Vocea Basarabiei: În cele ce urmează, vorbim cu dna Ecaterina Mardarovici. Ecaterina Mardarovici între anii 1988-2001 a fost deputată în Parlamentul Republicii Moldova, de profesie este matematician, inginer-programator, a fost membru al Comisiei pentru protecția socială, sănătate și familie, membru al fracțiunii parlamentare a Blocului Electoral Convenția Democrată din Moldova, actualmente este în fruntea Clubului politic al femeilor 50/50. Mulțumim mult că ați dat curs invitației noastre să reveniți la Vocea Basarabiei! Suntem pe ultima sută de metri în cadrul acestei campanii electorale, cum conturați dvs. ideile de pe urma organizării și desfășurării acestui scrutin?
Ecaterina Mardarovici: Părerea mea este că alegerile totuși se desfășoară în condiții relativ normale. Relațiile dintre concurenții electorali s-au schimbat, probabil pentru că s-au impus chiar și la dezbateri anumite reguli, deși se mai încalcă pe ici-colo, dar ele se vor încălca întotdeauna. Visul nostru de a avea dezbateri așa, ca la o casă de oameni diplomați, nu se va întâmpla, pentru că lupta electorală a fost, este și probabil că în viitorul apropiat va fi una foarte dură, pe alocuri, și mai des nu numai pe alocuri, cu lovituri sub centură. Ceea ce nu ne permite încă nouă și concurenților electorali să înțelegem în Republica Moldova că atunci când îți propui să devii o persoană publică trebuie să-ți studiezi foarte bine, să-ți analizezi toate scheletele din dulap și nu numai, pentru că asta înseamnă persoană publică – se scoate totul la iveală, poate și unele lucruri pe care tu le-ai uitat, pentru că ai vrut să le uiți, pentru că au fost lucruri neplăcute din viața ta, iar concurenții electorali au grijă să le scoată și e firesc, pentru că noi, alegătorii, trebuie să cunoaștem totul despre candidați, să știm și de bune, și de rele, nu pentru că ar trebui să așteptăm în fața noastră niște sfinți, că un om este cu bune și cu rele. Să vedem de ce s-a lepădat omul, de cât timp s-a lepădat, dacă s-a lepădat de anumite lucruri pe care le-a făcut la 20 de ani, între 20 și 30 de ani, între 30 și 40, de cât timp s-a lepădat și care alte lucruri bune le-a făcut, pentru că ar putea să le aibă. Asta, de fapt, înseamnă o campanie electorală. Vedem anumite elemente noi aduse din Europa, cum ar fi aceste corturi, care, din punctul meu de vedere, sunt total ineficiente, dar eu cred că ele au impact asupra echipelor, le încurajează, într-un fel, că-și văd culoarea partidului, dar ele îs vreo câteva în oraș, supra-extra-cunoscute. Chiar acum veneam pe bulevardul Moscovei de la Râșcani, mergeam și discutam cu finul meu despre niște tineri, foarte tineri, îmbrăcați în roșu, care distribuiau pliante, ziare, materiale promoționale. Și eu zic că nu degeaba m-am supărat recent, când o tânără a zis: „Păi, ca să mergem ceva în viitor, trebuie să vedem ce facem cu generația a treia, care este mintea lor, încă au o ideologie sovietică și ne trag în urmă”. Am sărit ca arsă și astăzi văzând acești tineri care distribuie încă ziare și poartă această haină roșie cu steaua, m-am gândit că lucrurile nu stau chiar așa, nu se știe, deși lumea încearcă să-mi spună că oamenii fac de multe ori acest lucru pentru bani, pentru că sunt plătiți. Da, campania electorală costă, ca să stai o zi întreagă undeva acolo costă și totuși, ceva este stricat în secolul XXI…
Dacă-i privești pe toți liderii de partide, fiecare se comportă ca un Napoleon, singurul deținător de adevăr, singurul deținător de cele mai bune soluții pentru Chișinău, pentru localitățile
Vocea Basarabiei: Ceva este putred, asta vreți să spuneți?
Ecaterina Mardarovici: Da, dar stricat de tot, asta vreau să spun, că putred nu pute, dar stricat chiar uneori pute și, mă scuzați că folosesc acest cuvânt, dar asta-i senzația mea, pentru că noi venim, generația care am participat în alegeri și am luptat pentru ceva în anii ’90, cu mai mult sau mai puțin succes, totuși am fost mânați de romantism, de ceea ce credeam noi că înseamnă alegeri libere, ceea ce înseamnă lupta pentru o cauză, mi-am luat concediu din cont propriu (din cont propriu!) și m-am dus să lucrez două săptămâni pentru un candidat. Atunci nu candidam. Deci, asta era, îmi doream foarte mult schimbarea în țara în care trăiesc și asta ar trebui să continue să fie așa, că atâta timp cât noi plătim niște oameni ca să facă anumite lucruri, ca să distribuie, deja nu e bine. Și aici am vrut să mă opresc, că partea asta nu e bună, sper că nu toate partidele și nu toți candidații folosesc aceleași tehnologii, dar știu că nu sunt eficienți.
