Președinta Maia Sandu rămâne lider la intenția de vot, potrivit celui mai proaspăt sondaj realizat de IMAS. Trei partide ar trece peste pragul electoral în eventualitatea unor alegeri parlamentare. Iar opțiunea pro-europeană este îmbrățișată de majoritateacetățenilor Republicii Moldova. Cercetarea sociologică a fost autorizată de Comisia Electorală Centrală. Despre încrederea în politicieni și perspectiva de dezvoltare a țării discutăm la acest sfârșit de săptămână.
* * *
Președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, speră că Uniunea Europeană va deschide negocierile de aderare cu Ucraina și Republica Moldova până la sfârșitul acestui an, cerând ca speranțele acestor țări candidate să nu fie dezamăgite, potrivit AFP. Dacă aceste douățări sunt pregătite, negocierile de aderare ar trebui să poată începe, iar pașii ar putea fi făcuți treptat. Fiecare țară merge pe drumul său, dar să nu dezamăgim milioanele de oameni care consideră Europa ca fiind casa lor”, a îndemnat Roberta Metsola.
Rezultatele ultimului sondaj IMAS arată că majoritatea respondenților susțin aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Pentru Unirea cu România ar vota 38 la sută. Sub umbrela NATO doresc 26 de procente dintre cei intervievați. Vocea Basarabiei a discutat cu sătenii din Ulmu, localitate din raionul Ialoveni, despre calea corectă pe care trebuie să o parcurgă țara lor.
– Moldova unde? Mergem la Europa.
Vrem să scăpăm de acolo de unde am suferit câțiva ani de zile, am fost închiși, nu aveam legături peste graniță,
Vocea Basarabiei: De ce?
– Vrem să scăpăm de acolo de unde am suferit câțiva ani de zile, am fost închiși, nu aveam legături peste graniță, în partea ceea. Mai pe scurt, vrem așa cum ne-am pornit acum cu dna Maia, dar sunt oameni în afară și ne murdăresc cu bani dați pe deasupra. Șor ce vrea? Vrea să ne strângă, să nu putem merge un pas înainte. În primul rând, economia, trebuie să lucrăm ca să avem economie, dar noi dacă cum se vede… Eu mă iau pe satul nostru, Ulmu, la noi nu prea lucrări, pământurile îs în pârloage, oamenii au îmbătrânit, tineretul îi plecat.
Vocea Basarabiei: Lumea pleacă peste hotare, dar, pe de altă parte, se zice că aici, acasă, nu ajung brațe de muncă.
– Fiindcă socot că oricum n-ar fi, încă nu-i ajuns la nivelul de plată de acolo.
Vocea Basarabiei: Dacă aici ar obține un salariu de 20 de mii de lei, credeți că nu ar mai pleca?
– Eu socot că ar pleca, că lumea de-amu așa, o modă, că dacă n-am fost peste hotare, eu nu-s acela cine trebuie să fiu, hotea (deși) și eu am fost peste hotare și mi-a plăcut, dar nu mi-a plăcut, oricum îi mai bine aici.
Vocea Basarabiei: Dar unde ați muncit?
– Am muncit în Portugalia, aici era un dezastru mare, că asta a fost cu 20 de ani în urmă și trebuia să fac un pas, fiindcă murea lumea de foame, nu de foame, dar de boală, fiindcă nu avea pe ce își lua medicamente, nu erau salarii la învățători, nu erau salarii la medici, nu erau salarii la poporul care mai lucra. Și de-atâta lumea atunci a prins a pleca și-amu toți se țin să plece, una-două, el n-are 18 ani și el de-amu vrea să plece. Eu fac de serviciu la o școală și el nu reușește să iasă din clasa a VIII-a, că el de-amu spune: „Gheaghe Colea, eu vreau să mă duc”.
Vocea Basarabiei: Și atunci, cine o să decidă viitorul țării?
– Ei, cine? Au să se găsească, o să mai rămână, n-au să plece chiar toți.
Vocea Basarabiei: Dar vedeți că se depun eforturi acum ca să mai îmbunătățească condițiile, infrastructura drumurilor, să se facă apeducte, canalizare?
