Vocea Basarabiei: Bună dimineața, dragi prieteni ai Vocii Basarabiei! Sunt Iulian Ciocan, vă invit din nou la „Radiografia Săptămânii”, o emisiune în care iau în dezbatere teme de actualitate cu oameni pe care-i invit din zona artei și culturii. Invitata mea din această dimineață este scriitoarea Maria Pilchin. Maria, bine ai venit la Vocea Basarabiei!
Maria Pilchin: Bine v-am găsit!
Vocea Basarabiei: Bine ai revenit, de fapt, pentru că ai mai fost la câteva emisiuni de–ale noastre! Suntem în campania electorală, trebuie să fim prudenți, vigilenți, nu avem voie să atacăm pe nimeni și să spunem cine este mai bun și cine este mai rău, oamenii trebuie să decidă, dar vreau să începem totuși cu un subiect care are, hai să zicem așa, la rigoare o tangență cu această campanie. Uite, eu am citit, nu dau nume, un candidat la funcția de primar al Chișinăului spunea zilele astea: „Imaginați-vă râul Bâc amenajat, cu pistă de alergat și pistă de bicicliști de-a lungul său, mai mult, de-a lungul străzii Albișoara să nu ai spălătorii și clădiri lăsate, dar să ai un cartier al inovației și creativității, cu huburi și locuri pentru tineri. Bâcul trebuie să devină o prioritate!” Mi s-a părut foarte frumos. Cum vezi, asta ar trebui să fie prioritatea noastră și cum vezi viitorul acestui râuleț Bâc?
Maria Pilchin: În primul rând, mă bucur că avem și noi un râu și măcar în ajunul alegerilor ne amintim că îl avem, doi: acest exercițiu de imaginație la care ne invită un candidat la primărie e și el simpatic, deodată ei încep să vorbească despre creativitate, imaginație și aproape ai impresia că vin din breasla noastră, a artiștilor. Asta îmi amintește de o foarte simpatică proză scrisă de Gabriel García Márquez, unde un senator vine în fața unei comunități foarte sărace și foarte chinuite, cum este, de altfel, și a noastră și le tot vorbește și vorbește, și zice: „Dacă o să mă alegeți – o să trăiți iată așa” și arată în spate, iar în spate sunt cocioabele lor ruinate. Și ei își îndreaptă privirea, adică cum așa? Dar între timp echipa lui a întins o imagine din papier mâché cu niște case din cărămidă roșie, foarte frumoase, foarte, și impactul vizual este unul copleșitor.
Vocea Basarabiei: Năucitor...
Maria Pilchin: Exact. Și ei văd o promisiune extraordinară. Eu sper din tot sufletul să nu ni se întâmple și nouă cu aceste exerciții de imaginație, deși eu mi-aș dori un râu Bâc funcțional, pentru că, în general, conceptul acesta de oraș pe un râu, el este unul foarte occidental și foarte european, și orașele europene toate sunt pe un râu, pentru că asta însemna viață.
Vocea Basarabiei: Paris – Sena.
Maria Pilchin: Exact. Tibru în Roma, dar toate orașele, și ele chiar seamănă, pentru că învățau unii de la alții. Nu ar strica să avem și noi mici vaporașe pe Bâc, mici centre de agrement în care să…
Vocea Basarabiei: Vaporașe pe Bâc mi se pare cam forțat…
Maria Pilchin: Bine, dar vaporașe, aproape un fel din astea, catamarane, așa să zic eu, pentru o persoană, desigur, în care să… De ce, dacă m-ați îndemnat la un exercițiu de imaginație? Eu m-am, să zic eu…
Vocea Basarabiei: Ai dat frâu liber imaginației.
Maria Pilchin: Exact. Mie îmi e frică să nu fie doar niște promisiuni, doar niște declarații politice, pentru că e foarte important ce promiți și ce faci.
Vocea Basarabiei: Deci, din punctul tău de vedere, asta ar putea fi o prioritate a noastră, a chișinăuienilor?
Maria Pilchin: Da! Și să știți că nu este o bagatelă, deloc, un râu, da, e foarte murdar, toți cei care trăiesc pe malul lui ne semnalează, știu că chiar Vasile Botnaru tot fotografia și posta, dar a fost o perioadă când eram studentă și am locuit și eu pe strada Albișoara și știu ce se întâmplă acolo, nu e deloc estetic și deloc plăcut.
