Președinta Maia Sandu a întreprins vizite în această săptămână în Cehia și Elveția pentru a promova ideea extinderii Uniunii Europene. Citez: „Extinderea Uniunii Europene este o investiție în securitatea întregului continent. Republica Moldova este recunoscătoare țărilor prietene pentru susținerea parcursului european”. Despre perspectiva aderării la Uniunea Europeană vorbim la acest sfârșit de săptămână.
* * *
Așadar, de la Praga șefa statului a lansat un apel în care le cere liderilor occidentali să nu lase din vizor Ucraina în contextul evenimentelor din Israel. „Republica Moldova își va pierde existența, dacă Rusia va fi lăsată să câștige războiul din Ucraina”, a spus Maia Sandu. În semn de solidaritate cu Moldova, afectată de invazia rusă împotriva Ucrainei, Elveția a sporit asistența sa, iar marți, în cadrul „Platformei de sprijin pentru Republica Moldova”, a anunțat finanțarea nerambursabilă nouă în valoare de 25 de milioane de franci elvețieni pentru anul viitor. Vocea Basarabiei a făcut un popas la Ștefănești, localitate din raionul Florești, pentru a afla păsul sătenilor. Mulți dintre ei spun că cea mai gravă problemă a țării astăzi este depopularea.
– Mă duc până la magazin, durează mult, nu mă întâlnesc cu niciun om, nici când mă duc, nici când vin. Unde era odată așa? Te întâlneai cu oameni pe drum: „Bună ziua! De unde vii, încotro te duci?”. Este oleacă de distanță până la centrul satului cum te duci, pot să mă duc și să vin și să nu mă întâlnesc nici cu un om, care mai sunt stau prin ogrăzi, că-s bătrâni, iar cei tineri au plecat. Iaca pe drumul ista, la sfârșitul drumului sunt mai mulți copii, au fost și aici mulți, dar au crescut toți și au zburat. S-a dus fiecare în altă parte, dacă nu s-au putut duce mai departe, măcar la oraș s-au dus, dar s-au dus, au plecat din sat, n-au ce face aici. Aș spune eu că-i destul de greu, mai ales pentru un pensionar, care nu are ajutor, nimic nu are de nicăieri decât pensia și dacă mai vine compensația asta pe iarnă, pe încălzire, că omul n-are de unde, cât să strângă din pensie, dar cu ce să trăiască el, dacă va mai strânge pentru lemne, pentru cărbuni?
Vocea Basarabiei: Dvs. ce pensie aveți?
– 1.957 de lei.
Vocea Basarabiei: Și cum o împărțiți?
– Da’ cum o împărțim? Plătim întâi facturile, pe urmă o împărțim. Marțea la noi în sat este piață, ne ducem la piață și ne cumpărăm totul ca la oraș – și cartofi, și morcov, și ceapă, totul, că nu se face nimic, că nu plouă. Și restul… Dar ce mai rămâne acolo? De îmbrăcat și de încălțat, umblăm cu ce avem, nu prea ne cumpărăm, că avem haine de îmbrăcat și pe acestea n-avem unde le îmbrăca, că n-avem unde ne duce decât la biserică. Și-n altă parte unde să se ducă un pensionar?
Vocea Basarabiei: Copiii unde vă sunt?
– Doi copii am plecați peste hotare, în Londra lucrează. Familiile li-s aici, în Moldova, și vor să plece.
Vocea Basarabiei: Și ce vă spun ei despre viața din străinătate?
– Da’ ce ne spun? Că au o leafă stabilă, li-i bine. Acolo-i mai bine față de aici. Lucrează acolo și întrețin familiile de aici.
Dar un părinte pentru ce trăiește? Pentru copii, pentru nepoți, să-i vadă pe dânșii sănătoși și să nu trăiască așa cum am trăit noi, să trăiască mai bine.
Vocea Basarabiei: Dar când credeți că va fi și aici ca acolo?
– Nu știu. O să dureze încă mult timp. De-atâta că se promite mult și nu se prea face din ceea ce se promite, dar parcă-mi pare că amu, de-un timp se face câte ceva pentru mai bine, s-au mai mărit oleacă pensiile, că am ieșit cu foarte puțin, cu 540 de lei, pe vremea ceea. Colhozurile s-au desființat, de lucru nu aveam, am lucrat zilieră, n-am fost angajată și am lucrat ca să mă întrețin.
Vocea Basarabiei: De-atâta și pensia e mică.
– Da, de-atâta. Ca să nu știe copiii că n-am, am muncit. Dar un părinte pentru ce trăiește? Pentru copii, pentru nepoți, să-i vadă pe dânșii sănătoși și să nu trăiască așa cum am trăit noi, să trăiască mai bine.
