Vocea Basarabiei: Astăzi discutăm cu dl Iurie Matei, care este pictor, dar și scenograf de teatru și film, Iurie Matei este Artist al poporului, este Maestru în artă. Bine ați venit la Vocea Basarabiei!
Iurie Matei: Sărut mâna. Bine v-am găsit și mulțumesc pentru invitație!
Vocea Basarabiei: Eu v-am invitat cu drag și mulțumim pentru disponibilitate, pentru că totuși pentru omul de creație timpul e scump și e foarte scump și de asta vă mulțumim că ați găsit timp să reveniți la Vocea Basarabiei. Astăzi ne propunem să discutăm despre cultură și incultură, despre încredere și dezamăgire, despre optimism și pesimism, despre zgârcenie și bogăție, despre lumea frumoasă cred că merită mai mult să vorbim, dar pentru că contrastele sunt prezente în societate și pentru că dvs. sunteți implicat în tot ceea ce se întâmplă în societate, să vă întreb pe dvs. – câtă frumusețe și câtă urâțenie trebuie să găsim, să vedem sau să nu vedem?
Iurie Matei: Atâtea subiecte ați enunțat, că ne-ar trebui 1001 de emisiuni ca să vorbim despre toate. Atât urâțenia, cât și frumusețea de când este lumea pe pământ există, eu însă m-am învățat și, poate, grație calităților pe care le am de la naștere să văd doar ceea ce este frumos. Sigur că observ cu coada ochiului și ceea ce este urât, dar nu am timp să mă bucur de frumusețile vieții, vă imaginați, ca să mai găsesc timp pentru a analiza sau a privi prea mult ceea ce consider eu că este urât, de altfel, pentru unii urâtul la fel, mai ales în artă, a fost și o tendință de a-l prezenta drept frumos.
Vocea Basarabiei: Iată tocmai stau și mă gândesc, atunci când țineți pensula în mână și pregătiți o lucrare, și albul e necesar, și negrul e necesar, pentru că despre alb se crede că e binele și despre negru că e întunericul.
Iurie Matei: În arta plastică simbolistica pe care o folosește sau e valabilă pentru omul obișnuit un pic dispare, atât culoarea neagră, cât și albul sunt în egală măsură folosite de pictori, depinde de subiect și depinde de tematica pe care ți-ai propus-o, totodată depinde și de caracterul omului, fiindcă și eu sunt omul care nu suport anumite culori în proporții mai mari față de culorile care îmi plac.
Vocea Basarabiei: Dar se exagerează și aici, adică dai mai multă nuanță închisă, dai mai multă nuanță deschisă?
Iurie Matei: E și latura rațională, e firesc. Și eu lucrez rațional, gândindu-mă cum să folosesc tot ce am în preajma mea, însă uneori firea mea, instinctul, instinctual dacă vorbim, nu cerebral, dar instinctual, mă surprind uneori după anumite zile că bag pensula într-o gamă de culori întunecate.
Sunt enervat foarte mult față de cei care se numesc sau își asumă rolul de a guverna, fiindcă cel care e la guvernare și își asumă postul de ministru, de deputat ar trebui să își asume și rolul de educator, de învățător.
Vocea Basarabiei: Haideți să vorbim despre 32 de ani de independență și câtă lumină a fost, și cât întuneric a fost, și de ce se crede că această perioadă este foarte mare de tranziție de la ce a fost rău și se zice că nu a fost chiar bine pentru societate, și la ceea ce tindem să avem – mult bine, prosperitate, bunăstare. Cum au fost acești 32 de ani?
Iurie Matei: Am fost martorul tuturor acestor ani, cu o mică excepție, când am încercat o aventură de a trece în alt spațiu geografic, a trăi în Olanda, dar am revenit acasă. Sunt niște lucruri firești care se întâmplă, dar totodată sunt enervat foarte mult față de cei care se numesc sau își asumă rolul de a guverna, fiindcă cel care e la guvernare și își asumă postul de ministru, de deputat ar trebui să își asume și rolul de educator, de învățător, adică el să fie, la rândul lui, un om cult, pregătit, dar, din păcate, știți foarte bine că pe listele de partid și în parlamentul actual, după câțiva lideri care într-adevăr mi-aș scoate și eu pălăria în fața lor, se ascund și niște oameni din aceștia care nu-i mai vezi, nu-i auzi, și uneori chiar ar fi bine să nu-i auzi, să rămână acolo doar ca să ridice mâna când cel educat îi spune celui needucat să voteze.
Profesorul trebuie să aibă salariu triplu cât are un deputat, școlile să fie amenajate cu mult mai bine decât oficiile din parlament și oficiile bancare.
Vocea Basarabiei: Dar când ați fost cel mai supărat pe politicieni în acești ani?
