La 27 august 1991, acum 32 de ani, Parlamentul Republicii Moldova adopta Declarația de Independență, document semnat de 277 de deputați. Acest act fondator este marcat în fiecare an ca Ziua Independenței. Declarația originală a ars în timpul protestelor din 2009 la Chișinău, dar a fost refăcută în 2010. Despre 32 de ani de independență și speranțele moldovenilor vorbim la acest sfârșit de săptămână.
* * *
De 32 de ani, Ziua Independenței este marcată pe 27 august. Autoritățile au pregătit un program amplu de evenimente, au îndemnat cetățenii să arboreze cât mai mute drapele și să poarte haine tradiționale. Totodată, premierul Dorin Recean a promis să stea de vorbă cu oamenii pe iarba verde în preajma guvernului. Cetățenii sunt așteptați duminică să vină cu sugestii pentru șeful Cabinetului de miniștri. Ce gust are independența? La aceasta și alte întrebări ale Vocii Basarabiei răspund sătenii din comuna Zăbriceni, raionul Edineț.
– Ne bucurăm foarte mult să vedem astăzi oaspete în comuna noastră, Zăbriceni, Vocea Basarabiei și pe dna Valentina în persoană. Suntem o comună formată din două sate – Zăbriceni și Onești, și clar că dorim și mergem, tindem spre o cale europeană, spre o viață prosperă, spre un trai cu drepturi, cu obligațiuni, cu dezvoltare și încă o dată cu proiecte europene.
Vocea Basarabiei: Dar mai sunt forțe politice în Republica Moldova care își manifestă acest euroscepticism…
– Sunt aceste forțe, ele se bazează pe faptul că sunt încă o parte de cetățeni care au nostalgie după timpurile vechi, cred că va fi acea pâine de 16 copeici și acel salam de o rublă și copeici și după această nostalgie ei amăgesc oamenii, undeva îi țin într-o mreajă așa, întunecată, dar acești bătrânei, chiar și acea generație au și copii, au nepoți, care oricum nu mai sunt atât de mulți cum au fost cândva. Luptăm pentru aceasta, trebuie să înțelegem că singura cale este calea europeană și unicul pas corect pe care îl facem este pentru viitorul copiilor noștri, nu doar pentru noi.
Vocea Basarabiei: Dar care sunt avantajele integrării europene, ați putea să le explicați pe înțelesul tuturor?
– Aceste avantaje ale integrării europene deja sunt mai mult pentru cei care sunt copii astăzi, acele proiecte europene vor fi finanțate, dar vor fi implementate nu doar într-un an, aici trebuie ani de zile și atunci când copiii vor avea o viață fericită, că nu vom depinde de un singur punct doar, deci cineva ne-a închis gazul, gata, noi nu mai avem căldură; cineva ne-a închis lumina, noi nu mai avem lumină. Deci trebuie să avem mai multe oportunități și aceste oportunități e clar că ni le oferă Uniunea Europeană.
Părerea mea este că mergem pe calea cea dreaptă, spre o Moldovă europeană și pentru realizarea tuturor visurilor cetățenilor de mulți ani…
Vocea Basarabiei a ajuns aici, la nordul Republicii Moldova, în ajunul zilei de 27 august, când vor fi marcați 32 de ani de la proclamarea independenței. Cum se dezvoltă satul și statul? În opinia dvs., în acești 32 de ani a reușit Moldova să devină o țară independentă?
– Da, cât de cât. Părerea mea este că mergem pe calea cea dreaptă, spre o Moldovă europeană și pentru realizarea tuturor visurilor cetățenilor de mulți ani, pentru că oamenii au plecat peste hotare pentru a-și dobândi financiar să se poată întreține mai bine, să aibă condiții mai bune de trai, ceea ce am putea și noi aici în Moldova să dobândim aceste lucruri.
Vocea Basarabiei: Dar cetățeni au plecat și în Rusia, și în Vest?
– Da, au plecat și în Rusia, și în Vest, dar oricum mai mulțumiți vin din Uniunea Europeană.
Vocea Basarabiei: Ce înseamnă integrare europeană, își pune această întrebare cetățeanul, cunoaște răspunsul?
– Gândesc că 80 la sută, 100% nu, dar 80 la sută își dau seama ce înseamnă Uniunea Europeană, condiții europene, trai european ș.a.m.d., pentru că statul Republica Moldova va fi în familia europeană și noi ne-o dorim pe deplin.
Vocea Basarabiei: Și credeți că vin cei de la Bruxelles sau de la Paris, de la Roma, de la Berlin și fac ordine aici acasă, în Republica Moldova?
Noi suntem acei care trebuie să ne facem ordine și să ne aliniem legilor europene.
Vocea Basarabiei: Dar perioada asta e o perioadă și cu multe provocări și ar trebui și un sacrificiu să facă cetățenii. Sunt ei pregătiți să facă sacrificii?
