Astăzi continui seria de discuții cu oameni care trăiesc în nori, pe un nor, și le stă bine, pentru că sunt oameni de creație, dar eu îi cobor de acolo ca să-i întreb: cum se trăiește în nori și cum se trăiește pe pământ, după ce cea mai mare parte a vieții și-o trăiesc acolo sus, în ceruri, se alimentează direct, inspirația le vine de acolo, dar viața și-o trăiesc între noi și pentru noi? Sunt Daniela și soțul ei sau, invers, soțul…
Daniela Burlaca: Nu, Iurie și soția.
Vocea Basarabiei: Iurie și soția?
Iurie Gologan: Omul și femeia…
Vocea Basarabiei: …și femeia lui. Despre asta discutăm mai târziu, cine la voi e capul, gâtul ș.a.m.d., dar să încep de la întrebarea care mă frământă – uite, într-un cuplu de artiști e mai simplu de trăit sau e mai complicat? Și cum definiți voi cuplul – l-ați făcut pentru ca să fiți artiști sau de nevoie, sunteți oameni normali ca și noi și, între timp, vă mai faceți meseria de artiști? Există un specific anume pentru oamenii de creație care trăiesc în cuplu?
Daniela Burlaca: Anticipăm răspunsul la întrebarea care ține…
Iurie Gologan: Da, în primul rând, mulțumim pentru metafora cu norul. Din cauza norului, astăzi am ajuns la dvs., deși tare vă iubim, cu o mică întârziere. Și asta chiar este o scuză, eu nu găseam o scuză de ce noi astăzi la emisiune am întârziat și am găsit norul de vină.
Daniela Burlaca: …treci la subiect.
Vocea Basarabiei: Deci, cine e șeful?
Iurie Gologan: Dar cine duce indicațiile de la „A” până la final? – este altă întrebare. E complicat să te axezi pe rutină când se întâlnește un cuplu de oameni de artă, la noi în țară cu atât mai mult, deși nu am o așa experiență ca să fac comparație cu alții, din ceea ce am reușit eu să văd. Depinde foarte mult probabil de nivelul de motivație și de inteligență al oamenilor, cât de mult vrei să fii cu omul acesta.
Vocea Basarabiei: Dar este adevărat că oamenii de creație nu sunt pentru familie?
Iurie Gologan: Da, nu sunt…
Vocea Basarabiei: Și ce știm noi despre dânșii – întotdeauna îi încurcă copiii, îi încurcă menajul, îi încurcă cotidianul.
Iurie Gologan: Totul îi încurcă.
Vocea Basarabiei: Și atunci, cum faceți menaj, copii și cotidian?
Daniela Burlaca: Sunt după vizionarea filmului Daliland…
Vocea Basarabiei: Daliland de la Salvador Dali?
Daniela Burlaca: Exact. Îmi place să urmăresc filme biografice și îmi dau seama că urmăresc niște istorii, niște destine ale unor genii care s-au axat pe fatalitatea asta de a face meserie și de a fi geniali, de a face artă, de a face creație, de a fi dincolo de nori, de a fi tocmai în cosmos. Și îmi dau seama că noi nu suntem genii, că noi, dacă va trebui într-o bună zi să alegem între familie și profesie, eu cred că și eu, și Iurie vom alege familia, deși avem două case – acolo, pe str. Ion Creangă, unde stăm, și Teatrul Geneza Art. Asta este viața noastră, așa împărțim noi familia noastră…
Vocea Basarabiei: În ce sens, dacă o să fie situația să alegeți, până acum le combinați foarte bine?
Daniela Burlaca: Le combinăm astăzi, dar dacă într-o bună zi va trebui să alegem, noi vom alege familia, pentru că noi ne iubim foarte mult, pentru că noi nu suntem genii, a alege a face carieră trebuie să fii conștient că trebuie să te sacrifici mult mai mult, trebuie să trăiești doar cu profesia, doar din carieră. Iată, cum trăiește actorul Marius Manole? Face permanent naveta, joacă zi și noapte, este un artist creator care se axează doar pe carieră, așa îl văd eu.
Vocea Basarabiei: Dar ce înseamnă artist total, apropo? Iurie a fost și la televizor, și în piese, și-i favorizat de regizoarea care îi găsește mereu un rol și dânsul îi provocat mereu, Doamne ferește, să nu se uite chiorâș colegii că îl promovează numai pentru că-i soțul regizoarei-directoare.
