„Republica Moldova și Ucraina au nevoie să își securizeze calea europeană”, a declarat președintele României, Klaus Iohannis, în cadrul reuniunii Consiliului European, care a avut loc la acest sfârșit de săptămână. El a vorbit despre importanța securității și a stabilității întregii regiuni a Mării Negre, inclusiv a Republicii Moldova, care se confruntă cu presiuni din partea Moscovei. În acest sens, liderul de la Cotroceni a subliniat necesitatea absolută ca Uniunea Europeană să continue oferirea de sprijin solid Republicii Moldova. Despre nevoia unei țări modernizate și prospere vorbim la acest sfârșit de săptămână.
* * *
Guvernul a aprobat Planul național de acțiuni pentru aderarea la Uniunea Europeană prevăzute pentru următorii 3 ani. Șeful diplomației, Nicu Popescu, a precizat că acest plan reprezintă un document strategic de aliniere a legislației naționale la aquis-ul comunitar și face parte din etapa de pregătire a țării pentru lansarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. În context, premierul Dorin Recean, care a revenit de la Bruxelles, a subliniat că partenerii externi sunt foarte atenți la procesele care au loc în justiție, sugerând că așteaptă o mai mare implicare și susținere din partea „oamenilor integri și corecți” din justiție pentru a putea avansa în realizarea reformelor. La ședința executivului, Recean a mai spus că, în mare parte, în procesul de integrare europeană, justiția este cea care ne trage înapoi. Vocea Basarabiei a căutat să afle ce cred sătenii din Bilicenii Vechi, localitate din Sângerei, despre calea pe care se îndreaptă țara lor.
– Bilicenii Vechi merg cum merge parcursul Moldovei, spre Europa, spre integrarea cu Europa, spre aderarea la Europa. Copiii mei sunt plecați ambii peste hotare, în Regatul Unit, în Marea Britanie și în Germania.
Vocea Basarabiei: Și ce vă spun ei, se vor întoarce aici în sat, la baștină?
– Da, ei cum, muncesc, se întorc periodic, pleacă iarăși. De pildă, fiul din Marea Britanie are cetățenia Marii Britanii, a primit-o, are și cetățenia română, și mă bucur de ei. Satul nostru nu este depopulat, ne aflăm în raza orașului Bălți, unde foarte mulți locuitori muncesc, primesc salarii bune și nu vor să se ducă după graniță, mulți au fost după graniță, și-au construit casele aici.
Vocea Basarabiei: Dar totuși sunt văzute case scoase de vânzare, case pustii?
– Case pustii sunt și casele se cumpără repede, mulți de la orașe, după pandemie, trec în localități sătești și suntem pensionari, ne bucurăm de viața pe care o avem. Mulțumim!
Vasile Manoil, profesor de română în comuna Bilicenii Vechi, Sângerei
Vocea Basarabiei: Unii spun că e greu, sunt cu oftatul, cu văicăritul, cu necazurile.
– Să vă spun cinstit, soțul meu are 70 de ani, a muncit 40 de ani, pensia ni-i foarte bună, ni s-a majorat foarte bine. De când este dna președinte Maia Sandu, cu schimbările acestea pe care le-a modificat la pensie, este foarte bine. Ne descurcăm, mai muncim și în gospodăria privată și ne descurcăm, mulțumim. Am muncit toată viața, care au muncit toată viața, au făcut stagiu de muncă, au și pensii bune.
Sărăcia o putem combate prin multă implicare, cu regret sunt tineri care vânează doar câștigul fără muncă
Vocea Basarabiei: Dar ce înseamnă sărăcie?
– Sărăcie înseamnă care nu au activat toată viața și nici nu vreau să activeze, sunt tineri că nu vreau să activeze și ei ajung la sărăcie prin aceea că ei nu vor să muncească, li se propun locuri de muncă, ei nu vor să le accepte, ei vor bani.
Vocea Basarabiei: Dar cum explicați că s-au dezvățat, se dezvață lumea a munci?
– Ei s-au învățat acum numai să se folosească de bunuri, de bani, dar să nu-i muncească. Eu sunt pensionară, dar acum sunt angajată ca președinte la Biroul electoral Bilicenii Vechi.