Vocea Basarabiei: Aici, în sat, ce trebuie făcut ca lumea să nu plece, în primul rând?
– Dar nu știu dacă-i mai putem opri pe acei care au plecat, nu știu dacă o să-i mai putem opri, că ei au văzut o altă viață acolo.
Vocea Basarabiei: Dar într-o zi poate, totuși, dacă se schimbă aici viața, spun: „Mamă, așteaptă-mă, că mă întorc acasă”?
– Parcă m-aș gândi, că unul vrea să revină…
Vocea Basarabiei: Ce salariu i-ar trebui unui cetățean ca să rămână aici, la dânsul acasă, în Moldova?
Dacă ar avea un serviciu stabil și să-i dea vreo 20 de mii, soțului și soției, poate cumva… Lucrurile se fac încet și să avem mai multă răbdare. Nu știu cum să spun.
Vocea Basarabiei: Pentru dvs. contează Moldova mai aproape de Uniunea Europeană sau de Federația Rusă?
– De Uniunea Europeană. Copiii au lucrat și în Rusia, și lucrează și în Uniunea Europeană și diferența, poate că așa erau timpurile și atunci, dar în Rusia se duceau și lucrau, făceau un ban și le ajungea numai de drum să vină acasă și ca să se ducă trebuiau să împrumute, nu mai aveau un ban al lor. Dar acum cu pașapoartele acestea românești, și-au făcut pașapoarte, pleacă și măcar pot să întrețină familiile care au rămas aici.
Vocea Basarabiei: Ia ziceți și dvs. – cum se trăiește în sat?
– Sănătate să fie și pace! De-amu noi, traiul nostru s-a văzut, dar al viitorului nepoților, strănepoților și copiilor, și la toată lumea pace să fie și înțelegere. S-a schimbat lumea, lumea s-a înrăit, dacă trăiește unul mai bine, parcă să nu-l vadă. Și așa și împărații iștia cu țările, tot așa-s. Dac-o fi înțelepciune între împărați, o să fie înțelepciune și între popoare. Dă, Doamne, să fie pace și înțelegere!
Vocea Basarabiei: Aveți pe cineva plecat peste hotare?
– Am nepoți, unu-i în Danemarca și unu-i în Italia.
Vocea Basarabiei: Ce trebuie să fie schimbat iată aici, în sat, în opinia dvs.?
– Ar trebui să aibă tineretul de lucru aici și să rămână pe loc.
Vocea Basarabiei: Pentru dvs. contează drumul pe care să se îndrepte Republica Moldova?
– Ei, Domnul știe și împărații iștia care conduc.
Vocea Basarabiei: Dar Moldova mai aproape de Est sau de Vest, Moldova mai aproape de Rusia sau de Uniunea Europeană?
– Așa se zice că de Uniunea Europeană.
Vocea Basarabiei: Dar ați fost vreodată peste hotare să vedeți cum e acolo?
– Am fost o dată la Moscova, că mi-a murit un frate.
Vocea Basarabiei: Dar în țările Uniunii Europene n-ați fost niciodată?
Nu, nu, iaca, nepoții iștia ziceau acum că să ne facă documente să ne ia încolo. Unde să ne ia? De-amu, ce a fost am văzut…
Vocea Basarabiei: Dar nu aveți o curiozitate să vedeți, dacă se vorbește atât de mult, cum e acolo?
– De-amu noi nu mai ajungem acolo, aiștia să dea Dumnezeu, să-i păzească și pace și să fie.
Vocea Basarabiei: Cu ce comparați Republica Moldova?
– Cum s-o compar, dacă a rămas singură? Sate părăsite, mame singure stau la poartă și așteaptă. Mi-au făcut pașaport biometric de aista, dar nu mă duc de aici nicăieri. Aici am muncit, aici am trăit, aici îi aștept. Eu n-am fost în altă parte să văd mai bine și-mi place așa cum am trăit. Vrem mai bine să fie și pentru copii să fie bine. „Bunică, așa-i de bine la tine la țară când vin! În grădină, în ogradă, în drum, noi suntem liberi, îi bine, și la vară o să venim, în toată vara”.
Vocea Basarabiei: Vai, ce frumos!
– Patru nepoți am avut vara asta și mi-am făcut griji de dânșii să-i dau în primire așa cum mi i-au dat. Și i-am dat, slavă Domnului. Și așa mă bucur că i-am putut primi și-i aștept și la alt an, dac-oi fi sănătoasă, să vină.
Vocea Basarabiei: Frumoasă această relație bunici-nepoței.
– Da!
Vocea Basarabiei: Despre pace dvs. ce ziceți? Vă este clar de ce e acest război?