– Sunt pregătiți, nu totalmente, dar o mare parte sunt pregătiți să se sacrifice pentru această idee europeană. Guvernarea face acest lucru, muncește, cât de cât merge pe calea aceasta, pentru că salariul minim pe țară s-a mărit ș.a.m.d., mergem, mergem și noi sperăm în viitorul european.
Vocea Basarabiei: Ca cetățeanul să fie mulțumit de pensie, de salariu, ce leafă trebuie să aibă și ce mărime a pensiei trebuie să fie?
– Ca să se poată un pensionar întreține, măcar 5 mii de lei, dar o familie tânără – 18-20 de mii, este „Prima casă”, sunt credite. Și asta e.
Vocea Basarabiei: Aici, în Zăbriceni, sunt mulți tineri care au rămas sau totuși mai mulți au ales calea pribegiei, pentru că se văd ulițe pustii?
– Se văd, da, se văd străzi pustii, dar oricum avem tineret, avem, pentru că la locurile de muncă sunt tineri încadrați, avem cu studii superioare. Și cei plecați sunt mulți, dar, cu ajutorul Domnului, va fi totul bine.
Vocea Basarabiei: V-ați gândit vreodată să plecați și dvs.?
– Nu, niciodată! Am avut mari greutăți, dar aici am luptat cu ele.
Vocea Basarabiei: Cu ce vă mândriți ca cetățean al Republicii Moldova?
– Mă mândresc că am contribuit la dezvoltarea acestor două localități.
La mulți ani, Republica Moldova! Trebuie de luptat și trebuie de mers cu capul sus înainte.
Vocea Basarabiei: Și când ziceți „La mulți ani, Republica Moldova!”, unde vă duc gândurile?
– La înflorirea țării în întregime și a acestor două localități – Onești și Zăbriceni. La mulți ani, Republica Moldova! Trebuie de luptat și trebuie de mers cu capul sus înainte.
Vocea Basarabiei: Dar s-au învățat cetățenii Republicii Moldova să fie luptători și învingători sau mai degrabă ridică mâinile și zic că își fac valiza, că e mai ușor să facă valiza și să plece?
– Da, 20% fac valiza și se duc, în rest rămân, sunt angajați, aici se întrețin, au părinți, bunei și când se spune „La mulți ani, Republica Moldova!”, aici îs rădăcinile noastre, aici îs moșii, strămoșii noștri, obiceiurile, tradițiile noastre, pentru că un popor fără tradiții moare.
Vocea Basarabiei, Valentina Ursu, astăzi în vizită aici, la nordul Republicii Moldova, în ajunul celor 32 de ani de independență, care vor fi marcați duminică, 27 august, și întrebăm lumea de aici, de la Zăbriceni, Edineț, pe ce drum se îndreaptă țara lor. Cum se trăiește la țară și în țară?
– La noi merg pregătirile în toi, împreună cu copiii pregătim poezii, cântece să sărbătorim așa cum trebuie Ziua Independenței Republicii Moldova. Trebuie să ne axăm mai mult spre o dezvoltare mai rapidă și poate și mai calitativă.
Vocea Basarabiei: Dar a ajuns Moldova să fie o țară independentă?
– Cred că totuși încă mai depindem de mulți factori, nu suntem chiar atât de independenți.
Vocea Basarabiei: S-a vărsat sânge pentru această independență, pentru că a fost război la Nistru în 1992. Cine și cum înțelege să mai facă sacrificii ca țara să se dezvolte, să aducă prosperitate și bunăstare în casa fiecărui cetățean?
Spre asta trebuie să tindem, ca de mici copii să cultivăm această dragoste de țară la copii, ca să înțeleagă că cineva totuși a vărsat sânge pentru țara aceasta, pentru libertate, pentru viitorul pe care îl avem și adică trebuie de mic copil de insuflat această dragoste.
Vocea Basarabiei: Sunt mulți patrioți în Republica Moldova?
– Sunt și patrioți, sunt și mai puțin patrioți. Totuși cred că cei care au rămas aici sunt patrioți, că de altfel de mult emigra toată lumea.
Vocea Basarabiei: Ce părere aveți despre acest exod, despre acest fenomen al migrației, care și-a lăsat amprenta și asupra localității dvs., pentru că, dacă aruncăm o privire în stânga și alta în dreapta, vedem case pustii, străzi pustiite?
– Da, valul migrației și-a lăsat amprenta, fiindcă am rămas foarte puțini cetățeni, avem mult mai puțini copii și în instituțiile de învățământ, atât de educație timpurie, cât și liceale și îmi pare rău că lumea pleacă, dar asta-i alegerea fiecăruia și sperăm foarte mult ca totuși cândva să revină măcar jumătate din cei plecați acasă.