Daniela Burlaca: Nu-i adevărat, dle Botnaru! Nu-i adevărat, nu există așa ceva în Teatrul Geneza Art.
Vocea Basarabiei: Nu? Nu se uită nimeni chiorâș?
Daniela Burlaca: Eu încerc să fac echitate între toți actorii, la Geneza Art toți actorii au roluri centrale.
Vocea Basarabiei: Am înțeles. Dar cum e să fii artist și om total? Iată, pornind de la chestiunea acesta că trebuie să fii ca Marius Manole omniprezent, să încerci de toate?
Iurie Gologan: Bine, noțiunea de fatalitate în creație despre care a vorbit Daniela și ați vorbit și dvs., ea este prezentă la artiștii care se dedau total, dar eu nu sunt pentru asta. Deci, eu subscriu la ceea ce a zis Daniela despre familie, noi suntem conștienți că ceea ce suntem noi, suntem doar în această continuitate de familie și, plus la asta, ne iubim foarte mult copiii, dar toți își iubesc copiii, n-am găsit nimic ieșit din comun. Nu știu ce-i mai simplu – să fii un geniu și să fii doar pe segmentul acesta de viață, activitate și creație sau să încerci să îmbini rutina cu creația și să încerci să-i împaci pe toți sau să nu-i împaci pe toți. E și cazul nostru atunci când alegi să faci ceva la un nivel pe care tu îl consideri că e bun. Nu știu ce este mai greu – să fii om normal sau să fii geniu, ce este mai ușor.
Daniela Burlaca: Da, dar trăim într-un secol în care fatalitatea nu știu dacă mai este valabilă ca și termen, ca și definiție. Fatalitatea astăzi înseamnă obsesie pentru ceva, și nu sacrificiu și dedicație la modul cel mai direct.
Vocea Basarabiei: Aici vreau să intervin, pentru că d-ta ai făcut cumva o afirmație că nu sunteți genii. În primul rând, geniile trebuie să le recunoască altcineva și, din păcate, postum. După asta, se scrie pe piatra funerară că a fost un geniu Einstein sau altcineva, dar nu aveți cum să știți, poate sunteți genii, și nu sunteți conștienți și poate la un moment dat publicul o să vă forțeze să sacrificați familia, ca să justificați misiunea de geniu pe care o aveți. Dar continui subiectul acesta, vă ajută – am întrebat clar -, vă ajută faptul că sunteți împreună în creație? D-tale, dacă n-ai fi cu Iurie împreună, ți-ar fi mai greu, mai ușor să modelezi rolul pe care i-l dai?
Daniela Burlaca: Cu siguranță, libertatea pe care o am pentru muncă nu aș avea-o dacă nu aș fi cu Iurie, pentru că Iurie îmi oferă această libertate, ca să muncesc zi și noapte, atunci când am nevoie de asta, și mă lasă să-mi găsesc punctele mele de inspirație în numele a ceva. Și chiar dacă el nu spune lucrurile acestea, eu le înțeleg, le subînțeleg, le simt și-i mulțumesc pentru asta.
Vocea Basarabiei: Dar, uite, unei soții din politețe n-ai să-i spui că borșu-i cam acru, da? Dar soția care-i regizoare, directoare îi poate spune soțului: „Azi ai jucat cam neinspirat”?
Iurie Gologan: Mai mult da, de fiecare dată. Asta, uneori, prevalează. Bine, Daniela gătește foarte bine, niciodată nu i-am zis nimic, dar este foarte critică cu mine și eu nu consider că rolurile pe care le am, pentru că eu spun despre asta, le am doar din motivul că sunt cu Daniela împreună…
Vocea Basarabiei: Nu, eu v-am zădărât, nu știu dacă se discută la voi în trupă, dar…
Iurie Gologan: Noi muncim și așa ca nebunii în teatru și acolo unde este loc de critică, ea este binevenită.
Vocea Basarabiei: Eu am avut experiența de director la PRO TV și angajată era fiică-mea, și a angajat-o patronul, nu eu, și dacă exista un reporter mai chinuit și mai schingiuit era sigur că fiică-mea, tocmai din cauză că, Doamne ferește, nimeni să nu spună că o favorizez. În relația voastră în teatru, el e în aceeași ipostază, că el e cel mai bătut și cel mai puțin plătit și recompensat?
