Bună dimineața, dragi prieteni ai Vocii Basarabiei! Sunt Iulian Ciocan, vă invit din nou la „Radiografia Săptămânii”, o emisiune în care iau în dezbatere teme de actualitate cu oameni de artă și de cultură. Invitatul meu din această dimineață este un scriitor tânăr, Teodor Bordeianu, scriitor stabilit la Berlin, o să-l întreb de ce e stabilit la Berlin. Teodor, bine ai venit la Vocea Basarabiei!
Teodor Bordeianu: Bine v-am găsit, mulțumesc!
Vocea Basarabiei: Vreau să te întreb mai multe lucruri, o să începem iată cu așa o știre, pentru că este o emisiune în care discutăm tot felul de știri care apar timp de o săptămână. Iată așa o știre, activistul Eugen Bălțat a blocat intrarea principală în sediul Primăriei Chișinău pentru câteva minute cu propria mașină, acesta avea pe automobil inscripționat următorul mesaj: „SOS Chișinău”, cerând să fie soluționate mai multe probleme stringente ale capitalei. Tu trăiești la Berlin, la Berlin se practică asemenea tipuri de protest, iată vii așa cu mașina și blochezi intrarea în primărie?
Teodor Bordeianu: Nu prea, mai ales că și Berlinul are mai multe primării, fiecare regiune e cumva un oraș în sine, primăria principală care e în centru, pe Alexanderplatz, n-am văzut niciodată s-o blocheze cineva cu mașina.
Vocea Basarabiei: Deci ți se pare un gest cumva ciudat, așa?
Teodor Bordeianu: Mie îmi pare un gest, pe de o parte, cumva exasperat, pe de altă parte, într-adevăr, puțin ciudat, pentru că chiar așa cum ai spus, sunt mai multe probleme stringente, adică orașul nostru are probleme multe, dar nu prea înțeleg contextul, pentru că, într-adevăr, eu am încercat să caut puțin despre asta și nu-i cumva ca și cum asta ar fi crescut pe etape. Iată a fost o petiție, pe urmă încă o petiție, pe urmă aia, aia și pe urmă mașina a intrat în ușă.
Vocea Basarabiei: Bine, probabil pe om, într-adevăr, îl doare sufletul pentru ceea ce se întâmplă în Chișinău și a vrut cumva să protesteze, și chiar tu spuneai că există probleme stringente în Chișinău. Dar care ți se par problemele cele mai mari ale Chișinăului, uite, tu ca om care stai și la Berlin?
Teodor Bordeianu: Infrastructura de transport, adică asta e ceva, eu care nu stau des și mult aici, îmi pare o problemă mare, pentru că iată eu am plecat undeva în 2015, dacă nu greșesc, și atunci erau mai puține mașini, în 2005 erau și mai puține, respectiv orașul nostru plus-minus se descurca. Acum e grav, mai ales că orașul vechi, de exemplu, a fost creat pentru cu totul alt context de transport, acum în orașul vechi e congestie totală, pentru că sunt foarte multe mașini și nu sunt alte opțiuni, nu-i un tunel, de exemplu, sau, nu știu, altceva.
Vocea Basarabiei: Care e problema, ar trebui mai multe parcări sau ce ar trebui?
Teodor Bordeianu: Ar trebui mai puține mașini și o cultură mai ridicată a utilizării transportului public, adică utilizarea transportului public să nu fie privită ca un simbol negativ, de statut.
Vocea Basarabiei: Uite, eu am fost la Berlin, acolo și ne-am întâlnit, și am avut ocazia într-o zi cu niște prieteni să fac un tur al Berlinului pe bicicletă, peste tot erau piste pentru bicicliști, deci mergeam fără nicio problemă, am văzut o treime din Berlin mergând cu bicicleta. Și îți imaginezi așa ceva în Chișinău, adică să pot merge lejer prin toate cartierele Chișinăului cu bicicleta?