Generația care am participat în alegeri și am luptat pentru ceva în anii ’90, cu mai mult sau mai puțin succes, totuși am fost mânați de romantism, de ceea ce credeam noi că înseamnă alegeri libere
Vocea Basarabiei: În această cursă pentru alegerile locale din 5 noiembrie s-au înscris un număr mare și foarte mare de persoane care fie că-și doresc mandatul de deputat, fie că vor să ajungă consilieri locali în sat, în oraș, în municipiu, în autonomie. Să ne spuneți dvs. ce părere aveți despre acest număr mare de doritori, pentru că, pe de o parte, se crede că în administrația publică locală e mult de lucru și că nu se va mânca chiar atât de ușor această pâine sau că nu va avea un gust chiar atât de dulce această pâine de ales local. Iar în altă ordine de idei ar trebui să ne bucure că atât de multe persoane râvnesc la o funcție în administrația publică locală, pentru că e nevoie de primenire, pentru că e nevoie de schimbări, pentru că urmează foarte mult să se vadă dacă este o dorință suficientă de jos și de sus ca să se meargă mai departe cu reforma în administrația publică și să se ajungă și la reforma administrativ-teritorială. Iată, dvs. ce spuneți despre acest număr mare? Știu toți unde s-au pornit să ajungă?
Ecaterina Mardarovici: Cu siguranță că nu știu toți. Eu cred că sunt două motive. Un motiv care i-a determinat pe o parte din cetățenii Republicii Moldova să se implice în această campanie, fie în calitate de candidați independenți, candidați pe listele unor partide pe care le admiră sau cu care ei cred că vor face ceea ce își doresc în localitățile lor și a doua categorie este nu motivată, dar au hotărât să candideze, pentru că i-a rugat cumătrul care are un partid și alt cumătru, pentru că numărul mare de partide care există în Republica Moldova, iar mie îmi place să glumesc câteodată că am impresia că suntem țara cu cel mai mare număr de napoleoni pe metru pătrat. Dacă iei și-i privești pe toți liderii de partide, fiecare e un Napoleon, aproape fiecare se comportă ca un Napoleon, singurul deținător de adevăr, singurul deținător de cele mai bune soluții pentru Chișinău, pentru localitățile unde sunt, dar bătălia cea mare e pentru Chișinău. Spre exemplu, eu mă bucur că în satul meu de baștină oamenii sunt atât de înțelepți, avem doar 5 candidați tradiționali, 5 partide care erau și aveau candidați în sat la noi, pentru că atâtea partide sunt, nu avem reprezentanți de-ai celor care dirijează în sat, ai lui Șor sau ai altora, ca să spun pe șleau, și eu mă bucur pentru acest lucru.
Vocea Basarabiei: Și în Chișinău sunt 28 de concurenți.
Ecaterina Mardarovici: Da, în Chișinău sunt 28 de concurenți. E îngrozitor și pe stânga, și pe dreapta, și stai și-i privești pe aceștia din stânga, și pe aceștia din dreapta: măi, oameni buni, dar voi n-ați putut, că e clar cu voi, stânga/dreapta, Europa/Moscova, centru nu prea, sunt aceștia care-și zic că-s de centru – amăgesc, din punctul meu de vedere, nu-i neapărat să fie așa, voi n-ați vrut să vă duceți acolo la o masă, cum vreți voi înțelegere din partea cetățenilor, cum vreți voi să-i mobilizați, dacă voi ca lideri nu ați reușit să vă adunați și să vedeți ce vă unește, ce lucru puteți face împreună și să alegeți pe unul dintre voi cel mai bun? Același lucru e și pe dreapta. S-au neglijat, inclusiv pentru municipiul Chișinău, și anumite tehnici, anumite tehnologii sau anumite reguli din campania electorală, poți să fii tu cu stea în frunte ca și om, ca și profesionist, poți să ai și caracter, să spui „da” sau „nu”, dar dacă nu ești carismatic, dacă tu nu ai așa, când ai deschis gura lumea deja să vrea să mai continue să te asculte – n-ai nicio șansă. Eu spuneam și pot să repet că nu a fost, din această perspectivă, deci, carismă și discurs public, mie întotdeauna îmi era jale de Plahotniuc.
Vocea Basarabiei: De ce?
Ecaterina Mardarovici: Pentru că n-avea nici una, nici alta. Și asta vorbea despre faptul că nu va avea nicio șansă, probabil că asta l-a determinat să fie atât de rău, cum l-am considerat noi, sau să facă acele lucruri care se spun, încă nu s-a pronunțat instanța, vom vedea, dar asta este. Și atunci trebuie să te regăsești, nu întâmplător în Europa și în Statele Unite în școli se face un fel de educație, și asta nu e educație electorală, numai să pricepi ce doctrine electorale sunt, ce partide sunt în țara ta.