Daniela Burlaca: Despre capitolul puțin plătit, nu cred că trebuie să atingem acest subiect, pentru că trăim în Republica Moldova și suntem artiști, aici lucrurile sunt evidente. Dar despre favorizare, despre acest fetiș pentru anumiți interpreți, o spun absolut asumat că nu există acest moment în cariera mea de actriță și, actualmente, regizoare la Teatrul Geneza Art.
Vocea Basarabiei: Dar se practică, regizorii de cinema întotdeauna au niște actori favoriți, nu neapărat soția, dar niște grupuri de actori. Mihalkov, de exemplu, sau Reazanov capodoperele lui le-a făcut cu o anumită garnitură artistică.
Daniela Burlaca: Exact, dar publicul îmi este martor că în teatrul în care activăm și pe care îl coordonez, mai mult sau mai puțin pe moment, fiecare actor este valorificat.
Vocea Basarabiei: Ce înseamnă mai mult sau mai puțin, că Geneza Art nu-i Burlaca, nu-i egal cu Burlaca?
Daniela Burlaca: Geneza Art are o trupă de actori, care sunt imaginea acestui teatru și cu implicarea cărora am pus pe picioare un teatru care, iată, ptiu, ptiu, ptiu, 14 ani se menține în mod independent.
Vocea Basarabiei: Dar cum eram să te zădărăsc? Pentru că am dreptul, unii spun că eu sunt addicted și mi se reproșează chiar că „numai la Geneza te duci și despre ei scrii”. Lăsăm, trecem peste asta. Și atunci, pornind de la interesul meu, poate uneori exagerat, pentru teatrul dvs., d-ta ești comisarul de acolo, dacă ții minte era un film Гадюка/Vipera, comisara care a venit în viața civilă și avea un comportament sau Трагическая комедия/O comedie tragică, care s-a dus pe navă la matrozi să-i îmblânzească, d-ta ești în ipostaza asta la teatru?
Iurie Gologan: Noi activăm într-un model de respect reciproc pe care l-am crescut în toți acești ani și asta vine de la sine. Deci, actorii nefiind cumva subjugați de responsabilitatea și funcția pe care o au, ei conștient își asumă această relație de interdependență și de ascultare (vorbesc ca în biserică acum) față de Daniela, pentru că altfel nu merge.
Vocea Basarabiei: Da, dar Daniela are în firea ei, de exemplu, să bată cu pumnul în masă și să spună: „Mie îmi faci în felul acesta rolul”?
Iurie Gologan: Da, și asta se întâmplă foarte des.
Daniela Burlaca: Nu bat cu pumnul, dar… înjur.
Vocea Basarabiei: Așa, deci, nu poți să nu fii autoritar?
Iurie Gologan: Dar nu ai cum…
Daniela Burlaca: În anumite momente, în ultimele două zile de repetiție sau oricum cineva trebuie să pună niște…
Iurie Gologan: Și toți înțeleg, băi, acuși, uite, o să vină acuși, azi o să ne certăm și toată lumea înțelege asta, și toți acceptă asta. Deci, asta este OK.
Daniela Burlaca: Dar de ceva timp sunt foarte tolerantă, foarte tolerantă.
Vocea Basarabiei: Și de ce am intrat în zona asta? Pentru că în momentul acesta vine Iurie, care este și soț și care trebuie să fie politicos, care nu poate să-i spună că borșul e acru și trebuie să fie solidar, întâi de toate, cu soția lui, cu regizoarea sau cu trupa, care are un punct de vedere mai separat și care înțelege că poate ne dai o oră liber?
Daniela Burlaca: Știți care e cheia succesului Teatrului Geneza Art? Se menține pe altfel de relații, pe altfel de stereotipuri, pe alte dogme, pe alte legi și probabil că publicul înțelege asta, pentru că publicul este parte din aceste legi create în Teatrul Geneza Art.
Vocea Basarabiei: Dar cum ați reușit să creați altfel de relații, pentru că trupele de artiști, în general, sau teatrele între ele sunt cunoscute pentru anumite rivalități, mai ales când se ajunge la împărțit premii, bombăneli, și criticii tot se împart între ei cu favoriți? Dvs. cum ați făcut o oază, o insulă care se deosebește de mediul general?
Daniela Burlaca: Nu cred că avem o rețetă, da?
Iurie Gologan: Nu știu, e de la sine cumva.