– La noi oleacă merge socoteala, iaca, anul trecut ne-au tras gaz, anul acesta au început iarăși apa, apa demult îi pornită prin sat, canalizarea merge vorba, cred că dacă o să vină apa o să fie și canalizare, socotim, dar iar depinde de cine o să vină la conducere.
Vocea Basarabiei: Și dacă vor veni la putere cei care au alte gânduri?
– Eu socot că ne ducem 30 de ani înapoi, dar 30 de ani, asta-i o viață de om.
Vocea Basarabiei: Și deseori se ceartă rude cu rude de la această geopolitică?
– N-aș zice că chiar se ceartă, dar contrazicere este cu aceiași verișori, cu aceleași neamuri, chiar și cu aceiași frați și asta-i situația la noi în Ulmu. Am rămas un sat sărac dintr-un sat așa de bogat, vestit, satul Ulmu, eram pe primele locuri – Costeștii, Ulmu, Bardarul, dar acum Ulmu cumva s-a dus devale.
Vocea Basarabiei: Și asta nu tot sub privirea cetățenilor?
– Numaidecât, tot poporul aleargă, fuge, se duce. Invidie, da, invidie cred că îi cât duce trenul. Dacă ne trezim, trebuie să ne trezim cam dinainte, nu tocmai în al 12-lea ceas, că atunci mă tem că va fi prea târziu. Dă, Doamne, mintea moldoveanului de pe urmă. Mai este și minte, nu aș mai zice că chiar drept ne prăpădim așa, că n-a rămas nimeni, dar pur și simplu tineretul nu înțelege. În primul rând, mă întorc înapoi la politica asta care vrea nu să ne ridice, dar să ne apese, de-atâta nici Transnistria n-o putem aduce, de-atâta și Găgăuzia s-a dus într-o parte. Eu ascult televizorul ceas la ceas și văd ce se face.
Vocea Basarabiei: Dar binele învinge răul totuși?
– Da, dacă te-ai sculat dimineață și te poți mișca, te poți duce să dai la un animal acolo sau ce mai ai prin ogradă, înseamnă că de-amu trebuie să te bucuri.
Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, am ajuns aici, la Ulmu, localitate din raionul Ialoveni…
– Vă mulțumim!
Vocea Basarabiei: Și vă întrebăm – cum se trăiește la țară, în țară?
– Greu!
Vocea Basarabiei: De ce?
– De ce? Conducerea-i rea, nu-i pot judeca pe cei care umblă fugari, care umblă ștrengari. Dan Perciun spune că o să aducă 60 de autobuze la anul viitor ca să ducă copiii din sate la școală, dar unde avem noi copii, unde avem noi populație?
Vocea Basarabiei: Vă este clar de ce lumea continuă să plece?
– N-au locuri de muncă și nu-s plătiți, numai bani de la Europa. Câți bani mai are Europa ceea să ne mai dea? Umblă cu cerșitul Maia Sandu. Păi, ea a fost în Europa și ea a grăit acolo, că ea îi frate și cu România, îs frați și cu ucrainenii și ei spun că Krîmul (Crimeea) nu-i al Rusiei.
Vocea Basarabiei: Dar dvs. cu cine sunteți frate?
– Cu Dumnezeu.
Vocea Basarabiei: Și cu cine ar trebui Republica Moldova să aibă relații bune și foarte bune?
– Cu toți să aibă relații bune.
– Numai nu cu bandiții, numai nu cu Putin.
– Numai nu cu bandiții și cu hoții. A putut aduce Maia Sandu reprezentanții din UE la Bulboaca, dar a putut să-i ia pe toți reprezentanții ceia și să se ducă la Putin acolo și să-i spună să închidă războiul ista.
Vocea Basarabiei: Cu Rusia cum ați vrea să fie relația?
– Cum a fost! Dan Perciun și cu care mai sunt acolo, ei au mers și au zis că de ce să îngenunchem noi în fața lui Putin ca să ne dea gaz? A fost gazul ca lumea, dar amu Andrei Spînu a cumpărat gaz și îl caută să-l sudească (judece) și nu-l pot găsi.