Vocea Basarabiei: Educație politică?
Ecaterina Mardarovici: Dar e o educație să te identifici pe tine – tu unde ești, tu ești mai socialist sau ești mai liberal, așa, acestea-s două doctrine de bază, în jurul lor îs o mulțime, ca să vezi tu unde ar trebui să fii. Doi: se fac diferite teste ca să vezi dacă tu ai putea fi o persoană publică, ai putea asta, asta, să te confrunți cu viața asta pusă pe tavă, când devii o persoană publică practic orice miști, cum zic eu, și nu numai eu, scriu cărțile, la nuntă ești persoană publică, la cumetrii ești persoană publică, la mort… Deci, oriunde, acasă doar, dar acum cu noile tehnologii uneori poți să te întrebi: oare acasă, în intimitatea familiei, în intimitatea ta mai ești tu însuți?
Vocea Basarabiei: Dar, apropo, ce se practică, de mai mulți ani în timpul campaniei electorale să se atace foarte mult persoana, și nu problema?
Ecaterina Mardarovici: Ei bine, e adevărat…
Vocea Basarabiei: Dvs. vă este totuși clar care din problemele comunității astăzi au fost scoase în prim-plan, ca să-i fie cetățeanului, uite, există perspectivă clară ca să fie rezolvată îmbunătățirea calității drumurilor, gazificare, salubritate?
Ecaterina Mardarovici: Exact. Și toată lumea vorbește. Dacă aș candida, aș merge cu o singură promisiune: n-am să fur! Că restul – o să am echipă profesionistă și o să vă informeze unde sunt soluții, unde se poate, unde nu se poate, pentru că în rest e vorbărie, dorințele în campania electorală, și îi cred pe mulți candidați, chiar ceea ce spun sunt dorințele lor reale, adică au identificat problemele și-s dorințele reale de a oferi niște soluții.
Vocea Basarabiei: Dar posibilitățile le sunt cunoscute?
Ecaterina Mardarovici: Exact despre asta voiam să spun, că dorința de a rezolva problemele pe care le-ai identificat, te cred că sunt, dar de unde veți lua…
Vocea Basarabiei: Și atunci, cât cântărește o promisiune, ce valoare are?
Ecaterina Mardarovici: Păi, haideți, în primul rând, să apreciem faptul că ei au identificat aceste probleme, trebuie să ne mai uităm și la priorități. De multe ori oamenii cred că atunci când ieșim că o să mai dăm nu știu ce, o să mai facem nu știu ce ajutoare, că o să mai venim și punem în față problemele sociale, asta ce e? Bravo candidatului, dar nu e chiar așa, pentru că toate drumurile duc în economie, dacă nu mișcăm economia, n-avem cum să mișcăm alte lucruri spre asigurarea bunăstării cetățenilor Republicii Moldova și acest lucru este valabil și pentru sate.
Vocea Basarabiei: În Republica Moldova ce se zice? Că economia se poate dezvolta doar dacă este o justiție bună, doar dacă e o educație bună.
Ecaterina Mardarovici: Infrastructura, educația, dar, în primul rând, eu cred că toate celelalte la un loc, justiția bună, totul e relativ. Dacă vreți punctul meu de vedere cu justiția, când învățam la Academia de Administrare Publică știu că am avut la Codul penal sau la Dreptul penal cu dna Botezatu un curs și i-am dat o întrebare: „Dna Botezatu, de ce poliția și procurorii vă aduc infractorii sau cei care fură din banul public, vi-i aduc în instanță și dvs. le dați drumul, adică instanța?”. Și a explicat simplu. Instanța nu judecă, pentru că se uită la cel pe care l-au prezentat ca inculpat sau vinovat, se uită din dreapta, din stânga și se gândește: „posibil că da, acesta e vinovat”, instanța judecă după probe, probele prezentate în instanță, după legile de care se conduce. Or legislația Republicii Moldova are o mulțime de ferestre, așa-numite ferestre, pe care și le-au făcut de-a lungul anilor și este imposibil să poți schimba toate lucrurile foarte repede, pentru că aceste ferestre îi ajută pe șmecheri, și nu doar șmecherii, juriștii, avocații buni din afara sistemului, pentru că aceștia care vor să facă mulți bani nu stau la stat, ei se duc acolo și ei știu pe de rost toate aceste ferestre care le permit să-i scoată basma curată pe mulți oameni. Bine că sunt și este, nu zic că nu este corupție în justiție, dar cum n-o dai – vin doi oameni sau vine statul și cel care este învinuit pentru ceva, unul pierde, unul câștigă.
