Vocea Basarabiei: În cele ce urmează, discutăm cu Cătălin Josan. Este un interpret cunoscut, îndrăgit și apreciat în Republica Moldova, dar și în România, cântă acasă, dar și în diasporă, mulți fredonează melodiile pe care le interpretează Cătălin Josan. Bine ai ajuns la Vocea Basarabiei!
Cătălin Josan: Bine v-am găsit și mulțumesc pentru invitație!
Vocea Basarabiei: E o plăcere a noastră să te avem aici în ospeție, la Vocea Basarabiei, în această perioadă când foarte mult se vorbește despre ce este patriotismul la moldoveni, pentru că luna august e luna când se marchează cele două sărbători importante – Ziua Independenței și Ziua Limbii Române. Cum ai descrie patriotismul la moldoveni?
Patriotismul trebuie educat de mic și trebuie manifestat nu doar de ziua națională, dar și atunci când simți că e nevoie de aportul tău
Cătălin Josan: Eu cred că aș începe un pic mai larg, pentru că la fel ca și florile dăruite la sărbători sau sunatul prietenilor, rudelor ș.a.m.d. doar pentru anumite ocazii, cred că patriotismul trebuie educat de când ești mic și trebuie să-l manifești nu doar când este ziua națională, dar și atunci când simți că este nevoie de aportul tău, pentru ca țara să aibă un parcurs frumos, să se dezvolte, s-o lași curată, frumoasă, cizelată pentru copii și pentru nepoți, pentru că asta înseamnă, de fapt, patriotism.
Vocea Basarabiei: Tu ești un norocos, pentru că ai crescut, ai fost educat într-o familie de intelectuali și, cel mai probabil, de la mama, de la tata ai moștenit cele mai frumoase calități. Ce înseamnă, iată, să fie transmise aceste calități de valoare copiilor de către părinți?
Cătălin Josan: Este un moment foarte important educația, cei șapte ani de acasă, primii pași în a cunoaște ce înseamnă țară, ce înseamnă spiritul civic. E destul de greu să vă spun cum își educă părinții copiii de acum, noi am copilărit cumva în perioada anilor ’90, am prins și un pic dinainte de ‘90, însă eram prea mic, dar și atunci mergeam cu părinții la demonstrațiile legate de Mișcarea Renașterii Naționale și mă bucur foarte mult că în continuare cei care atunci erau copii continuă ceea ce au făcut părinții noștri, pentru că noi cred că suntem în continuare într-o tranziție de la perioada sovietică la perioada independentă. Or, noi mai avem încă mult ca să conștientizăm ce înseamnă independență și încă ne învățăm să mergem pe cont propriu. E destul de greu, întotdeauna există și nevoia de ajutor, dar trebuie să știi cum să faci în așa fel, încât să nu depinzi permanent de cineva ca să poți să mergi singur.
Vocea Basarabiei: Deseori se vorbește despre greutăți, despre necazuri, despre cât de greu e să fie depășite crizele în Republica Moldova, pentru că e sărăcie, pentru că multă lume a ales calea pribegiei și, dacă au plecat peste hotare, au lăsat văduvită țara lor aici, și povara cade pe umerii celor rămași, pentru că populație e puțină, dar impozite trebuie să fie vărsate la stat și dacă nu ajung aceste impozite în buget, atunci pensiile sunt mici, salariile sunt mici și cercul acesta vicios se perpetuează. Iată, cine și unde a greșit că atât de greu Republica Moldova se îndreaptă pe un drum corect?
Cătălin Josan: Eu cred că necunoașterea senzației de independență sau necunoașterea independenței în tot sensul cuvântului, în existența informației sau informării cum au trecut celelalte state, care au o istorie de independență mult mai îndelungată, noi suntem o țară foarte tânără în comparație cu alții și chiar și țări care au, să zicem, 50 de ani de independență sau 100 de ani de independență tot mai au încă probleme și mai au încă chestii care trebuie rezolvate. E clar că sunt foarte departe deja și au trecut etapele pe care noi încă le trecem, noi suntem la o variantă inițială și mai durează, plus că să faci curățenie după 20-30 de ani de independență este destul de greu și nu se face într-o zi sau două.
Vocea Basarabiei: Dar ce înseamnă „să faci curățenie”?