Teodor Bordeianu: De ce nu? Adică Berlinul, de altfel, în Berlin este vorba asta între mai ales localnici că iată eu stau în satul meu și nu vreau să ies din satul meu. De exemplu, cineva stă în Friedrichshain, adică nu în Friedrichshain, o anumită porțiune a Friedrichshain-ului e satul lui și el stă în satul lui. De ce spun asta? Pentru că la noi în sate bicicleta e un mod de transport esențial și iată eu când mergeam la bunici în copilărie, bicicleta era și eu m-am învățat să merg pe bicicletă în sat. Eu nu văd de ce n-ar fi și în Chișinău, în care foarte mulți oameni tot își au originea, într-un fel sau altul, în mediul acesta unde bicicleta e de bază, adică asta ar fi normal, alt detaliu e că Chișinăul are relieful pe care-l are și e mai dificil de mers cu bicicleta decât în Berlin.
Vocea Basarabiei: Deci, te referi la dealurile acestea?
Teodor Bordeianu: Da, trebuie să ai forță.
Vocea Basarabiei: Dar ce înseamnă această diferență? Uite, niște germani care stau la Berlin și ei acceptă să renunțe la mașină și să meargă cu bicicleta, ei vor să meargă cu bicicleta, ei au făcut pentru asta piste, un olandez care stă la Amsterdam, am fost și acolo, și am văzut o sumedenie de bicicliști, piste, d-le, acolo nu poți merge să treci tu ca pieton sau să parchezi cu mașina pe pista ceea, că imediat ai probleme. Deci, bicicliștii trec fără nicio problemă și îs mulți. Ce înseamnă această diferență, de ce moldovenii nu vor să meargă cu bicicleta așa cum vor olandezii sau nemții, ce se întâmplă? Adică noi suntem diferiți sau cum, cum vezi tu?
Teodor Bordeianu: La noi cred că s-au suprapus mai multe straturi culturale care ne blochează lucrul acesta, pentru că, pe de o parte, citisem la Neagu Djuvara despre niște călători străini, vorbeau despre cum la Iași și la București erau trăsurile de ultim model de la Viena, care măcar nici la Viena nu erau, numai că la noi drumuri nu erau, dar trăsuri în schimb erau. Adică drumurile erau din lemn și, respectiv, trăsurile se stricau repede, asta este o parte a problemei. Și altă parte a problemei, eu bănuiesc că pur și simplu faptul că noi nu am avut, nu a fost o dezvoltare cumva organică și a mediului urban, anume în spațiul nostru, iată anume aici, în Republica Moldova, în Basarabia.
Vocea Basarabiei: Deci, uite, tu stai de 8 ani de zile la Berlin, deja poți să spui că ești neamț, german, cumva?
Teodor Bordeianu: Nu prea…
Vocea Basarabiei: Cum vezi tu diferența asta dintre Berlin și Chișinău, adică ea este izbitoare?
Teodor Bordeianu: Ea este, asta e cred că ce pot spune, adică Berlinul diferă și de alte orașe din Germania, e consistentă, desigur. Și în ce privește iată infrastructura de transport, diferența e categorică, dar, din nou, în Berlin de 100 și ceva de ani era investiția aceasta în transportul feroviar, în transportul feroviar de scurtă durată, ceea ce era și la noi, de altfel, numai că la noi în anii ‘50 pe neașteptate am încheiat-o cu tramvaiele și orice concept de a merge cu transportul feroviar a dispărut.
Vocea Basarabiei: Dar sunt aceste troleibuze la noi, pe care nu le-am văzut la Berlin, și eu mă gândeam că troleibuzele acestea nu sunt un lucru rău, până la urmă, nu?
Teodor Bordeianu: Nu, deloc!
Vocea Basarabiei: E transport electric…
Teodor Bordeianu: Atâta timp cât ele au pistele lor separate, iată în capul meu, cel puțin, mergând prin orașul vechi, așa, o soluție de termen scurt ar fi: mașinile nu mai pot merge sau merg cu permis special, care costă bani, pe zi, și numărul de troleibuze să fie dublat. Asta face, de altfel, statul german acum, anul trecut, dacă nu greșesc, a fost inițiativa asta când a fost 9 euro biletul pe lună pentru toată țara, vara, deci, 3 luni, pentru a încuraja utilizarea transportului public. Și anul acesta, în sfârșit, asta a intrat în lege, acum desigur nu-i 9 euro, nu-i bonus, dar e 49 pe lună, dar ca să spun asta în context, anterior în Berlin, doar în Berlin era 60 de euro biletul pe lună, adică 60 la abonament, 80 de euro, dacă iei fiecare lună separat.