Vocea Basarabiei: Secrete aveți?
Iurie Gologan: La Geneza Art, noi suntem pe cont propriu și poate din motivul acesta, pentru că toți trebuie să meargă într-o anumită direcție, toți trebuie să depună efort, dacă nu facem asta – mâine nu o să vină publicul și nu o să mai avem pentru cine să ieșim pe scenă, probabil că asta ne dictează ca să…
Vocea Basarabiei: Câte locuri aveți în sală?
Daniela Burlaca: 180.
Iurie Gologan: 180, da.
Vocea Basarabiei: Și pentru 180 de locuri, de oameni, voi munciți ca…
Daniela Burlaca: 5 zile din 7.
Vocea Basarabiei: Cum zicea Putin, «как раб на галерах» (ca și cei condamnați), da?
Daniela Burlaca: Da.
Iurie Gologan: Știți cum? Facem și pentru noi. Deseori când personal nu joc, la un moment dat simt nevoia de a ieși, de a vedea publicul, pentru cineva de a face ceea ce facem noi. Deci e o necesitate și a noastră, egoistă, personală, dar este.
Vocea Basarabiei: Vedeți că eu mă apropii, de fapt, de subiectul central – ce vă motivează, pentru că iaca, și mă întorc la întrebarea principială, cuplurile, în general, sunt concepute de Dumnezeu, a zis că dacă tot ați aflat, duceți-vă pe Pământ, înmulțiți-vă, naiba să vă ia?
Daniela Burlaca: Da.
Vocea Basarabiei: Și oamenii ca și cum se cuplează ca să facă copii, dar artiștii, în general, nu sunt pentru asta. Și atunci, eu vă provoc intenționat – ce vă motivează ca să trăiți în cuplu, să trăiți pentru cine și mai ales pentru acești 180 de oameni, care, e adevărat, parte din ei i-am văzut fidelizați ca și mine, se duc foarte curioși, dar de pe nor acolo coborâți, trebuie să mergeți la piață, să cumpărați ridiche?
Daniela Burlaca: Mai puțin de la piață, că venim foarte târziu și oricum intrăm la magazine.
Vocea Basarabiei: Un fel de a spune.
Daniela Burlaca: Asta cred că tot vorbește despre ceva, nu știu.
Vocea Basarabiei: Ce vă motivează? Iată, Iurie zice că, chiar dacă nu joacă, se uită de după cortină să vadă cum, cine reacționează.
Daniela Burlaca: Oricât de banal ar fi, ne motivează pasiunea, pasiunea și la propriu, și la figurat, pentru această profesie. Este o formă de salvare, astăzi, acum, pentru mine și cred că pentru mai mulți care fac ceea ce fac eu. Cât despre cupluri în artă, în teatre, nu subsemnez pentru alții, subsemnez pentru noi. Cum? Nu știu, se întâmplă, trăim cu ziua de astăzi, nu avem, nu suntem un model, nu avem rețete, nu ne gândim la asta.
Vocea Basarabiei: Este motivat și de faptul că sunteți împreună cumva, să zicem, specificul Geneza Art-ului, care neapărat publicul așa vorbește, târgul, dacă vreți, mă ascund după așa o expresie, acolo e, de fapt, erotică, acolo e senzualitate, acolo e accentul acesta prezent numaidecât, cum, iertați-mi comparația, cum la Netflix nu există niciun serial fără scenă de sex, așa la Geneza Art nu există spectacol fără femei dezgolite frumos.
Daniela Burlaca: Măcar pe un portret, dar să fie. Corect?
Iurie Gologan: Da.
Vocea Basarabiei: Așa, de ce?
Daniela Burlaca: Da, așa este probabil.
Vocea Basarabiei: De ce? Asta e comercial sau…
Daniela Burlaca: Momentul în care am pornit… Vrei să spui tu? Spune.
Iurie Gologan: Nu-i comercial. Mie mi se pare banal, pornesc de la întrebarea dvs. și fac trimitere la anumiți oameni, chiar și din domeniul nostru de activitate, de creație, care zic că pe scena teatrului este nud, dar care…
Daniela Burlaca: Că Teatrul Geneza Art este o pornografie acolo.
Iurie Gologan: A apărut un actor cumva dezgolit, da, bun, sunt oameni, dar asta e mai vechi, bun, de-acum sunt oameni care vorbesc despre spectacol fără ca să-l vadă în Chișinăul nostru foarte mic.