Vocea Basarabiei: Da, e și un miros pestilențial în anumite zone. Vreau să spun că eu despre curățarea râului Bâc, despre premenirea albiei acestui râu am auzit ani buni, am auzit acest refren foarte des, sper odată să se întâmple lucrul acesta. Vreau totuși să te întreb pe tine ca om al Chișinăului, chișinăuiancă, scriitoare, care crezi că ar trebui să fie totuși alte priorități ale Chișinăului și care sunt problemele urbei din punctul tău de vedere?
Maria Pilchin: Problemele urbei, deși s-ar putea să pară ciudat, sunt locurile de muncă bine plătite, pentru că aparent pare…
Vocea Basarabiei: Deci, inexistența lor, de fapt?
Maria Pilchin: Da, aparent pare că lumea migrează spre oraș, migrează, pentru că la țară nici pe atât nu există, și totuși mi se pare o direcție de dezvoltare și strategică, e foarte bine că punem trotuare, dar e o chestiune, să zic așa, de impact vizual, același Gabriel García Márquez despre care spuneam, dar nu…
Vocea Basarabiei: Dar e nevoie și de trotuare…
Maria Pilchin: Cu siguranță, dar fiecare primar care a venit asta a tot făcut. Și atunci vrei un concept de durată, de impact, care să îmbunătățească nu doar trotuarele orașului, dar și bunăstarea chișinăuienilor și a comunității întregi, pentru că de asta depinde nivelul de viață, capacitatea de cumpărare, dacă vreți, a orașului, chiar dezvoltarea anumitor mici întreprinderi, încurajarea micilor antreprenori. Eu cred că aceasta ar fi o direcție. La un moment dat am observat că au dispărut aceste chioșcuri de pe marginea drumului, ceea ce nu este neapărat rău, doar că mă întreb dacă ei au rămas pe orbită și dacă nu au dispărut pur și simplu, atunci asta nu ar fi fost bine, deși eu cred că s-au găsit niște formule, am observat că în cartier la noi au fost scoase de pe marginea drumului și transferate să-și închirieze spații cumva în clădiri. Și e o chestiune de estetică, susțin acest moment, doar că unii au dispărut de tot.
Vocea Basarabiei: Asta ar însemna că, dispărând aceste chioșcuri, cineva probabil și-a pierdut jobul?
Maria Pilchin: Da, la asta și mă refer, de aceea trebuie de găsit acele formule – și legale, și estetice, și de oraș modern – care, din contra, să genereze locuri de muncă și nu să restricționeze, pentru că fiecare loc de muncă presupune, nu știu, contribuții fiscale, salariul unui sau mai multor angajați acolo, presupune o infrastructură comercială într-un cartier, într-o zonă urbană, care de foarte multe ori e necesară. Și, apropo, în acest sens mă gândesc chiar la sistemul micilor magazine de lângă casă, care sunt foarte utile, de multe ori lângă casă nu reușești să alergi la un supermarket și acel…
Vocea Basarabiei: Alimentară sau ce o mai fi acolo...
Maria Pilchin: Da, dar să fie decent, să fie și un control al calității, al respectării unor standarde igienice, cu aparat de casă, mă refer la toate aceste aspecte, să fie legale, dar ele sunt binevenite, pentru că și facilitează accesul la niște mărfuri, dar și asigură angajarea în câmpul muncii a unor oameni. De exemplu, am să vă spun, lângă casa noastră e un magazin alimentar foarte drăguț în acest sens și este o doamnă care e de la Edineț și care vine și lucrează două săptămâni și o săptămână pleacă la Edineț, așa are o înțelegere cu angajatorul, și mă gândesc că acest magazin a rezolvat problema unei femei care are copii și nu a plecat peste hotare.
Vocea Basarabiei: Totuși, să vii de la Edineț la Chișinău e cam obositor.
Maria Pilchin: E deja de ani buni, ea închiriază aici, dar cred că câștigă un ban și nu e plecată peste hotare, și își poate crește copiii.
Vocea Basarabiei: OK. Sunt cam mulți candidați, am văzut, la funcția de primar, numărasem vreo 10. Asta ar putea fi o problemă pentru chișinăuieni atunci când fac o alegere, adică îs mulți, îs gălăgioși, toți propun diferite proiecte de primenire a orașului, nu poate…
Maria Pilchin: Un fel de zumzet, așa, etc.
Vocea Basarabiei: Da, da, da!
Maria Pilchin: Eu mă gândesc că e o problemă din prima, că deja există acest număr de candidați, acesta, dacă e să radiografiem, ne spune un soi de indeterminare, un soi de, nu știu, gălăgie electorală care se produce, nu suntem determinați ca societate politică și generăm iată acest număr cam mare pentru o campanie electorală. În procedura însăși, cred că ar putea să apară anumite probleme, când vine alegătorul, eu mă gândesc la acel pensionar care își pune ochelarii să vadă această listă și pur și simplu vede acest șir de nume și zice: „Pe care să-l aleg?”
