Vocea Basarabiei: În cele ce urmează, vorbim sau readucem în actualitate subiecte ce țin de viața de migrant, de exod, despre diferențele de societăți, pentru că dacă există acele două Moldove, așa cum se spune, Moldova celor rămași și Moldova celor plecați, și dacă se spune că cei plecați peste hotare au reușit totuși să „fure” și din lucrurile frumoase din acele societăți unde s-au integrat, trebuie să vorbim despre ce e bine acolo, ce e bine aici, ce e mai puțin bine aici și cum putem să facem să fie și mai bine și aici, ca să se ajungă la acele standarde de viață din Occident. Multe subiecte vom discuta astăzi împreună cu invitata noastră, Anda Vahnovan, care a venit tocmai de la Londra și a avut o agendă încărcată aici, în Republica Moldova. Anda Vahnovan este jurnalistă, bloggeră, doctor în domeniul publicității și, mai presus de toate, așa cum se zice deja, poetă, scriitoare, are și apariții editoriale, este prezentă și la evenimente, unde se lansează cărți, își așteaptă, cel mai probabil, și cititorii săi ca să-i răsfoiască cărțile, ca să-și împărtășească impresiile. Anda Vahnovan timp de 12 ani a condus o afacere peste Prut, la Cluj-Napoca, în România, din 2017 emigrează la Londra cu întreaga familie, tot acolo, în Marea Britanie, a fondat blogul Gânduri despletite, debutul literar s-a produs cam tot în acele timpuri și de atunci publică și în Republica Moldova, și în România, și nu numai. Deci, după 5 ani de ședere în Marea Britanie, o s-o întrebăm mai întâi – cât de des vă este dor de Republica Moldova? Bine ai revenit la Vocea Basarabiei!
Anda Vahnovan: Vă mulțumesc foarte mult, revin cu drag de fiecare dată în studiourile dvs. O mică rectificare, sunt 6 ani deja de când am plecat – incredibil, exact, chiar și pentru mine – și vreau să vă spun că mi-a fost dor de casă.
Vocea Basarabiei: Eu stau prost cu matematica, din 2017 până în 2023 sunt 6 ani...
Anda Vahnovan: Da, au trecut 6 ani și revin cu drag nu doar din Londra, de când am plecat eu de acasă, în anul 1996, studentă la Cluj-Napoca, de fiecare dată am revenit cu drag acasă, doar că paradoxul face că de la Cluj trebuia să vin cu trenul și să fac mai bine de 10-12 ore, iar de la Londra ajung mult mai repede acasă acum.
Vocea Basarabiei: Da, dar vii nu cu trenul, vii cu avionul?
Anda Vahnovan: Nu contează, că nu exista o altă posibilitate pe atunci decât cu trenul sau cu mașina și chiar vorbeam la un moment dat cu cineva din rudele mele și ziceam că m-am dus departe, dar ajung mai repede.
Vocea Basarabiei: Iată așa se schimbă timpurile, dar pentru că ai amintit despre studiile pe care le-ai făcut în România și pentru că mulți tineri au trecut Prutul și au studiat, începând cu clasele liceale până au terminat universități, ce înseamnă să faci studii în România?
Anda Vahnovan: Nu știu acum, când sunt atâtea oportunități de a pleca și în Europa la studii ce ar însemna, dar pentru noi atunci, în anul 1996, era, nu știu, o oportunitate și, practic, o singură oportunitate să plecăm altundeva la studii, la studii gratuite. Și aici vreau să subliniez că statul român ne-a oferit burse și cămine, și cazări gratuite. Și pe atunci pentru noi exista o singură șansă – să mergem în România pentru a vedea altceva și pentru a învăța altceva. Nu vreau să diminuez calitatea studiilor din Republica Moldova nici pe departe, doar că și la acea vârstă de 17 ani, când pe toți ne încearcă, așa, plecatul rebel de acasă și locuitul pe cont propriu, luarea deciziilor pe cont propriu, pentru mine Clujul a fost așa, un fel de…, în sfârșit, libertate. Mi-am și luat cu mine, apropo, în acea valiză cu care am plecat la drum lung în octombrie, mi-am luat și hainele de iarnă, dar și de vară, eu așa plănuind să nu mai ajung un an de zile deloc pe la Chișinău, or după o lună și jumătate mi-am cumpărat bilet spre casă, pentru că, incredibil, dar mi s-a făcut un dor teribil de mama și de tata, inclusiv de fratele meu, cu care mereu oarecum ne-am ciondănit fiind la diferență foarte mare de ani. Și am înțeles că lucrurile de acasă nu se împacă cu realitatea de acolo.