Cătălin Josan: Să restabilești cumva un sistem…
Vocea Basarabiei: Adică până acum s-au împotmolit multe probleme și ghemul acesta e greu să fie depănat?
Cătălin Josan: Eu cred că toată ideea asta de, haideți s-o numim la general cumătrism, pentru că este un cumătrism nociv, nu în sensul acela de a ajuta ca să-ți formezi o societate, o familie și să poți să te ajuți la nevoie, dar cumva abuzezi de ideea asta de cumătrism și lumea cumva transformă rudeniile sau legăturile acestea pe care și le face în timp exact în varianta de a fenta cumva anumite reguli. Or este foarte important să știm să trăim după reguli, pentru că regulile sunt scrise în așa fel, încât noi să putem să le urmăm, acum, că regulile uneori sunt făcute în așa fel încât să fie fentate special de la bun început și să nu funcționeze, asta-i altceva. De aceea curățenia durează și lumea, fiind într-un stadiu destul de prost de dezvoltare, hai să zic, când vorbim de situația din sate, de exemplu, eu cred că nu e o estimație cât de greu se trăiește la țară și cum se descurcă lumea, cât de mulți oameni de la țară pleacă la oraș și câți oameni din oraș pleacă în afară. Nu cred că o fac de viață bună. Dar asta depinde de dorința fiecăruia de a accepta că durează, un pic de răbdare nouă, din păcate, nu ne ajunge, pentru că noi, neavând ce mânca azi, nu știm ce să ne punem deoparte pentru mâine.
Vocea Basarabiei: Pentru interpretul Cătălin Josan e clar ce își doresc cele două milioane și jumătate de oameni?
Cătălin Josan: Eu nu știu dacă aș putea să răspund pentru două milioane și ceva de oameni, dar știu sigur ce vreau eu, adică eu îi înțeleg pe cei care au plecat, pentru că și fratele meu este plecat și îmi dau seama că ei au plecat într-un moment în care, într-adevăr, problemele erau destul de multe și nu prea le vedeau capătul și atunci, decât să aștepți, pentru că totuși ai o viață și timpul trece și nu se mai întoarce înapoi, cine are răbdare, reușește să se descurce cumva aici, dar nu este greșit să reușești să treci, pentru că este foarte greu să te acomodezi în afară, tu nu mai ai prietenii pe care îi vedeai aici, distanțele sunt foarte mari, te vezi foarte rar și cumva dorul de casă este foarte puternic. Din altă parte, există și partea bună a lucrurilor, pentru că moldovenii au posibilitatea de a vedea cum este să trăiești în afară, în lumea civilizată, în care toate regulile acestea deja sunt puse la punct și atunci, la un moment dat, când ar dori să se întoarcă acasă, dacă vreodată s-ar întoarce acasă, ar ști cum să se comporte sau cum să facă în așa fel, încât exemplul de acolo să-l pună în aplicare aici.
Vocea Basarabiei: De ce a lipsit și se spune că încă mai lipsește coeziunea în societate, pentru că așa când discuți individual cu cineva, parcă apreciezi logica, rațiunea, cât de mult își propune și el să se implice ca să schimbe situația în bine în Republica Moldova, iar pe de altă parte, ce observăm? Zeci de partide, mai mult de 60 de partide, unele dintre ele, chiar dacă se consideră că ar împărtăși aceleași viziuni, oricum ele nu se regăsesc pe o singură platformă, și iată această dezbinare despre ce vorbește, că ce lipsește în Republica Moldova?