Vocea Basarabiei: Și rămâne confuz așa, derutat.
Maria Pilchin: Da, s-ar putea să fie o problemă, depinde și cum vor comunica, cum se vor poziționa, sigur că cei mai activi cumva, sper să fie identificabili de către alegător, dar în sine acest număr de candidați semnalează cumva și o problemă de activitate politică pe acest segment. Adică suntem mulți, deloc consolidați, fiecare partid, formațiune a generat un candidat. Și întreb foarte, așa, naiv, dar, mă rog, eu sunt scriitoare, noi avem atâtea partide sau sunt și candidați independenți?
Vocea Basarabiei: Știu că foarte mulți îs înaintați de partide, nu știu exact dacă avem vreun independent, sincer, nu știu.
Maria Pilchin: Adică chiar în sine existența a 10 partide deja nu este deloc confortabilă, pentru că la felul în care trăim noi, mi se pare un mare lux să ai 10 partide, deși, mă rog, este un exercițiu democratic și…
Vocea Basarabiei: Partide, de fapt, avem mai multe, dar nu toate își propun candidații la funcția de primar. Avem vreo 60 care au dreptul, se pare, să participe la alegeri. Eu, de-a lungul anilor, am avut mereu în timpul campaniilor electorale așa un sentiment, nu știu cum ciudat, nu știu cum să-i zic, bizar, văzând foarte mulți candidați la o anume funcție tot timpul mă întrebam: „Dle, dar dacă toți acești oameni și-ar uni forțele și ar merge împreună, așa, cumva consolidat, ei ar putea răsturna munți, probabil”, dar, de obicei, câștigă unul dintre ei și ceilalți care au candidat și au pierdut, după aia cumva parcă își pierd din vitalitate, din dorința de a primeni lucrurile. Nu știu dacă e un sentiment OK acesta.
Maria Pilchin: Mi se pare că e un sentiment firesc acesta despre care ne vorbești tu, adică mi se pare iarăși o scanare a unei stări de lucruri, noi suntem foarte construiți așa pe un soi de percepție verticală a lucrurilor, noi nu suntem o societate pe orizontală, când să vrem să punem umărul la o idee, pentru un ideal, să premenim orașul și momentul în care a ieșit un primar, ceilalți se consolidează, devin consilierii lui, fac o echipă beton împreună și ridică orașul. Nu, este despre „păi, eu vreau acel fotoliu, dacă n-am ajuns eu în acel fotoliu, nu mă interesează”. Iată, mi se pare…
Vocea Basarabiei: Da, e interesant.
Maria Pilchin: E aproape o raportare medievală la putere și la exercițiul puterii, dacă n-am ajuns eu vodă, nu mai vreau să fiu boier în divanul altui vodă, asta este. Mi se pare că încă mai avem de făcut niște teme și de învățat niște lecții și ale democrației, apropo, pentru că în momentul în care un primar este ales, ceilalți ar putea să zică: „Uite, te-au ales, asta a fost exercițiul electoral, vin, pentru că sunt specialist în domeniul acesta, am și eu o echipă, pot să contribui”. Nu, este și despre orgolii, nu.
Vocea Basarabiei: Da, dar noi oricum le dorim succes tuturor candidaților, oamenii vor alege, chișinăuienii îl vor alege pe cel mai bun și vom vedea mai departe în ce măsură cei care au pierdut vor colabora cu învingătorul.
Maria Pilchin: Nu prea cred.
Vocea Basarabiei: Vom vedea. Eu aș spera, eu mi-aș dori acest lucru, adică chiar aș vrea să văd o dată cum, uite…
Maria Pilchin: Dar aici trebuie să precizăm încă un lucru, depinde și cine iese, pentru că s-ar putea, poate cineva să vrea să colaboreze, dar nu se identifică cu, pentru că intervin viziunile politice, uneori vectorul geopolitic, pentru că noi suntem foarte… Și atunci s-ar putea și aceasta să fie un impediment în această consolidare, dar să fie cineva care ar vrea să colaboreze, dar nu se identifică cu cel care a ieșit.