Vocea Basarabiei: Apropo, mulți aduc cuvinte de recunoștință la adresa Guvernului României, pentru că oferă aceste burse pentru tinerii din Republica Moldova și iată cam de mulți ani se oferă și burse, și cămin în instituțiile de învățământ de peste Prut și ziceam despre recunoștința care vine din partea părinților, copiilor care fac studii acolo, dar, pe de altă parte, se mai și reproșează că, dacă merg mai departe de Republica Moldova, atunci ei aleg să rămână fie acolo unde fac studii, fie se deplasează și în alte țări din spațiul Uniunii Europene și nu numai și că în acest fel Republica Moldova se lasă văduvită, se lasă, iată, fără acest capital uman. Pentru că dacă tinerii pleacă, atunci cine face viitorul acestui stat?
Ce oferim noi ca acești tineri care pleacă și care gustă din democrație, din stabilitate, din gustul unui trai decent, ca ei să se întoarcă?
Anda Vahnovan: Haidem să sucim altfel problema aceasta. Nu poate să existe un reproș pentru o persoană care vrea să încerce și să învețe altceva, și să acumuleze din altă parte. Nu mai suntem, slavă Domnului, în situația în care suntem limitați ca și spațiu și este o democrație, în fond, să facem ce ne dorim noi. Problema am pune-o altfel – ce oferim noi ca acești tineri care pleacă și care gustă din democrație, din stabilitate, din gustul unui trai decent, cum îi mai poți momi înapoi acasă, ce le poți oferi tu, ca ei să se întoarcă? Pentru că nu putem vorbi despre o obligație, sincer să vă spun.
Vocea Basarabiei: Bine, dar hai să mai nuanțăm atunci. Cel puțin se mai cere uneori și un pic de sacrificiu, pentru că, dacă te gândești doar la confortul propriu și nu te gândești că statul are nevoie și de mintea ta, și de implicarea ta, atunci aștepți doar ca aici să se schimbe lucrurile în bine, cum să se schimbe, cine să contribuie?
Anda Vahnovan: Bine, haideți să reluăm termenul de sacrificiu cu care eu, de exemplu, am o mică-mare problemă, consider că părinții noștri s-au sacrificat îndeajuns în încercarea lor de a schimba ceva aici și datorită lor lucrurile s-au și schimbat, este adevărat, dar nu consider că cei care au plecat în străinătate, au părăsit și nu le mai pasă de această țară, au părăsit cumva emoțional acest spațiu, pentru că, uitați-vă, vreau să dau doar exemplul meu, nu că aș aduce o mare contribuție, esențială în a reconstitui imaginea Republicii Moldova.
Diaspora aduce o mare contribuție în reconstituirea imaginii Republicii Moldova la nivel mondial
Vocea Basarabiei: În a dezvolta statul acesta…
Anda Vahnovan: Nu, nu, nu, în a reconstitui imaginea Republicii Moldova în străinătate, pentru că chiar eu, zi de zi, explic englezilor ce înseamnă Republica Moldova, de ce vorbim noi limba rusă, dar suntem români, de ce am studiat în România, de ce cunoaștem literatura rusă, interpreții, cântecele de acolo, dar totuși nu zicem că suntem nici ruși, nici moldoveni, dar români. Să știți că foarte mulți dintre ei habar nu au, decât poate cei puțini pasionați de politică și eu zic că: „Uitați-vă, așa…”. Și noi, cei plecați de acolo, prin crearea unei imagini a unor oameni corecți, unor oameni implicați – să știți că așa ne văd ei -, implicați, corecți, muncitori, de a redresa imaginea Republicii Moldova, de a nu o arăta doar ca fiind o țară dominată de corupție, de sărăcie, de mizerie etc. Și să știți că această schimbare de perspectivă, mai ales în urma războiului, apropo, am avut vecini care mi-au spus că „am auzit despre voi abia în contextul războiului declanșat de Rusia în Ucraina și jos pălăria. Am vrut să vă spun, știind că sunteți din Republica Moldova, m-ați uimit ca și națiune și ca și unitate în această situație de criză”, pentru că în mod normal ne arătăm fața adevărată în situațiile de criză.
Părinții noștri s-au sacrificat îndeajuns în încercarea lor de a schimba ceva aici și datorită lor lucrurile s-au schimbat
Vocea Basarabiei: Este adevărat, Moldova, un stat mic, reușește să găzduiască mai mult de un an și jumătate oamenii care fug din calea războiului și acest număr de refugiați e cam constant, aproximativ 80 de mii de persoane. Pentru statul Republica Moldova se crede că e o povară, nici nu știu cum să-i spun, pentru că oricum trebuie să aibă grijă și de acești cetățeni, dar, cel puțin, această imagine a crescut în fața lumii care mai puțin cunoșteau ce este Moldova.