Vocea Basarabiei: Și îți iei acest abonament cu 49 de euro și poți 3 luni de zile să…
Teodor Bordeianu: Nu, 49 pe lună și e toată țara, în afară de trenurile rapide, astea care-s super-rapide.
Vocea Basarabiei: Și e foarte avantajos probabil.
Teodor Bordeianu: E extrem de avantajos, adică mie îmi pare cvasi-gratis, respectiv mulți oameni care trăiesc în zona diferitelor orașe trec pe transport public, e și mai comod, nu trebuie să te gândești la mașină.
Vocea Basarabiei: Da, ca să încheiem discuția despre Chișinău, vor avea loc alegeri în Chișinău în noiembrie, se pare, sunt mai mulți candidați, partidul de guvernământ PAS l-a înaintat la funcția de primar pe Lilian Carp, există de la CUB un tânăr, Ion Bulgac, probabil actualul primar Ion Ceban va încerca să învingă și el, deci sunt câțiva candidați, probabil PSRM-ul va încerca pe cineva să înainteze și Platforma DA l-a înaintat pe un tânăr, Victor Chironda, care se pare că e urbanist de meserie. Cum vezi tu această luptă, cam cine ți-ar plăcea dintre toți acești posibili primari?
Teodor Bordeianu: Eu aș spune așa, acela care ar fi în stare să ofere o viziune asupra unui sistem care să gestioneze orașul, adică nu omul, dar ce o să rămână după el, pentru că, din păcate, în spațiul estic, în spațiul post-sovietic este o foarte mare centrare pe o persoană deseori, dar ideea e că persoana, nimeni nu-i etern și când persoana pleacă din funcție, se schimbă tot, se schimbă radical.
Vocea Basarabiei: Deci ar trebui să existe o continuitate, indiferent de schimbarea primarilor, niște proiecte care cumva să treacă dincolo de frontierele acestea temporale pe care le are?
Teodor Bordeianu: Absolut! Inclusiv proiectul strategic al evoluției Chișinăului, al gestionării orașului într-o direcție pozitivă, adică și direcția pozitivă, eu mă refer la schimbări care sunt: 1) vizibile, 2) sunt monitorizabile, adică pot fi din afară văzute, nu schimbări, de exemplu, care se întâmplă peste noapte și nici nu ai înțeles contextul, de exemplu, dar, na, sunt abordări și abordări.
Vocea Basarabiei: Da, uite, actualul primar Ion Ceban, și terminăm discuția despre Chișinău, actualul primar Ion Ceban cumva zice că face multe trotuare și lumea remarcă că el face multe trotuare, într-adevăr, arată altfel acum orașul cu ele, dar criticii lui spun că, „d-le, da, dar sub trotuare lucrurile au rămas la fel, țevile sunt vechi” ș.a.m.d. Tu cum vezi chestia asta? Trotuarele sunt un lucru bun.
Teodor Bordeianu: O să vedem când și dacă o să se spargă trotuarele, dar sunt trotuare și trotuare, eu, de exemplu, am fost foarte surprins să văd că chiar lângă monumentul lui Ștefan cel Mare, după gardul parcului, trotuarul e spart ca în ‘45, adică asta nu m-am așteptat în contextul dat, sunt chestii și chestii. E absolut fenomenal că se schimbă trotuarele, în sfârșit, în orașul vechi, o să vedem, eu sper că ele au bază sub ele, dar aici e ceea ce spuneam și mai sus despre sistem, că dacă abordarea e holistică, să spunem așa, completă, trotuarele o să țină mult, dacă nu, o să vedem.