Vocea Basarabiei: Da, s-ar putea într-adevăr să existe și acest impediment. Mergem mai departe, cu Maria Pilchin disecăm azi actualitatea. Dragi prieteni, iată așa un subiect, care mi se pare curios. Maia Sandu, de Ziua Armatei Naționale, n-a fost chiar demult această zi, a zis așa: „Lucrăm pentru a compensa perioada de neglijare a sectorului apărării”. Prin urmare, a fost o perioadă în care apărarea cam a fost neglijată. „Militarii și angajații civili ai Armatei Naționale trebuie să aibă condiții bune de trai și de muncă, echipament modern și instruire de calitate”. Peste câteva zile, imediat după această declarație a președintei, văd o altă declarație a ministrului apărării, Anatolie Nosatîi, care ne zice așa: „Vom avea un radar de monitorizare a spațiului aerian până la sfârșitul anului”. Deci, ca și cum într-adevăr ne modernizăm. Ce facem cu acest radar, e suficient să avem acest radar? Era nevoie de el? Ne ajută în ce măsură?
Maria Pilchin: Nu știu dacă e suficient pentru apărare, dar eu cred că e necesar. Sunt un fel de ochelari, un instrument optic ca să vedem ce se întâmplă, a intrat o rachetă în zona noastră aeriană, de unde vine, cu cine, după asta, putem discuta și să vedem cine sunt prietenii noștri și cine sunt mai puțin prietenii noștri. E această, să zic eu, zicală: dacă vrei pace, pregătește-te de război. Nu știu dacă noi suntem în stare să facem față unui război, dar pe 24 februarie 2022 cred că doar cu măturile puteam să ieșim la tancuri, dacă intra cineva în Republica Moldova pe tancuri, de aceea eu cred că un minimum minimorum trebuie să existe. E și o chestiune de atmosferă, dacă vrei, pentru că Ucraina e în plin război, aceste lucruri se întâmplă în jurul nostru și atunci o pasivitate totală este chiar demoralizantă pentru armata însăși. Eu cred că în ultimele 3 decenii nu s-a făcut chiar nimic, mă miră că încă avem această Academie militară, se vede că dintr-un soi de inerție, erau niște cadre, niște doctorate susținute și oamenii aceștia au ținut pe linia de plutire. Nu cred că suntem în stare să cumpărăm rachete de nu știu care performanță, dar totuși…
Vocea Basarabiei: Vreun HIMARS de acesta nu suntem în stare să procurăm?
Maria Pilchin: Nu știu. Și eu nu știu cât ne permite neutralitatea noastră, pentru că și neutralitatea noastră presupune niște momente acolo, dar ceea ce este posibil, eu cred că trebuie să fie în dotare, pentru că e o chestiune de…, nu știu, noblesse oblige, în momentul în care ai un drapel, ai niște granițe, ai și o armată națională.
Vocea Basarabiei: Dar ce ar mai trebui, pentru că vorbeai despre această atmosferă necesară pentru a-i liniști cumva pe oameni și a-i face mai încrezători? Ce ar mai trebui în afară de acest radar, că totuși mi se pare cam puțin un radar, tancuri sau altceva?
Maria Pilchin: Cu siguranță! Eu cred că noi trebuie să ne orientăm spre tot ce înseamnă apărare, nu dezvoltarea unei armate care ar putea să meargă într-un război de ofensivă, dar neutralitatea noastră ne permite să avem o armată de apărare și nimeni nu ne interzice să ne apărăm în cazul în care suntem atacați, chiar fiind țară neutră. De aceea, dacă am avea bani, dar bani ar trebui să fie din PIB, toate statele normale…
Vocea Basarabiei: Acest radar a fost cumpărat cu bani din bugetul de stat.
Maria Pilchin: E deja un semnal de bine, adică nici măcar nu din ajutoare, ci s-au găsit niște bani, înseamnă că se găsesc anumite posibilități, sper să nu fie luat de la sănătate și educație, ci să fie oficializate anumite taxe, impozite etc., care să permită dotarea armatei, dar eu cred că e nevoie, pentru că acesta este contextul. Nu știu, poate peste 20 de ani nu va mai fi actual, pentru că la nivel internațional vor fi semnate toate tratatele cele bune care să ne apere. La momentul actual, noi nu suntem cam deloc apărați.
Vocea Basarabiei: Da, probabil că ai dreptate, doar că cineva ar putea să zică: „Dlor, luați banii aceștia din buget și-i dați pe apărare, dar iată, de exemplu, ați putea cu ei să măriți niște pensii, să zicem, sau să faceți altceva”.
