Vocea Basarabiei: Discutăm cu doamna Alina Trofim, doctor în științe biologice. Este preocupată foarte mult și de ecologie, a predat la USM microbiologia solului, gestionarea deșeurilor.
Alina Trofim: Și nu numai, acum predau cosmetologie și, să vă spun sincer, toate sunt legate cu ecologia. Oricât ne-am juca, dar predarea obiectelor utile pentru om, sunt legate de ecologie. În zilele noastre e bine să cunoști drepturile proprii și în genere oricare persoană, care trăiește într-o țară, trebuie să știe care sunt drepturile sale și care sunt atribuțiile, la ce el este dator. Noi zicem că fiecare copil are drepturi, dar nu cunoaște care este datoria lui.
Pentru mine era interesant să aflu ce este dreptul. Să vă spun sincer, cu gândirea de biolog și chimist, care mai mult lucra cu obținerea cianobacteriilor, cu lucruri care ar putea să favorizeze încetarea dezvoltării bacteriilor patogene care fac infecții sau a cancerului, deja sunt rezultate aduse în Republica Moldova că într-adevăr au efect cianobacteriile supra celulelor canceroase, pe lângă toate astea, eu m-am gândit pentru mine că vreau să cresc .La vârsta mea de 17 ani…
Alina Trofim: Da, zic la vârsta mea, oricum n-ar încurca să cunosc mai multe din domeniul dreptului, fiindcă aici este și cercetarea în care eu lucrez, și viața mea personală, în care eu trăiesc practic, și legislația muncii trebuie să o cunosc. Eu consider că n-ar fi rău să-mi dau interesul în domeniu dat, din acest motiv îmi fac masteratul în drept.
Vocea Basarabiei: Felicitări pentru tot ceea ce reușiți sa faceti! Situația ecologică reală din Republica Moldova este una foarte fragilă. Moldova se confruntă cu probleme ecologice, dar și cu lipsa conștientizării lor. Cum ați defini situația ecologică ? Ce mâncăm, ce bem, ce respirăm?
Alina Trofim: Într-un cuvânt, aș spune așa, ce merităm, aceea avem!
Vocea Basarabiei: Dar ce merităm?
Alina Trofim: Pasivitatea oamenilor, moldovenilor, care cândva se considerau că sunt harnici, oameni care aveau oi multe…
Vocea Basarabiei: …spirit de gospodar.
Alina Trofim: Da și chiar țineau la plaiul lor, mai era acolo, în sângele nostru, un microb de sânge de invidie, dar erau oameni gospodari, care permanent țineau țara și pământul în ordine. Acum, să mergem de la sud la nord, de la vest spre est, o să vedeți că sunt pășuni lăsate, sunt sate lăsate și asta te doare, adevărat te doare. Eu m-am născut în Moldova, eu mă simt că eu sunt de aici, chiar și râul Cogâlnic, pe care l-am studiat în teza de doctor, este parte a vieții mele fiindcă am văzut prin el ce e posibil de utilizat din natură pentru om. Să vă spun sincer, noi avem o situație, n-aș zice deplorabilă, mai degrabă ne-educație se numește ceea ce avem noi.
Vocea Basarabiei: Parcă este educație ecologică?
Alina Trofim: Este educație ecologică ca obiect, ea lipsește, însă, ca acțiuni…
Vocea Basarabiei: Ca practică, da?
Alina Trofim: … ca acțiune. Un băiat, dacă merge pe stradă și are de aruncat gunoi, mai degrabă îl aruncă, decât îl duce până acasă sau o fată, nu contează, nu facem discriminare de sex, aducem un exemplu despre cât de mult ținem noi la casa curată noastră. De câte ori zic eu, nu este curat acolo unde se face curățenie zi de zi, ci acolo unde se păstrează curățenia. Ne-a rămas bucățica asta de plai, să o îngrijim și atâta tot! Eu Domeniul ăsta ecologic mi l-am ales anume din motivul ăsta, am vrut să văd care este situația râurilor în Republica Moldova.
Unele surse de apă sunt deplorabile, extrem de poluate și nu de altcineva decât de factorul antropic, de om.
Vocea Basarabiei: Ce ne puteți spune despre apele Republicii Moldova?
Alina Trofim: Unele surse de apă sunt deplorabile, extrem de poluate și nu de altcineva decât de factorul antropic, de om. Dacă este vreo fabrică, evident că e mai ușor de a deversa apele reziduale în râu, decât de a le prelucra, de a introduce știință, de a lucra, de a scoate ceva bunuri din reziduurile pe care le ai. Pentru ce trebuie știința? De fiecare dată toată lumea zice: multă investiție în știți știința. Știința trebuie ca să știi să reciclezi deșeul, să nu-l ai la urmă, să faci oricare schimbare chimică, biologică, fizică care ți-ar aduce un surplus de venit, o viață decentă și starea ecologică sau stare mediului să fie echilibrată.