Vocea Basarabiei: Clar. Da, o să vedem și o să vedem dacă facerea trotuarelor o să-l ajute pe Ion Ceban să învingă din nou.
Teodor Bordeianu: Să vedem, să vedem, să vedem…
Vocea Basarabiei: Uite, mai multe sondaje, statistici ne spun că populația Moldovei scade pe an ce trece, iar în curând am putea să ne confruntăm cu mari probleme demografice, tu ești unul dintre tinerii care au plecat din Republica Moldova, tu ai plecat pentru o vreme sau intenționezi să te mai întorci aici să trăiești, sau vrei să rămâi acolo?
Teodor Bordeianu: Inițial, eu am plecat numai pentru o vreme, pentru că am fost invitat pentru bursă și am stat așa, dar cum voiam și eu să mă întâlnesc cu viitoarea mea soție, adică acesta tot era un motiv.
Vocea Basarabiei: Care era acolo?
Teodor Bordeianu: Care așa s-a nimerit că a ajuns și ea acolo, dar un timp am rămas, acum pentru mine îmi imaginez că cumva îmi împart timpul între Berlin și Chișinău, eu nu pot să-mi imaginez real că eu, de exemplu, nu vin la Chișinău deloc.
Vocea Basarabiei: Dar cât de des vii la Chișinău?
Teodor Bordeianu: O dată, de două ori în an, aș veni mai des, dacă mi-ar permite sănătatea, eu aș veni mult mai des, că de fiecare dată mă bucur să vin.
Vocea Basarabiei: Spune-mi, dar ce sentimente ai, când vezi știrile acestea că, într-adevăr, populația Moldovei scade? O statistică recentă ne-a spus că din 4 milioane, cât eram la începutul independenței, am ajuns la 2,5 milioane. Și eu văd, eu chiar știu, pleacă foarte mulți oameni tineri, pleacă. Și tu ce sentimente, tu ai vreun sentiment de vinovăție, de exemplu, sau, dimpotrivă, poate sentimentul tău este de bucurie, pentru că unii pleacă? Eu știu tineri care au plecat cu un sentiment de ușurare: „dle, am scăpat, în sfârșit, de acest spațiu sufocant”, dar alții, dimpotrivă, pleacă și zic: „dle, parcă m-aș întoarce, parcă cumva patria mă cheamă”. Deci, simt un soi de vinovăție, nu știu cum. Ce zici?
Teodor Bordeianu: Nu cred că e locul vinovăției aici, să spunem așa, dar iată când am plecat, pentru mine era principial să plec, când s-a întâmplat, eu nu eram sigur că am să plec, era principial să plec pentru ceva, nu împotriva la ceva. Adică mie îmi era bine în Moldova, eu îmi găsisem un loc de muncă aici, aveam un salariu decent, nu era teribil.
Vocea Basarabiei: Te descurcai?
Teodor Bordeianu: Mă descurcam. Și când am plecat, am plecat nu atât cât să părăsesc Moldova cât să învăț, să mă întâlnesc cu soția, acesta era scopul mai degrabă, adică pro-scopurile mele personale, decât anti-statul în Republica Moldova. Asta, pe de o parte, pe de altă parte, fiecare își are motivația lui și faptul că asta se întâmplă este o realitate, numai că mie nu-mi pare că asta e absolut catastrofal, atâta timp cât este înțelegere.
Vocea Basarabiei: Pentru voi nu, voi aveți de câștigat, probabil, dar țara? Țara nu pierde oare?
Teodor Bordeianu: Țara pierde, fără îndoială. Eu mă refer la faptul că nu-i atât de catastrofal atâta timp cât există o înțelegere că noi putem în continuare coopera și există o înțelegere în țară, în mediile de conducere că problema este, că nu-i absolut catastrofală, dar ea este și trebuie rezolvată, și nu neapărat rezolvată final sau complet, dar în pași, în pași de scăzut, cel puțin, intensitatea trendului, că trendul este. După ultimele date era cu 2,6 și, într-adevăr, 2022 deja cifra în față e 2,5 și ceva, în 2023, și asta nu-i excelent.