– Da, mi-i clar. Ce nu le ajunge, pământ nu le ajunge? Nimeni n-o să ia nimic cu dânsul. De ce să nu stea fiecare la locul lui unde stă?
Vocea Basarabiei: Țineți minte că în ’92 a fost război și la Nistru?
– Da, d-apoi cum? Acolo am avut, s-a trecut, o cumnată la Fârlădeni, și acolo era aproape. Oameni din sat de la noi au fost acolo la război, au luptat acolo. Tot cu Rusia. D-apoi acolo când treci stau militari de aceștia, parcă te duci nu știu în care țară. Eu înțeleg că asta-i o parte a Moldovei și de ce ne-au separat așa și ședem acolo aparte așa, să trecem peste podul cela acolo?
Vocea Basarabiei: Credeți că va fi cu șanse rezolvarea acestei probleme transnistrene, se vor reîntregi ușor cele două maluri ale Nistrului?
– Nu! O să dureze ani și este lume care nici nu vor să se unească, lor li-i bine așa, că acolo-i ieftin. Dacă datoriile acestea s-or pune toate pe capul la toată lumea asta din Moldova, oare asta nu-i o problemă? Eu aș vrea să mă duc acolo, că acolo mi-e nepoțica, să mă duc așa cum mă duc aici la Florești, la Chișinău, să nu mă mai caute prin acte, să mă înregistreze pe cât timp mă duc acolo. Treci pe acolo, treci în camera ceea de înregistrare, unde mă duc eu?
Vocea Basarabiei: La punctul de control…
– Da, da…
Vocea Basarabiei: Dacă Rusia și-ar retrage muniția și armata de acolo, mai ușor s-ar rezolva problema?
– Da, dar văd că ea nu-i prea gata să le retragă. De câți ani stă aici? Ea nu-i prea gata să le retragă văd că, dar la ce a venit ea de acolo și și-a pus armata ei aici? Păstreze-o acolo la dânșii acasă. Poate a da Domnul și le-a pune pe toate la locul lor. Dumnezeu o să le pună pe toate la locul lor, noi trebuie să credem și să depună și ai noștri efort mai mult.
Vocea Basarabiei: Dar în ce ar consta efortul acesta pe care trebuie să-l depună autoritățile?
– Să ia măsuri concrete, să dispară odată granița asta, să dispară separatismul acesta.
Vocea Basarabiei: Ce vă doriți cel mai mult?
– Să fie pace și sănătate! Pace să fie, să nu moară oameni nevinovați, copii și sănătate. Omul cât are sănătate n-o prea prețuiește și n-o păzește, că-i mult de lucru și n-are când se căuta și se duce pe la medici. Și ca să ajungi la medici, e greu de ajuns și la medici, ca să ajungi la un medic bun.
Vocea Basarabiei: Se crede că reformele ar putea să schimbe situația în bine în Republica Moldova. Pentru dvs. e clar ce reforme trebuie făcute, avansate?
De la justiție începând și încoace tot trebuie făcută ordine prin toate domeniile
Vocea Basarabiei, Valentina Ursu, suntem în vizită aici, la Ștefănești, localitate din raionul Florești, și vrem să vă aflăm păsul. Care vă sunt grijile, preocupările, bucuriile?
– Ca la toată lumea toamna, nu plouă, dar mergem înainte. Din punct de vedere financiar suntem destul de OK, așteptăm alegerile, să vedem rezultatele, văd că e mult circ așa, e o campanie nu prea OK, foarte mult atac la persoană, e destul de murdară. Față de alte campanii, parcă ar fi parlamentare, așa-i bătălie groaznică. Desigur că dacă un partid sau altul ia vreun avantaj, la următoarele alegeri parlamentare numaidecât o să se schimbe un scor și de aia și-i bătălia.
Vocea Basarabiei: Dacă ar fi să evidențiați trei probleme ale societății moldave, pe care le-ați pune în listă?
– Vai! Cultura, cultura individului cred că în primul rând, numaidecât. Mai departe, educația, cu cât mai multă lume, să spunem așa, e mai elevată, cu atât e mai ușor și pentru societate. Bine, față de alți ani, anii ‘90, în mod special, eu cred că acum e mult mai OK.
Vocea Basarabiei: Nu ați pus sărăcia în această listă…
– Sărăcia e cu noi (râde), o ducem în inimă. Sărăcia este, dar față de cum eram noi elevi la școală, eu cred că nu suntem într-atât de săraci, eu văd mult mai multe drumuri, mult mai multe sate unde drumurile sunt așa, cu pietriș cum sunt, niște glod, adică îi sărăcie, dar cred că noi ne-am deprins întruna să spunem sărăcie, sărăcie, sărăcie, toată Moldova trăiește în sărăcie, cred că doar 2-3 politicieni nu trăiesc în sărăcie.