Vocea Basarabiei: Dar eu vă întrebam ce calitatea a apei folosim?
Alina Trofim: Aveți în vedere potabilă? Când e scris „potabilă”, ea poate fi potabilă dacă e scris pe sticlă „potabilă”. Dar, luând în considerare, că apele potabile de la sunt început conduse prin țevi de zeci de ani, cu rugină, credeți-mă că portabilitatea lor lasă de dorit uneori. Totul este meritul omului. Investițiile care vin spre apă, spre transportul apei, trebuie să fie spre transportarea apei, țeava veche trebuie schimbată pe una nouă. Apa propriu-zis care deja e epurată, atunci ajunge în forma ei inițială epurată la om. Noii avem tot dreptul să bem apă curată, chiar și în legislație este scris.
Vocea Basarabiei: Dacă avem un drept, dar acum știți că se fac mari și multe investiții ca în localități să există aceste apeducte, ca să fie rezolvată problema sanitației, ca să fie îmbunătățită în general infrastructura. Unii spun că i-ar trebui Republicii Moldova cam vreo 50 de ani ca să rezolve aceste probleme. Dumneavoastră ce ne puteți spune?
Alina Trofim: Referitor la ani, pot să spun doar că atunci când se dorește, se face rapid, când nu se dorește putem și 100 de ani să rezolvăm o întrebare, care pur și simplu luăm paharul și-l schimbăm cu locul.
Vocea Basarabiei: Resursa financiară, totuși, este o componentă importantă.
Reciclarea este unica soluție pentru societatea noastră de a trăi într-un mediu mai curat
Alina Trofim: E importantă, dar au fost investiții și sunt investiții impunătoare în Republica Moldova și până acum nu pot să zic cu certitudine că este făcut lucru vizibil, apele care au fost deversate, sunt reciclate și noi avem ceva reciclabil, care până la sfârșit aduce un venit statului.
Vocea Basarabiei: Ce soluții ați avansa Dumneavoastră, ca totuși cineva să aplece urechea la ceea ce promovează cei care sunt preocupați de această problemă?
Alina Trofim: Oricare ramură care se deschide, de exemplu, alimentația, în ramura dată sunt multe reziduuri care pot fi reciclate, din ele pot fi făcute deșeuri care devin îngrășământ pentru pământ, dacă știi cum să le prelucrezi, cum să le pregătești. Nu degeaba lumea pleacă la facultate, studiază, apoi se pot aplica toate cunoștințele în practică. Se produce bio-îngrășământ, apoi ai recoltă în plus și n-ai nici o pierdere. Ca fabrică de producere, ai recoltă în plus a produselor pe care apoi le treci iarăși prin fabrică. Eu consider că asta e unica soluție pentru societatea noastră de a trăi corect.
Vocea Basarabiei: Dar în Republica Moldova, până nu demult, despre deșeuri s-a vorbit mult. Se zicea că aproape nu este localitatea unde cetățenii să nu arunce gunoiul, să-l arunce fie pe malul unui râu, fie că și-au identificat ei o locație acolo unde îl duc majoritatea dintre săteni, că e foarte greu pentru administrația publică locală să convingă cetățenii că e nevoie să achite o taxă ca aceste deșeuri, totuși, să fie adunate, sortate.
Alina Trofim: Este corect. Din punctul ăsta de vedere, sortarea ne-ar ajuta dacă ar fi fost prelucrare după sortare. După ce am sortat, fiecare plastic să fie prelucrat în ceva ce poate fi vândut, un produs finit. Sau hârtia, cartonul, toate astea pot fi reciclate și transformate în alt produs. Este necesar foarte mult să se investească în domeniu dat și specialiștii, care se iau de la universități, instituții superioare, iar investițiile, din câte știu, într-un stat bun, circulă în interiorul statului. La noi, probabil că, investițiile trebuie să circule mai bine, ca să ajungă și la ecologie, și în domeniul educației suficient. Mă doare enorm jocul de-a educația – ne jucăm de-a metodele de predare, cât mai accesibil, on-line sau nu on-line, cum doriți, dar predarea trebuie să fie predare. Copilul, când iese de la profesor sau de la o lecție oarecare, iese cu bagajul de cunoștințe și alta este predarea, dar nu atunci când îi dai un joc oarecare, el s-a jucat și mâine a uitat tot ce s-a jucat. Eu consider că, totuși, metoda de predare trebuie să fie așa, cum să zic, cartea trebuie să fie carte.
