Bună dimineața, dragi prieteni ai Vocii Basarabiei! Sunt Iulian Ciocan, vă invit din nou la „Radiografia Săptămânii”, o emisiune în care iau în dezbatere teme de actualitate cu oameni care au legătură cu arta și cultura. Invitata mea din această dimineață este Aura Revenco, consultant în comunicare, dar și director executiv al Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Chișinău (FILIT), care a avut loc în luna octombrie, în premieră, la noi în țară.
Vocea Basarabiei: Aura, bine ai venit la noi!
Aura Revenco: Bine v-am găsit! Vă mulțumesc tare mult pentru invitație.
Vocea Basarabiei: Eu îmi amintesc de un interviu de acum 10, 12 sau 13 ani al unui președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, care, întrebat fiind cum vede Republica Moldova, cum ar putea să înghesuie Republica Moldova într-o frază, într-o propoziție, el a reflectat puțin și a zis așa: „Moldova este țara oamenilor frumoși și harnici”. Întrebarea mea este: cum vezi tu Republica Moldova, cum ai putea tu s-o înghesui într-o frază, într-o propoziție?
Aura Revenco: La ceea ce a declarat președintele atunci, aș mai adăuga că Republica Moldova astăzi este inima Europei și sufletul Europei, pentru că, pe lângă oamenii frumoși și harnici pe care îi are, avem oportunități extraordinare pe această palmă de pământ, care a clădit sau a construit personalități notorii, genii, unii dintre ei. Avem artiști care dețin number one în topurile din România, de exemplu, dacă ne referim la artiști…
Vocea Basarabiei: De pildă?
Aura Revenco: Același Carla’s Dreams, Irina Rimes sau The Motans, Denis Roabeș; îl avem pe maestrul Nicolae Botgros, care este prezent pe toate posturile TV din România, la toate cele mai mari festivaluri; avem dansatori care ocupă primele podiumuri în lume la tot felul de concursuri; avem sportivi care sunt nr. 1 mondial și care se antrenează, apropo, în condiții mai puțin bune sau frumoase…
Vocea Basarabiei: …mai precare, să zicem așa.
Aura Revenco: Exact, prin greutăți, dar ajung să ne poarte faima, să fluture drapelul țării noastre pe primul top din lume și avem tineri care devin premianți și în IT, și în fizică, și în chimie; avem jucători de șah care sunt foarte buni. Deci, avem cu ce ne lăuda. Eu ziceam odată că țara asta nu are munte, mare, mine de aur, petrol sau gaze, în schimb are niște oameni extraordinari în care trebuie să investim mai mult, trebuie să-i apreciem mai mult și să-i păstrăm aici, acasă.
Vocea Basarabiei: Deci, cea mai mare bogăție a Republicii Moldova ar fi oamenii?
Aura Revenco: Exact!
Vocea Basarabiei: Nu cernoziomul, nu vinurile?…
Aura Revenco: Acestea cumva trebuie să complementeze această bogăție, care se numește oamenii Republicii Moldova. Și faptul că acest cernoziom sau vinurile devin la fel cele mai apreciate din lume se datorează tot capacității cetățenilor noștri, oamenilor noștri, specialiștilor, profesioniștilor care reușesc să le scoată în față și să le facă cele mai bune.
Vocea Basarabiei: Deci, uite, tu cumva îi dai dreptate dlui Snegur, dar eu atunci când l-am auzit, am zâmbit așa, cumva, chiar un rictus îmi apăruse în colțul gurii, pentru că eu sunt scriitor și mă uit așa, cu atenție, la ce ni se întâmplă în jur de-a lungul anilor și văd nu numai oameni frumoși și harnici, dar și oameni leneși, și chilipirgii, și tot felul de tipi care vor să-ți tragă o țeapă. Și mă întreb, până la urmă, de ce lucrurile nu pot fi aranjate în această societate și avem atâtea probleme? Bunăoară, să luăm ambuteiajele, în alte țări problema asta se rezolvă, la noi nu poate fi rezolvată, e cronică. Dar, în fine, mergem mai departe. Eu vreau să te întreb în legătură cu acest Festival Internațional de Literatură și Traducere, pe care ai avut onoarea să-l diriguiești. Ai fost director executiv, a avut loc pentru prima oară în Republica Moldova și vreau să te întreb dacă ești mulțumită de felul în care s-au produs evenimentele. Va deveni acum literatura mai importantă? Se va citi mai mult după un asemenea festival? A fost multă lume la evenimente?
