Fără o justiție funcțională și corectă, nu putem avea o economie dezvoltată sau drepturi garantate de stat, iar reformarea sistemului justiției este o condiție pentru consolidarea Republicii Moldova și pentru parcursul european al țării. Declarația a fost făcută de președinta Maia Sandu în cadrul unei conferințe de presă susținute împreună cu secretarul general al Consiliului Europei. Despre voința politică de a promova reformele pentru a ridica nivelul de trai al cetățenilor vorbim la acest sfârșit de săptămână.
Republica Moldova este o țară geografic situată în Europa. Dar ce trebuie să facă autoritățile statului e să facă astfel ca regulile, dreptul, legile să lucreze mult mai bine pentru țară și pentru populație. Deci e nevoie de oameni potriviți la locul potrivit ca să facă dreptate și justiția să fie corectă și, bineînțeles,să nu fie coruptă. Sistemul justiției trebuie să fie curățat și doar aceasta este cheia rezolvării la celelalte probleme. Oamenii vor să existe echitate socială, să fie toți egali în fața legii.
Radion Palii, primar de Hîjdieni, Glodeni
Despre bucuriile şi greutățile populației de la țară Vocea Basarabiei a discutat cu locuitorii din Hâjdieni, raionul Glodeni. Primul interlocutor este primarul comunei, Radion Palii.
Radion Palii: Bine ați venit, Vocea Basarabiei! La țară se trăiește după cum muncim. Dacă muncim, avem, dacă nu am munci, nu am avea.
Vocea Basarabiei: Dar oare cine nu muncește?
Radion Palii: Știți, iluzia aceasta că toți muncim o avem cred că toți, dar după rezultate. Eu sunt sigur că dacă, într-adevăr, se vrea, se dorește, se muncește, se obține, cu greu, dar se obține ceea ce se dorește.
Vocea Basarabiei: Și dacă eforturile sunt atât de mari ca să se primenească localitățile, de ce totuși se vorbește despre depopulare, despre intenția multor tineri încă de a alege calea străinătății?
Radion Palii: Europa ne-a dat foarte multe bune, dar, în același timp, cumva ne-a alintat, banii sunt mai ușori, cheltuielile sunt mai mici și educația asta de patriotism, de dragoste de țară, dragoste de plai, de satul natal, cumva ne-a lipsit educația aceasta și cred că toți merg să facă bani mai ușor.
Vocea Basarabiei: Se câștigă ușor banul peste hotare, pentru că și dvs. ați făcut parte câțiva ani din diaspora?
Radion Palii: Sincer, nu se câștigă așa de ușor, cum pare la prima vedere. Am și eu studenți care vor să plece peste hotare și la care le-am pus pe hârtie toate cheltuielile, primul salariu, unde au să cheltuie și cât au să reușească să economisească din salariu. Și nu mai este așa de dulce și așa de ușor cum se descrie sau cum se povestește. Vreau să vă spun că noi avem un sat mare și avem oameni care niciodată nu au plecat nicăieri și să știți că au gospodării frumoase, îngrijite, copii care au făcut studii aici. Când ai copii la studii, respectiv cheltuielile sunt cu mult mai mari și eu chiar după asta sunt convins că omul sfințește locul.
Vocea Basarabiei: Dar dvs. dacă nu ați fi fost peste hotare, credeți că ați fi avut această mentalitate?
Radion Palii: Sincer, din toate plecările și din toate încercările a fost o experiență.
Și uneori, da, ar merita să mergem să vedem cum trăiește lumea și cum gândește lumea și asta ne-ar învăța foarte multe lucruri, începând de la sănătate, mediu, de la plantarea unui arbore, de la păstrarea curățeniei și multe altele.
Vocea Basarabiei: Experiența cea din Occident poate fi adusă aici acasă? Și cine o aduce, și cum o aduce?
Radion Palii: Sigur că poate fi adusă acasă, dar iarăși suntem noi responsabili de tot ce facem, tot ce spunem și cum implementăm, dar dacă am reușit eu și o parte care s-au întors acasă s-o demonstreze prin fapte, nu prin vorbe, cred că acesta-i un exemplu demn de urmat.
Vocea Basarabiei: Ideea că acolo se câștigă bani și se economisește din ceea ce se câștigă și că trebuie aduși acei bani și investiți aici, în Republica Moldova?