Vocea Basarabiei: Dar dvs. bogăția o câștigați peste hotare?
– Da, ca aproape toți cetățenii care pleacă, pentru că cu banii de aici îți permiți anumite schimbări, doar că într-un timp mai îndelungat și, hai să spunem așa, de exemplu, am cumpărat o moto-coasă, eu am fost și am cumpărat-o mai scump față de unul care a dat 1.200, eu, de exemplu, am dat 2.000, adică niște schimbări de felul acesta și cheltui mai lejer banii pe care-i faci acolo și-i aduci. Asta-i mica diferență.
Republica Moldova nu are economie, economia Moldovei e din vamă, adică acesta-i lucru știut, devămările și Fiscul, noi nu avem centre industriale mari, unde lucrează 300-400 de oameni
Vocea Basarabiei: Republica Moldova s-ar descurca de una singură, dacă nu ar fi sprijinită din afară?
– Nu, nu, în niciun fel, pentru că Republica Moldova nu are economie, economia Moldovei e din vamă, adică acesta-i lucru știut, devamările și Fiscul, noi nu avem centre industriale mari, unde lucrează 300-400 de oameni, sunt niște fabrici acolo de mezeluri, mobilă ș.a.m.d., dar ele nu rezolvă mare treabă, pentru că, în rest, centrele raionale în afară de magazine de materiale de construcție sau de uz casnic, tot felul de electronice ș.a.m.d., acolo sunt câțiva tineri pe care mai poți să-i mai ții angajați, dar în rest nu avem, aceleași fabrici, care au fost, de exemplu, la Florești de sticlă, e un magazin mare de materiale de construcție, restul stă acolo blocat.
Vocea Basarabiei: Credeți că economia poate fi repusă în funcțiune la turații maxime și unde vedeți posibilități nevalorificate?
– Noi dacă am fi poporul sud-coreean, da, dar deocamdată nu suntem sud-coreeni ca să putem… Da, există minți luminate, văd la aceeași Universitate Tehnică, la Medicină, da, sunt, dar trebuie de schimbat de la primari de aceștia mici, micuți, care pun consilieri care au o invidie de asta răutăcioasă, știți, atunci când unu-i peste, iară atunci dacă să poți să aduci investiții în acea localitate și omul cela care-i primar să dorească să vină 1, 2, 3, 4, 5 și să nu vină în legătură de asta ca să dea oleacă de salariu la negru, oleacă mie și oleacă nu știu unde, atunci, da, dar e cam greu.
Vocea Basarabiei: Dar satele pustiite pot să se dezvolte sau totuși trebuie să găsească soluția aceasta ca să unească mai multe localități?
– Eu am văzut vreo 80 de sate în Moldova, am făcut un program acolo și sătuce de acestea micuțe care-s cu câteva sute de locuitori și aceeași poștă sovietică stă acolo și se demolează niciodată n-o să fie acolo, pentru că sunt kilometri întregi pentru care trebuie să dai milioane. Dacă îi un milion de euro un kilometru de asfalt, cine o să dea 5 milioane de euro pentru 5 kilometri de asfalt? Cu 5 milioane de euro deschizi o ditamai fabrică.
Vocea Basarabiei: Deși și infrastructura rutieră trebuie îmbunătățită, pentru că investiții nu vor veni, dacă nu există infrastructură?
– Investițiile n-au să meargă niciodată în niște sătuce îndepărtate. Iaca traseul Soroca, adică Chișinăul și care leagă nordul Moldovei și un 10-20 de kilometri distanță de la traseul acesta și-i nevoie tot de infrastructură bună, dar mai departe, chiar și la 20-30 de kilometri în niște văi în care nu ai acces, în niște pietriș niciodată n-o să meargă nimeni.
Vocea Basarabiei: Ați ales calea străinătății, să vă întreb despre gustul pâinii pe care o câștigați acolo peste hotare.
– Pâinea e OK (râde). Se muncește din greu, mult mai din greu, chiar dacă muncești din greu, oricum îți dorești să muncești și sâmbăta, pentru că-s niște bani în plus și trebuie să-i dai pe chirie, ba pe mâncare și, în mod special, că noi ca emigranți nu primim cât primesc băștinașii, nici în jumătate, doar câteodată vrei să te mai odihnești acolo o sâmbătă, o duminică, dar în general ești pe un program fix, adică nu ai nicio grijă față de viața din Moldova.
Vocea Basarabiei: Unde munciți?
– În Olanda mergem la moment.