La noi satul s-a modernizat foarte bine în ultimii 5 ani, atât apeduct, canalizare, oficiile medicilor de familie renovate, Casă de Cultură renovată, grădiniță, liceul a fost renovat, adică avem o infrastructură bine dezvoltată în ultimii ani. Și ne pare rău că este tot mai puțină și mai puțină populație.
Vocea Basarabiei: Unii văd doar partea goală a paharului sau trebuie de văzut și partea plină a paharului, pentru că remitențele se crede că au salvat comunitățile și chiar au menținut pe linia de plutire Republica Moldova, pentru că și de acolo din Occident s-au adus anumite experiențe?
– Da, se vede și partea plină a paharului, se vede, destul de bine se vede, sunt case renovate, sate renovate. La noi satul s-a modernizat foarte bine în ultimii 5 ani, atât apeduct, canalizare, oficiile medicilor de familie renovate, Casă de Cultură renovată, grădiniță, liceul a fost renovat, adică avem o infrastructură bine dezvoltată în ultimii ani. Și ne pare rău că este tot mai puțină și mai puțină populație.
Vocea Basarabiei: Sunteți tânără, v-ați gândit vreodată să plecați?
– Da, m-am gândit să plec, și nu o dată, mai de multe ori m-am gândit, însă, fiind mamă a 3 copii, totuși am decis ca viitorul să-l creăm aici, acasă, fiindcă atât de bine ca la noi nu e bine nicăieri. Soțul a fost peste hotare, a fost mulți ani, dar totuși și a lui decizie a fost ca să rămână aici, de lucru este, numai voință să fie, că de lucru este și aici.
Vocea Basarabiei: Dar Republica Moldova se poate dezvolta de una singură sau mai are nevoie încă de ajutor? Și din partea cui ar trebui să vină acest ajutor?
– Mai are nevoie Republica Moldova și de ajutor, nu putem noi chiar singuri să ne încadrăm în toate standardele europene, însă totul pornește, în primul rând, de la noi, de la oameni, de la popor, de la simplii cetățeni, de la cultura pe care o avem, de la intelectualitate, de la patriotismul de care dăm dovadă. Cred că, totuși, întâi și-ntâi, începe totul de la noi.
Vocea Basarabiei: Și cetățeanul e gata să facă sacrificii?
– Nu toți cetățenii sunt gata să facă sacrificii, nu toți, dar sunt și de ăștia care fac, că dacă nu se făceau sacrificii, nu mai eram așa de mulți. De exemplu, eu personal să nu fi făcut sacrificii eram și eu plecată peste hotare bine-mersi cu 3 copii, însă am făcut sacrificiul de a rămâne aici, acasă, și cred că e cel mai bine. Și mama se bucură că am rămas acasă, având o soră care e plecată peste hotare, de mult deja e plecată, de 4 ani n-a fost acasă…
Vocea Basarabiei: Și unde e?
– În Portugalia. Și mama o tot întreabă: „Când vii, când vii acasă? Uite cum sora…”, adică m-am oprit aici, acasă, și ea zice: „Nu vin, mamă, chiar dacă vin, vin doar să vă văd și atât, că eu m-am deprins acolo și acolo mi-i bine”. Însă eu nu vreau să plec, vreau să rămân aici.
Cel mai mult îmi doresc să fie pace, să fie pace pe pământ, să ne putem crește copiii liberi, fericiți
Vocea Basarabiei: Și ce vă doriți cel mai mult acum?
– Cel mai mult îmi doresc să fie pace, să fie pace pe pământ, să ne putem crește copiii liberi, fericiți. Noi o să le putem construi un viitor numai dacă o să fie liniște și pace în țară. La mulți ani, Republica Moldova și tuturor moldovenilor care sunt aici! Care sunt plecați peste hotare îi îndemn cu tot sufletul să vină acasă, chiar dacă nu vin cu totul, să vină acasă, să-și viziteze părinții, să vină să viziteze meleagurile natale.
Vocea Basarabiei, Valentina Ursu, suntem aici, la nordul Republicii Moldova, comuna Zăbriceni din raionul Edineț, în ajunul unei aniversări, a 32-a de la proclamarea independenței. Cum se dezvoltă statul, unde trebuie să se facă mai mult bine?
– Independența noi am căpătat-o, limba am căpătat-o, dar toate celelalte merg foarte încet, cu pași de melc. Guvernările fiecare lucrează pentru dânșii, dar nu se face nimic, chiar și actuala guvernare, dna președintă a fost aici la noi la Zăbriceni, am avut o conversație foarte interesantă cu dumneaei și aș avea o încredere în dna președintă, dar îmi închipui că nu are o echipă, îi lipsește o echipă care să fie ca și dumneaei, așa sinceră, onestă, dar îmi pare așa că toți se bucură de bunătatea asta ei și profită de bunătatea ei, și îmi pare că toți o fură. Asta-i părerea mea, că n-are echipă cu cine lucra dumneaei. Asta-i.