Guvernarea ne ghidează spre Europa, iar cetățenii de rând trebuie să pună umărul
Vocea Basarabiei: Acum se insistă foarte mult pe nevoia că trebuie transformări, că trebuie schimbări, de cine depind aceste schimbări care trebuie făcute?
– Schimbările, eu aș spune că depind și de noi, nu numai de guvernare, că guvernarea ne duce, ne ghidează spre integrarea cu Europa, spre aderarea la Europa, dar trebuie oamenii de rând să muncim ca prin muncă să ajutăm și guvernarea. Și guvernarea are grijă, dar nu poate totul să depindă de guvernare, eu socot.
Vocea Basarabiei: Dar reforme trebuie făcute?
– În justiție, în justiție trebuie reforme.
Vocea Basarabiei: Despre acest război al Rusiei în Ucraina ce ne puteți spune?
– Un război care e provocat pe un teren în care nu trebuia să fie el provocat și sunt pentru aceea ca să dea Dumnezeu să fie pace și în casele ucrainenilor. Și mulți decedează pe front din partea Rusiei, tot nu e bine pentru familiile lor, și cred că nu e provocat de oamenii simpli, dar e provocat pe teren politic și aș dori să fie pace. Familia noastră trăiește cu frică, noi am muncit o viață, am construit și n-am vrea ca să ajungem să vină cineva să împuște, lasă să trăiască, și noi bătrânii, și copiii noștri, și nepoții în pace, eu doresc.
Vocea Basarabiei: Dar ce și-a dorit Vladimir Putin când a pornit această invazie rusă?
– Eu mă gândesc că poate și-a dorit lărgirea Imperiului Rus, acapararea de noi teritorii. Eu socot că e un război nedrept.
Vocea Basarabiei: Și la Nistru a curs sânge în 1992, iată au trecut mai mult de 30 de ani și încă nu se poate găsi o soluție. Cum vă explicați că atât de greu se reunesc, se pot reuni cele două maluri ale Nistrului?
– Eu socot că trebuia demult să se termine, dacă n-ar fi fost influența Rusiei, a rușilor, n-ar fi avut acolo depozite, n-ar fi avut reprezentanți, armată, de mult era unită Transnistria cu Moldova. Și avem prieteni în Transnistria care toți au dat la cetățenia română, ei se doresc în Europa, nu cu Rusia.
Vocea Basarabiei: Și acum credeți că va fi posibil ca să fie rezolvată această problemă?
– Mă gândesc că încetișor-încetișor poate, dacă vom adera la Europa, poate va da Dumnezeu și se va termina cu Transnistria asta.
Vocea Basarabiei: Dar rezolvarea problemei transnistrene până la integrarea Republicii Moldova în UE sau în paralel, sau după?
– Cred că nu o să ne ducem în Europa până nu vom rezolva conflictul. Eu mă gândesc că este un punct din tema de pregătire pentru aderare, eu așa socot.
Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, suntem în vizită aici, în satul Bilicenii Vechi din raionul Sângerei și vă întrebăm: cum se trăiește în sat?
– Greu, greu trăim. Nimeni nu se uită la bătrâni. Să mai mărească pensia aceasta, eu am muncit 40 de ani, 16 ani mulgătoare la fermă, doiarkă, 16 ani la tutun, zi și noapte, și 10 ani la norme – 42 de ani. Și ce pensie am? 3.000 de ruble.
Vocea Basarabiei: De lei…
– Da, de lei. Și-au bătut joc de norod, cum era acesta, care mai înainte, Dodon.
Vocea Basarabiei: Care e drumul corect pe care trebuie să se îndrepte Republica Moldova? Pentru dvs. contează Republica Moldova mai aproape de Rusia sau de Uniunea Europeană?
– Dar ce ne trebuie cu Uniunea Europeană? Ce, acela o să ne dea mai mult? De bătrâni de-amu n-are nimeni nevoie.
Vocea Basarabiei: Dar cu cine vreți, vreți cu Rusia?
– Da’ poate să fie și Rusia.
– Rusia ne-a scos din sărăcie, când lumea lucra, se duceau copiii acolo, aduceau o copeică și își făceau o căsuță. Rusia a fost deodată bună, dar acum de-amu nu-i bună, dar eu zic că-i bună Rusia noastră.
