Bună dimineața, dragi prieteni ai Vocii Basarabiei! Sunt Iulian Ciocan, vă invit din nou la „Radiografia Săptămânii”, o emisiune, așa cum știți, în care invit oameni din zona artei și culturii pentru a diseca actualitatea. Invitata mea din această dimineață este directoarea generală a Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu”, Mariana Harjevschi.
Vocea Basarabiei: Mariana, bine ai venit la noi!
Mariana Harjevschi: Bine v-am găsit!
Vocea Basarabiei: Înainte să luăm în discuție câteva teme de actualitate, vreau să-ți spun iată ce: eu de-a lungul anilor am intrat în biblioteca voastră de mai multe ori – și în anii ’90, și din 2000 până în 2010, și în ultimii ani am fost de câteva ori – și ori de câte ori intram în Biblioteca „B. P. Hasdeu” vedeam niște oameni tineri sau vârstnici, care răsfoiau, citeau cărți, unii își făceau notiție și lucrul acesta oarecum mă mira. Vreau să te întreb – cine sunt oamenii aceștia și cine mai citește în zilele noastre în biblioteci publice?
Mariana Harjevschi: Vin dintr-o bibliotecă și, bineînțeles, văd spațiile pline de cititori și asta mă bucură. Când spun „le văd pline”, mă gândesc la diverse evenimente pe care le organizăm și, bineînțeles, la cei care vin să citească. Deși mediul electronic, mediul virtual captează atenția acestora prin oferta pe care o au acolo, fie știri sau fie cărți electronice, totuși unii vin spre bibliotecă. Printre ei se regăsesc și tineri, studenți, care totuși mizează pe cartea tipărită pe care o găsesc nu doar interesantă, dar și captivantă pentru acest obiect fizic care este cartea, dar recunosc că printre ei se regăsesc și vârstnici, care încă mai au acest obicei al lecturii ziarelor, revistelor și, bineînțeles, se conectează la bibliotecă. Noi și astăzi achiziționăm cărți, ne abonăm la reviste, ziare, deși știm că acestea se regăsesc în mediul virtual. Bineînțeles că biblioteca modernă de astăzi achiziționează și carte, dar abonează și baze de date care dispun, oferă acces la aceste cărți. Spre exemplu, în biblioteca municipală prin activitățile pe care le avem, oferta de cărți, de altfel avem peste 1 milion 300 mii de cărți, toate au în vizor și cititorul tânăr, și cititorul cu mai multă experiență, așa încât ne dorim zi de zi să-i revedem, să-i vedem. Colegii mei bibliotecari la fel încearcă să țină pulsul lecturii, de aceea atunci când purcedem spre achiziția de carte, ne gândim: „Oare cine va veni să o citească?”, pentru că nu ne dorim cărțile să se rețină pe rafturi, ele trebuie să fie puse în circuit, așa încât astăzi avem până la 40% din chișinăuieni cu card de acces la bibliotecă.
Vocea Basarabiei: 40% din chișinăuieni?
Mariana Harjevschi: Da! Deși este o cifră pe care am putea-o vedea ca o cifră și mică, dacă ne raportăm la țările europene, care ne vorbesc despre circa 70 la sută dintre locuitorii unei urbe drept cititori ai bibliotecii, iar dacă ne raportăm la alte zone rurale sau orășenești din țară, bineînțeles că aceasta este o cifră îmbucurătoare. Da, e un cititor care vine încă la bibliotecă!
Vocea Basarabiei: Înțeleg acum că trebuie să fiți foarte activi, să faceți tot felul de manifestații, adică nu-l mai aduci așa pe cititor, pur și simplu stând și contemplând?
Mariana Harjevschi: E un adevăr, astăzi cititorul, profilul cititorului, de fapt, este diferit de cel care era anterior, vedea biblioteca drept un depozit de carte, un loc sacru, unde doar tiptil te poți apropia și în șoaptă vorbi, astăzi este un spațiu gălăgios, un spațiu pe care îl poți vedea ca un spațiu de socializare.
Vocea Basarabiei: Se mai beau și cafele, da?