Vocea Basarabiei: Dacă rămân numai vreo 2 milioane, te pomenești că nu mai are cine lucra aici. Apropo, uite un exemplu, eu vorbisem cu un om de afaceri, n-o să-i dau numele aici, care mi-a spus că nu avea la un moment dat niște lucrători pentru un depozit, nu știu ce acolo trebuia să care și a găsit niște lucrători, până la urmă, că moldoveni nu veneau, de pe continentul african lucrează acum niște oameni aici la el în Moldova. Adică, moldovenii plecând în Italia și în alte părți, aici apar niște goluri în care ar putea la un moment dat să apară niște oameni din Africa sau din Asia și să lucreze ei în Moldova. Și nu știu, o fi bine asta, o fi rău, nu pot să-mi dau seama. Tu cum crezi?
Teodor Bordeianu: Eu nu văd nimic rău în asta atâta timp cât este gestionat eficient, dar și în ce privește cifrele, adică noi eram în jur de 2 milioane atunci, la începutul sec. XX, în interbelic eram 2,5, undeva 3 milioane până la sfârșitul interbelicului. Acum, într-adevăr, sunt mai puțini, dar avem și alt tip de societate, adică o societate care e complet alfabetizată comparativ cu 100 de ani în urmă, totuși suntem plus-minus industrializați, avem acces la producție industrială, dacă nu proprie, de import, adică noi putem să ne descurcăm și cu 2 milioane, numai că mai bine ar fi să nu ajungem până acolo.
Vocea Basarabiei: Da, e adevărat. Totuși, ca să terminăm discuția aceasta, încă o întrebare mai am: ce ar trebui să i se ofere unui tânăr talentat, deștept, care știe limbi străine, care e, de exemplu, în IT, adică un tânăr care se poate descurca, ce ar trebui să-i ofere Republica Moldova ca el să nu plece în Germania, în SUA sau în altă parte, ca să rămână aici?
Teodor Bordeianu: Viziune, viziune de țară, în opinia mea.
Vocea Basarabiei: Deci, trebuie să aibă certitudinea unui viitor?
Teodor Bordeianu: Da, și unui viitor care nu se schimbă, unei viziuni care nu se schimbă la fiecare schimbare de guvern, de putere, adică o viziune care dăinuie.
Vocea Basarabiei: Și atunci, dacă ar fi existat această viziune, tinerii ar fi rămas, nu ar fi plecat atât de mulți?
Teodor Bordeianu: Nu, pentru că din viziunea aceasta ar fi reieșit tot felul de alte schimbări. Și atunci, bănuiesc eu, ar pleca mai puțini. Și acum sunt o mulțime de tineri care rămân, sunt oportunități în Republica Moldova, mai ales în IT.
Vocea Basarabiei: Adică poți lucra și aici, având o relație cu o firmă străină?
Teodor Bordeianu: Inclusiv cu firme din Republica Moldova care sunt foarte bune pe piața internațională, au software ori chiar în producția propriilor soluții IT, dar asta-i soluție specifică, dar iată la nivel strategic, dacă este viziune, foarte multe lucruri se îmbunătățesc, pentru că, bunăoară, în medicină sau în învățământ nu schimbi abordarea la fiecare 2-3 ani. Acum, de exemplu, mie mi se pare că unele abordări care se implementează eu le văd continuând în viitor, continuând dincolo de guvernarea actuală sau anumite partide. Și asta mie îmi place, adică asta-i ceva pentru care eu pot fi recunoscător anumitor actori care implementează ceva care o să se vadă în timp și pe care alții o să le continue, și n-o să fie doar pe 4 ani sau pe 6 ani, sau pe 8 ani.
Vocea Basarabiei: Bine, tinerii pleacă pentru că nu există viziune, pentru că condițiile totuși încă nu sunt ca acele din Occident, pentru că nu au certitudinea unui viitor, dar putem să spunem că tinerii au început să plece din februarie 2022 și pentru că războiul se apropia de noi? Deci, este o zonă nesigură cumva?