– Cine-i la noi în țară? Jumătate de tineret îi dus din țară.
Vocea Basarabiei: Și unde au plecat?
– În Italia, Franța, în Germania, că se duc copiii prin străini.
– Iaca, fetele ei amândouă sunt duse.
Războiul din Ucraina ne aduce mare chin, e păcat să lupte vecin cu vecin
Vocea Basarabiei: Unde vă sunt copiii?
– Una în Italia, una la Ucraina, aici, nu departe, dacă acolo merge războiul de-amu și ea nu poate veni. Iaca mi-e dor de dânsa, mor și… „Acolo e război, mamă, nu-i lumină, nu-i apă”. Ei se ascund, noaptea vin și se ascund prin ubejișce (adăposturi) acolo. …Trebuiau să vină la mine, și ei nu vin.
Vocea Basarabiei: Vă este clar de ce s-a pornit acest război al Rusiei în Ucraina?
– Iaca, eu citesc Biblia. Atunci va fi koneț sveta, kogda sosed s sosedom ne budet govoriti (sfârșitul lumii, când nu va vorbi vecin cu vecin). Iaca așa și ei. De ce nu se împacă? Eu știu? De asta nu știu… Ori în Rusia asta, la Moscova, eu am acolo copii, am și în Ucraina, peste tot locul am copii împrăștiați. Și acum, na, eu am rămas singură, fără ajutor, și iaca mahala mă caută. Ei de ce așa? D-apoi atât, și război, și cum se spune, mama cu feciorul în război, tatăl cu feciorul în război. Ce? Iaca, eu m-am măritat după un moldovean, de-amu caută unde-i binele.
Vocea Basarabiei: Dvs. sunteți ucraineancă?
– Da, eu îs ruscă. Iaca, fata mea s-a măritat după un ucrainean. Cum noi ne grămădeam – și ucraineni, și moldoveni, 3 nații suntem, când ne grămădim odată. Dar amu iaca nu pot veni acasă. Copiii mei zic, „mamă, hai, s-a pornit războiul”. Dar eu știu pentru ce? De ce nu se împacă Putin cu…
Vocea Basarabiei: Cu Zelenski…
– Eu, ce știu, ce nu le ajunge? De asta nu știu. Iaca, ce să zic? Pentru ce nu se împacă ei? Mă uit și eu câteodată la televizor, câți ucraineni au ucis… Și ei așa spun: «Дорогие женщины русские, поговорите с Путиным, зачем убивать малых детей невиноватых?» („Dragi femei rusoaice, vorbiți cu Putin, de ce să fie uciși copii mici nevinovați?”. Pentru ce așa-s, nu știu. Pentru ce s-a pornit? Ce nu le ajunge lor? Na, pâinică este, tot, slavă Domnului, cum se spune. Ce nu le ajunge lor?
– Spânzurătoare…
Vocea Basarabiei: Ați văzut, acum Patriarhul Kiril a spus că arma nucleară menține Rusia?
– Dar de asta nici nu mă interesează, eu plâng și-apoi pe urmă mi-i rău. Dar de asta eu nu știu, de ce-i război, de ce nu se împacă ei, nu știu. Măi, cum înainte se împăcau, în Rusia ne duceam? Dar așa nu pot să mă duc, am un văr al bărbatului meu la Dniprodzerjînsk și acolo-i război. Dar poate ei nici nu-s, poate i-au ucis pe dânșii, dar mă duceam la fuga acolo.
– Iaca, lucram doiarkă (mulgătoare) la fermă și, dacă eram pe peredovaia (fruntașă), mă trimiteau la Moscova, Kiev, Leningrad, ne duceam în excursie.
Vocea Basarabiei: Dar dvs. vă este clar acum de ce iată îs mai mult de 600 zile de război?
– Nu.
Vocea Basarabiei: Și iată, ținând cont de aceste realități, eu vă întrebam: Moldova mai aproape de Rusia sau mai aproape de Uniunea Europeană?