Vocea Basarabiei: Și de ce anume în această țară?
– Oamenii. Adică îmi place felul lor de a fi, educația lor, mentalitatea, se vorbește în limba engleză, chiar dacă limba lor e una foarte-foarte grea, dar sunt niște oameni primitori, pentru asta am ales Olanda. Dintre colegii cu care am lucrat cu 5-6 ani în urmă spuneau că: „iaca, vezi drumul acesta, el trecea pe acolo, acum iată l-au schimbat”. Chiar dacă e o țară mică, plană, au o infrastructură superdezvoltată, chiar și peste a Franței, din ceea ce am văzut și în Franța.
Vocea Basarabiei: Și câți ani i-ar trebui Republicii Moldova să ajungă și ea la acele condiții?
– Cu câteva sute de ani în urmă la ei deja era business-business, adică prima bursă au făcut-o olandezii cu lalelele lor. Putem să accelerăm rapid, pe modelul, nu știu, Coreei de Sud, de exemplu, căci Coreea de Sud nu putem s-o comparăm cu Japonia, că Japonia era altceva, dar pe modelul Coreei de Sud sau a altei țări, dar mai bine pe modelul României, că România tot e peste. Adică ai trecut Prutul, parcuri eoliene câtă frunză și iarbă și la noi este posibilitate, sunt dealuri înalte, este posibil, hai să luăm modelul României, că-i mai aproape.
Dacă oamenii au să pună nasul pe pomenile electorale, deturnează printr-un singur vot atunci. Ei sunt greu de convins, bine, s-au promis multe când au fost alegerile parlamentare, dar războiul, problemele energetice ș.a.m.d. au încurcat, dar oamenii vor a doua zi să trăiască bine, deși el un gard nu-l face 5 ani la rând.
Vocea Basarabiei: Acum putem spune că această cale de integrare europeană este una ireversibilă sau o mai poate cineva deturna?
– Depinde de moldoveni. Dacă au să pună nasul la covrigii lui Șor, deturnăm exact ca și comuniștii în 2000, fix așa deturnează. Dacă oamenii au să pună nasul pe pomenile electorale, deturnează printr-un singur vot atunci. Ei sunt greu de convins, bine, s-au promis multe când au fost alegerile parlamentare, dar războiul, problemele energetice ș.a.m.d. au încurcat, dar oamenii vor a doua zi să trăiască bine, deși el un gard nu-l face 5 ani la rând. Asta noi trebuie să înțelegem, schimbările nu vin peste noapte. Dar sunt unele schimbări. De exemplu, am întrebat, este un loc acolo unde în agricultură se muncește, cât erau democrații se muncea totul la negru, acum am întrebat și mi-au spus că acum vii și chiar a doua zi te duci cu pașaportul și te angajează legal. Da, iaca, aceasta-i schimbarea, că oamenii au lucrat câte 15 ani și 9 ani – legal, iar 6 – la negru.
Vocea Basarabiei: Ce trebuie să mai facă guvernanții ca să câștige, recâștige încrederea cetățenilor?
– Nu cred că guvernanții, poporul trebuie să se mai ia din urma guvernanților și să facă cum fac guvernanții, pentru că moldovenii s-au deprins ca pe timpul sovietic, dacă vine și-i dă cu parul în cap, el atunci face, execută, dar dacă îi vine directivă de la guvern, hai, lasă c-o mai lăsăm și pe mâine. Așa că toată problema îi în aceștia de pe loc, de dânșii depinde foarte mult, nu numai de noi.
Vocea Basarabiei: Și în cine aveți încredere din cei care reprezintă clasa politică?
– Partidul care este, adică guvernarea care este, așa cum este la moment, mai ales cu președinta Maia Sandu care, într-adevăr, foarte mult circulă pentru a duce numele Moldovei și aceleași probleme cu fructele pe care le au oamenii, ca să poată să le vândă în Uniunea Europeană și multe alte chestii.
Vocea Basarabiei: Dar știți că mai sunt cetățeni care se întreabă de ce atât de frecvente sunt vizitele pe care le efectuează președinta Sandu peste hotare?
– Principalul e că Maia Sandu nu are un jet personal care să coste 20-30 de mii de euro o decolare și pleacă așa cum este, cu standardul. Este nevoie, adică dacă nu există comunicare, nu există schimbare, iată de ce este nevoie să meargă în vizite, cetățenii trebuie să înțeleagă acest lucru. Dacă stau soțul cu soția în casă și nu grăiesc între ei, apoi rezolvă ce? (Râde)
Vocea Basarabiei: Dar ce se cunoaște astăzi despre Republica Moldova în străinătate?