Radion Palii: Odată cu pandemia, cu războiul, cu toate problemele un pic s-a mai stopat, dar totuși sunt încrezut că în următorii ani au să mai revină oameni acasă. Discut cu foarte multă lume, cu prieteni, cumetri, toți oamenii pe care îi cunosc, care sunt peste hotare, prin toată Europa și care sunt cu gândul și cu fapta mereu acasă. Și să știți, cum am fost și noi plecați și cum am avut grijă de părinții noștri și de copiii noștri, o face fiecare în parte, fiecare are grijă la școală la 1 septembrie, la Anul Nou, la Paște ca mama să aibă de foc, ca mama să aibă pentru medicamente, copiii să aibă pentru studii, copiii să aibă pentru sănătate ș.a.m.d.
Vocea Basarabiei: Câți din băștinașii dvs. aflați peste hotare sunt gata astăzi să vină să-și aducă acasă capitalul?
Radion Palii: Mă tem că sunt mai puțini acum prin prisma războiului care este acum la granițele noastre, dar dacă vom avea pace, cred că la momentul de față să vorbim așa, în procente, din 10 oameni sunt sigur că 3 se întorc acasă. Nu-i un procent atât de mare, dar vor s-o facă și discutăm deseori. Din gașca noastră care a fost de prieteni, să spunem așa, avem unul care a plecat în SUA, cel mai mare patriot dintre noi care a fost. Când plecam noi după hotare, el spunea: „Măi, unde plecați voi, cine va ridica țara asta? Nu vă iubiți țara, nu vă iubiți neamul, nu vă iubiți rudele” ș.a.m.d., ca să mă sune acum și să-mi spună: „Eu știu ce am spus atunci și tu atunci nu mă contraziceai, nu ne sfădeam, nu intram în polemici, dar eu țin minte că tu te-ai întors acasă și ai făcut față lucrurilor și cred că mă voi întoarce și eu într-o zi”.
Viorica Ciobanu, locuitoare în comuna Hîjdieni, Glodeni
Vocea Basarabiei: Și dacă fiecare al treilea din 10 decide să revină aici, la Hâjdieni, ce poate să facă cu banii disponibili, în ce să-i investească?
Radion Palii: Știți, ca și în producere, ca în toate afacerile, orizontul este nesfârșit, dar, mă rog, cu toată birocrația noastră, cu toată sărăcia noastră, cu toate astea, foarte mult depinde de noi înșine. Am și mulți cunoscuți care fac agricultură astăzi, care au fost o perioadă plecați, o perioadă foarte scurtă, și au revenit acasă. Și acum, după ce au tehnică mai nouă cumpărată, îmi spun că, chiar dacă nu plecau și participau în proiectele acestea pentru tineri, ar fi reușit și aici, inclusiv cu producerea. Noi producem foarte puțin, foarte puțin și în producere noi am avea un orizont fără limite.
Vocea Basarabiei: Vorbim despre cum se trăiește la țară și în țară. Vocea Basarabiei a ajuns aici, la Hâjdieni, Glodeni, să aflăm păsul dvs., al celor de la firul ierbii.
– Trăim frumos. Dacă muncim avem, dacă nu muncești nu ai. Trăim cu speranță că va fi și mai bine decât este, dar eu cred că tot trăim bine, odată ce guvernul a găsit posibilitate să ne dea compensații și pentru lumină, și pentru gaz, deci a fost minunat. Am făcut și economie, pentru că este și normal să facem economie, calculatorul îl puneam numai atunci când era necesar, dacă nu era necesar, nu-l mai puneam în priză și treaba merge. Copiii merg la școală, Centrul de sănătate activează bine, suntem mulțumiți de echipa de medici din sat, guvernul ne alocă ce poate, cred că trebuie să ne mulțumim și să ne gândim că înseamnă că acum atâta se poate.
Vocea Basarabiei: Dar de la 1 aprilie se mărește pensia și părerile sunt împărțite, unii spun că e prea puțin, alții se mulțumesc și cu atâta.