Teodor Bordeainu: Absolut! Bănuiesc că acum, în 2023, grație faptului că Ucraina ne apără, e mai calm…
Vocea Basarabiei: Da, un pic frica a mai dispărut…
Teodor Bordeianu: Dar în 2022, eu pot să-mi imaginez, mai ales în primele luni mă gândeam și eu la diferite chestii, pentru că am și eu rude, prieteni…
Vocea Basarabiei: La o invazie chiar în Chișinău, așa, da…
Teodor Bordeainu: Dar nu era imposibil, adică noi am avut, era plin cu proteste, putea să se încheie, într-o bună zi cineva să spună că protestele nu-s pașnice și hai să pacificăm protestele. Și asta se întâmplă foarte repede, din păcate.
Vocea Basarabiei: Hai să trecem la alt subiect, vreau să discut neapărat cu tine și acest subiect. Uite, a fost un soi de remaniere guvernamentală zilele acestea, 3 miniștri au plecat și în locul lor au venit alți 3 miniștri. Avem 3 miniștri noi: Dan Perciun este ministru al educației și cercetării; Andrei Spînu, care a mai fost ministru și a gestionat cumva criza aceasta a gazelor, iată revine acum pe post de ministru al infrastructurii și dezvoltării regionale; și Adrian Efros este ministru al afacerilor interne în locul dnei Ana Revenco. Și iată, Andrei Spînu, unul din cei 3 miniștri, deja a făcut niște declarații, o declarație tare: „Mergem hotărâți și uniți să construim Moldova europeană”, a zis el și a mai spus: „Așteptările oamenilor sunt clare, cu toții ne dorim drumuri mai bune, transport aerian și feroviar modern, apă și canalizare în localități, terenuri de joacă și sport pentru copii, grădinițe și școli bine amenajate, construcții trainice, parcuri și cât mai multe spații verzi – asta vom face la minister”. Dle, din ce mi-a descris aici dl Andrei Spînu, îmi dau seama că el s-ar putea să fie un ministru foarte bun, adică omul se pare că are niște priorități foarte bune, așa, doar că mi-am amintit și eu de experiența mea nasoală cu Air Moldova, nicidecum nu pot scoate din ei 200 de euro pe care i-am băgat așa, zborul a fost anulat. M-am gândit și la spațiile verzi de la noi, care cumva parcă lasă pe alocuri de dorit, adică în Berlin am văzut niște spații mult mai verzi, mai mari, nu știu cum, mai îngrijite. Și m-am mai gândit și la drumurile noastre, da, avem niște drumuri bune, dar avem și drumuri foarte proaste. Iată chiar mâine urmează să merg la nordul republicii și că merg cu mașina pe o șosea execrabilă pur și simplu, care de 30 și ceva de ani nu este făcută, Șolcani-Otaci, și ori de câte ori mergem acolo ne distrugem mașina, deci după asta trebuie s-o ducem la reparație. Deci, se pare că dl Spînu are, cum zice rusul, nepociatîi krai rabotî. Cum vezi această remaniere? De ce te întreb, și cu asta termin? Un scriitor, un coleg de breaslă de-al nostru, Anatol Moraru de la Bălți, probabil că îl cunoști, este și el prozator, ca și noi, a avut un articol recent și citez din articolul lui, pentru că este un scriitor interesat și de ceea ce se întâmplă în jurul lui, și nu un scriitor de aceștia baricadați în turnul de fildeș, pe care nu-i interesează nimic dincolo de creația lor. Anatol Moraru scrie așa: „Evident, premierul Recean nu este obligat de niciun document oficial să se consulte cu poporul despre care ministru trebuie demis și care învestit. Și totuși, de ce nu ni s-a explicat cauza demisionării miniștrilor? OK, de exemplu, pentru mine care sunt în sistemul de învățământ superior din 1984, dl Anatolie Topală, cel demis, era un ministru cu acte în regulă, care și-a asumat temerar teribilul exercițiu al comasării instituțiilor de învățământ superior și implementarea mai multor reforme. Nu zic că dl Dan Perciun nu ar fi un om valoros, dar, din câte știu, e departe de lumea oamenilor implicați în actul de instruire”. Deci, iată, colegul nostru le reproșează guvernanților faptul că nu ne-au explicat foarte bine de ce aceștia 3 au plecat și alții 3 au venit. Tu cum vezi, în general, această remaniere și ce așteptări ai de la ea?