– De-amu de unde știm? Nici cu Dumnezeu, nici cu dracul, cum se spune. Iartă-mă, Doamne, iartă-mă! Acum deja nu știu, de-amu noi ca noi, bătrâni, de-amu nu știu unde și cum. De-amu noi ca noi, dar, iaca, copiii, nepoții, dar noi de-amu nu știu.
Vocea Basarabiei: Dar viitorul copiilor, nepoților cum îl vedeți?
– Dar cine știe, săracii, ce-i așteaptă pe dânșii?
Vocea Basarabiei: Și ce vă doriți cel mai mult acum?
– D-apoi, sănătate și pace pe lume, iaca ce ne dorim. Și nepoții să ne fie sănătoși, să trăiască și nepoții. Of! Și să fie pace pe lume, iaca ce vrem noi, și bucurie, și sănătate, iată ce ne dorim, ca babele, că noi mâine-poimâine ne ducem tru-tu, dar avem copii.
Vocea Basarabiei: Sănătate, trebuie sănătate multă.
– Am 83 de ani…
Vocea Basarabiei, Valentina Ursu, suntem cu microfonul aici, la Bilicenii Vechi, localitate din raionul Sângerei, și încercăm să aflăm cum se trăiește la țară, în țară, care sunt bucuriile, care sunt și neîmplinirile.
– Sunt locuitoare a satului Bilicenii Vechi. La țară se trăiește foarte greu, nu-s locuri de muncă, în primul rând. De exemplu, eu sunt lucrător la Casa de Cultură, dar dacă se închid casele de cultură, unde să te duci în ziua de azi la lucru?
Vocea Basarabiei: Dar de ce credeți că ar putea să nu mai funcționeze un cămin cultural?
– Păi, dacă tineretul este plecat tot peste hotare, tot mai mulți și mai mulți pleacă pentru un trai mai bun, un trai mai decent. La ce să rămâi în sate, dacă nu-i perspectivă? Prețurile sunt foarte mari, în primul rând, nici nu ai cu ce trăi.
Lucrurile s-au schimbat esențial la sate, proiectele din ultimii ani ne-au adus infrastructură modernă
Vocea Basarabiei: Gaz aveți?
– Da.
Vocea Basarabiei: Infrastructura cât de cât se îmbunătățește, sunt sate mult mai delăsate, de ce ziceți că nu sunt condiții?
– Condiții avem bune. De când au câștigat proiectele acestea și datorită proiectelor acestea ni s-a schimbat puțin viața. Noi trăiam îndeobște ca la negru, nici nu aveam idee de lumină, acum seara este de o plăcere, ai ieșit pe stradă, lumină avem, apă avem. Eu, de exemplu, sunt operată cu spatele și-s probleme foarte mari de a aduce o căldare cu apă, nici nu puteam aduce, aveam un om bolnav pe care îl rugam să îmi aducă o bocikă (poloboc) cu apă ca să pot spăla. Îmi era foarte greu, iaca, oleacă mi s-a schimbat viața. Dacă lumea asta la noi ar înțelege măcar cât de puțin că s-a schimbat pe calea bună.
Vocea Basarabiei: Și totuși, lumea vorbește despre probleme, despre necazuri, despre…
– Pentru că nu ajunge, salariile îs foarte mici, pensionarii aceștia îs cu 3.000 de lei. Cum să trăiești tu când un skladometru (metru ster) de lemne costă 1.500, o tonă de cărbuni costă 6.000-7.000 de lei? Cum să trăiască? Iată vine sezonul rece, pe o lună de zile numai de pâinea care este necesară, de pâine și de alimentele acestea, și-s foarte scumpe, îs foarte scumpe, te duci cu 1.000 de lei la Bălți și tu vii cu o sumkă (torbă) goală, care-ți ajunge pe o săptămână de zile. Încă un pensionar care nu are nevoie de medicamente, dar eu spun de mama mea, permanent necesită medicamente, permanent. Cu toate că iată eu tot sunt operată de cancer, la glanda tiroidă am avut cancer și nici acum nu se știe încă dacă, că tot dau analizele. În fiecare lună, eu plec la Chișinău, eu indemnizație 1.400 de lei. Cu ce să trăiesc? – se pune întrebarea. Iată, eu sunt o mamă cu 3 copii, am noroc că soțul mai lucrează, dar să nu lucreze soțul, cum să trăiești? Cum s-a mărit la miniștrii aceștia, care primesc 75.000, eu dacă i-aș da o dată pensia mea pe o lună, și să trăiască el cu 1.400, eu aș vedea cum ar trăi. Și eu cu 75.000, eu am impresia