Cătălin Josan: Dacă îmi permiteți, eu am să fac o comparație, să zicem, a faptului că există un parlament, o conducere, la fel o mini-țară este și primăria cu un oraș și este cam tot aceeași în orice fel de business – există directorul, există oamenii care sunt subalterni, subalternii subalternilor ș.a.m.d. și la urmă există consumatorul. Acum, dacă noi o să înțelegem prin comparație, gen ca și exemplul cu merele, că omului dacă nu-i explici așa ca să înțeleagă, e destul de greu să-i spui cu termen sofisticați. Poate omul este școlit într-un anumit fel, dar omului trebuie să știi cum să-i explici în așa fel, încât el să înțeleagă. Acum trebuie să știi cumva să împaci capra și varza, dacă pot să spun așa, în așa fel, încât să funcționeze lucrurile și să explici în așa fel, încât omul să poată să înțeleagă că răbdarea asta pe termen lung poate să-i aducă foloase, dar aici este și o lipsă de comunicare. Oamenii buni, adică hai să zic, experții buni, specialiștii buni pleacă, sunt „vânați” în afară, pentru că sunt foarte buni și sunt motivați financiar mult mai bine decât la noi și omul se gândește să aleagă între să trăiască acasă, dar cu un salariu mai mic, sau să plece undeva unde are absolut toate condițiile. E foarte greu să convingi oamenii să lucreze pentru un salariu mic, dar este posibil, depinde de fiecare cum își vede viitorul, pentru că dacă tu din start te gândești că vrei să-ți faci bani aici și să pleci cât mai repede în afară – e una, când tu te gândești că dai o șansă țării totuși și mai încerci, atunci s-ar putea să rămâi acasă. Eu sunt unul din cei care încă mai este acasă, mi-aș dori să pot să lucrez și în afară, dar mi-aș dori să trăiesc aici.
Vocea Basarabiei: Dar tu ai avut o ședere, nu știu, scurtă sau lungă, peste Prut?
Cătălin Josan: Da, am stat în București aproape 10 ani și m-am întors, tocmai din dorința de a schimba lucrurile. Este foarte greu, adică chiar și mie printre colegii de breaslă îmi este greu să schimb unele mentalități înrădăcinate, dorința de a construi cumva sistemul acesta de show-business, hai să-i zic așa, să aibă și el niște reguli, ori cumva nu există foarte multe reguli foarte stricte, nu există principialități legate de menținerea unui preț sau un plafon de la care să pornești, condiții pe care trebuie să le ceri atunci când mergi la un eveniment. Lumea cumva se descurcă cum poate și îi înțeleg, dar cred că la un moment dat fiecare din artiști își dorește să existe un oarecare sindicat. Mie mi se pare că în stat există un sindicat al artiștilor, grupuri care cumva își consolidează puterile ca să poată să-și expună un punct de vedere la nivel înalt.
Vocea Basarabiei: Dar și în lumea asta a artiștilor bârfe sunt multe…
Cătălin Josan: Suficiente!
Vocea Basarabiei: …invidie, de asemenea.
Cătălin Josan: Întotdeauna, mereu…
Industria de ”fast-food” în toate domeniile întotdeauna a avut un succes și nu mă refer doar la muzică
Vocea Basarabiei: Și ce zic cei care sunt în afara lumii voastre? Păi, dacă acolo e așa, de ce să nu fie și în alte medii exact aceeași situație?
Cătălin Josan: Știți care este diferența? Chestia e că noi, artiștii, suntem permanent în văzul publicului, adică pe noi cumva vor să ne vadă mai des, să cunoască mult mai multe informații, pentru că muzica noastră sau arta noastră cumva le este foarte aproape și atunci ei vor nu doar arta să o vadă, dar să vadă și despre omul care o creează. Și presa atrage multă atenție, pentru că lumii îi place să audă și niște bârfe, și niște secrete din culise, oamenii întotdeauna au fost curioși. Și nu-i vorba doar despre artiști, în zona de business la fel este, în zona politicului la fel, fiecare este super-curios – ce face, de fapt, și acasă, partea asta omenească, hai să-i zicem. Acum că se întrece uneori măsura, unde se termină viața personală și unde se încep bârfele, care sunt adevărate, care nu, ca în orice țară, orice oraș, orice sat, orice familie există situații care la un moment dat, așa, mai vorbesc doi și, uite, ceva de genul acesta: am auzit că cutare…
Vocea Basarabiei: Cât de mult se reușește să fie promovate adevăratele valori și dacă cumva îți pui și întrebarea de ce kitsch-ul, uneori, e mai înghițit de consumatori?