– Dar nu-i drept, bade Costică! Mai bine aiștia cu Șor pe care îi hrănește și le dă cârnăței ca să-l voteze?
– Măi, nu-i bun nici cu Șor, eu parcă am zis că să-l sudească.
– E un bandit, las’ să șadă acolo unde șade.
– Să-l sudească, parcă eu am zis.
Ia ziceți și dvs., Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, suntem aici în satul dvs., vorbim despre păsul oamenilor, despre grijile lor, preocupările lor.
– Ce face Maia Sandu, face totul bine, totul bine face, că i-a mai fugărit, las’ să-i mai rărească. Ia uite, a venit și pune cârnăței, pune mâncăruri la oameni, că amuși o să se înceapă, vine și-i hrănește, și le dă bani de la Șor. Este unul care vrea să candideze la funcția de primar din partea lui Șor. Ce asta șade frumos așa? Omul las’ să se ducă acolo să voteze pe cine vrea, nu că să-mi dea 100 de lei sau 200 și să pierd 4 ani de zile, nu șade frumos asta. Îi mai bună conducerea asta, ce cu Dodon a fost mai bine? Mi-a dat 7 lei, dar Maia Sandu de-amu mi-a mărit cu 1.000 de lei, de vreo două ori cu 1.000 de lei mi-a mărit pensia, dar Dodon mi-a pus 6 lei.
Vocea Basarabiei: Dar vedeți că nu-i unire în societate și dacă nu-i unire, se bate pasul pe loc, și dacă se bate pasul pe loc, nu-i dezvoltare?
– D-apoi, iaca, unul trage într-o parte și unul trage în altă parte, dar trebuie să mergem de-amu cum s-au pornit, înspre Europa. Eu așa socot, că vor cu rușii, dar Putin acesta ce, ucide copiii, câte mame fug și câți copii morți? Pentru ce? Oprească războiul ista odată, cui îi trebuie el? Lângă noi aici, la o azvârlitură de băț, merge războiul.
Vocea Basarabiei: În 1992 a fost război și la Nistru, vă mai amintiți?
– Îmi aduc aminte. Și acela, ce nu tot ei sar peste tot locul, ba dincolo, ba dincolo, peste tot unde a fost Uniunea Sovietică ei sunt mai căpoși?
Vocea Basarabiei: Credeți că va fi ușor de rezolvat problema transnistreană?
– Până ce n-o să zdohnească Putin acesta (nu mă tem de nimic, poate să mă omoare și acum), poate va da Dumnezeu și va muri. Să oprească războiul, altfel ce să faci?
Vocea Basarabiei: Dar vă întreb – e ușor acum să se găsească o soluție pentru problema transnistreană?
– Trebuie să se găsească! Trebuie să se ducă, să-și ia armata și să se ducă de aici.
Ion Cristea, sătean din Ulmu, Ialoveni
Vocea Basarabiei: Și se vor uni ușor cele două maluri ale Nistrului?
– D-apoi cum dar? Dacă n-o să fie conducerea lor de la Moscova, numai că au să se unească. Ce avem de împărțit?
Vocea Basarabiei: Economia trebuie să fie dezvoltată. Iată aici, cum credeți că trebuie să se procedeze?
– Nimeni nu moare de foame, toți trăiesc bine, din fiecare familie cineva îi dus după hotare.
Vocea Basarabiei: Aveți pe cineva plecat peste hotare?
– Eu am fost 10 ani.
Vocea Basarabiei: Unde?
– În Portugalia.
Vocea Basarabiei: Și cum a fost? Ce gust are pâinea câștigată în străinătate?
Nu-i chiar așa de ușor nici peste hotare, trebuie să lucrezi oriunde te duci.
– E greu și acolo, să nu gândiți că chiar îți dau totul pe degeaba. E greu, muncești, nu-i chiar așa de ușor, trebuie să lucrezi oriunde te duci.
Vocea Basarabiei: Să revenim la Portugalia, Portugalia a fost și ea o țară de unde au plecat foarte mulți portughezi și au muncit peste hotare.