– Suntem cunoscuți din cauza situației din Ucraina și problemelor care s-au creat și foarte mulți ucraineni au trecut pe la noi, asta-i la moment. Bine, și eu am încercat să laud vinurile noastre în Olanda, să le explic cum îi treaba, cum fac aceștia de la Purcari, de exemplu, aceeași băutură specială pentru acei de la NASA și erau uimiți.
Vocea Basarabiei: Mai sunt încă și voci care își pun întrebarea – da, ajută Uniunea Europeană, Statele Unite, Occidentul Republica Moldova, dar unde sunt banii?
– Apoi da, pentru că omul când aude că s-au dat 100 de milioane de euro, el crede că banii ceia trebuie să vină fix la dânsul în buzunar, el nu cunoaște cât costă, dacă te uiți la școlile moldovenești, unde scrie peste tot USAID, dar el nu cunoaște că acolo un computer costă 10 mii de euro și plus programul cela care trebuie să asigure lucrul. Iaca acolo se duc milioanele, la copiii voștri, în școli, spitalele acestea renovate sau utilate cu ajutorul Uniunii Europene sau un drum făcut, iaca acolo se duc banii acordați nouă, acolo se duc milioanele acestea, nu se duc în buzunar la o persoană anumită, ca să-și facă peste noapte casă. Dar oamenii asta nu cunosc, ei nu știu cât costă. A văzut un laptop, de exemplu, și poate să-și dea seama că-i 500 de euro, dar el nu știe că acolo mai trebuie niște sute de euro să-i plătești lui neica Bill Gates pentru Windows-ul lui. Iată acolo se duc banii. Și multe alte chestii, salarii la aceiași angajați care trebuie bine plătiți, acolo se duc milioanele și la energie, că au fost probleme energetice, acolo se duc.
Vocea Basarabiei: Dacă dvs. ați fi la cârma Republicii Moldova, ce ați face, ca să aveți multă încredere în rândul cetățenilor?
– Multă încredere nu cred că poți să ai deodată, brusc, dar trebuie de muncit, ca să-i convingi, hai să spunem așa, la nivel primitiv pe aceștia care gândesc doar cu burtica și, într-adevăr, să faci reforme pentru oamenii care înțeleg schimbările. Adică trebuie să fii dublu aici, pentru acești care gândesc cu ziua de azi și de mâine, principalul să am loc de lucru și de mâncare și oamenii care înțeleg viitorul, iaca acolo trebuie de muncit.
Vocea Basarabiei, Valentina Ursu, am ajuns aici, în satul Ștefănești din raionul Florești, vorbim despre viața la țară și în țară, despre perspectiva dezvoltării mediului rural, perspectiva Republicii Moldova, calea corectă pe care trebuie să se îndrepte. Cât de des au cetățenii răspuns la toate aceste întrebări?
Cetățenii au răspunsuri, dar fiecare pe poziția lui, unul cu tendință spre Rusia, altul cu tendință spre Uniunea Europeană. De fapt, sunt foarte împrăștiate părerile cetățenilor.
Vocea Basarabiei: De ce sunt atât de divizate?
– Sunt atât de divizate, fiindcă mai ales acum, în campania electorală, se simte foarte acut intervenția politicului chiar la nivel local. Aici e o lună, o lună-două și, gata, trecem, rămânem iarăși, dar noi trebuie să păstrăm omenescul din noi, că suntem cumetri, suntem cunoscuți, suntem vecini.
Vocea Basarabiei: Deci, sentimentul acesta de dușmănie este vădit prezent acum în campania electorală?
– Este, este foarte-foarte acut.
Vocea Basarabiei: Și după asta cum se reia dialogul?
– Mergem înainte cu dragostea și bunătatea care noi știm că este foarte dificil, nu dificil, este un deficit extraordinar de astea.
Vocea Basarabiei: Pentru că politica și geopolitica sunt cele care divizează cel mai mult societatea Republicii Moldova, pentru cetățean e greu să știe care sunt avantajele de pe urma apropierii de Rusia, de pe urma apropierii de Uniunea Europeană sau încă aici iarăși e în funcție de simpatiile politice?
– Ar fi ceva, dacă omul ar înțelege, el singur să facă diferența asta. Știți acum că sunt „șanse”, sunt „renașteri”, multe partide care dau bani mulți și eu nicidecum nu pot acuza cetățenii care se duc pentru bani la întruniri la Chișinău, care acum reprezintă partidele în localități. Acolo sunt niște fete cu care noi ne împăcăm foarte bine și eu nu le pot acuza că ele au nevoie de susținere materială, dacă o duc greu. Guvernările au contribuit la situația asta că lumea pleacă în continuare. Ne rugăm la Dumnezeu, până la urmă, asta e cel mai important.