Vocea Basarabiei: Dar dacă ar fi să analizați activitatea ei, ce a reușit președinta Sandu?
– Președinta Sandu a reușit să îmbunătățească relațiile cu Europa, menține pacea la noi aici acasă, ne-a dat compensații la lumină, la gaz, un ajutor foarte bun pentru oameni, a făcut lucruri frumoase, încetișor, dar a făcut lucruri bune, ne-a ajutat, am ieșit din iarnă cu bine.
Vocea Basarabiei: Și vine altă iarnă…
– Și vine altă iarnă, așteptăm iarăși aceleași compensații probabil și la energia electrică, și la gaze, ca să putem supraviețui.
Vocea Basarabiei: Dar pentru dvs. cele mai importante reforme care sunt?
– Reformele în justiție. Da, se vorbește mult și ceea ce se vorbește e foarte bine, dar vom vedea ce se va face.
Vocea Basarabiei: Dar ce vreți să se facă în acest domeniu?
– Să strângă odată corupția asta, să terminăm cu dânsa, să fim și noi o țară liberă, o țară cu oameni cinstiți și o țară cu oameni care să răspundă de ceea ce fac.
Vocea Basarabiei: Când s-a scăpat de sub control situația, că Republica Moldova a devenit un stat corupt?
– O! Asta-i tare demult (râde), asta-i tare demult, corupția s-a început de pe vremea lui Petru Lucinschi și tot adâncindu-se, adâncindu-se până am ajuns la ceea ce am ajuns și suntem azi. Asta e.
Justiția să lucreze și trebuie să facă lucruri bune și corecte, iar ceea ce începe să scoată la sfârșit și la bun capăt lucrurile pornite.
Vocea Basarabiei: Și dacă justiția nu-și face treaba, nu-i dreptate, dacă nu-i dreptate, cetățeanul pierde încrederea și în stat?
– Da, asta-i corect. De aceea trebuie justiția să lucreze și trebuie să facă lucruri bune și corecte, iar ceea ce începe să scoată la sfârșit și la bun capăt lucrurile pornite.
Vocea Basarabiei: Pentru dvs. contează dacă Republica Moldova va ajunge să fie stat membru al Uniunii Europene? Și ce înțelegeți dvs. prin această integrare europeană?
– Da, am dori și noi să fim un stat european, îmi povestește feciorul multe lucruri interesante și am dori și noi, poate că nu chiar toate îs bune și în Europa, dar unele lucruri sunt bune și am dori și noi să trăim, de ce nu?
Vocea Basarabiei: Dar unde vă este feciorul?
– În Franța. Condiții sunt bune, lucrul este plătit, în primul rând, salariile sunt bune, ceea ce ne dorim și noi niște salarii bune, pentru că toate prețurile sunt poate unele chiar și mai ridicate decât în Europa, dar salariile îs mizere la noi și am dori și noi salarii mai bune și poate am putea trăi și noi mai bine, dacă am avea salarii mai bune.
Vocea Basarabiei: Fiul când a ales calea străinătății?
– Nu demult a ales-o, are o jumătate de an de când e plecat.
Vocea Basarabiei: Asta înseamnă că lumea încă mai pleacă?
– El s-a străduit, a lucrat aici, dar salariul foarte mic, a lucrat în Paza de Stat, cu salariul de 4.000 de lei nu-și putea întreține familia și a hotărât să plece.
Vocea Basarabiei: Și ce părere aveți despre acest fenomen al migrației?
– Eu sunt foarte tristă că tinerii migrează, soția îi pe loc, copiii îs pe loc, el e în depărtare, nu înțeleg asta să fie bine pentru o familie tânără, aș vrea să fie toți împreună și aș vrea să fie acasă. Ar vrea să le mai mărească salariile și s-ar întoarce cu cea mai mare plăcere acasă.
mă mândresc cu țara mea și cu pământul meu, cu satul meu frumos, care a reînviat în ultimii ani, toate clădirile sunt reparate, centrele, iată pentru copii terenurile de joacă atât la Onești, cât și la Zăbriceni.
Vocea Basarabiei: Și ce înseamnă pentru dvs. Republica Moldova, cu ce vă mândriți ca cetățean al acestui stat?
– Sunt cetățean, aici m-am născut, aici am învățat, aici mi-am născut copiii, aici sunt părinții și mă mândresc, prin orice greutăți aș trece, totuși mă mândresc cu țara mea și cu pământul meu, cu satul meu frumos, care a reînviat în ultimii ani, toate clădirile sunt reparate, centrele, iată pentru copii terenurile de joacă atât la Onești, cât și la Zăbriceni, căci suntem două sate în comună, sunt pentru copii, se face totul, se străduie și mă mândresc cu asta.