Aura Revenco: Pentru mine, feedbackul pe care eu continui să-l primesc în urma organizării acestui eveniment împreună cu întreaga echipă și mai ales datorită susținerii și încrederii pe care mi le-a acordat dl Narcis Afrăsinei, directorul ICR, mă onorează și mă bucură extrem de mult, pentru că sunt oameni, mă întâlnesc cu ei și pe stradă uneori, oameni de cultură care îmi spun că toți anii, toți cei 10 ani de când există FILIT-ul la Iași, mergeau acolo, anul acesta au decis să rămână în Republica Moldova, la Chișinău, să urmărească festivalul și să participe. Și mi-au zis că n-au lipsit de la nici un eveniment, de la nici o întâlnire cu scriitorii sau ce am făcut noi, ateliere de dezbateri. A fost frumos FILIT-ul și prin faptul că a fost divers, începând cu atelierele pentru copii și până la întâlnirile față în față cu scriitorii, întâlnirile cu traducătorii, dezbaterile literare care au generat subiecte de actualitate și care chiar au încins spiritele la un moment dat în sală, până la Serile FILIT, care i-au adus în fața publicului pe Guzel Iahina, pe Manuel Vilas din Spania și pe dramaturgul Ivan Vîrîpaev. Sunt rare ocaziile în care cititorul stă față în față cu autorul, mai ales noutatea acestui festival e că a adus autori internaționali. Pe lângă faptul că, iată, am pus față în față autorii cu cititorii, un alt plus al acestui festival a fost faptul că am reușit să mai scoatem sau să promovăm, de fapt, ar trebui să fie FILIT-ul o platformă de promovare a autorilor noștri. Avem și scriitori, avem și poeți extraordinari, valoroși, care cred că ar merita să aibă mai multă vizibilitate nu doar aici, în țară, dar și peste hotare, pentru că știm foarte bine, și știți și dvs. mai bine decât mine, în momentul în care un autor este cunoscut, este tradus în mai multe limbi, respectiv i se lărgește bazinul de cititori și atunci se simte apreciat și cumva impulsionat să scrie mai mult, să creeze mai mult. Eu cred că de-acum încolo vor apărea și mai multe evenimente dedicate literaturii, promovării literaturii și cred că niciodată nu vor fi de ajuns evenimentele care se desfășoară pe acest segment, niciodată nu e prea mult să vorbim despre cărți, pentru că o societate nu poate exista fără educație și cultură, este clar. Or, aceste domenii până nu demult au fost neglijate în perioada comunistă, în perioada socialistă, și e clar de ce, pentru că în momentul în care ai o masă de oameni mai puțin informată, e mai ușor să o manipulezi. Or, oamenii care citesc, care au acces la gândirea sau la mințile luminate de altă dată, care ne-au lăsat cărți valoroase, au o gândire critică, ei sunt capabili să ceară, au pretenții chiar și de la aceeași conducere, și de la autorități, și atunci e mai greu să-i manipulezi, să-i porți cu minciuna, acești oameni mereu vor căuta adevărul. Și eu cred, inclusiv prin faptul că am acordat o atenție specială copiilor, sper că generația asta care vine din urmă va îndrăgi cărțile. Eu îmi aduc aminte, când eram copil, simțeam lipsa asta a cărților. Bine, aveam câteva scrise în chirilică și în momentul în care primeam în dar o carte, efectiv dormeam cu ea sub pernă.
Vocea Basarabiei: Părinții n-aveau grijă să-ți cumpere cărți?
Aura Revenco: Eram la țară, bani nu erau și cumva, iată, datorită colegilor care veneau la zilele noastre de naștere, ale fraților mei, îmi aduceau câte o carte în dar.
Vocea Basarabiei: Și această carte era ca o sărbătoare?