– Da, a fost într-o vreme, în 2000 eu m-am dus încolo și ei tot se duceau, tot umblau prin Germania, prin Franța…
Vocea Basarabiei: Dar încet-încet țara se pune pe picioare?
– Încet-încet s-au ridicat. E drept că cultura oleacă îi alta, nu fură, dar tot îi greu, cel mai bine e la casa ta.
Vocea Basarabiei: Cum ați vrea să arate Ulmu și Republica Moldova peste 10 ani, peste 20 de ani?
– Eu vreau să arate bine, n-o să fiu eu, lasă să trăiască nepoții aceștia care îs mai mititei. Câți copii au murit în Ucraina? Cui îi trebuie asta, cu ce-i vinovat copilul cela?
Vocea Basarabiei: Vă întrebam, cum vă închipuiți că o să fie aici, în Ulmu, peste 10 ani?
– Peste 10 ani, dacă o să fie primarul acesta, o să meargă tare bine. Dar dacă vin aceștia care stau în beciul acesta și vin și le pun cârnăței și șașlâc, și-i amăgesc cu 200 de lei… Cum eu să-mi dau votul pentru un cârnățel? Bandiții au venit aici, Moscova îi ajută. Ce? Ei azvârl banii, prostesc omul cu 200 de lei.
Vocea Basarabiei: De ce se lasă omul prostit?
– Pentru că sunt și slabi la minte. Așa toți zic ca la Orhei, că „a furat și ne dă și nouă”, ei dau la alții, îi amăgesc cu 200-300 de lei și-i votează.
Vocea Basarabiei: Dar dacă ar veni Șor aici ce i-ați spune?
– Nici nu vreau să-l aud, nici nu vreau să-l văd, șadă acolo unde s-a dus și să dea pace la lumea asta.
Vocea Basarabiei: Ce vă doriți cel mai mult acum?
– Să fie bine, pace, pacea îi principală. Putin îi un om nesănătos, eu nici nu mă tem de vorbele acestea.
Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, am ajuns în vizită aici, la Ulmu, localitate din raionul Ialoveni, să vă aflăm păsul, să aflăm încotro merge Moldova. Ce trebuie de făcut ca să zică cetățeanul că se simte bine și în țara lui?
Țara merge pe calea corectă. Dacă Maia Sandu va mai învinge o dată la alegeri, cu siguranță o să ajungem să trăim ca în Europa.
– Ce? Noi deodată mergem înspre bine. Maia Sandu dacă va ținea așa, dacă va mai învinge o dată la alegeri, o să mergem înspre bine. Dacă se schimbă ceva și nimeresc alții la putere, gata, noi am pierdut și Europa, și toate celea.
Vocea Basarabiei: Lumea îi împărțită în Republica Moldova.
– Îi împărțită, da, îi împărțită.
Vocea Basarabiei: Și această scindare a societății face ca lucrurile să nu se miște spre bine.
– Da, da, face, fiindcă lumea îi diferită, că lumea a sărăcit, pensiile nu se ridică. Vedeți ce fac? Eu nu înțeleg, conducerea asta a mărit la miniștri 50 de mii…
Vocea Basarabiei: A ridicat salariul…
– A ridicat salariul, și aici n-au dat 30% cât a fost inflația, au dat 15%, dar la aceia sunt bani ca să mărească. De unde lumea asta să se orienteze? De-atâta se și duc într-o parte. Trebuie lumii de adus la cunoștință, de stat de vorbă. Un deputat n-a fost să șadă de vorbă cu oamenii, să-i întrebe: „Oameni buni, ce dureri aveți? Aveți apă sau nu aveți apă? Ce trebuie de făcut?”. Nimeni nu vine.
Vocea Basarabiei: Dar ce este și ce nu este aici, în satul Ulmu?
Tudor Podoleanu, sătean din Ulmu, Ialoveni
– Aici nu avem apeduct, au început apeductul și nu l-au terminat, s-au cheltuit banii și nu-i. Situația îi grea. Gunoiște nu avem unde să ducem gunoiul, îl ducem lângă școală, greu lucrează, toți umblă după proiecte, unde le ies proiectele lor.