Mariana Harjevschi: De ce nu? Să știți că bibliotecile europene dispun de aceste cafenele interioare, care permit cititorului pe lângă lectură să soarbă și o cafea sau un suc, și asta este un lucru firesc, pentru că e și puțină energie.
Vocea Basarabiei: Da, e o modalitate de a-l face pe om să se simtă mai confortabil.
Mariana Harjevschi: Corect, mai confortabil, să aibă zona lui de confort și – de ce nu? – biblioteca, așa cum zicem noi, este al treilea spațiu pe lângă casă, școală, iată vine biblioteca. Deci, această stare de bine trebuie s-o ofere inclusiv biblioteca, unele biblioteci au chiar și săli de sport, alte zone de relaxare. Spre exemplu, am văzut o bibliotecă, care este atât de enormă, atât de mare ca și spațiu, că cititorii cu trotinetele merg prin incinta ei.
Vocea Basarabiei: Asta în ce zonă?
Mariana Harjevschi: În Helsinki, Finlanda, și în Danemarca, Aarhus.
Vocea Basarabiei: Deci, niște biblioteci uriașe?
Mariana Harjevschi: Uriașe, dacă aș putea spune așa.
Vocea Basarabiei: Interesant. Ca un mall, da? Uite, eu, ca scriitor, vreau să-ți spun că mă întâlnesc cu foarte mulți colegi de breaslă și unii îmi zic cu un soi de tristețe în voce că statutul scriitorului nu mai e cel care a fost, scriitorii cumva au devenit niște anonimi, lumea îi neglijează, societatea nu se mai uită în direcția lor, dar ce se întâmplă cu statutul bibliotecarului? Societatea moldovenească își dă seama de importanța bibliotecarului și bibliotecii, guvernanții își dau seama?
Mariana Harjevschi: Vreau să fiu totuși optimistă în acest sens, pentru că în ultimii ani s-au făcut multe demersuri pentru a ridica această imagine pozitivă în comunități de către autoritățile locale și centrale, așa încât bibliotecarul să se simtă, într-adevăr, o persoană utilă, necesară, inclusiv instituția pe care o conduce. Și noi am observat multiplele proiecte pe care le-au inițiat, așa încât pe lângă carte a apărut și tehnologia, biblioteca a fost văzută modernă, inclusiv bibliotecarul cu abilități de cunoaștere a tehnologiilor, așa încât este o persoană activă, implicată, cunoscătoare a tot ce se mișcă în zona sa. Recunosc că, totodată, bibliotecarul de astăzi este mereu în căutare, pentru că cunosc breasla bibliotecarilor care urmează anumite instruiri, care se implică în anumite proiecte, așa încât prin acestea el la fel devine foarte vizibil în comunitate. Și chiar pentru mine, venind din această breaslă, am fost impresionată în acel moment de criză, când autoritatea locală și centrală au văzut în bibliotecă o instituție care îi poate conecta pe cei din comunitate ca să-și obțină anumite informații cu privire la ajutorul social în perioada de iarnă și să completeze acele formulare electronice, deci e un semnal cumva prin care biblioteca este văzută drept o sursă de informare, susținere a acelor din comunitate. Dacă m-aș gândi la aspectul de susținere a edificării unui spațiu poate mai modern, dacă m-aș referi la achiziția de carte actuală, dacă m-aș referi poate la alte aspecte, atunci, bineînțeles, biblioteca cumva nu rămâne în lista instituțiilor prioritare pentru a fi susținută, pentru că sunt alte probleme și alte priorități în acea comunitate.
Vocea Basarabiei: Că sunteți vizibili, asta e minunat, dar salariile voastre sunt mulțumitoare?
Mariana Harjevschi: Iată și aici aș vrea să zic că tot ce s-a produs în ultimii ani a făcut un salt în ceea ce ține de salariul bibliotecarului, deși schimbările din societate, aceste crize prin care trece țara, bineînțeles, fac și salariul să devină mai mic în raport cu prețurile reale. Sunt bibliotecară care am obținut și un salariu mai mic, actualmente există și o creștere de salarii, mai sunt și alte mecanisme care susțin cumva o salarizare mai bună și mă refer aici la sporul de performanță atunci când există succese în activitatea bibliotecii, bibliotecarului ca atare.