– Păi, știți dvs., nici nu e om să placă la toată lumea, de ce adică guvernul s-ar cuveni să placă chiar la toți? Cei care înțeleg lucrurile, sunt mulțumiți, e bine și așa. E mai bine așa decât deloc, dar cei nemulțumiți… este așa o vorbă: nemulțumitorului i se ia darul. Mă rog, las’ să facă el mai mult.
Vocea Basarabiei: Ca să fie și pensiile mai mari, și salariile majorate trebuie să vină acumulări la buget. De ce e sărac bugetul vă este clar?
– Pentru că nu prea sunt locuri de muncă, mulți lucrează „la negru”, nu se plătesc impozite.
Vocea Basarabiei: Mai lucrează „la negru”?
– Da, mai lucrează „la negru”, cunosc persoane care lucrează „la negru” și nu plătesc impozitele, că doar din ce se iau pensiile acestea? Din ceea ce noi am dat, că vorbeam cândva cu cineva din foștii deputați că adică primește mult, dar cineva zice: „Dar de ce ea primește mult, dar eu puțin?”, înseamnă că atâta ați dat la stat. Cine a cotizat primește mai mult, cine n-a cotizat, de unde să primească mai mult? Asta e.
Vocea Basarabiei: Dar cum descrieți dvs. nivelul de sărăcie la țară și în țară?
– Dar la țară eu nu văd nivel de sărăcie, credeți-mă. Care are o văcuță, care are cal, care are pământ și dacă îl muncește are. Eu personal din legume nu cumpăr nimic de la piață, eu le am pe toate în curtea mea și sunt bucuroasă și la copii, am un fecior la București și-i zic: „Ia de la mama, ia niște păsări, ia niște iepuri, ia ceva” și eu nu văd sărăcie. De atâta eu mă mir, atâta se spune că „măi, dar sunt săraci, sunt săraci”… De ce e sărac? Dacă nu muncește, de unde să aibă? Dacă el în loc să se ducă o zi la cineva să lege la vie și să facă 300 de lei, că acum e cam atâta ziua, el se duce la protest, păi, de unde să aibă, ia să-mi spuneți?
Valentina Bologan, fostă profesoară în comuna Hîjdieni, Glodeni
Vocea Basarabiei: De aici din sat merg mulți la proteste?
– Am înțeles că sunt cazuri când merg mai mulți, altă dată nu prea merg mulți. Li se dau bani, li se dau bani. Cineva așa îmi spunea: „Uite, mi-au dat 400 de lei, m-am dus și mi-am luat un balon (butelie) de gaz; m-am dus și mi-am luat un sac de cartofi. Dar dacă nu mă duceam, cine îmi dădea?” Și au i-am zis: „Păi te duceai la cineva, uite la alde mine, că eu nu pot face totul singură, că sunt deja în vârstă și nu reușesc, păi vii la mine și-ți dau eu cei 400 de lei, dar nu te du acolo”. Și se duc tot la magazinul lui Șor, care vine în fiecare marți aici în piață, de la ora 10, și ce au primit, cei 400 de lei de la protest, vin și cumpără salamuri expirate, brânză, smântână. Brânza ceea care nu știu dacă are ceva brânză în ea, nu știu.
Vocea Basarabiei: Pe parcursul celor 31 de ani de independență a fost și mai rămâne a fi termenul acesta de tranziție și această tranziție îi face pe unii oameni să fie descurajați, noțiunea de reformă s-a mai compromis. Pentru dvs., cetățeanul de la firul ierbii, contează astăzi ce reforme trebuie făcute și, în general, agenda cetățeanului coincide cu agenda politicianului astăzi?
– Coincide, pentru că reforme se fac în justiție, în învățământ, în agricultură, în medicină, dar este așa o vorbă că nici Moscova nu s-a construit de la bun început, totul se face pe rând. Trebuie să avem răbdare și să contribuim, să muncim și să plătim impozite.
Vocea Basarabiei: În justiție de ce trenează reforma, vă este clar?
– Eu cred că de atâta reforma nu merge așa cum am fi vrut noi, pentru că sunt oameni care deja au mentalitatea ceea pe care nu pot s-o schimbe. Să iei un copac de 10 ani și să-l muți în alt loc mai crește? Nu se mai prinde. Exact la fel și ei. Ei nu mai vor și nu pot să trăiască după regulile noi, pentru că ei se susțin unul pe altul, ba au învățat, ba sunt cumetri, ba sunt prieteni și ei unul pe altul se susțin și de atâta. Dacă toți aceștia vor fi dați afară, evaluați exact cum se face acum pre-vettingul acesta și vor rămâne cei care merită, și vor veni cei tineri care termină studiile, care nu sunt corupți, eu cred că o să se schimbe lucrurile.