Vocea Basarabiei: Bine, dar despre politicile statului, pe care le promovează pe diferite dimensiuni, se vorbește de ani de zile și că există și viziuni. Ceea ce vedem noi, de exemplu în occident, s-ar putea prelua, împrumuta acea experiență: în unele țări sticlele se duc la magazin și cel care cumpără o altă sticlă cu lapte nu plătește pentru sticlă. Sunt țări care cumpără deșeurile și le reciclează și le prelucrează.
Alina Trofim: Este corectă viziunea dată, noi nu demult am ieșit din viziunea dată. Am fost cândva o țară mare, în care exista reciclarea sticlei. Țin minte, când eram copil, noi procurăm laptele în sticle, apoi ele erau reciclate, țin minte precis că era vorba despre faptul că există o uzină care reciclează și apoi reutilizează. Acum la ce ajungem, avem grămezi de gunoi, care nimănui nu trebuie și aceste grămezi de gunoaie rămân a fi poluante pentru noi, mâncăm după aia ceea ce rămâne pe sol, ceea ce este în aer și curge în apă, noi singuri ne facem o defavoare.
Vocea Basarabiei: Doamna Trofim, avem un minister, Ministerul Mediului, care are în vizor toate aceste probleme.
Alina Trofim: Evident că da și de fiecare dată se duce cont unde sunt deversările, evident că sunt luate măsuri, dar vreau să accentuez că este necesar de a citi încă o dată legislația Republicii Moldova. Probabil că acolo cu zerourile ceva e problematic, cu salarizarea cu zeroul este problematic, undeva se scapă zeroul și pensionari au pensii mici, zeroul se scapă atunci când omul primește amenda pentru deversarea apelor reziduale, iarăși se scapă zeroul. Dacă el ar plăti 100 000, precis el după aia s-ar gândi.
Vocea Basarabiei: O pedeapsă ar disciplina mai mult populația?
Alina Trofim: Eu altă ieșire nu găsesc.
Vocea Basarabiei: Asta e unica metodă, unicul mecanism care trebuie aplicat ca să crească cultura în societate?
Alina Trofim: Nu e pedeapsă, e o responsabilitate. Dacă ai responsabilitate, nu vei provoca apariția amenzii, dar dacă responsabilitatea este egală cu zero, atunci fii bun și plătește.
Vocea Basarabiei: Dar eu vă ziceam ceva mai devreme, mulți primari încearcă să convingă cetățenii că e nevoie de amenajat un loc special și că, iată, lunar ar trebui să achiți 30-40 de lei și cetățenii ezită sau, mai degrabă, practică ceea ce au făcut și mai înainte, adună în pungi și duc pungile, ziceam, fie pe malul unui râu, fie la margine de pădurice.
Alina Trofim: Fac gunoiști neautorizate. Ce doriți Dumneavoastră, dacă oamenii uneori nu au de pâine, să mai plătească și pentru gunoi? Nu au de pâine. Acei care sunt pensionari, nu înțeleg cum trăiesc cu 1000 și ceva de lei pe lună ,nu înțeleg. Acela s-ar mai gândi să plătească încă și pentru ducerea gunoiului? Dacă nu se reciclează înapoi, nimic nu vine în stat.
Vocea Basarabiei: Atunci cum îi motivăm pe cetățeni că totuși trebuie să aibă această responsabilitate?
Alina Trofim: În primul rând este necesar de a crea reciclabilitatea.
Vocea Basarabiei: Asta ați spus, dar până se pune pe picioare acest lucru, mai trece ceva timp.
Fiecare trebuie să contribuie pentru a face țara mai frumoasă, mai curată, atunci noi mergem spre o țară ecologic corectă.
Alina Trofim: Până atunci educăm, de la început, ecologic în școli și nu așa simplu, dar adevărat ecologic, nu că să se teamă să ridice un gunoi de jos, că părinții fac gălăgie: „copilul meu să nu ridice gunoiul de jos”, dar să fie curat pentru toți și copilul să ridice gunoiul, dacă l-a aruncat. Credeți-mă, dacă fiecare își aduce contribuția pentru a face mai frumoasă țara, mai curată, atunci noi mergem spre o țară ecologic corectă. Ecologia însăși e ca un fel de împăcare a tuturor organismelor din locul în care trăim. Noi suntem primul factor care faci dezechilibru și dacă suntem inteligenți, să fim inteligenți până la capăt: educăm ecologic, punem amenzile la cei care nu au înțeles educația ecologică și apoi mergem mai departe, învățăm studenții pentru a face o reciclare bună și investiții trebuie pentru a face reciclare.
