nu există.