Vocea Basarabiei: Dar pentru dvs., iată, cetățeanul simplu, contează dacă poate judecătorul, procurorul să-și justifice averea și ar trebui să rămână în sistem cel care nu poate să aducă lămurire cum și-a agonisit averea?
– În niciun caz nu trebuie să rămână în sistem, dacă el nu poate să-și justifice averea. Cum adică? Păi e clar că de undeva a luat mită, a mințit, a făcut niște dosare care nu meritau să fie, nu, în niciun caz nu trebuie să rămână în justiție, să rămână numai oamenii onești, cinstiți. Nu e bine o mână să o spele pe alta, e o castă, eu cred. Eu cred că e o castă, un stat în stat și se susțin unul pe altul cum nu se mai poate. Nu se mai poate așa, cum o fac ei.
Vocea Basarabiei: După justiție, pentru dvs. prioritar care e alt domeniu unde vreți să fie schimbări?
– În învățământ și în sănătate, în medicină și în agricultură. Să fie irigație, pe când eram eu tânără se irigau pământurile de la Hâjdieni, dar acum n-a mai rămas nici urmă și vedeți și dvs. că țara noastră e cam afectată de secetă. Și atunci, de unde să ai roadă înaltă, dacă în agricultură nu e cum trebuie totul?
Vocea Basarabiei: Dar pământurile sunt lucrate aici în sat?
– Majoritatea sunt lucrate, dacă au și mai rămas altele sunt câțiva lideri care au luat acele grădini care erau în paragină, le prelucrează, celelalte sunt date la lideri și e bine, eu cred că e bine.
Vocea Basarabiei: Dar fenomenul migrației e sesizabil?
– E sesizabil.
Vocea Basarabiei: Exod este?
– Este exod masiv, pentru că se muncea cu sapa cândva, acum se pun erbicide și spunea cineva din lideri că are atâta sfeclă de zahăr, dar n-o mai prășește nimeni și eu m-am mirat, dar el îmi zice că pune erbicide. Eu l-am întrebat: „Și ce să facă cel care lucra la dumneata și acum nu mai are un ban?”. El strânge din umeri.
Vocea Basarabiei: Dar depopularea satului ce consecințe poate să aibă?
– Poate să dispară satul, dar nu cred că o să fie așa ceva, pentru că se construiesc încă multe case din nou, ceea ce înseamnă că tinerii au fost în străinătate, au făcut bani, au revenit și își construiesc case. Cei care sunt plecați, să zicem, la Chișinău, la oraș, în alte părți au casele părinților, nu le vând, pentru că ei zic: „Noi lucrăm online și venim și stăm aici la țară, la casa părinților”.
Vocea Basarabiei: Drumul corect pe care să se îndrepte Republica Moldova, pentru dvs. care ar fi calea aceasta corectă?
– Spre Europa, numai în Europa. Ei, și aș mai vrea eu, dar asta o să fie cu vremea, probabil, Unirea cu România. Numai că și acolo sunt corupți, și acolo sunt de tot neamul, dar acesta a fost visul mamei, Dumnezeu s-o ierte. Ea totdeauna zicea și îmi povestea cum se ducea cu bunelul meu, cu carul, aici, la Botoșani, peste Prut. Și eu încă de la ea țin minte lucrul acesta.
Vocea Basarabiei: Ce contează mai mult – integrarea europeană sau Unirea?
– Integrarea europeană, deocamdată, pe urmă se va vedea.
Vocea Basarabiei: Dar Republica Moldova în UE cu sau fără Transnistria?
– Eu vreau cu Transnistria. Cum adică fără, să o dăm așa, de pomană, rușilor? Dar pentru ce? Și-așa au venit și au luat-o cu hapca și 31 de ani se folosesc, și atâtea scheme, și câte și mai câte. Nu, nu, numai în componența Republicii Moldova!
Vocea Basarabiei: Dar va fi ușor de găsit o soluție?