Vocea Basarabiei: Am înțeles, mergem mai departe, trecem în zona socio-politică, acolo unde invitații mei nu tot timpul se simt foarte confortabil și bine, dar nu avem ce să facem, acesta este conceptul acestei emisiuni. Vreau să continuăm discuția noastră cu următorul subiect – a murit nu cu foarte multe zile în urmă primul președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur. Ce sentimente ai, ce ți s-a întipărit în memorie legat de Mircea Snegur?
Mariana Harjevschi: Fiind din generația care tocmai a prins momentul când Mircea Snegur a devenit președinte al acestei țări, bineînțeles că am un sentiment de pierdere a unei personalități, care cumva mi-a marcat adolescența. Chiar în momentul când am auzit această veste tristă, mi-am amintit despre câteva lansări de carte, care au avut loc și la Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu”, când Mircea Snegur și-a lansat memoriile sale – „Labirintul destinului” -, așa încât mi se perindau prin memorie cele mai importante evenimente care, de fapt, sunt incluse în acea carte și care cred eu că sunt demne pentru un președinte, pentru că a reușit în acea perioadă zbuciumată, și asta scrie chiar și autorul în acele memorii, totuși s-au obținut anumite succese de a pune pe un făgaș corect mersul în acel nou stat, la acea perioadă, Republica Moldova – obținerea grafiei latine, obținerea tricolorului, obținerea statutului de stat suveran. Bineînțeles că a trecut și prin diverse situații poate neobișnuite pentru un politician de la acea vreme, dialogând cu țările vecine, având loc și acel conflict din Transnistria, care la fel zice că l-a marcat foarte mult și, fiind în acea vreme la New York, a auzit de acel conflict și a venit chiar imediat spre Republica Moldova și a încercat să-l soluționeze.
Vocea Basarabiei: Sunt diferite păreri legate de activitatea primului președinte, mulți remarcă lucrurile bune pe care le-a făcut, așa cum le-ai remarcat și tu, alții spun că sunt și chestii care lasă de dorit, bunăoară, acea „Casa noastră – Republica Moldova”, mulți îi reproșează faptul că la început l-a arestat pe liderul transnistrean Smirnov, după aia i-a dat drumul și după aia Transnistria cumva a devenit și mai amenințătoare sub conducerea lui Smirnov. Am putea cumva pune pe un cântar cele bune și cele rele și să vedem totuși ce atitudine trebuie să avem față de acest președinte? Adică să fim mai toleranți, mai înțelegători sau să fim mai critici?
Mariana Harjevschi: Chiar însuși Mircea Snegur zicea că a avut o perioadă de euforie în care a reușit cu implicarea multor actori politici, dar și din tagma oamenilor de cultură să obțină acele succese, dar, totodată, a avut și momente de șovăială, momente în care pur și simplu nu știa cu exactitate cum să soluționeze anumite probleme, chiar uneori se retrăgea în biroul său, pentru că primea anumite informații, directive, așa încât avea nevoie de o anumită analiză. Pe Mircea Snegur l-am văzut și ca un erou totuși, pentru că a avut o situație nu atât de limpede, poate ca în alte cazuri, din contra…
Vocea Basarabiei: Era într-o situație foarte complicată, era la începuturi…
Mariana Harjevschi: Complicată, complexă, diversă și nu…
Vocea Basarabiei: Am înțeles, are circumstanțe atenuante, să zic așa.
Mariana Harjevschi: Aș zice în acest fel, dar, cum zice și Mircea Snegur în memoriile sale, totuși prin diverse tratative, discuții a reușit să soluționeze anumite probleme, chiar și acel conflict transnistrean, deși…
Vocea Basarabiei: Da, mă rog, aici lucrurile sunt văzute în mod diferit.