Aura Revenco: Era o mare sărbătoare în casă. Țin minte că aveam o Biblie pentru copii și era atât de frumoasă că eu chiar dormeam cu ea sub pernă. În momentul în care eu terminam de citit, o începeam de la capăt. Și plus la toate, când ești la țară și ești un copil care nu are părinți bogați, nu are posibilitățile celor de la oraș, cumva prin cărți, cărțile îți permiteau să visezi foarte mult, pentru că asta vedeam tot timpul – istorii ale unor copii mai triști, care într-un final ajung cu happy-end, iar asta cumva te încuraja și îți dădea speranțe.
Vocea Basarabiei: S-ar putea asta, într-adevăr, să fie miza de care avem nevoie, aceea ca să mizăm cumva pe generația asta de copii, întrucât ca să trezești interesul acesta pentru literatură probabil trebuie să mergi, în primul rând, în școli, în grădinițe, acolo. Aceștia care deja sunt mai maturi și pe care cumva i-am scăpat, cred că sunt mai greu de întors spre literatură.
Aura Revenco: Și să nu uităm, cărțile au un concurent acum foarte mare – internetul și noi cumva prin evenimentele acestea încercăm să facem literatura atractivă. De exemplu, copiii au avut ateliere de ilustrații de carte, de creare a unei povești. Ei au fost cumva sustrași timp de câteva ore de la gadgeturi, de la telefoane, de la laptopuri, și-au pus mintea în mișcare, cum ar fi, și au devenit creativi, că asta le dezvoltă cărțile – imaginația.
Vocea Basarabiei: Și concertul acela pe care l-ați organizat tot a fost un soi de strategie pentru a atrage niște tineri care să rămână după aia la un eveniment literar, adică vin la concert, pentru că fără concert era mai greu să-i aduci, nu?
Aura Revenco: Nu știu dacă era mai greu, dar pur și simplu inclusiv trupa care a fost, ea are versuri istorice, cumva din înțelepciunea populară pusă pe muzică. Și atunci au reușit să aducă un public foarte elevat, chiar m-am mirat, erau profesori, erau directori de agenții, erau foști demnitari acolo, în primele rânduri.
Vocea Basarabiei: Care probabil citesc ficțiune pe rupte? O să fiu ușor ironic, așa...
Aura Revenco: Nu știu câtă ficțiune citesc, dar cel puțin consumă cultură, consumă artă de calitate și, evident, după concertul trupei Via Dacă a urmat Noaptea Albă a Poeziei, care a adus rând pe rând pe scenă poeți de pe ambele maluri ale Prutului. Și, bineînțeles, seara s-a încheiat cu acel performance, care din nou, pentru mine inclusiv a fost mare descoperire să văd că combinația asta de muzică, beat-uri și versuri poate lua forma unui spectacol la care să stai cu gura căscată, adică e un performance, cum zic băieții.
Vocea Basarabiei: Firește că e foarte bine că tu și colegii tăi ați reușit să organizați acest festival aici, la Chișinău. Eu însumi am fost de două ori invitat la Iași, dar nu credeam că o să ajungă acest festival aici, la Chișinău. Doar o întrebare vreau să-ți pun, ușor incomodă, dar am auzit-o circulând prin târg și există o părere că modul în care erau prezentați autorii aceștia străini foarte cunoscuți, somități și autorii basarabeni, deci exista între felul acesta de a-i prezenta pe unii și pe alții un soi de decalaj, adică cu mare pompă erau prezentați Guzel Iahina și alți autori străini, dar cei basarabeni, zice lumea, foarte fugar, la repezeală cumva.
Aura Revenco: Mie din contra mi s-au părut mult mai calde întâlnirile cu autorii noștri autohtoni, pentru că erau făcute într-un cadru mai restrâns, într-o atmosferă mai prietenoasă, pentru că celelalte, Serile FILIT, așa se numesc, așa e tradiția inclusiv la Iași, Serile FILIT se fac într-un spațiu, să zicem…
Vocea Basarabiei: La Teatrul „Vasile Alecsandri” din Iași.
Aura Revenco: Da, exact, acolo se face la Teatrul „Alecsandri”. Noi am făcut la Teatrul Fără Nume, pentru că sunt autori internaționali, care vin o dată, să zicem, în viață aici și atunci ai nevoie de un spațiu mult mai mare, ca să încapă mai mulți consumatori. Noi avem noroc să avem autorii noștri aici prezenți tot timpul și să organizăm mai dese interacțiuni și vizite, și întâlniri cu ei, și elevii, cititorii, adică nu mi s-a părut că a existat acest decalaj și prima dată aud despre el.