că aș trăi un an de zile cu acele 75.000. Ei vor să trăiască, dar lumea de la țară cum să trăiască? De ce ei nu se mai gândesc și la țăranul acesta? Care mai are primprejurul casei, poate mai ține ceva, un purcel, o vacă, poate se mai descurcă, dar așa cu ce să trăiești, dacă e totul scump? Un litru de lapte e 20 de lei, cu ce să trăiești? Și de-atâta lumea pleacă. Și eu, de exemplu, să fi putut, să nu fi avut probleme, am fost operată la spate, iată am probleme cu spatele, unde să mă duc la lucru? Ce, eu nu aș vrea să lucrez și eu, ca și copiii mei să trăiască mai bine, să am și eu un trai mai bun? Dar dacă nu pot, îs mulțumită cu ce am. Și la medicii aceștia te duci, nu ai dat – nu se uită nimeni la tine, nu se uită. Eu mă uitam la Oncologie, că eu permanent acolo mă duc, îi foarte multă lume bolnavă de cancer, cum se spunea că la noi la Sângerei 25% din populație e bolnavă de cancer. Unde să te duci, dacă asta e o boală așa care nu se tratează? Și ei, încă te duci la dânșii și încă oricum, nu le-ai dat bani, nu te trimite nicăieri, poți să șezi acasă și să mori.
Ana Bagrin, locuitoare din Bilicenii Vechi, Sângerei
Vocea Basarabiei: Spuneți, vă rog, cine ajută mai mult Republica Moldova astăzi ca să depășească o parte din provocări?
– Uniunea Europeană. Vin banii ceia, dar unde se duc ei? Iată sunt la noi, că s-au făcut drumurile, da, sunt de acord, s-a făcut, îs mulțumită că s-a făcut, că dacă mergeam prin glod era mai bine? În anii aceștia la noi viața s-a schimbat, trăim aproape ca la oraș, numai dacă mai avem noroc să ne mai tragă și canalizarea asta, dacă, de exemplu, lumea s-ar înțelege la noi în sat, toți îs invidioși, la noi lumea e cu tare mentalitatea slabă. Și se uită anume, nu se uită după un om gospodar, dar știți cum spunea bunica mea: „Dacă te legi cu o femeie gospodină, ești gospodină și tu, te-ai legat cu un rău, ești rău și tu”. Păi, iată așa e și la noi.
Vocea Basarabiei: Ce vă doriți cel mai mult acum?
– Sănătate și să fie pace, să nu fie război pe lumea asta, că eu măcar cât de cât am trăit, cât de puțin, dar copiii care se nasc acum, la ce se nasc? Dar de pace, Doamne, când mă uit ce se face prin războaiele acestea, apoi chiar uneori te culci și te gândești – o să te scoli mâine-dimineață ori nu o să te scoli. Și e frica mare, că el amenință, Putin, cu arma ceea nucleară. Numai Dumnezeu știe de sus câte zile ni-s date fiecăruia, te temi să stai în casă, că ai muncit o viață și te temi că o să ajungi într-o zi și nu o să te mai trezești. Trebuie să trăim cu speranța, să nu cădem în depresiile acestea, că omul dacă cade în depresie, moare înainte. De exemplu, eu când mă îmbolnăvisem de rac am avut familia alături, familia și finul meu care m-a susținut, Dumnezeu să-i dea sănătate, spune toată vremea: „Nănășică, tu să te gândești toată vremea că o să fie bine, să nu te gândești că mâine o să mori, că oricum răul vine de la sine”. Și toată vremea, iată eu mă gândesc când ajung uneori și văd că se mărește iar procentul acesta de la cancer, toată vremea mă gândesc la dânsul, că el zice că toată vremea să te gândești la Dumnezeu, că el dovedește și pe pământ. În toată ziua mă scol și-i mulțumesc bunului Dumnezeu că m-am trezit dimineață. Și când mă culc, îi mulțumesc că am ajuns seara să mă culc, să mă odihnesc, să mă trezesc a doua zi dimineață, să-mi dea sănătate până a doua zi dimineață. Trebuie să fim optimiști, lumea trebuie să fie mai bună la suflet, căci se urăsc, se mănâncă unul cu altul, nu se întâlnesc vecinii, cum eram noi înainte, dintr-o bucățică de pâine mâncam, dar trăia lumea unită, acum lumea e foarte-foarte rea, se urăsc vecinii, se pârăsc.