Vocea Basarabiei: Și aceste proiecte dacă nu ar fi, satele ar…
– Da, un proiect bun a fost la școală, da, acolo au dat, e bun, s-a făcut bine.
Vocea Basarabiei: Despre reformele care se fac, ce părere aveți, care sunt bune, care au succese, care nu au succese?
– Eu cred că reformele o să se facă, dar greu, dar reformele noi cu justiția nu facem nimic.
Vocea Basarabiei: De ce?
– Pentru că noi vedem, iaca, acum au mai pus pe 30 de zile niște deputați, le-au luat imunitatea, unul în arest la domiciliu, celălalt – arest 30 de zile și pe urmă, arest la domiciliu și-l eliberează. Noi l-am lăsat pe Șor și a făcut ce a vrut el, face și acum, face ce vrea, n-o arestează, pe Marina Tauber asta o arestează, iar îi dau drumul, iar o arestează, iar îi dau drumul. Oameni buni, voi odată puneți punct și dați-le pace și gata. Da, e democrație, are dreptul totul să vorbească, totul să spună, dar chiar și așa, își bate joc. Justiția nu se face, trebuie să fie ca un judecător, un procuror a greșit trebuie eliberat, dar noi nu putem să facem, nu putem să-i eliberăm pe toți, că-s 400 de judecători și 500 de procurori. Noi nu putem să-i schimbăm pe toți, dar măcar care poate recunosc și se retrag din aceia ce au făcut, dar nu putem noi, pentru că la noi a lucrat Partidul Democrat, Plahotniuc a lucrat, a prins judecători, a dat bani și a făcut și i-a prins pe toți, și el acum dictează de acolo. Dar de aici trebuie guvernarea să se orienteze – de ce l-ai pus așa, de ce nu l-ai dat? Și atunci poate să facă, dar așa îi grea situația, îi grea. S-au încuibat așa cum scrie cartea și-i greu de făcut reformele acestea în justiție, eu socot că îi greu, poate-poate până când va fi, mai avem doi ani de zile, eu cred că poate, dar greu, situația îi grea.
Vocea Basarabiei: Dar corupție astăzi în Republica Moldova este?
– Corupție este, este corupție, îi înrădăcinată tare mult și-i greu de făcut. Înțelegi? La noi situația e grea, pentru că așa-s moldovenii, eu mai degrabă aș socoti așa, nu știu cum să zic, dar moldoveanul când ajunge la conducere se gândește la bani, el, el, dar de iștilalți nu are nevoie. Asta la noi îi rău. Noi mergem într-o direcție tare bună, dar trebuie s-o susținem pe Maia Sandu, președinta țării, și ea oleacă să mai facă, să se mai uite pe la miniștri, pe la toți ce mai fac, pe la deputați. Îl arătau pe dl Popușoi, are o vilă la Vadul lui Vodă, a văzut lumea ce-i acolo, îi de la PAS, de-amu lumea, știi așa, se retrage, se retrage oleacă. Zice că ia uite ce face PAS-ul.
Vocea Basarabiei: Care din miniștri vă insuflă încredere?
– Din miniștri, noi l-am avut la Ministerul Muncii pe Spatari, iată acela a fost un ministru, jali (păcat) că a plecat. Noi avem, of, ministrul Spînu, nu-i locul lui acolo. Eu mă uit la dânsul așa, omul cela îi intrat în bani, în bani, iubește banii strașnic. La noi a plătit lumea 27 de lei pe metrul cub de gaz, tot îi vinovat Spînu, dar el niciodată n-a spus. Și a doua întrebare este, noi avem de-amu doi ani cu starea de urgență, guvernul e al nostru, să zicem, parlamentul e al nostru, trebuie ceva de făcut – s-au unit și au făcut, dar aici ei hotărăsc ca să nu știe nimeni ce bani se fac, unde se duc, cum se duc. Nu-s de acord, niciodată n-am fost cu comuniștii, cu socialiștii iștia nu-s de acord, dar câteodată când spun parcă spun drept ce fac. Măi, dar trebuie să te gândești, chiar atâta stare de urgență, hai odată și odată să terminăm noi. Dar primprejur România, Polonia de ce nu fac stare de urgență?