– Nu cred că va fi ușor, dar eu cred că cu ajutorul partenerilor europeni, cu ajutorul Ucrainei, cu ajutorul celor cu mintea întreagă se va găsi o soluție.
Vocea Basarabiei: Credeți că acum pentru Kremlin ar fi o prioritate soluționarea problemei transnistrene în Republica Moldova?
– Nu cred că ar fi o prioritate. Și-apoi să nu uităm că nu tot ce zic ei se face. Câte planuri și-au făcut ei cu protestele acestea ale lui Șor? Și toate au eșuat, slavă Ție, Doamne!
Vocea Basarabiei: De o destabilizare a Republicii Moldova vă este frică?
– Eu nu cred că va fi o destabilizare, pentru că forțele țării sunt în alertă, sunt la nivel, conducerea e la fel, ține cont de tot ce se întâmplă, nu cred.
Vocea Basarabiei: Cine din politicieni vă insuflă încredere?
– Maia Sandu, pentru că e prea onestă. Deci, mă uit că e o mână de femeie, dar, uite, face atâta cât nu fac 10 bărbați. Și 31 de ani parcă n-ar fi existat Moldova pe glob, acum, slavă Domnului, ne cunoaște atâta lume și ne cunoaște dintr-un punct de vedere bun, nu așa, cum o fi.
Îmi insuflă încredere și Igor Grosu și să știți că eu o respect pe Natalia Gavrilița și să vedem ce o să facă Dorin Recean, care la fel îmi insuflă încredere.
Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, am făcut un popas aici, la Hâjdieni, raionul Glodeni, să aflăm de la dvs. cum se trăiește la țară, în țară, ce e bine, ce e mai puțin bine. Ce trebuie să se mai facă pentru ca lumea să fie mulțumită?
– Of, este mult de făcut ca să fie lumea mulțumită. În primul rând, chiar pensionarii au pensie de nimic și nu-ți ajunge de la lună până la lună.
Vocea Basarabiei: Ce pensie aveți?
– Am avut 2.280 de lei, acum dacă se va ridica oleacă, eu am avut stagiul deplin, că eu am lucrat brigadier și am fost și lider, și una, și alta, am lucrat și pe la Fabrica de zahăr, și la noi în colhoz…
Vocea Basarabiei: Cotizațiile le-ați achitat la timp?
– D-apoi cum? Toată vremea.
Vocea Basarabiei: Și de ce așa de mică e pensia?
– Eu aveam 170 de ruble, asta era stavka (salariul fix) la un brigadier, omul de rând câștiga și mai mult, cât lucra atâta îi puneam, dar la noi era salariul fix și când am ajuns la pensie…
Vocea Basarabiei: Și cum vă descurcați cu această pensie?
– Ei, greu, greu, că mai ales am și o femeie la care i-au tăiat piciorul acum, șade la pat și are 1.595 de lei și îi greu, foarte greu.
Vocea Basarabiei: Și cum împărțiți banii?
– Of, Doamne! Să știi mata cum îi împart, cum primesc pensia, cum o duc repede la farmacie. Ș-apoi mai avem noroc că avem farmacie aici în sat și de aici din sat ne mai dă pe datorie și ne mai scrie acolo, și-apoi la lună când primim o dăm toată înapoi, și am ieșit în capăt, dar de-amu cu restul ieșim, acasă mai avem un puișor, una-alta…
Vocea Basarabiei: Ce așteptări aveți de la cei care guvernează?
– Of! Nu știu, de la aiștia nu așteptăm nimic, nu știu, poate să fie ceva pe urmă, dar acum nu-i.
Vocea Basarabiei: Dar în cine aveți încredere?
– Dar nu am în nimeni încredere.
Vocea Basarabiei: În niciun politician nu aveți încredere?
– Acum politicienii în care am avut încredere tot i-am dus acolo la vârf și-apoi când sunt la vârf, ei uită de noi. Noi suntem aici, la țară, necăjiți și uitați de toți.
Vocea Basarabiei: Ce vă doriți cel mai mult acum?
– Sănătate și pace, sănătate și pace în țară.
Vocea Basarabiei: De cine depinde pacea în regiune?