Vocea Basarabiei: Am auzit părerea asta, dacă nu o auzeam, nu îți spuneam. Și la anul va fi o nouă ediție?
Aura Revenco: Da, va fi o nouă ediție, pe care ne vom apuca să o organizăm mult mai din timp, inclusiv continuitate va avea și acel Tren al Literaturii, care a pornit atunci din Iași și a adus propriu-zis FILIT-ul la Chișinău. Vom începe anul viitor să mergem de la nord la sudul țării, de la est la vest cu acest Tren al Literaturii, pentru că așa am promis, așa vom face și pentru că este necesar.
Vocea Basarabiei: Deci, veți trece de Chișinău, de frontierele Chișinăului?
Aura Revenco: Exact! Chiar și la FILIT am ieșit din circumscripția, să zicem, a Chișinăului și am reușit să aducem copii, elevi interesați de discuții cu autorii, inclusiv din Grigoriopol au venit, din Bălți, Soroca, cred că din Ungheni.
Vocea Basarabiei: Foarte interesant! Da, sigur că s-ar putea să discutăm foarte mult despre FILIT, această primă ediție, dar emisiunea e așa concepută că vă scot din zona de confort și discut și despre teme social-politice. Și mă bucur că voi acceptați lucrul acesta, mulți dintre voi, nu toți, pentru că, de fapt, eu văd un intelectual, îl văd, în primul rând, intelectual ca pe un om al cetății, ca pe un om căruia nu trebuie să-i fie indiferente lucrurile care se întâmplă cu noi în cotidian, în viața de zi cu zi, pe diferite paliere sociale și în politică. Uite, în ultima duminică a venit peste Republica Moldova, peste Chișinău un soi de ninsoare abundentă, a căzut multă zăpadă, a fost un viscol mare și s-au produs multe probleme. Bunăoară, la Nisporeni a murit un cetățean, care era într-o mașină ce derapase și se lovise de un copac, 2 oameni au fost găsiți morți într-o mașină lângă Căușeni, acoperiți de niște nămeți pe o porțiune de șosea acolo în câmp. Au fost multe probleme, circulație blocată ș.a.m.d. și s-au auzit foarte multe voci nemulțumite. Bunăoară, un jurnalist, Dorin Scobioală, scria pe pagina lui de Facebook, el era nemulțumit de faptul că a doua zi, luni, pe 27, elevii din școlile din Chișinău au rămas acasă pe când copiii de la grădiniță au trebuit să meargă la grădinițele lor. Maia Sandu și Dorin Recean, deci, președintele și prim-ministrul au mulțumit celor implicați în deblocarea și curățarea drumurilor, pentru că, într-adevăr, s-a făcut câte ceva. Pe de altă parte, iată, Partidul Socialiștilor cere demisia ministrului infrastructurii și dezvoltării regionale, Andrei Spînu, și a șefului Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, Alexandru Oprea, deoarece, zic socialiștii, ei nu au reușit să asigure o pregătire adecvată pentru ninsori, zic că acest viscol ne-a luat prin surprindere, eram nepregătiți. Un blogger, Victor Gotișan, a spus că, referindu-se la moartea celor 2 lângă Căușeni în mașină, că ei se încălzeau cu gaze de eșapament și au murit, n-au mai putut să iasă din mașină, au spus că, dle, autoritățile ar fi trebuit să avertizeze oamenii, adică să nu se pornească oamenii așa la drum într-o zi de asta, să închidă anumite porțiuni de drumuri. Altul zicea că la rigoare pe porțiunea ceea unde au murit cei 2 ar fi trebuit să fie niște fâșii de copaci, de pădure, de vegetație, care să împiedice cumva formarea acestor nămeți. Tu cum vezi toată această situație, ne-a luat prin surprindere? Nu? Am fost pregătiți? Nu? Trebuie să le mulțumim celor care au curățat drumurile sau trebuie să avem și obiecții față de ei?