Vocea Basarabiei: La mulți ani, Republica Moldova!
– La mulți ani, Moldova, la mulți ani! O Moldovă înflorită și însorită, o Moldovă cu lume bună, cu lume foarte bună, la mulți ani și numai bine! Fără sărăcie și fără hoție, la mulți ani, Moldova!
Vocea Basarabiei, Valentina Ursu, suntem cu microfonul aici, la nordul Republicii Moldova, la Zăbriceni, raionul Edineț, și în ajunul celor 32 de ani de la proclamarea independenței întrebăm dacă a ajuns țara să fie una independentă.
– Cred că da, dar mai avem încă unele probleme de rezolvat și cred că o să avem un viitor mai bun.
Vocea Basarabiei: Care sunt problemele cu care se confruntă cetățeanul și care încă mai dau bătăi de cap?
– Ca viața să fie mai bună, să o îmbunătățim, ar trebui ca parlamentarii să atragă mai multă atenție oamenilor din sate, oamenilor care nu au așa venit mare, să le dăm un ajutor și cu timpul cred că o să fie mai bine.
Vocea Basarabiei: Aveți o explicație de ce întârzie bunăstarea și prosperitatea în Republica Moldova?
– Cred că la noi încă sunt rădăcini rămase de la fosta Uniune Sovietică și mulți încă doresc în Uniunea Sovietică, acești mai tineri acum au alte păreri despre viață și deosebirea dintre cei care au fost în Uniunea Sovietică și tineretul de astăzi o să dispară cu timpul și cred că o să fie mai bine.
Vocea Basarabiei: Dar unde vedeți locul și care vedeți să fie rolul Republicii Moldova în acest context regional?
– E clar, direcția noastră este înspre Uniunea Europeană și cred că nu o să o întindem până la anul 2030, cred că mai degrabă o să fim în Uniunea Europeană.
Vocea Basarabiei: E pregătită Republica Moldova să ajungă țară UE, membră UE?
– Nu din toate punctele de vedere, avem încă multe probleme de rezolvat, și corupția nici nu vorbim până când, că e foarte, încă stă la putere și mă gândesc că dacă o să luptăm toți împreună, o să rezolvăm toate problemele.
Vocea Basarabiei: Dar înțeleg cetățenii că e nevoie de o luptă în comun sau încă totuși această divizare a societății mai face ca statul să fie vulnerabil în fața provocărilor?
– Eu aș zice că încă nu toți înțeleg toate aceste lucruri, dar cu corupția lupta asta nu-i chiar așa de simplă, cu timpul s-a adunat ca un pietroi așa mare și ca să-l distrugi pietroiul cela așa câte o bucățică e complicat, dar totuși cred că o să vină vremea că o să distrugem noi pietroiul cela acolo de corupție și pe urmă o să fie bine.
Vocea Basarabiei: Cine vă insuflă încredere din cei care reprezintă clasa politică?
– Dna Maia Sandu și mă gândesc că toți împreună, dacă o să fie uniți, noi toți, și ei tot să fie uniți, fiindcă și acolo sunt probleme, de-atâta eu cred că trebuie în toate direcțiile să lucrăm și o să avem un viitor bun.
Vocea Basarabiei: La mulți ani, Republica Moldova!
Trăiască Moldova și la toți succese și numai bine!
Vocea Basarabiei: Cine îi dorește cel mai mult bine Republicii Moldova azi?
– Uniunea Europeană și majoritatea celor care îs plecați din țară, ei doresc asta și cu timpul cred că toți nu o să se întoarcă, dar majoritatea tind spre asta și îi aduc un mare ajutor țării, un mare ajutor familiilor și toți împreună, păi și noi, aceștia care stăm pe aici, o să facem în așa fel ca Moldova să fie cât mai frumoasă, cât mai luminoasă țară, viitor este.
Vocea Basarabiei, Valentina Ursu, suntem aici, la nordul Republicii Moldova, comuna Zăbriceni din raionul Edineț, în ajunul unei aniversări, a 32-a de la proclamarea independenței. Ce gust are această independență?
– Dulce-amară. E tare bună independența și mă simt liberă, și îs garantată pe drepturile mele, le poți obține, dacă aș lupta așa cum se cuvine, le obții, așa fiecare trebuie să lupte pentru adevăr, pentru dreptate, fiecare să depună efort ca această independență să nu fie știrbită de niciun socialist, nici de Voronin, nici de nimeni ș.a.m.d. Viitor frumos Moldovei mele, Moldova – floare, Moldova – strugure de poamă, țărișoara mea călcată în picioare de niște netrebnici!
Vocea Basarabiei: Cine, cine o calcă în picioare?