Mariana Harjevschi: În mod diferit, bineînțeles, sunt diferite voci, diferite opinii. Din punctul meu de vedere, din lecturile pe care le-am făcut și din sursele pe care le-am citit am văzut partea aceasta umană a lui Mircea Snegur, care totuși își dorea pacea și-și dorea o relaționare diplomatică a situației.
Vocea Basarabiei: OK. Iată așa o propunere interesantă. Liderul comunist Vladimir Voronin propune ca Aeroportul Internațional Chișinău să poarte numele primului președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur. Propunerea este curioasă și pentru că, din câte știu, Voronin parcă ar fi fost un soi de oponent al lui Mircea Snegur, totuși era comunist, pe de altă parte, am putea să înțelegem propunerea aceasta, să-i găsim o justificare, pentru că și el fiind președinte, poate că ar vrea și el la un moment dat cumva să se bucure de stima posterității și să i se găsească și lui o instituție sau un edificiu care să-i poarte numele. Cum vezi această propunere? Ar trebui acum Aeroportul nostru Internațional să se numească Mircea Snegur?
Mariana Harjevschi: Nu știu dacă eu sunt persoana care să pot răspunde cu exactitate la această întrebare, dar ca și o persoană care călătoresc, prin această întrebare m-ai făcut să mă gândesc, totuși cum e situația în alte țări. Se întâmplă, într-adevăr, în Düsseldorf, spre exemplu, sau în München aeroportul se numește la fel cu numele orașului și, bineînțeles, International Airport, cum ar fi, dar sunt și situații când un aeroport poartă numele unei personalități, bunăoară, John F. Kennedy din New York sau cel din Franța Lyon-Saint-Exupéry, sau din alte orașe, ceea ce mă face să cred că totuși ar exista o posibilitate, dar această decizie o poate lua poate acea instituție, acea agenție, acea structură căreia îi revine această misiune, gândindu-mă acum și făcând o conexiune cu instituțiile de cultură, care la fel iau o decizie atunci când alocă o denumire unei instituții. Deci, nu știu cu exactitate care ar fi această abordare. Bineînțeles că Mircea Snegur ar merita să-i poarte numele o instituție, dar nu am suficiente argumente ca să le expun acum.
Vocea Basarabiei: Dar te-ai simți OK, dacă ai intra în acel aeroport și acolo ar scrie Mircea Snegur International Airport, de exemplu? Adică nu ar fi o problemă? Atunci mă gândesc că dacă Aeroportul Internațional ar purta numele lui Mircea Snegur, s-ar putea să mai apară președinți și mai buni ca Mircea Snegur și atunci? Dacă, de exemplu, constatăm într-o bună zi că Maia Sandu este mai bună sau următorul președinte care va veni după Maia Sandu poate fi și mai bun, atunci ce facem, că nu avem mai multe aeroporturi?
Mariana Harjevschi: Iată aici e marea provocare, de aceea pentru a da un nume unei instituții este nevoie de o discuție foarte atentă asupra acestui fapt și am certitudinea că e necesar în acest sens să se adune persoane care să ia această decizie.
Vocea Basarabiei: Da, cred că trebuie să fie o decizie colectivă.
Mariana Harjevschi: Că trebuie să fie o decizie colectivă sau nu, nu mă pot pronunța în acest sens.
Vocea Basarabiei: Vom vedea ce se va întâmpla, mi s-a părut curioasă această propunere a lui Vladimir Voronin, colegială, așa, cumva neașteptată.