Vocea Basarabiei: Bine, dezbinarea se produce ușor, coagularea, unitatea în societate e mai greu de atins, dar pentru asta se cer niște eforturi și din partea cetățenilor, pentru că ei trebuie să fie stăpâni pe soarta lor, pe soarta țării lor.
– Desigur! Să vedeți că toată hălăciuga asta care-i acum în toate comunitățile, dar cea mai evidentă e în localitățile rurale, că aici noi toți ne cunoaștem, ea după alegeri o să dispară.
Vocea Basarabiei: Și vin alte alegeri, după locale vin cele prezidențiale, după prezidențiale vin cele parlamentare.
– Da, dar acelea nu sunt așa de sensibile, fiindcă aici e omul. Și oamenii se luptă între dânșii, concurenții aceștia electorali. Doamne, parcă presară sare și chiperi ca să apară spiritele acestea și să se aprindă.
Vocea Basarabiei: Ce înseamnă integrare europeană pe înțelesul cetățeanului de la firul ierbii?
– Integrarea europeană, deoarece majoritate familiilor din localitățile rurale, eu nu zic numai de comunitatea noastră, au persoane plecate peste hotare și cel mai multe sunt în Uniunea Europeană. Și ei înțeleg că aceasta-i scăparea, că lumea așteaptă niște transferuri de acolo, suntem susținuți de peste hotare, inclusiv din Rusia cetățenii trimit bani, că ei se simt foarte bine acolo, că au lucrat în perioada sovietică, post-sovietică. Și acum, noi ne întâlnim și discutăm cu persoane de-ale noastre care locuiesc prin orașele din Rusia și ei sunt mulțumiți, dar, oricum, chiar și având persoane, rude în Uniunea Europeană, totuna nu știu cum nostalgia după trecut, ori că atunci eram mai tineri…
Vocea Basarabiei: Nostalgia după acele timpuri e una, dar ca să se refacă acea URSS e clar că e o iluzie.
– Este o iluzie.
Vocea Basarabiei: Și atunci, de ce să se mai mențină sentimentul acesta?
– La alte generații care vin n-o să mai fie sentimentul acesta. Dar eu știți ce mă gândesc? Că tare ar fi bine, iaca cum noi suntem într-un sat fiecare cu gospodăria lui, iaca se duce peste hotare, el vede acolo niște condiții, el vede niște atitudini, relații între persoane. Mâca mea zicea așa, Dumnezeu s-o ierte, „trăiește cu bun și cu rău că nu știi care-i al tău”. Noi trebuie să trăim bine cu toată lumea, cu toate că asta-i ceva general, dar noi hai să luăm standardele europene și să le facem la noi, nu numaidecât noi să fim dependenți. Cei de sus mai bine știu lucrul acesta.
Vocea Basarabiei: Dar fără banii aceștia veniți de peste hotare cum s-ar descurca Republica Moldova?
– Nu s-ar descurca. Și atunci, nu știu, să ne ia cineva, nu știu eu cum. Cum așa? Nici nu-ți imaginezi lucrurile acestea, da?
Vocea Basarabiei: Ce vă doriți cel mai mult?
– Pace! Pace și să fim sănătoși și să ne bucurăm de viață.
Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, suntem cu microfonul aici, în satul Ștefănești, raionul Florești, și văd foarte multe case părăsite.
Sunt, sunt multe case, chiar la mine în mahala ceea, din deal până la mine în vreo 4 case nu-i nimeni și-apoi de la mine până devale iar vreo 4 case nu-i nimeni. Tinerii se duc din sat, rămân doar acei bătrâni.
Vocea Basarabiei: Și dacă ar avea loc de muncă s-ar opri aici?
– S-ar opri dacă ar fi locuri de muncă, dar așa, dacă nu au unde, se duc toți.
Vocea Basarabiei: Dar ei mai vor și un salariu mare.
– Da, de lucru poate este, dar dacă îi puțin plătit, ei vor mai mult, că au copii și familii și le trebuie. Aiști bătrâni mor, aiști tineri se duc și o să rămână satul, și nu că satul, dar chiar Moldova fără populație.
Vocea Basarabiei: Dar ce trebuie să facă cei care conduc țara ca lucrurile să se schimbe în bine?
– Trebuie să se mai gândească și la lumea asta păcătoasă, că deputații primesc salarii bune, dar la noi ce, cu 2.000 de lei ce poți să faci? Totul e scump. Noi de la țară ne gândim că, iaca, ar Dumnezeu să fie bine, să fie așa, că avem copii și să le fie ușor și la nepoți, de-amu noi ca noi, că am trăit, dar nepoților să le fie ușor, dar nu se mai gândește nimeni, ei se gândesc pentru dânșii, numai pentru buzunarul lor.