– D-apoi cine a călcat-o în picioare, dacă nu comuniștii și socialiștii, cine? Îi Rusia. Rusia, acolo îi mierea la dânșii, lasă să șadă acolo să mănânce miere până se vor sătura. Că mai sunt oameni de treabă încă în țara asta, încă sunt mulți, dar trebuie să se unească.
Vocea Basarabiei: Dar dvs. cu cine ați votat în acești 32 de ani?
Noi pentru democrație suntem, pentru europenizare, scurt și clar.
Vocea Basarabiei: Va fi greu să se facă această modernizare a satului și a statului?
– Cam greu, cam greu, că n-ai cu cine, că se împiedică toți, zic că n-au ce mânca și n-au de foc. D-apoi de ce nu ți-ai strâns de astă vară de foc? Trebuie să ai grijă de cu vară. Uitați-vă ce de-a lemne am eu, pâine am și păsări am, și bani am.
Vocea Basarabiei: V-ați plâns vreodată de milă?
– Nu, nu! Eu nici de jele nu pot plânge, de ciudă pot să plâng, că mi-e ciudă că iacătă-i niște derbedei și ei dovedesc și gata.
Vocea Basarabiei: Dar totuși mai există cetățeni care spun că trăiesc într-un sat sărac și că nu pot depăși acest fenomen al sărăciei?
– Nici nu trebuie ascultați aceștia, cel leneș și bețiv – acela-i sărac, iaca cu 300 de lei pe zi și nu găsești pe cine să angajezi, nu vrea să lucreze, se duce și culege bix-uri de pe jos de la bufet și fumează așa, dar…
Vocea Basarabiei: Parcă despre moldoveni se zice că sunt cei mai harnici?
– (Râde.) Poate părinții lor au fost harnici, aceștia de azi nu-s harnici, el nici nu învață, nici nu lucrează.
Vocea Basarabiei: Dacă dvs. ați fi la cârma țării, ce ați face?
– Aș rezolva problema școlilor întâi, în primul rând în școală, în clasele primare se pune baza, aici se formează, viitoarea societate se formează.
Vocea Basarabiei: Dar cum ați dialoga cu Federația Rusă, dacă ați fi în fruntea Republicii Moldova, iată cum ați avea acest dialog cu cei de la Kremlin?
– Nu știu dacă m-aș împăca eu cu cei de la Kremlin acum, de-amu cred că e prea târziu, din păcate, prea mult sânge s-a vărsat în Ucraina, s-a vărsat prea mult sânge. Eu aș întoarce armele drept înspre Kremlin.
Și eu am lucrat pentru Uniunea Sovietică, atâta dragoste am băgat eu într-înșii, luai-ar naiba să-i ia?
Vocea Basarabiei: Dar ce-și dorește Vladimir Putin de la Republica Moldova?
– Dorește să fie el șef aici. Și eu am lucrat pentru Uniunea Sovietică, atâta dragoste am băgat eu într-înșii, luai-ar naiba să-i ia?
Vocea Basarabiei: Și ca să insuflați optimism, ce mesaj le transmiteți cetățenilor?
– Luptați, luptați și iar luptați! Și încă o dată luptați!
Vocea Basarabiei: Luptați cu cine? Luptați cu ce?
– Cu răul, cu tot ce e rău, tot ce e greșit – la pușcărie acolo, acolo să se dezmorțească.
Vocea Basarabiei: Și când ziceți „La mulți ani, Republica Moldova!”, ce-i doriți țării?
– Îi doresc să aibă o armată a ei cu care să se apere și judecători acătării pentru toți scârnavii care mânjesc legile țării, încalcă legile, fac obrăznicii mai rău decât străinii, decât trădătorii. La mulți ani, Republica Moldova! Să fii o țărișoară înfloritoare, liniștită, cu scaun la cap, gândește-te ce vorbești și vezi ce faci, vezi ce alegi, pe cine alegi, gândește-te! La mulți ani, Moldovă europeană!
Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, suntem în vizită aici, la nordul Republicii Moldova, în comuna Zăbriceni din raionul Edineț, și suntem în ajunul unei aniversări, aniversării a 32-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Să vă întreb – ce gust are această independență, cum s-a dezvoltat satul și statul în această perioadă?
– Sunt schimbări și lumea așteaptă sărbătoarea, și într-un fel se bucură, și se simte, se simte pentru că sunt schimbări multe. Am început să vorbim oleacă românește, s-a schimbat aspectul satului, s-au făcut multe reparații, am început oleacă a trăi pe nou și am început noi să fim noi.
Vocea Basarabiei: Ce gust are independența?
– Are un gust dulce, pentru că s-a luptat pentru independența asta, era Marea Adunare Națională și oamenii se duceau, pentru că așteptau o schimbare, le era într-adevăr amar de atâta Rusie, de atâta vorbă rusească, pentru că erau înjosiți în localuri publice, când cineva zicea o vorbă românească, era luat în râs, li se răspundea în limba rusă și oamenii nu mai puteau asta tolera, era greu, în schimb, acum parcă într-un fel am scăpat la libertate.