Teodor Bordeianu: Cam multe simultan… În primul rând, în ce privește promisiunile, adică nu promisiunile, dorințele, să spunem așa…
Vocea Basarabiei: Da, cumva dl Spînu a schițat așa, un teren de…
Teodor Bordeainu: Da, adică așa, un wishlist, într-un fel, nu s-a făcut până nu s-a făcut, asta-i abordarea mea, când s-a făcut, atunci o să se facă. De ce spun asta? Pentru că noi discutăm în spațiul public din Republica Moldova de când eu mă țin minte despre exact aceleași lucruri, adică cele pe care le-ai listat acum.
Vocea Basarabiei: Da, cu drumurile știu că-i din ‘90.
Teodor Bordeianu: Da, cam de pe atunci. Eu m-am uitat un video de prin anii ‘80 și tot cam sparte erau, adică e o problemă. Asta-i super, acum așteptăm să vedem un document care indică modul în care o să fie îndeplinite scopurile acestea, adică fiecare scop separat, în parte. Eu cumva mi-am scos pălăria de scriitor și mi-am pus pălăria de management strategic corporativ, cumva acesta eu m-aș aștepta să fie următorul pas, adică să văd care-i lista și cum urmează să fie rezolvate aceste probleme, care e viziunea, cel puțin, și pe măsură ce ele se rezolvă, raportarea lor. Și iată aici revenim la întrebarea pe care ai spus-o a lui Anatol Moraru, care mie mi se pare foarte validă, și-i validă, în genere, în contextul… Eu înțeleg că, în contextul regional în care noi suntem acum, anumite decizii se iau rapid, ele trebuie luate rapid, fiindcă situația e specifică. Pe de altă parte, deciziile la care poate fi făcută o comunicare bună, ele trebuie comunicate, adică e nevoie de comunicare cu alegătorii, cu societatea. Iată eu chiar admir în anumite sensuri lucrul dlui Spînu în gestionarea crizei gazelor, pentru că situația era foarte dificilă și ei au ieșit cu bine din ea. Acesta-i un lucru excepțional, în același timp, comunicarea soluțiilor lasă de dorit, pentru că în termeni complecși, tot timpul complicații, adică asta nu poți discuta. E nevoie de o comunicare publică simplă și asta-i foarte dificil, simplă, la obiect și fără cuvinte care nu au fond în spatele lor. În ceea ce privește remanierea, da, desigur că ar fi fost binevenit, foarte binevenit, 3 miniștri importanți se schimbă, e foarte binevenit să fie un background clar în societate, pentru că eu cred că pentru mulți dintre noi nu exista o claritate că, iată, un ministru sau altul are o problemă majoră de performanță și el trebuie schimbat peste noapte.
Vocea Basarabiei: Chiar am auzit că cei 3 plecați au fost lăudați, li s-a mulțumit pentru muncă, au lucrat bine și atunci, cumva, în capul meu s-a infiltrat această idee: dlor, dacă sunt lăudați și au lucrat bine, de ce au plecat, poate mai rămâneau?
Teodor Bordeainu: Răspunsul la întrebarea aceasta ar fi drăguț din partea guvernului să ni se ofere nouă, pentru că eu cred că e o întrebare foarte validă. Nu am nimic și, sincer să fiu, unul dintre numele miniștrilor care au plecat l-am auzit pentru prima dată când a plecat, dar am fost surprins că 3 miniștri au demisionat simultan. Adică într-un guvern stabil, când se întâmplă așa ceva, trebuie să existe o motivație serioasă, pentru că asta, vrei-nu vrei, afectează și proiectele care-s deja în curs, adică e un proces oricum de schimbare și eu nu știu cât timp au să aibă miniștrii nou-numiți acum să ducă totul până la capăt. Asta tot e o întrebare. (…)