Maria Pilchin: Dar vă imaginați câți pensionari în februarie 2022 ar fi plecat din țara asta, neavând acces nici la pensii, nici la casa lor, la nimic? E o chestiune de lungă durată și de scurtă durată, pensiile țin de acum și aici, apărarea ține de… Dar avem noi o imagine de sine ca țară? Pentru că atunci, în momentul în care noi pretindem că suntem țară, noi trebuie să putem și să ne apărăm în cazul în care…
Vocea Basarabiei: Da, de acord, este o chestie. Mergem mai departe cu subiectul acesta al războiului, un episod foarte curios mi s-a părut și vreau să-l luăm în discuție. Ministrul de interne al Ucrainei, dl Kuleba, susține că niște drone rusești Shahed atunci când au atacat regiunea Odesa, deci, sudul Basarabiei, au căzut pe teritoriul României și el zice că Ucraina are dovezi în acest sens, că nu sunt pur și simplu niște constatări de astea sterile. Ucrainenii așteaptă reacția României, dar această reacție nu prea a venit, adică s-a spus că, de fapt, nu a căzut nimic. Din ceea ce am înțeles, Bucureștiul a spus că nu a sesizat nimic, dar ucrainenii spun că înțeleg că există o tendință de a evita cumva escaladarea unui conflict cu Rusia. După asta am văzut o declarație a dlui Danilov, care este șeful Consiliului pentru Securitate Națională și Apărare al Ucrainei, el iarăși a repetat această idee: „…pe teritoriul românesc au căzut niște fragmente sau drone rusești și dacă NATO va neglija acest lucru, la un moment dat, chestia aceasta îi va juca festa”. Ce înseamnă acest lucru, o fi având dreptate ucrainenii? Bine, nu putem să știm, că nu am fost în zona aceea, sau poate ei simt un soi de frustrare, disperare, că luptă singuri împotriva acestui uriaș estic rus și ar vrea cumva să li se alăture cineva?
Maria Pilchin: Da, o să încerc, Iulian, cumva să am o părere, deși am așa o senzație că sar cu sapa la avioane…
Vocea Basarabiei: Da, nu ești expert militar, îmi dau seama…
Maria Pilchin: Dar a fost și cazul când a căzut în Polonia și chiar am avut o persoană care a murit, era cineva cu tractorul pe câmp, da, acolo chiar a fost pierderea unei vieți omenești. Din câte am înțeles eu, în momentul în care unui stat NATO i se întâmplă ceva de acest fel, se activează un articol din Tratatul NATO. Și, în primul rând, ne gândim la articolul 5, care presupune că toate statele ar sări dacă este atacat un stat membru NATO, dar în acest caz, cică, se activează articolul 4, de integritate a unui stat și în momentul în care aceste rachete au ajuns în România și nu au mai urmat, înțeleg că e o chestiune și de accident, accidentală, că n-au țintit aceia bine, că… Nu știu dacă România vrea o escaladare, și niciun stat nu vrea o escaladare și nici nu știu dacă putem să le reproșăm românilor, polonezilor, pentru că asta ar presupune aproape declanșarea celui de-al treilea război mondial. Eu îi înțeleg și pe ucraineni și frustrare e puțin spus, ei trăiesc o dramă, ceea ce li se întâmplă lor, dar nu știu dacă soluția ar fi să intre România în război sau să intre Polonia în război, pentru că în momentul în care intră România și Polonia în război, ei nu se mai ocupă de refugiați și de ajutor Ucrainei, ci se vor ocupa de propriile scopuri și nevoi.
Vocea Basarabiei: Asta e interesantă constatare…
Maria Pilchin: Da, da, atunci ei ies din rolul lor de susținători, de ajutoare și intră ca actori activi într-un război care nici nu știi de ce manieră se va purta. Și aici suntem și noi, Republica Moldova, să nu uităm. De aceea e foarte complicat, dar asta spun, în momentul în care cuiva îi arde casa și acel cineva spune: „Aduceți mai multă apă sau de ce ezitați să veniți pe aici cu căldările cu apă”, nu poate să fie acuzat de nimic. Și aici mă refer la ucraineni.
Vocea Basarabiei: Poți să înțelegi această…
Maria Pilchin: Sunt reacțiile lor firești, dar e de înțeles și statul român, e de înțeles și statul polonez, dar și noi, de exemplu. Țin minte acea discuție cu avioanele, că le dăm noi avioane sau nu le dăm și țin minte că avioanele celea sunt cam de muzeu la noi…
Vocea Basarabiei: Da, dar ucrainenii susțineau că pot cumva să le refacă…
Maria Pilchin: Dar noi nu le putem oferi, pentru că statutul nostru de neutralitate nu ne permite și nu presupune că noi putem oferi armament unui alt stat.
Vocea Basarabiei: Deci, Moldova a procedat corect, refuzându-le?
Maria Pilchin: E o chestiune de aspect juridic. (…)