Vocea Basarabiei: Ce este libertatea și ce preț are libertatea, și cum se luptă pentru libertate, și dacă s-au obișnuit cetățenii Republicii Moldova să trăiască în libertate?
– Eu socot că da, s-au obișnuit, de-atâta pentru că să vă spun, omul liber gândește, face, îi antrenează și pe alții, și dacă propui cuiva să facem ceva – da, dar nu șade și se gândește, dar nu că mă tem, dac-or auzi, ce-oi păți pe urmă? Pentru că, într-adevăr, înainte se luau măsuri pentru acei care încercau să meargă contra regimului, da, și acum mă bucur foarte mult că copiii la școală și în afară de copii, dar chiar și vârstnicii scriu în grafie latină și e natural că părinții noștri, buneii noștri cunoșteau, dar era regimul și trebuia de mers cu alt scris, acum îl avem scrisul care îi al nostru.
Vocea Basarabiei: Care sunt problemele Republicii Moldova pe care ar trebui să le depășească, care sunt provocările?
Problema cea mai mare la noi a fost și rămâne plecarea masivă din țară, pleacă tinerii, pleacă brațele de muncă, pleacă minți luminate și rămân acasă oamenii care îs în vârstă, ei nu mai pot, ei pot numai să aplaude ceea ce fac tinerii, dar ei nu mai pot să facă ceva.
Vocea Basarabiei: Dar de aici, de la Zăbriceni, e plecată multă lume?
– Da, și de la Zăbriceni, și din satul, că noi cu Oneștii, Zăbricenii suntem o comună, și sunt plecați mulți, în lumea largă au plecat nu pentru a călători, dar s-au dus de-atâta pentru că era nevoie. O parte o să se întoarcă acasă, o parte nu o să se mai întoarcă, s-au stabilit acolo, pentru că acolo li s-au născut copiii, s-au deprins cu obiceiurile țării și într-un fel sunt bucuroși că a putut o țară străină să le ofere o bucată de pâine care nu puteau să o aibă aici, pentru că îs prețurile foarte mari, e foarte scumpă viața, e foarte scumpă, nu se pot obișnui oamenii, că și fiecare familie are copii și ar vrea să le dea ceva bun, și nu-s în stare. La noi sunt cam puține locuri de lucru.
Vocea Basarabiei: Dar v-ați gândit vreodată să plecați și dvs., aveți pe cineva care a ales calea străinătății?
– Eu am fost peste hotare.
Vocea Basarabiei: Unde?
– Am fost în Italia, am lucrat, dar lucram câtva timp, mă întorceam înapoi acasă și niciodată, să vă spun sincer, niciodată nu i-am fericit pe acei care pleacă. Te macină un dor nemaipomenit, intrat în oase dorul de casă și de vatra ta, vrei să vorbești limba ta, vrei să mănânci o mâncare ca acasă, vrei să vezi un vecin, vrei să vezi un coleg, vrei să vezi un consătean, dar te deprinzi cu greutatea de acolo și numai curajul te bucură.
Vocea Basarabiei: Pentru că ați avut o ședere peste hotare, să vă întreb iată cât timp i-ar trebui Republicii Moldova să ajungă la acel nivel de trai, la acele standarde de acolo, din spațiul comunitar?
– Nu pot să vă spun exact cât timp ne-ar trebui, nu pot să vă spun, pentru că ne trebuie timp, e bine la casa ta, să stai la casa ta cu copiii tăi, să muncești aici și să te bucuri de ceea ce ai. Nu știu de ce noi tindem să avem mult material și asta socot că nu-i așa de normal, ar trebui mai mult spiritual și ar trebui mai mult să fim mai activi în viață.
Cred că asta-i marea noastră durere – Rusia. Rusia ne-a calicit, cu toate că și acum oamenii încă mai cred, și asta parcă e dureros…
Vocea Basarabiei: Dar mai sunt încă forțe politice care insistă pe ideea că Republica Moldova trebuie să aibă o relație bună cu Federația Rusă.
– Cred că asta-i marea noastră durere – Rusia. Rusia ne-a calicit, cu toate că și acum oamenii încă mai cred, și asta parcă e dureros, că încep a striga: „Ce vă trebuie vouă Europa?”. Dar de ce nu socot ei un lucru foarte simplu – în alte țări, dacă te duci și ai lucrat o zi, și mai mult nu lucrezi – seara îți plătește? Din Rusia a venit atâta lume fără nimic acasă, bătuți, alții nu s-au întors, a fost prea mare sacrificiul, și prea am fost călcați, ni s-au băgat pe gât limba rusă.
Vocea Basarabiei: Dar ce și-a dorit și ce-și mai dorește Rusia de la Republica Moldova?