Mariana Harjevschi: Probabil din solidaritate politică…
Vocea Basarabiei: Da, au fost, putem spune, colegi de breaslă. Se întâmplă că suntem în campania electorală, în 5 noiembrie vom avea alegeri generale locale, nu putem să facem aici lobby pentru un partid sau pentru cutare candidat, și nici nu vom face asta. Am remarcat eu, ca scriitor și jurnalist, un soi de aglomerație, un soi de îmbulzeală care se întâmplă acum la Primăria orașului Chișinău. Mi se pare că sunt foarte mulți candidați. Iată, de exemplu: Teodor Cârnaț, candidat independent; Ruslan Codreanu, Partidul Puterea Oamenilor, Ion Ștefăniță, partidul creat de Eugen Nichiforciuc; Vadim Brînzaniuc, Partidul Social Democrat European; Ion Purice, Partidul Liberal; Ion Bulgac, CUB; Victor Chironda, Platforma DA; Adrian Albu, Partidul Socialiștilor; Lilian Carp, PAS; Ion Ceban, actualul primar; Dragoș Galbur, Partidul Național Moldovenesc; Anatol Usatîi, Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei, partidul lui Ion Chicu. Sunt cam mulți și mă întreb ce am să fac pe 5 noiembrie la alegeri, pentru că mă tem că în clipa în care voi ajunge acolo să votez și o să iau lista aceasta în fața mea, n-o să știu ce să fac. Cum vezi aglomerația aceasta sau ți se pare OK?
Mariana Harjevschi: Sunt două chestii care apar în mintea mea de cetățean și recunosc că, pe de o parte, este această libertate a fiecăruia de a merge spre această campanie și a se vedea, bineînțeles, drept persoana care va soluționa problemele pe care le vede ca și cetățean, pentru că e și această persoană rezidentă a acestui oraș. Pe de altă parte, încerc să mă gândesc și eu ce voi face în cazul în care voi avea o listă întreagă de nume, persoane, care candidează la această funcție, va fi o dificultate. Recunosc că fiecare alegător atunci trebuie să fie foarte atent, când va lua o decizie trebuie să privească, într-adevăr, perspectiva acelei persoane și implicarea în soluționarea problemelor pe care le are, pentru că fiecare dintre noi ne vedem problemele din comunitate, din instituție, de pe strada unde locuim și atunci vedem aceste persoane că trebuie să ni le și rezolve. De această dată vedem persoane foarte cunoscute ale domeniului, persoane implicate, persoane care și-au adus anumite contribuții, dar, bineînțeles, de această dată trebuie să le vedem într-o altă conjunctură, acea de viitor primar.
Vocea Basarabiei: Putem să spunem că noi, chișinăuienii, suntem oameni norocoși că atâția politicieni vor să primească orașul și să devină primari? Adică, ei cumva toți se gândesc la binele nostru, nu?
Mariana Harjevschi: Din această perspectivă am vedea, într-adevăr, în decizia pe care au luat-o ei de a veni cu eventualele soluții la probleme. Nu știu aici ce ar spune știința politologică sau cea din perspectiva electorală dacă este de bine aceasta, dacă există aici o maturitate și a celor care vor vota, dar și o maturitate a celor care se implică în această campanie electorală.
Vocea Basarabiei: Da, e bună observația aceasta, dar mă gândesc că aglomerația aceasta poate fi văzută și ca un fapt ciudat, dar și ca un fapt benefic. Adică, dle, pe de o parte, cumva e complicat pentru tine să alegi, pentru că sunt mulți, iar pe de altă parte, te gândești că dacă sunt atâția care vor să primenească urbea, înseamnă că ceva va ieși până la urmă din efortul lor, deși eu mai văzusem asemenea aglomerații și îmbulzeli și la alte alegeri și țin minte că îmi trecuse un gând odată la niște alegeri, zic, dar dacă ei toți și-ar uni forțele acestea, că toți au idei, unul vrea să facă ceva, altul altceva, altul propune o idee revoluționară, deci, toți au propuneri și dacă ei s-ar uni cumva și toți 10, 12, 15 câți sunt ar munci pentru oraș, cred că urbea aceasta ar deveni un al doilea New York. Nu știu dacă ți-a venit și ție gândul acesta.
Mariana Harjevschi: Poate fi și acest gând, pe care – de ce nu? – îl poate avea oricare dintre locuitorii acestei urbe, dar totuși suntem într-o economie de piață și te gândești că atunci când ai mai multe oferte, o alegi pe cea mai bună. Recunosc că profilul unei viitoare persoane trebuie să aibă calități și cunoștințe în toate domeniile pentru a satisface și a găsi soluții. (…)