Daniela Burlaca: Ca în piscina fără apă.
Iurie Gologan: Aceștia fac parte din altă tagmă, ei nu sunt atât de mulți și noi îi cunoaștem, dar nu mă interesează, mă interesează ceea ce fac…
Vocea Basarabiei: Nu, bine, aceștia-s pudibonzi, dar aceștia care apreciază?
Iurie Gologan: Oamenii sunt diferiți, asta e OK. Mi se pare banal să vorbești despre nud în teatru. Păi, dar teatrul aduce, dacă este motivat și dacă își găsește locul, dacă actorul este frumos, actrița, de ce să nu-l plasezi într-o lumină bună și să-l motivezi pe subiectul piesei și al jocului actoricesc? Mi se pare ceva normal, ca și cum ai zice despre Eminescu că nu știu ce și nu știu cum, asta este Eminescu, așa a scris el.
Daniela Burlaca: Câtă nuditate există în poezia lui Eminescu, câtă erotică există în poezia lui Eminescu?
Iurie Gologan: Asta este, erosul este prezent și asta e ceva normal, asta e teatru, că n-am ieșit la magazin la cumpărături și am văzut un actor dezgolit acolo, poate ar crea mai multă…
Daniela Burlaca: Dar, spuneți-mi, asta uimește astăzi? Această dezgolire e ceva uimitor astăzi să vezi un corp frumos pe scenă, într-un film?
Iurie Gologan: Atunci când sunt făcute comercial și sunt plasate fără gust, probabil că devin un comun, ceva comun.
Vocea Basarabiei: Unii care bombănesc pornesc de la faptul că e to match ca și cum, că, de exemplu, un corp era mai ademenitor dimpotrivă în secolul XVIII, când glezna numai se dezgolea și restul era imaginație, când dezgolești e ca și cum to match și asta devine calul de bătaie al Geneza Art că, chipurile, doar cu asta și mai puteți să ademeniți publicul tânăr. Ce le-ați spune?
Daniela Burlaca: O să-mi permit să nu comentez acest…
Vocea Basarabiei: Așa, nu comentați?
Daniela Burlaca: Nu comentez. Un lucru doar am să zic, când am pornit Teatrul Geneza Art, am vrut să venim cu un moment inovativ, trebuia cumva să șochezi cu ceva, prin ceva și am încercat. Tinerețea și avântul ne permiteau să creăm niște momente în care să facem o trecere cu un nud foarte voalat, foarte voalat, ceea ce se întâmplă și până astăzi, ușor, treptat am început să excludem aceste momente din spectacole și aceste momente erotice să vină cu o ușoară maturizare și cu o abordare altfel, mai simbolistă cumva. Lumea se axează pe niște idei, deci, dacă tu ai văzut în anii ‘50 un film și el a fost genial, el și până astăzi este acel film.
Iurie Gologan: Noi, pur și simplu, suntem la o anumită etapă mult peste nivelul celor care vorbesc în direcția asta, asta eu așa consider, fără supărare, de aia și probabil are loc momentul acesta un pic de neacceptare sau de această euforie critică pe care o atrag, spectacolul nostru ne consumă foarte mult sufletește, și asta eu o zic pe bune, sunt foarte…
Vocea Basarabiei: Da, dar vouă vă e simplu să livrați asemenea abordări, pentru că voi sunteți tineri, frumoși, bine făcuți toți actorii.
Iurie Gologan: Deocamdată…
Vocea Basarabiei: Și mai greu vă este, apropo, să jucați roluri unde trebuie să fie bătrâni. Poate Daniela, eu aș pune-o pe primul loc, că ei îi reușește extraordinar de bine să se transfigureze, dar scriam despre unul din ultimele spectacole pe care le-am văzut, când Daniela i-a obligat pe oameni preț de două minute să intre într-o ipostază și în alta, și cred că e dificil. Dar de aici și următoarea întrebare, totuși, când am zis că pentru 180 de oameni voi vă rupeți oasele și aveți premieră peste premieră, diversitatea aceasta, iarăși, nu-i to match? De ce nu stați pe un spectacol de succes, care se va da astăzi, de exemplu, să vă scoateți dividendele, să luați?…
Daniela Burlaca: De ce autoritățile nu se gândesc la asta, că niște actori talentați trebuie să joace 5 zile din 7, să se expună fizic, psihic și emoțional atât de mult pentru un salariu, nu zic, e OK cum este, pentru că încercăm să motivăm și financiar actorii aici în Geneza Art, dar…
Vocea Basarabiei: Daniela, d-apoi Iurie a zis că ați pornit pe cont propriu.