Vocea Basarabiei: De iarnă v-ați pregătit, cum vă pregătiți de iarnă?
– Eu m-am pregătit bine, am luat lemne, am luat, tot am, le-am pus la locul lor.
Vocea Basarabiei: La ce preț ați luat?
Ce lume a ieșit pe 21 mai – lume îmbrăcată, lume aranjată, lume care-i cu Europa, mai mare plăcere să te uiți la Piața Marii Adunări Naționale
– Fiecare cum poate. Dacă lucrezi, ai și trebuie să ai. Mă uit, alții se jeluiesc că iaca nu, că ceea, că nu știu ce – lucrează, nu te teme și totul o să fie bine și o să ai, dar dacă nu vrei să fii, iaca te duci să cauți un om și-i dai 400 de lei, îl hrănești, dar nu-l găsești. Pe urmă pune muzică, se aude muzica și lui nu-i trebuie nimic, iaca cu acești oameni noi nu mergem departe înainte. M-am uitat ce lume a ieșit pe 21 mai – lume îmbrăcată, lume aranjată, lume care-i cu Europa, mai mare plăcere să te uiți la Piața Marii Adunări Naționale, ședea om lângă on, nici nu aveai unde, iaca cultura la cine-i, aceia oameni îs cu Europa toți. Ce aducea Șor, bețivii ceia toți care n-au ce mânca, poate trăiesc greu și le dă câte-o 100 de grame de rachiu și ei vin acolo. Iaca, atunci m-am uitat eu, da, într-adevăr, eu înțeleg că noi avem și lume cultă, cu aceștia oameni noi o să mergem. Eu cred că noi o să mergem înspre Europa mai greu, dar o să fim, toți oamenii trebuie să se orienteze. Pe unul îl auzi: „Ei, că Șor așa, că Șor a făcut, că cela a făcut…” Da, măi, a făcut, dar din banii noștri, că a furat și dă acum și prinde. Nu se poate! Eu m-am uitat ce s-a făcut în Găgăuzia, acolo s-a fraudat, s-au dat bani, nu-i judecă nimeni. Acum, iarăși au mai arestat pe cela, pe cela, nimic nu se face. Asta-i. Alta-i problema la noi, înaintează în judecată, și în judecată s-a mântuit, dar așteptăm. Așteptăm, eu cred că înspre bine o să fie, mergem înspre bine și sănătate Maiei Sandu, să fie sănătoasă și ea o să ne conducă acolo unde trebuie.
Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, suntem în vizită aici, la Ulmu, localitate din raionul Ialoveni, și vorbim despre viața la țară. Cum se trăiește în sat, în stat?
– Foarte greu, foarte greu. Pensia-i mizerabilă. După cum am lucrat eu, la mine pensia-i mititică. Am ieșit undeva aproape de două mii.
Vocea Basarabiei: Numai două mii aveți acum?
– Acum am trecut de trei mii, am trecut.
Vocea Basarabiei: De iarnă cum vă pregătiți?
– Dar cum să ne pregătim, dacă lemne nu-s și dacă sunt nu știu cum de adus, cu cine de adus și cine le aduce mai costă aproape un preț ca și lemnele? Și-i foarte greu.
Vocea Basarabiei: Pentru dvs. contează – Moldova mai aproape de Rusia, de Uniunea Europeană?
– Da’ fie cu care-o fi, numai să fie bine.
Vocea Basarabiei: Dar cu care vreți dvs.?
– Of! Nu știu cum să lămuresc eu. Mie românii mi-au chinuit părinții tare, tare mi i-au chinuit și de-atâta nu-i iubesc. Nu-i pot terpi (suporta).
Am 9 copii și niciunul nu-i acasă, toți îs duși la Europa. Și soția e tot în Europa. Eu am 21 de-amu de ani de când îs singur acasă.
Vocea Basarabiei: Dar vă întrebam – mai aproape de Rusia sau mai aproape de Uniunea Europeană?