– Eu aș zice că de noi depinde, noi trebuie să ne căutăm de-al nostru lucru, de-al nostru dimprejur, nu trebuie să căutăm că acela-i vinovat sau celălalt. Nu-i nimeni vinovat, noi suntem.
Vocea Basarabiei: Dar pentru dvs. contează Moldova mai aproape de Uniunea Europeană sau de Federația Rusă?
– Dar eu vă spun și una, și alta, eu aș vrea Moldova să fie neutră, cum se zice, și cu unii, și cu alții. Eu am 5 copii, 4 îs în Rusia și una-i în Italia. Apoi cu care să zic eu că-i mai bine? Și cu unii, și cu alții.
Vocea Basarabiei: Dar mai discutați acum? Ce spun feciorii din Rusia, cum se trăiește acolo?
– Ei duc producție la magazine, lucrează pe mașini, lucrează mai mult noaptea, că-s cu reisuri (curse) lungi, îi trimite din Moscova să ducă producția la magazine, și lor li-i bine. „Nu ne trogăiește (atinge), tăticu’, nimeni, noi lucrăm…”
Vocea Basarabiei: Când ați fost la ei ultima dată?
– Am fost cândva, acum nu mă mai duc, că nici nu-i chip de dus.
Vocea Basarabiei: Dar ei ce spun, ar vrea să revină aici în sat?
– Of! În toată ziua vorbesc cu cel mai mititel, are doi copii, un băiat și o fată și vor să vină acasă, li-i dor și de-o rață, și de un oușor de acasă, și una-alta, de toate celea li-i dor, a zis că dacă reușește să-și facă cetățenie rusească nu vine înapoi în Moldova, că acolo, așa cum este, are de lucru și peste o mie de euro pe lună, dar acasă la ce să vină. Așa mă întreabă – la ce se vin acasă? Să șed să mă uit la mata?
Vocea Basarabiei: Dar aveți o închipuire cum se va termina acest război ruso-ucrainean?
– Dar poate a da Domnul să se împace, că eu nu-l socot pe Putin vinovat, aici e mai mult Zelenski vinovat, el e mai mult vinovat. El dacă ar merge oleacă la compromis, dar el se ține și îl susțin americanii, îl susțin alte popoare și de-atâta și merge războiul acesta. Noi acum chiar dacă ședem la o masă și mai zicem ceva, apoi: „Să fiți sănătoși și pace pe lume!”.
Vocea Basarabiei, Valentina Ursu sunt și am ajuns în vizită aici, la Hâjdieni, Glodeni, să aflăm cum se trăiește în țară, la țară. Sunteți băștinaș de aici din sat?
– Nu sunt de aici din sat, sunt din România, căsătorit cu o femeie foarte frumoasă de aici din sat și suntem aici mutați de 3 ani. Eu am crescut la sat, pentru mine nu-i ceva greu sau necunoscut, deși am trăit apoi un timp la oraș, acolo mi-am început studiile și căsătoria acolo am avut-o, dar totdeauna viața la sat cumva mă cheamă înapoi și pentru mine e o plăcere să trăiesc la sat și să fac lucrul care se face la sat, de regulă.
Vocea Basarabiei: Dar mulți spun că nu sunt condiții comparabile cu cele din mediul urban și asta îi face pe tineri să abandoneze satul și să își facă valiza să plece la oraș sau, în general, în străinătate.
– Da, într-adevăr, astăzi e o mare provocare, în general, pentru generația tânără, lăsând în urmă satul, chiar satul natal, pentru un trai mai bun în exterior, pentru că, da, unii spun că nu sunt condiții la sat nici pentru copii, nici pentru familie nu există viitor, în schimb, noi personal ca și familie vedem că aici sunt lucruri foarte bune. În comparație cu alte sate, se poate trăi și la sat, îți poți dezvolta o afacere și la sat, depinde de bunăvoința pe care o ai, de educație, intelect, multă, multă ambiție și bunăvoință.
Astăzi e o mare provocare, pentru generația tânără, lăsând în urmă satul natal, pentru un trai mai bun în exterior, pentru că unii spun că nu sunt condiții la sat nici pentru copii, nici pentru familie nu există viitor, în schimb, noi personal ca și familie vedem că aici sunt lucruri foarte bune.
Vocea Basarabiei: Cu ce vă ocupați aici în sat?