Anda Vahnovan: Și pornind de la această imagine reconstituită pe care încercăm noi acolo s-o clădim și s-o cimentăm, Republica Moldova ca și stat are doar de câștigat. Sunt oameni de-ai noștri care au pătruns în toate țările europene și în Canada, și în America, inclusiv în instituții, în funcții-cheie, în funcții publice, sunt artiști, care semnează la toate expozițiile din toată lumea cu numele lor și țara de proveniență, Republica Moldova. Avem foarte multe exemple de promotori culturali ai valorilor noastre în străinătate, deci nu trebuie să vedem lucrurile doar unidirecțional, că acești tineri au plecat și noi i-am pierdut, nu, ei au mers acolo, dar ca și o drojdie, ei fac să crească acest aluat frumos, pâinea asta numită Republica Moldova să fie văzută altfel în țările unde s-au stabilit cei plecați.
Tineri plecați peste hotare noi nu i-am pierdut, ei ne reprezintă țara, unii chiar în funcții-cheie, în țările unde s-au stabilit
Vocea Basarabiei: Dar cât de des vă reușește să vă întâlniți voi acolo în comunitatea voastră, ca ulterior să ne spui și cât de mult reușiți să interacționați cu britanicii, ca să le vorbiți iată despre ce este Republica Moldova, ce-și dorește acest stat?
Anda Vahnovan: Să știți că noi avem norocul de a ne întâlni în jurul unor evenimente organizate de diferite organizații din diasporă, inclusiv chiar și instituții oficiale, nu vreau să fac publicitate aici, dar avem ocazii să ne întâlnim în jurul unor evenimente chiar frumoase, sunt aduși și actori, și scriitori, și regizori din România, din Republica Moldova, pe care îi cunoaștem personal, pe care îi admirăm și avem ocazia să-i întâlnim chiar acolo, la Londra. Și vreau să vă spun că ce m-a bucurat pe mine foarte mult e că printre publicul pe care deja ușor-ușor începi să-l cunoști, pentru că până la urmă pasionații de literatură, să zic, nișa mea, simt că am în nișa aceea și mică-mare parte, am întâlnit foarte mulți englezi pasionați de literatura română, care au venit la aceste evenimente care, de obicei, se transmit în traducere sau vorbește chiar invitatul ambele limbi. Și mi-am dat seama că aceste evenimente nu sunt doar pentru noi, cei din diasporă, cărora ne este dor de limba română, sunt și pentru a-i face pe englezi să ne cunoască valorile, să ne cunoască literatura și mă bucură numărul acesta tot mai mare de străini care vin, inclusiv anul trecut Institutul Cultural Român a găzduit expoziția de ii a mamei mele, Veta Ghimpu-Munteanu, și surpriza a făcut ca să vină un număr foarte mare inclusiv de străini, iar ulterior mi-a zis directoarea de atunci, Roxana Dumitrache, că a tot primit telefoane de la ambasadele diferitelor țări care voiau să vină în delegație să vadă acea expoziție, care a avut loc mai mult timp, au fost expuse aceste ii timp de două săptămâni, să vină să cunoască prin prisma poveștilor acestor ii specificul zonal al spațiilor de unde vin ele. Și prin acele ii, de fapt, mama a reconstituit o hartă a României Mari cu ii din Basarabia, ii din Maramureș, din Banat, din Transilvania și lor li s-a părut o metaforă, o poveste atât de frumoasă pe care au îmbrățișat-o. Și au venit și din Chili, și din Franța, și din tot felul de țări, nu știu, să zici, care-s poate mai puțin interesate, dar uitați-vă că i-a interesat o părticică din cultura noastră.
Vocea Basarabiei: Englezi vin și în Republica Moldova, i-am întâlnit în număr mai mare în timpul Sărbătorii vinului, de exemplu, uneori, chiar și când sunt mai departe de Chișinău, la anumite pensiuni turistice întâlnesc persoane care spun că au venit din Marea Britanie, pentru că vor și ei să afle mai multe despre ceea ce este Republica Moldova, unii încântați că tradițiile de aici sunt frumoase, alții spun că au venit pentru ca să guste vinul moldovenesc.
Anda Vahnovan: Uitați-vă, un alt brand puternic, care s-a făcut cunoscut în întreaga lume prin prisma tot a celor plecați și a ambasadorilor vinului în toată lumea și uitați-vă că am ridicat acest brand la nivel internațional care acum aduce oamenii înapoi, aduce capital, lucrurile nu sunt chiar așa, să zic, triste pentru cei care au plecat, pentru că i-ați pierdut. Eu văd un pic diferit lucrurile.