Vocea Basarabiei, Valentina Ursu, am ajuns aici, la Bilicenii Vechi, raionul Sângerei, și vă întrebăm pe dvs. – pe ce cale se îndreaptă satul și statul?
– Statul se îndreaptă pe calea integrării europene, că am și fată acolo, 20 de ani trăiește după hotare și eu știu ce-i asta Europa, și am fost în multe țări.
Vocea Basarabiei: Ce înseamnă integrare europeană pentru Republica Moldova?
– În primul rând, lumea este mai liberă, lumea are altfel de gânduri, cum să lămuresc, că eu îs hahol și mi-i cam greu să vorbesc. Ieșirea la piața europeană, să vedeți cum pe dealuri la noi stă producția, că nu au unde s-o dea, încă nu au contracte. Și calitatea nu-i prea, și nici contracte cu Europa nu avem.
Vocea Basarabiei: Ministerul Agriculturii a avansat ideea că trebuie să existe 10 camere de comerț pe teritoriul Republicii Moldova. Ce părere aveți?
– Da, am auzit. Lasă să facă, ca să dea producția undeva după hotare și un preț mai bun să fie.
Vocea Basarabiei: Dar relația cu Rusia cum ar trebui să și-o dezvolte Moldova în continuare?
– Noi din partea noastră n-a trebuit nici cu Asia să pierdem toate relațiile, Uniunea Vamală Euroasiatică cum era cândva, cum au plănuit-o ei deodată…
Vocea Basarabiei: Dar acum aproape că nu mai există.
– Da, a trebuit, cândva cea mai mare piață de desfacere era practic în Rusia. Eu am oleacă de ani, nu-s de azi, de ieri…
Vocea Basarabiei: Bine, dar acum 70 la sută din producție se exportă pe piața Uniunii Europene. Cu Rusia cum ați vrea dvs. să fie relația?
– Să nu fie război, să nu vină cu războiul și gata, să trăim în pace. Așa cum suntem neutri, să-l păstrăm, așa să fim și mai departe, și nu ne mai trebuie altceva. Am trăit 65 de ani cu neutralitate, lasă să fie așa cum este și nu ne mai trebuie nouă, numai război nu ne trebuie, că am văzut de toate.
Vocea Basarabiei: Dar vi-i clar de ce-i războiul acesta al Rusiei în Ucraina?
– Am înțeles eu tot asta ce-i acolo, lasă ei să se descurce singuri între dânșii, noi nu trebuie să ne amestecăm. Noi trebuie dacă-i neutralitate, înseamnă că neutralitate să fie.
Vocea Basarabiei: Dar ce înseamnă neutralitate?
– O țară care-i independentă, ea nu se teme că cineva are s-o atace, toate țările „aduc răspunsul de dânsa”, ea-i neutră, noi nici armată nu trebuie să ținem.
Vocea Basarabiei: Dar Rusia mai mult de 30 de ani nu și-a evacuat nici trupele, nici munițiile din stânga Nistrului și asta înseamnă că nu se respectă neutralitatea?
– Da, da, asta dintr-o parte așa-i, dar vezi că atunci a trebuit, în vara aceea, hotărât deodată, n-a trebuit să fie nici războiul cela, n-a trebuit să fie ca atare.
Vocea Basarabiei: Din ‘92?
– În ’92, el ca atare n-a trebuit să fie. Să fi fost, la masa tratativelor să se fi așezat așa cum trebuie, război n-avea să fie.
Vocea Basarabiei: Dar acum va fi ușor de găsit o soluție pentru problema transnistreană?
– Să vedem cum țările europene, dacă au să ajute cum și ce o să fie, poate și… Noi oleacă am trăit și să fim sănătoși să mai trăim.