– Cred că dorește înapoi să o aibă, pentru că noi ne caracterizăm în lume prin felul nostru de a fi, că suntem harnici, moldovenii îs harnici, îs muncitori și unde lucrează un moldovean – se vede, și cred că e nevoie de noi nu ca să ne ridice în slăvi, dar ca să fim o forță de muncă, de a-i ajuta, de a le face țara lor mai frumoasă.
Vocea Basarabiei: În relația cu Rusia mai e nevoie să fie rezolvată problema transnistreană.
– Da, sigur, și ce nevoie s-a făcut la noi, și cât a suferit lumea, și cum ne-au rupt, ne-au despicat, ne-au luat o bucată din teritoriu și ne-am împărțit noi, o Moldovă așa de mică, o țară așa de frumoasă, că, într-adevăr, în Moldova e frumos, măcar că nu avem mări, nu avem munți, dar e frumos prin ceea ce facem, prin ceea ce avem. Ne-au dezbinat atunci și au greșit cred că oamenii care erau atunci la conducere.
Vocea Basarabiei: În care din guvernări ați avut încredere?
– În democrați, cu ei mergeam, făceam pași înainte, poate că chiar pe unele locuri erau și acolo greșeli, dar oricum nu cu culoarea roșie, nu. În schimb, vreau să menționez că în partea de nord a republicii, îndeosebi raionul Edineț e roșu.
Vocea Basarabiei: Despre activitatea președintei Sandu ce părere aveți?
– Pozitivă! Știți, mă gândesc, poate că are nevoie de mai multă susținere, una singură e foarte greu, nu zic că nu are lume care o susține, în schimb, prin lumea asta bună pătrund și elemente negative. Și deseori e criticată dumneaei, și lumea se gândește: „Am făcut bine ori n-am făcut bine că…”
Vocea Basarabiei: ..că am votat-o?
– Încă noi mai așteptăm rezultate, sunt multe lucruri pozitive care au fost făcute, sunt însă și lucruri care încă lasă de dorit, îs multe.
Vocea Basarabiei: Care lasă?
Știți cum, dacă s-a mărit pensia, s-au mărit salariile, s-au ridicat costurile și parcă iese că am stat pe loc, parcă iese că am vrut să ne bucurăm, dar n-am reușit, n-am avut de ce.
Vocea Basarabiei: Și cu ce asemănați Republica Moldova ajunsă la 32 de ani de independență, cu ce o comparați?
– Din an în an devenim săraci în oameni, în populație și ne bucurăm că ajungem la o aniversare, dar dacă privim oleacă spre viitor, ne gândim: dar cum va fi la anul? Cred că încă mai puțini, pentru că nu știu cine și cum poate să oprească fluxul acesta, pleacă populația, asta poate e cea mai mare problemă pe care o are Republica Moldova și nu o poate nimeni opri. Și când auzi prin sate, auzi de la prieteni, vorbești la telefon cu cineva și îți spune: „Pleacă copilul cela, pleacă familia ceea, a plecat tata înainte, vine acasă să-și ia familia”. Și ne gândim ce viitor putem să avem noi, de ce ne-om bucura peste câțiva ani?
Vocea Basarabiei: Dar cu ce vă mândriți ca și cetățean al Republicii Moldova?
– Nu știu, parcă de mândrie, să zic, nu știu, mi-e milă când văd că se duce lumea și mi-e milă de cei care se duc, și mi-e milă de acești care rămân, rămân părinți care nu le mai deschide nimeni poarta, ți-e jale să mergi prin sat să vezi atâtea gospodării, lacăte pe ușă ori la poartă zăvoare trase, asta-i dureros, și rămânem fără populație, și nu înțeleg, de multe ori se fac apeluri la conștiința omului ca să se întoarcă acasă, îi cheamă acasă, dar alta-i întrebarea: la ce să vină acasă?
Vocea Basarabiei: Dar ziceți „La mulți ani, Republica Moldova!” pe 27 august?
– Da, desigur! Noi pregătim un eveniment pentru 27 august, pentru Ziua Independenței, sub genericul: „Țara mea, Moldova mea, la mulți ani de ziua ta!”.
* * *
Opinii adunate la nordul Moldovei, mai exact, în comuna Zăbriceni din raionul Edineț. După invazia în Ucraina, Federația Rusă încearcă să impună o nouă ordine mondială, un model care nu satisface pe nimeni. Este un moment de cotitură și fiecare țară trebuie să se orienteze și să-și apere propriile interese. Acum este și momentul când Republica Moldova trebuie să decidă cum să se desprindă de spațiul rusesc și să se conecteze definitiv la spațiul occidental. Aceasta este opinia istoricului Ion Negrei, fost vicepremier, exprimată în cadrul unui interviu pentru Vocea Basarabiei. Interlocutorul vorbește despre perioada de independență a tânărului stat.