– Mie mi-a plăcut cu rușii. Mie licino (personal) mi-a plăcut, era de lucru, era zarplată (leafă), eu am iubit să muncesc. Dar amu ce? Cine are de lucru? Am 9 copii și niciunul nu-i acasă, toți îs duși la Europa. La Europa – toți 9 și femeia îi tot cu dânșii și eu am 21 de-amu de ani de când îs singur acasă. Ce asta-i viață? Asta nu-i viață! Am fost și în Portugalia, am fost și în Italia, și în Germania am fost.
Vocea Basarabiei: Și viitorul Moldovei cum îl vedeți? Cum ați vrea să arate țara noastră peste 10 ani?
– Tare aș vrea să fie ceva plăcut pentru tot tineretul care este. Eu, dopustim (de-o vorbă), nu cred că o să ajung, că am 81, dar eu din viața mea când lucram în colhoz cu sapa, cu chitoroanga, cu toporașul și cu cântecul, cu fetele, apoi mă luau fetele cele mai mari și mă întrebau: „Ce vrei tu, măi Iulian, să ai în viața ta?” și eu le spuneam că „eu vreau să trăiesc 101 an și 3 zile”.
Vocea Basarabiei: Mai aveți…
– Mai am 20.
Vocea Basarabiei, Valentina Ursu, suntem cu microfonul aici, în satul Ulmu din raionul Ialoveni. Astăzi încercăm să aflăm de la localnici – cum se trăiește în sat, în stat, ce e bine, ce e mai puțin bine, care sunt năzuințele, care sunt preocupările?
– Eu îs mulțumit pentru viața pe care o duc în timpul de față. Eu o duc bine, trăiesc bine, îmi ajunge toate celea, tot am, îs mulțumit, numai sănătate nu prea am. Și acum lucrez acasă.
Vocea Basarabiei: Dar există multă lume care deplânge situația, că e greu, că nu ajung bani, că e sărăcie.
– Plâng acei care n-au lucrat, au lucrat peste graniță și au venit aici și vor pensie mare, ori au lucrat câte 2-3 zile pe an și el vrea pensie. La acela i-a dat statul atâta cât i se cuvine, eu am lucrat 42 de ani aici pe loc, nu m-am dus nicăieri, în satul acesta, și-s mulțumit și de pensie.
Vocea Basarabiei: De iarnă cum sunteți pregătit?
– Îs pregătit, am 20 de skladometri (metri steri) de lemne, mi-am cumpărat an 10, și anul ista 10 și am. Am, îs mulțumit.
Vocea Basarabiei: Încotro Moldova – mai aproape de Est, mai aproape de Vest?
– Aș vrea ca să fim mai aproape de Europa, fiindcă lumea trăiește mai bine acolo și-i altă cultură, altă lume.
Vocea Basarabiei: Cum se dezvoltă țara, dacă-i atât de împărțită?
Se dezvoltă greu țara fiindcă o trag unii înapoi, nu se pot debarasa de obiceiurile vechi. Dacă o să mai fie președintă Maia Sandu, eu cred că o să fie bine
– Se dezvoltă greu, fiindcă trag înapoi, îi divizată. Este o vorbă, a intrat în sângele omului politica ceea dinainte, educația ceea dinainte și n-o poți scoate. O parte care înțeleg se debarasează de lucrurile celea vechi, dar alții merg înainte înspre Europa. Dacă o să mai fie președintă de stat Maia Sandu, eu cred că o să fie bine, dar dacă se schimbă cei care au mai fost și au să mai fie de aceia, apoi nu mai mergem mai departe.
Vocea Basarabiei, Valentina Ursu, suntem la Ulmu, aici, în raionul Ialoveni, și întrebăm despre direcția pe care se îndreaptă Republica Moldova – mai aproape de Est, mai aproape de Vest?
– Bine ați venit aici, la Ulmu! Consider că mai bine ar fi spre Uniunea Europeană din punct de vedere cultural, economic și din punctul de vedere al legii, și de a dezbate corupția la noi din țară. Într-adevăr, e o corupție mare.
Vocea Basarabiei: Și cu Rusia relația cum trebuie să fie?
– S-o păstrăm așa cum este, la distanță.
Vocea Basarabiei: Mulți pleacă peste hotare. Ai pe cineva plecat, ai fost peste hotare?