Vocea Basarabiei: Dar poporul îi unit?
– Nu! Iaca asta-i principalul, că poporul îi dezbinat. De ce spun că țările mari cum e America la alegeri au numai două partide, dar la noi, o țară de două milioane și ceva de oameni are 20 și ceva de partide, care candidează, și ei unul pe altul se critică, se șantajează – așa, așa, așa. Poate să fie și la noi așa – de stânga și de dreapta? Și atât! Și atunci avea să fie altfel și pentru popor, și pentru guvernare.
Vocea Basarabiei: Cum vedeți Moldova de peste 10 ani? Cum ați vrea să arate satul Biliceni și Republica Moldova?
– Nu știu, de așa nu știu, să vedem.
Vocea Basarabiei: Dar cum ați vrea să fie?
– Neutralitate dacă o să fie, poate au să se întoarcă și dintre ai noștri care-s plecați după graniță, măcar cineva.
Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, suntem în vizită aici, la Bilicenii Vechi, raionul Sângerei, și întrebăm cetățenii despre bucurii, despre necazuri, despre păsul lor, despre viitorul satului și al statului.
– Ca cetățean al acestui sat, vă asigur că ne dorim o localitate prosperă, în care să avem condiții optime pentru un trai decent și deja sunt începute multe lucrări, sperăm să continue în același ritm și noi să ne bucurăm de ceea ce avem.
Unitatea ne-ar aduce mai rapid în UE, însă mentalitățile diferite ne mai țin pe loc
Vocea Basarabiei: Dar când ziceți că e nevoie încă de modernizarea localității, la ce probleme vă referiți?
– Ca și în toate localitățile, ne dorim drumuri asfaltate, cel puțin în varianta albă. S-au început niște lucrări de canalizare a satului, sperăm să continue și să se încheie aceste lucrări cu succes.
Vocea Basarabiei: Ca să devină satul european, să fie asemănător unei localități din spațiul Uniunii Europene, câți ani ar trebui să treacă?
– La sigur, mulți ani, încă mulți ani, dar sperăm totuși să nu fie zeci de ani, dar în câțiva ani să avem o localitate pe care ne-o dorim. Desigur, totul se obține muncind în echipă și ca să obținem ceea ce ne dorim trebuie să fim uniți. În primul rând, să mergem în aceeași direcție, să avem cu toții același scop, dar lucrul acesta întârzie, deoarece sunt mentalități diferite, interese, de asemenea. Noi sperăm și tindem spre aceea ca să fim uniți și, dacă ne-am propus să avem un sat european, atunci sat european să fie.
Vocea Basarabiei: Dar disputele acestea se mai întâmplă, atunci când discutați pe tema geopoliticii – ce înseamnă integrare europeană, ce înseamnă relație bună cu Federația Rusă?
– Nu prea iubesc să discut pe teme politice, dar sunt, fiindcă fiecare e cu părerea lui.
Vocea Basarabiei: Unui eurosceptic, ce-i spuneți dvs. despre integrarea europeană?
– Sigur că acei care au mers în Europa au văzut ce condiții au europenii, dar, făcând o comparație cu ceea ce au europenii și ceea ce avem noi, la sigur, nu trebuie mai mult de vorbit, fiindcă faptele vorbesc de la sine.
Vocea Basarabiei: Contează și de unde vine ajutorul?
– Desigur, contează, la sigur! Deci, noi știm capacitățile satului nostru și bugetul pe care îl avem, și numai cu proiecte europene ne putem dezvolta, numai cu ajutor din partea Europei.
Vocea Basarabiei, Valentina Ursu, suntem aici, la Bilicenii Vechi, Sângerei, și încercăm să aflăm de la localnici despre drumul corect pe care trebuie să se îndrepte țara lor. Încotro, Republica Moldova?
– E clar că drumul nostru e spre Uniunea Europeană, în Europa. Vedem nivelul de trai aici, îl vedem și dincolo; vedem mentalitatea oamenilor de aici, o vedem pe a celor de dincolo. Nu avem ce compara. Deci, drum de întoarcere, după părerea mea, nu-i. Dacă ne întoarcem, ferească-ne Sfântul, noi… Și așa nu suntem un stat chiar puternic, eșuăm cu totul.