Aura Revenco: Faza asta cu luatul prin surprindere o auzim în fiecare an, chiar dacă ninge la 30 decembrie. Ideea că au fost ani la rând în care am așteptat ninsori și ierni adevărate, așa cum le știam noi din copilărie, sunt două părți ale acestui fenomen care s-a întâmplat săptămâna trecută. Eu, ca cetățean care am stat acasă, de exemplu, în zi de duminică, cu copiii mei ne-am bucurat de prima zăpadă, chiar au stat copiii afară, nu-i puteam aduce în casă, cu papucii plini de zăpadă și țurțuri la nas. Pe de altă parte, da, pentru că citeam încontinuu tot ce se întâmplă, am văzut și despre tragediile care s-au întâmplat și eu cred că în acele cazuri va trebui să se expună ancheta, noi n-am fost acolo, nu știm.
Vocea Basarabiei: Crezi că este nevoie totuși să se vadă de ce și în ce condiții au murit acești oameni?
Aura Revenco: Neapărat! Exact! Da, și faptul că autoritățile nu au avertizat nu e adevărat, pentru că, inclusiv eu dimineață, era ora 8 sau 9 când m-am trezit, primul lucru am luat telefonul și m-am uitat, și primele mesaje astea erau de la autorități: dacă nu aveți lucruri importante și neapărat necesar să vă porniți la drum, mai bine renunțați!
Vocea Basarabiei: Deci, a existat această avertizare?
Aura Revenco: A existat chiar printre primele, până a se reuși să se curețe. Este adevărat, tot timpul există loc de o mai bună gestionare a situației și, dat fiind faptul că avem astăzi cu toții telefoane și acea aplicație cu meteo pe telefon, inclusiv autoritățile locale, centrale au putut să vadă că mâine va ninge sau că duminică vom avea 90% ninsoare. Eu cred că s-a bazat și s-a mizat foarte mult pe conștiința autorităților locale, multe dintre ele fiind nou-alese, de exemplu, și că este o datorie și o responsabilitate a fiecărei autorități, indiferent dacă le vine sau nu le vine de la centru ordin să curețe zăpada sau să înlăture toate obstacolele, ar fi trebuit să facă din proprie inițiativă. Nu știu dacă vom avea iarna asta zăpadă cum a fost în acel sfârșit de săptămână, dar sunt sigură că oricând se va mai întâmpla la fel vom spune că ne-a luat prin surprindere. Și se întâmplă peste tot asta, cred că vedeți și în România, și în alte țări, sunt fenomene naturale.
Vocea Basarabiei: E adevărat că uneori e și greu să te descurci când vine așa o vijelie peste tine.
Aura Revenco: Exact, inclusiv acasă, acum râneai zăpada și peste o jumătate de oră era la loc, adică…
Vocea Basarabiei: Dar, uite, tu, ca mamă, care ai copii, trebuiau a doua zi, luni, să meargă copiii la grădiniță, iar școlile să aibă zi liberă, pentru că aici vine reproșul?
Aura Revenco: Eu am înțeles care a fost aici (cum să zic?) rațiunea acestei decizii, care, apropo, a fost luată de Ministerul Educației, n-a venit de la autoritățile locale, care a îndemnat autoritățile locale: acolo unde credeți că este necesar să rămână copiii acasă, elevii, pentru că, din punctul meu de vedere, ca părinte, atunci când este la grădiniță copilul, îl iei de mână și îl duci până în grupă, și semnezi că l-ai adus, exact la fel faci seara, semnezi în carnetul acela deja că l-ai luat acasă și e în siguranță. Or în capitală, în alte localități, inclusiv eu la țară mergeam prin cimitir, pe dealuri, ca să ajung la școală. Copiii sunt expuși anumitor riscuri, sunt crengi care pot să cadă pline cu zăpadă sau înghețate, sunt mașini care derapează și ei mergând, nefiind atenți, cu căciulile pe cap, nu aud, nu sunt atenți. Eu cred că acesta a fost motivul pentru care a fost această zi declarată liberă anume pentru elevi.
Vocea Basarabiei: Deci, cei din grădinițe și cei mai mici erau mai protejați decât cei mai mari?
Aura Revenco: Exact! Și în plus se mai adaugă faptul că părinții aveau de mers la lucru în acea zi, copiii de școală mai poți oarecum să-i lași acasă, ce-i de grădiniță deja nu poți, trebuie să-i dai în siguranță. (…)