Daniela Burlaca: Da, am pornit.
Vocea Basarabiei: Și acum, după ce sunteți buni, să ziceți: „Dar nouă de ce nu ne dați titlu de teatru național”?
Daniela Burlaca: Nu ne trebuie titlu de teatru național, avem nevoie de un spațiu un pic mai mare ca să putem juca 3 zile din 7, pentru că deja înaintăm și noi în vârstă, că e firesc să fie așa, și atât de mult am muncit în acești 14 ani încât se simte asta, schelele rămân oricum.
Iurie Gologan: Eu consider că e valoros ceea ce reprezintă Teatrul Geneza Art și o țară, bun, dacă te respecți și ai o anumită funcție, trebuie să aduni în jurul tău niște oameni care știu să genereze artă și o fac asta bine, la noi vor să se angajeze foarte mulți tineri.
Vocea Basarabiei: Și nu cumva din cauză că nu faceți parte din gașcă, din partid…
Iurie Gologan: Noi nu facem parte din găștile lor.
Vocea Basarabiei: Poate asta e explicația că nu vă dau spațiu și nu vă acordă atenție?
Iurie Gologan: Ei se ascund după sintagma „teatru independent”, adică la noi nu permite nu știu ce lege.
Daniela Burlaca: Sunteți comerciali, e alegerea voastră. Deci, nu vă putem ajuta nici măcar să dărâmați un perete și să construiți o anexă, că vă îmbulziți 20 de oameni pe 2 metri pe 2 în spate, e problema voastră, v-ați ales asta, faceți voi. Cu ce să vă ajutăm?
Iurie Gologan: Noi suntem în domeniul privat, scuze, dar teatrul nu este uzină și nu este fabrică, teatrul și venitul pe care noi îl avem, el are un plafon, deci mai mult noi nu ne permitem. Chișinăul este mic, e practic aceeași rotație, sala este mică, publicul e practic același care vine, mai mult noi nu putem crește, suntem aici. Ziceam despre faptul că este foarte multă lume care vrea să vină la noi în trupă, și noi am fi gata, cum am fost și până în prezent, să creștem actorii, pentru că noi îi alegem așa, pe sprânceană. În special, Daniela face asta, dar nu ne putem permite din punct de vedere financiar, nu o să avem cu ce să-i remunerăm.
Vocea Basarabiei: Dar ați făcut demersuri, acum când spuneți aluziv că un perete sau ceva, ați făcut demersuri foarte concrete?
Daniela Burlaca: Da!
Vocea Basarabiei: Da? Și vi s-a închis ușa în nas?
Daniela Burlaca: Nu mi s-a închis ușa, mi s-a deschis, am fost condusă, petrecută frumos…
Vocea Basarabiei: Ți-au dat o cafea, da?
Iurie Gologan: Petrecută afară…
Daniela Burlaca: Și… cam asta. Păi, măcar să primesc un răspuns, să primesc un răspuns negativ, dar să-l am. Asta este și tot ce se întâmplă e superficial, ți se zâmbește în față, dar, din păcate, stai bine cum stai, dacă vrei să stai, dacă nu – e problema ta. Astfel, zbucium, zbucium, hai, până unde o să mergi, până unde? Chiar vrem să vedem unde o să ajungi. Așa se întâmplă, din păcate, lucrurile la noi aici. Avem chiar acum, astăzi, 3 oameni care vor să se angajeze, 3 tineri absolvenți, care vor să se angajeze în Teatrul Geneza Art și au o dorință nebună de a o lua de la zero și a crește aici, însă Teatrul Geneza Art nu-și poate permite luxul să angajeze 3 tineri. Deci am ajuns la limită acum.
Vocea Basarabiei: Trei tineri de la academie pe care i-am văzut poate și eu?
Daniela Burlaca: Da, 3 tineri absolvenți. Da, acum suntem la limită, nu putem extinde echipa și, din păcate, nu știu cât timp. Deci, categoric avem nevoie de o sală mai mare ca să putem continua, altfel batem pasul pe loc. (…)