Cătălin Josan: Industria de fast-food în toate domeniile întotdeauna a avut un succes, și nu mă refer doar la muzică. Și când spun fast-food, am în vedere ceva care se consumă foarte repede și după ți-ai văzut de drum, pentru că avem și un ritm destul de alert, nu prea avem timp pentru multe chestii, avem doar jumătate de oră sau o oră să facem una, două, trei și am plecat mai departe. De aceea de multe ori eu nu știu dacă neapărat să-i spun kitsch, pentru că kitsch-ul deja e în zona aia, prea departe, aș spune mediocritate, mediocritatea este consumată foarte mult. De ce? Pentru că omului uneori îi ia mai mult timp și instruire, din punct de vedere cultural, ca să cunoască lucrurile în profunzimea lor, dacă e o lucrare complicată și atunci omul schimbă posturile de radio foarte repede, adică la 3 secunde schimbi piesa, este foarte repede și tu atunci trebuie să te și adaptezi, ca să poți să-i captezi atenția. Și noi cumva trebuie să împăcăm iarăși capra și varza.
Vocea Basarabiei: Dar ce-i mai bine – să-i ridici cultura omului sau să cobori tu la nivelul cetățeanului acesta?
Cătălin Josan: Trebuie să găsești un echilibru, nu cred că există o egalitate clară între a dori să faci muzică de calitate și prețul să fie foarte bun, și să împaci și publicul, și să te împaci pe tine, trebuie să fie un echilibru, nu trebuie să faci niște concesii, ca și publicul să facă niște concesii. La fel, atunci când vii pe scenă, tu trebuie să dai atâta cât ai vrea să primești de la public, dacă tu nu dai nimic, nici publicul n-o să-ți dea nimic. Și asta se simte, e un schimb energetic permanent. De aceea tu trebuie să știi să faci și lucruri care să placă publicului, dar, totodată, să le dai și partea aia de-a ta cu care să-i educi și să le adaugi un pic din cunoștințele alea despre care spuneam că-s mai complicate, și câte un pic se ridică nivelul, dar asta depinde foarte mult și de diversitatea culturii generale, aici sunt foarte multe detalii.
Este important să știm dacă cetățeanul este gata să plătească prețul adevărat al unei calități în artă, pentru că un lucru de calitate costă bani
Vocea Basarabiei: Cât de mult contează totuși să existe modele în societate și cine sunt modele pentru Cătălin Josan?
Cătălin Josan: Este foarte important la noi, dar cred că în toată lumea, prin comparație se fac foarte multe lucruri, adică tu dacă nu ai un exemplu: măi, dacă nu ăsta, atunci cine? Nu-i nimeni și atunci noi trebuie să alegem răul cel mai mic, întotdeauna cam acolo ajungem. De aceea, din câte am observat, foarte multe exemple la noi vin din România, dacă e să vorbim de preferințele muzicale. Alții le ascultă din altă parte, cineva rămâne la varianta clasică, cineva își dorește să asculte muzică de pe vinil, de pe disc, dacă mai țineți minte discurile de vinil. Aici depinde de gusturile fiecăruia, gusturile, până la urmă, foarte mult depind în societate, dacă tu ai gusturi, înseamnă că tu ai o anumită doză de cultură, ceea ce asculți după aia se vede și după cum ești îmbrăcat, de exemplu. Gusturile tale în ce filme vezi sau ce muzică asculți, ce cărți citești, ce fel de glume împarți pe net demonstrează, pot să spun, foarte mult despre tine.
Vocea Basarabiei: Dar în goana asta după mult material, totuși pune preț cetățeanul că e nevoie să se gândească cât de importantă este cultura din jurul lui și că spiritul totuși valorează mai mult?
Cătălin Josan: Este foarte important, dar trebuie să știm dacă cetățeanul este gata să plătească prețul adevărat al unei calități, pentru că un lucru de calitate costă bani sau costă mult timp, costă foarte multă instruire a artistului și de aceea trebuie să vedem dacă omul are capacitatea asta de cumpărare, pentru că e una să cânți singur pe scenă, pentru că acesta este prețul și comanditarul își permite un asemenea preț și este cu totul altceva să cânți cu un band, cu o orchestră ș.a.m.d., și toate lucrurile acestea costă foarte mulți bani. E ca și cum te-ai duce la restaurant și ai spune: dar de ce cafeaua aici costă 5 lei, dar acolo costă 10 lei? Pentru că atunci când tu vii, tu nu bei doar cafeaua, dar tu ești într-o anumită stare și starea aia îți determină cumva calitatea pe care o primești.