– Da, am fost peste hotare, am petrecut 3 ani în Rusia, aveam 17 ani, vârstă la care se permitea în Rusia de a intra liber, plecam în Rusia pentru a câștiga un bănuț, erau vremuri grele și de asta plecam.
Vocea Basarabiei: Și ai reușit să câștigi bani?
– Prea mulți tare nu, dar, așa, de întreținut.
Vocea Basarabiei: Și cum era acolo să câștigi banul?
– Greu, foarte greu. Poliția avea informații când aveam noi salariul, când îl primim, veneau la poarta unde ieșeam noi de la lucru, era ca o mafie, cu amenințări, te duceau și te închideau dacă nu voiai să le dai bani, pur și simplu, îți luau pașaportul și apăreau alte probleme mai mari, pierdeai postul de muncă, pentru că nu te puteai deplasa la serviciu la ora respectivă, te rețineau intenționat ca să întârzii, adică îți făceau numeroase probleme, erai nevoit să dai parte din banii pe care ți-i cereau ei.
Vocea Basarabiei: Și-i dădeai?
– Da, undeva vreo 30% din suma câștigată trebuia s-o împarți cu miliția din Rusia, nu se uitau că poate nu ai cu ce te întreține, era gazda de achitat, de mâncare, era foarte greu.
Vocea Basarabiei: Și după asta ai avut o altă experiență muncind în Occident?
– În Occident, primul an de zile am fost în Italia, în sfera construcțiilor, dacă altceva nu cunoșteam, pe urmă aproape 8 ani am fost în Spania, tot în construcții, dar acolo am văzut diferență enormă. În primul rând se pune siguranța omului, a lucrătorului, echipat conform legii, trebuia să ai mănuși, papuci, cască, centură de siguranță.
Vocea Basarabiei: Și ai reușit să aduni ceva bani?
– Da, în comparație cu Rusia, da. Și-i o țară, Spania, unde am fost eu, oamenii sunt foarte cinstiți, amabili, ne-au primit frumos, în comparație cum la ruși nu prea, spaniolii sunt mai călduroși.
Vocea Basarabiei: Dar n-ai rămas acolo peste hotare, ai revenit aici în Republica Moldova. A fost greu de luat această decizie de a te reîntoarce acasă?
– Undeva în suflet, în inimă era totuși dorul de casă și-apoi de pe zi pe zi a prins a crește și am luat decizia să mă întorc acasă, că în Moldova tot se poate de trăit.
Vocea Basarabiei: Și cum e să fii tânăr în Republica Moldova?
Dacă este sănătate, pace pe pământ și ploiță la timp, restul noi le facem. Omul e făuritor, dacă vrea face, numai de-ar fi dorință și plăcere.
– Te descurci, în Republica Moldova te descurci. Dacă muncești, te descurci. De a avea dorință și plăcere de a munci. Eu mă descurc foarte bine, am un salariu decent, am trei copii la întreținere, o casă, mașină, o familie frumoasă și sănătoasă. În primul rând, sănătate. Mă întorc la vorbele pe care le-am auzit la o nuntă și tare mi-au plăcut, generația asta nouă, cu cuvinte noi, inventate, scoase din vocabular, noi, pe care prima dată le auzi, toasturi diferite. Și vorbeam cu soția, zic, „ia să vezi oastea asta bătrână cât de frumos o să spună un toast”. Și s-a sculat un bunel și zice: „Eu la tinerii însurăței le doresc dragoste, sănătate, pace și ploiță la timp”. Zic, dacă le avem pe acestea toate trei, pe celelalte le facem. Dacă este sănătate, pace pe pământ și ploiță la timp, restul noi le facem. Omul e făuritor, dacă vrea face, numai de-ar fi dorință și plăcere.
Opinii adunate în satul Ulmu din Ialoveni. Așadar, sondajele arată că este în creștere numărul moldovenilor care își doresc ca țara lor să fie membră a UE. O spune și sociologul Dumitru Slonovschi, directorul „Magenta Consulting”. Potrivit lui, cifra ar fi mult mai mare, întrucât cercetările din Moldova nu includ și părerile persoanelor care locuiesc peste hotare.