Vocea Basarabiei: Dar ce înseamnă o eșuare totală?
– Adică am fi un fel de Gagauz-Yeri sau o gubernie rusească, sau nu mai știu ce am fi aici, nu am fi un stat care să fie văzut ca stat de vecinii noștri, de Europa, de lumea întreagă.
Vocea Basarabiei: Dar relația moldo-rusă cum ar trebui să fie în continuare, pentru că în societate părerile sunt împărțite, societatea e polarizată?
– Da, fără doar și poate. Relațiile ar trebui să fie niște relații normale, numai că stai și te gândești că e greu ca ele să fie normale. Totuși, imixtiunea Rusiei în treburile noastre e nemaipomenit de mare.
Vocea Basarabiei: Unde se implică Rusia în treburile interne?
– În politică se implică, în economie se implică, peste tot se implică și, respectiv, Rusia încă se erijează în postura de „frate mai mare”. Și până când nu ne va trata de la egal la egal, nu avem șanse ca să obținem niște relații așa, bilaterale.
Vocea Basarabiei, Valentina Ursu, suntem cu microfonul aici, la Bilicenii Vechi, localitate din raionul Sângerei, și încercăm să aflăm cine și cum pune umărul ca să se dezvolte și localitatea, și țara.
– Ca să ne dezvoltăm localitatea și țara, totul depinde de noi, ce alegem, roadele sunt alegerile noastre cred că, dar faptele vorbesc.
Vocea Basarabiei: Și e nevoie de implementat proiecte, de făcut reforme, de schimbat mentalități?…
– Dacă proiectele au succes și au continuitate, înseamnă că se schimbă și mentalitatea oamenilor, de aceea se muncește în echipă și să fie un rezultat, dar, cu părere de rău, nu chiar toți susțin, nu chiar toți sunt de acord, dar cu pași mici, încet aducem acasă proiecte, un pic ne dezvoltăm, încet, dar ne dezvoltăm.
Vocea Basarabiei: Dar aici, în localitatea dvs., cine a investit mai mult, de unde vin bani, sprijin?
– Mai mult sunt proiecte europene și de la USAID. Și ar fi bine să le continuăm mai departe, să avem succes și să fim o localitate prima din Moldova.
Vocea Basarabiei: Dar de la cei care guvernează ce așteptări aveți?
– Să susțină! Să susțină oamenii care muncesc, să susțină oamenii care aduc proiecte, ajutorul social oleacă să fie mai restricționat, să fie oleacă controlat, să vadă că omul muncește. Înseamnă că dacă chiar nu-i permite leafa, să susțină oamenii care muncesc și se străduie, dar nu pe oamenii care parazitează și îi susțin, iese că ei au o leafă mai mare ca a unei infirmiere de la un spital sau de la o grădiniță.
Vocea Basarabiei: O idee totuși care ar putea să coaguleze o societate dezbinată, în opinia dvs., care ar putea să fie?
– Să lăsăm orgoliile noastre și să ne unim, fiindcă asta-i societatea noastră, asta-i comuna noastră, noi zi de zi ne întâlnim în sat, noi nu putem să lăsăm satul și să plecăm din sat, pentru că cuiva nu-i place. Cred o bună înțelegere, masa rotundă cred că rezolvă foarte multe întrebări, omenia trebuie să predomine într-o societate umană.
* * *
Opinii adunate la Bilicenii Vechi, localitate din Sângerei. Amintim că Republica Moldova a primit statutul de țară candidată pentru aderarea la Uniunea Europeană în vara anului trecut. Pentru deschiderea negocierilor în vederea aderării la Uniunea Europeană, țara trebuie să îndeplinească cele nouă recomandări emise de Comisia Europeană. Domeniile unde se așteaptă schimbări sunt: justiția, combaterea corupției și crimei organizate, deoligarhizarea, reforma administrației publice și a serviciilor publice, managementul finanțelor publice, consolidarea rolului societății civile în procesele decizionale și protejarea drepturilor omului. În exclusivitate pentru Vocea Basarabiei, președinta Maia Sandu a declarat că Republica Moldova este susținută plenar de partenerii externi și că fără acest sprijin din Occident ar fi foarte dificil.