– Noi aici ne implicăm în lucrarea cu copiii și cu adolescenții în cadrul bisericii de aici din localitate, biserica baptistă. Și în fiecare sâmbătă ne întâlnim cu copii, e o lucrare de voluntariat, dorim copiii să aibă un caracter duhovnicesc, christic, să-l cunoască pe Dumnezeu și încă de acum, din tinerețea lor, să aibă valori și principii sănătoase pentru viață, pentru că vedem în jurul nostru anturajul în care trăiesc și e trist, foarte mulți copii sunt lăsați de părinți, pentru că merg în străinătate să muncească pentru ei și rămân în seama bunicilor sau de unii singuri și atunci e clar că educația lor are de suferit. Și, în general, lucrăm cu copiii din familii defavorizate, sunt și oameni necăjiți, ca în orice sat, dar acolo unde este bunăvoință și muncă, cât de cât am văzut că aici oamenii muncesc fiecare părticică de pământ, oamenii lucrează foarte mult pământul, chiar dacă de pe urma lui se întrețin mulți dintre ei, în schimb sunt foarte harnici. Asta am apreciat și apreciez.
Noi dorim ca copiii să aibă valori și principii sănătoase pentru viață, pentru că vedem în jurul nostru anturajul în care trăiesc și e trist, foarte mulți copii sunt lăsați de părinți, pentru că merg în străinătate să muncească pentru ei și rămân în seama bunicilor sau de unii singuri și atunci e clar că educația lor are de suferit.
Vocea Basarabiei: Dar cu frică nu trăiți, totuși în imediata vecinătate a Republicii Moldova, aici la ușa ei e război mai mult de un an de zile, ne referim la agresiunea Rusiei în Ucraina? Nu trăiți și cu această teamă că ar putea să aducă instabilitate, că este instabilitate?
– Într-adevăr, este instabilitate și se încearcă o destabilizare în țară, în Republica Moldova. La început a fost o situație mai tensionată, cu mai multă panică și aici la sat, dar noi nu ne-am făcut bagajele, deși ni se spunea: „Nu v-ați făcut bagajele? Haideți acasă”, noi credem că toate lucrurile Dumnezeu le controlează și nu ne culcăm pe o ureche, dar deocamdată e liniște, e pace și viața merge înainte. Și pentru oamenii din Ucraina, pe de o parte, trec pentru greutăți ș.a.m.d., viața merge înainte, cu atât mai mult, noi, care totuși încă trăim în pace în țara aceasta, să luăm zilele așa cum vin de la Dumnezeu și să trăim ziua respectivă, ziua de mâine nu-i a noastră, și să fim mulțumitori că nu avem parte de război, și să ne bucurăm de ceea ce-i în jurul nostru.
Vocea Basarabiei, Valentina Ursu, suntem în vizită aici, în localitatea dvs., să aflăm cum se trăiește, care sunt problemele, care sunt necazurile, care sunt bucuriile.
– Avem bucurii că nu în fiecare sat sunt așa artiști ca la noi, că la noi în sat avem niște artiști extraordinari. Când trebuie să ne ducem undeva, ei lasă și treburile acasă, lasă totul și vin la repetiție, și merg în concerte. Și asta-i o bogăție a noastră cu care ne mândrim, satul nostru se mândrește cu noi, avem trei colective cu titlu de model.
Vocea Basarabiei: Și la bucuriile acestea ce mai adăugați?
– Și avem copii de vârstă preșcolară care îs câte două grupe la grădiniță, deci urmează să fie tot două clase și în școală. Se nasc copii la Hâjdieni și trăiește lumea la Hâjdieni, înseamnă că-i bine.
Vocea Basarabiei: Dar aveți și case abandonate, case de vânzare?
– Avem, avem foarte multe. Eu nu știu care-i numărul lor, dar, într-adevăr, tare multă lume îi plecată peste hotare.
Vocea Basarabiei: De ce?
– Nu au aici de lucru, a fost cândva la Glodeni o fabrică mare de zahăr care s-a furat, de-acum nu mai este nimic și lumea nu are de lucru.
Vocea Basarabiei: V-ați gândit vreodată să faceți bagajele și să plecați?
– Niciodată nu m-am gândit, niciodată. Aici în sat am trăit și am activat, și la grădiniță ca educator, și ca director de grădiniță, și la Casa de Cultură conducător artistic la formație, și nu m-am gândit niciodată să plec.