Vocea Basarabiei: Și mai contează acum încotro Moldova – mai aproape de Rusia sau de Uniunea Europeană?
– Nu știu cum să ajungem în Uniunea Europeană. Câte ajutoare ne dă, de unde atâția bani, banii ceia n-au să trebuiască odată întorși? De-amu eu îs cu un picior în groapă și cu unul pe mal, dar acești tineri încă…
Vocea Basarabiei: Multă sănătate!
– Nu știu cum o să fie, dar deodată îi greu, îi rău, nu știu.
Vocea Basarabiei: Dar cu Rusia cum ar trebui să fie?
Ar trebui să se împace și cu Rusia și să fie tot cum a fost, că zic că era mai bine. Era, dar era colhozul și avea lumea unde lucra, că erau și ferme, și brigăzi de tractoare, și erau toate celea și toți aveau unde lucra, nu lepădau casele să se ducă.
Vocea Basarabiei: Dar tot era salariul mic.
– Era salariul mic, dar totul era ieftin, că atunci de-o rublă luai 5-6 pâini, dacă voiai albă, luai 5 pâini de 20 de bănuți pâinea, dar acum ce faci cu un leu ori cu 10 lei?
Vocea Basarabiei: Dar credeți că timpurile celea mai pot fi întoarse din moment ce multă lume mai trăiește cu acea nostalgie?
– De-amu n-o să mai fie întoarse, dar măcar… Nu știu, din partea mea, fie cine-o fi la putere, dar să fie ușor, să aibă tineretul unde lucra și să fie pace pe lume. Asta-i principalul – pace și sănătate.
Vocea Basarabiei: Dar vă este clar de ce s-a pornit acest război aici, în coastele Moldovei?
– Nici nu știu, care și cum judecă. Care zic că-i vinovat și Putin, alții zic că-i vinovat și Zelenski, nu știu, dar iaca din partea lor trage și o grămadă de norod, ucis și au muncit o viață, și au rămas pe drumuri fără nimic. Nu știu care-i vinovat, dar nu-i bine. Ce-i vinovat norodul ista pașnic, ce-i vinovat?
Vocea Basarabiei: Dar vă amintiți că în ‘92 a fost vărsare de sânge și la Nistru?
– Da, știu. Și atunci tot din partea Rusiei, Armata a 14-a atunci. Nu știu, dar nu trebuie așa și nu-i bine. Și încă și-n Israelul cela iarăși și este o grămadă de populație din Moldova. Nu știu ce nu le ajunge, ori de-amu așa a venit și vreme, cum scrie în Biblie că iaca așa o să fie, ori Dumnezeu știe.
Vocea Basarabiei: Dar ce scrie în Biblie?
– Ei…
Vocea Basarabiei: Citiți Biblia des?
– N-o mai citesc așa des, aud din acești bătrâni că atunci când o să fie, n-o să se vadă în ochi frate cu frate, soră cu soră. Și rușii și cu ucrainenii nu-s ca frații? Au trăit și era bine și se împăcau, dar amu? Dă, Doamne, să fie bine, dar nu știu. Bine vrem, bine vrem toți și să fie pace.
Vocea Basarabiei: De cine depinde binele acesta?
– De toți mătincă. Sănătate să fie și înțelegere!
Vocea Basarabiei: Cum ați vrea să arate Moldova de peste 10 ani?
– Ei, aș vrea să fie bine, să aibă locuri de muncă aici, să fie pace, să șadă toți aici, se duce tatăl și leapădă copiii și femeia rămâne sau se duce mama, dar copilul cela vrea să fie educat și de tată, și de mamă, cum era odată, dar amu? Ș-apoi se distrug familiile că s-a dus unul într-o parte, altul în altă parte. Aș vrea să fie aici de lucru și lumea să aibă aici în Moldova.
* * *
Opinii adunate în Ștefănești, localitate din raionul Florești. „Cea mai importantă contribuție britanică la securitatea Republicii Moldova este sprijinul pentru Ucraina, ajutând Ucraina să se apere de invazia rusă, Londra contribuie și la securitatea Republicii Moldova”. Declarația aparține ambasadorului Marii Britanii la Chișinău, Steven Fisher. Diplomatul a dat asigurări că ajutorul țării sale pentru Ucraina va continua atât timp cât va fi necesar până la sfârșitul războiului și a confirmat că Republica Moldova se bucură de o susținere fără precedent din partea multor țări din lume, dovadă fiind și asistența anunțată de acestea în cadrul „Platformei de sprijin pentru Republica Moldova”, care s-a desfășurat în această săptămână la Chișinău.