Vocea Basarabiei: Dar s-au format două Moldove – Moldova celor rămași și Moldova celor plecați? Și se mai discută cine-s patrioți, cine-s mai puțin patrioți?
– Eu cred că și acei care nu-s alături de noi și-s plecați, ei tot sunt patrioți, ei tot sunt cu gândul la Moldova și cândva aici se vor întoarce. Au să se întoarcă atunci când au să fie locuri de muncă, în primul rând. Eu tot am o fiică plecată și…
Vocea Basarabiei: Unde e?
– În Israel.
Vocea Basarabiei: Și ce vă zice?
– Și zice că vine acasă, da.
Vocea Basarabiei: Câți ani are de când e plecată peste hotare?
– Cinci ani.
Vocea Basarabiei: Ați fost la ea?
– Nu. Ea a fost aici, ea revine neapărat, revine.
Vocea Basarabiei: Unde ar lucra, dacă va reveni?
– Nu știu unde ar lucra, dar revine în țară, totuși acolo e greu. Și limba e grea, e foarte greu ivritul, și-s greutăți.
Acolo unde ești tu născut, acolo Dumnezeu ți-a pus locul tău, aici sunt rădăcinile tale și aici trebuie să revii.
Vocea Basarabiei: Dar greutățile, problemele din Republica Moldova cine trebuie să le rezolve, pentru că uneori se crede că e păgubos să crezi că doar cel care e la guvernare trebuie să rezolve toate problemele?
– Eu cred că dacă li s-ar da primarilor mai multă putere în mână financiar, apoi ei ar rezolva. Noi avem un primar foarte bravo. Cu toate că-i tânăr, el e de-o seamă cu fiica mea, dar el e un bărbat-pilon și noi suntem cu dânsul.
Vocea Basarabiei: Lume din sat merge la proteste?
– A mers lume la proteste, dar eu niciodată nu m-aș fi dus. Cum să mă duc eu la proteste și să protestez împotriva oamenilor care conduc republica, în favoarea unuia care a furat băncile? Trebuie să avem demnitatea noastră națională, moldoveni, să fim cu acei care trebuie să fim. Mă rog, banul întotdeauna a jucat un rol primordial, dar nu pentru toată lumea. Sunt oameni simpli, care zic că Doamne ferește, eu știu că au plecat de la noi din sat și chiar și mie mi s-a propus, dar eu am zis că nu mă duc niciodată nici eu, nici soțul meu. Dar ce să căutăm noi la proteste?
Vocea Basarabiei: Cum ar fi guvernată Republica Moldova, dacă la putere ajung alte forțe?
– Nu vrem!
Văd că mergem bine, chiar în atâtea greutăți a fost Moldova, chiar și reieșind din faptul că suntem alături de țara asta cu mari nenorociri, cu Ucraina, câtă lume a fost aici ajutată și refugiați, cât de mult s-a străduit dna Maia Sandu.
Ea e o doamnă foarte bravo, noi am vrea să mergem așa înainte, că eu văd o lumină la capătul tunelului, dacă mergem așa, dar dacă nu mergem așa, nu știu ce o să fie.
Vocea Basarabiei: Dar e dezbinare în societate.
– Da, da, și suntem foarte îngrijorați de ceea ce se întâmplă.
Vocea Basarabiei: Ce vă doriți cel mai mult?
– Cel mai mult îmi doresc să-mi vină fata acasă, să fie pace și sănătate și să nu ajungem să vedem așa orori ca în Ucraina la noi în republica noastră. Să ne păzească Dumnezeu de rele și dvs. să fiți sănătoasă!
Vocea Basarabiei: Dar ce-și dorește Vladimir Putin de la Ucraina vă este clar?
– Mi-e clar că el mai multă dezbinare vrea să facă. Dar ce le trebuie lor? Au așa o Rusie mare! Măi, dar tu nu ești în stare să-ți prelucrezi pământurile tale acolo, că așa-i de mare Rusia asta și tu vrei să vii în Ucraina? Doamne, eu nici nu știu cum doarme el, serios vă spun, nu știu cum doarme, eu să fac așa un rău, apoi eu nu mai pot dormi.