Iurie Matei: Permanent am fost supărat, fiindcă așteptam și eu niște reforme ce țin de legislația din educație, din cultură, mai ales în domeniile în care lucrez eu și ne tot pasează că nu e timpul, că avem alte priorități, deși eu cred că prioritatea numărul 1 rămâne – și o repet de fiece dată – educația și cultura. Mai întâi, educația, prin educație, având profesori și de arte, vom avea mai târziu și cultură, și oameni de cultură. Lăsăm la o parte construcțiile de poduri, drumuri și mari-mari investiții, eu înțeleg că se dau niște fonduri pe domenii, dar totuși noi ar trebui să cerem cu toții pentru educație. Profesorul trebuie să aibă salariu triplu cât are un deputat, școlile să fie amenajate cu mult mai bine decât oficiile din parlament și oficiile bancare. Apropo, o mare dezamăgire este și reforma care nu s-a făcut – îi zic reformă -, nu s-a făcut în sistemul bancar, când până în ziua de azi tinerii nu pot să-și ridice o ipotecă, să-și ia o casă, îi jupoaie ăștia cu dobânzile enorme. Cred că aici ar fi trebuit să dea masiv drumul la capitalul străin, ca să vină aici băncile străine și să aplice aceleași strategii și aceleași modalități de a ajuta tinerii să-și construiască un viitor. Din această cauză pleacă foarte mulți tineri de aici, fiindcă e firesc așa cum am fost și noi, cum au fost și generațiile trecute, primul lucru, după o căsătorie, tinerii își vor o casă, unde să stea împreună, să își gândească viitorul și – de ce nu? – să gândească un copil doi, trei, patru să nască. Aici am vorbit un pic confuz, gândindu-mă să arunc săgeți în câteva direcții, sper să nu vină ca un bumerang toate acestea împotriva mea, deși eu am imunitate și nimeni nu știe unde este călcâiul lui Ahile, deși îl am și eu, dar nu este pe corpul meu fiziologic.
Vocea Basarabiei: Dl Matei, să străduim un pic asupra educației. Totuși, educație când zicem, parcă e o noțiune generală și se așteaptă politici bune din partea statului, se așteaptă o reformă care ar da rezultate bune pentru ca elevul, în primul rând, să fie cel care acumulează cunoștințe bune și după asta să le poată aplica în practică, dar educația pornește de acasă, din familie și ce se mai crede, că poate și mama, și tata, părinții au fost cei care au lăsat educația doar pe seama statului?
Iurie Matei: Înainte de independență, exemplele din Occident nu erau valabile pentru noi, mai târziu au venit, părinții copiilor actuali au trecut și ei prin sistemul acela sovietic școlar, mai târziu au venit deja niște tineri care au absolvit niște universități în Occident. Ei au văzut cum funcționează și ar trebui ei să revină acasă, nu trebuie acum să învinuim părinții, ei sunt rezultatul școlii vechi, școala trebuie să-și asume. Bine, putem chema și părinții la școală, să mai treacă o dată o reciclare, să mai treacă niște cursuri de educație, dar școala ar trebui să fie prioritară, fiindcă nu este atât de dificil, dar nu poate un tânăr bine școlit, solicitat în altă piață occidentală sau peste hotare să revină acasă la salariul de care am vorbit mai devreme. Este un salariu mizer, mai ales imaginați-vă că stai într-un centru raional, unde un tânăr nu are, în afara jobului, unde să se mai ducă să se distreze, ceea ce e firesc pentru un tânăr. Și atunci trebuie să-i atragem prin salarii mari, condiții de trai, dar poate că ei ar suporta anumite lipsuri dacă ar fi…
Cred că copilul de la 10 ani deja trebuie să știe, să observe profesorul ce talente are, așa cum s-a întâmplat și cu mine…
Vocea Basarabiei: Ar face niște sacrificii?
Iurie Matei: Ar face niște sacrificii, dacă ar avea salarii decente, gândindu-se că în vară va pleca în vacanță undeva într-o țară exotică sau mai puțin exotică. Și, totodată, să pună accentele gândindu-se la acel sistem de educație vocațională. Cred că copilul de la 10 ani deja trebuie să știe, să observe profesorul ce talente are, așa cum s-a întâmplat și cu mine, deși eram în sistemul sovietic, dar atât de înțelepte au fost profesoarele de la fizică, chimie și matematică, deși învățam bine, dar au văzut că nu prea îmi place lucrul acesta și au zis: „Copilul acesta a venit dintr-un sat la noi, la Leova, a venit să devină pictor, a venit la Școala de pictură, n-a venit să devină matematician, fizician sau chimist”. Și de aia au mai slăbit-o, nu s-a lenevit profesoara de fizică să treacă pe la Școala de pictură să întrebe profesorul meu: „E talentat băiatul acesta?” și, bineînțeles, m-a lăsat un pic cu cerințele, a avut mai puține față de mine. Acum în ceea ce ține de generații, parcă ar părea niște lucruri simple. Mi-a plăcut în Olanda să observ și chiar am mers la școli și licee să văd cum funcționează, vin copiii acasă, accentele se pun până la 12-13 ani, copilul trebuie să învețe să iubească – să iubească floarea, să iubească firul ierbii, să iubească o pasăre, un animal, sigur că oamenii să-i iubească. Și am văzut că vin după ore, ei nu au teme pentru acasă și fiecare se duce la călărit, la tenis de câmp, fiecare are o ocupație. La noi venea fiul meu acasă, stăteam eu 3 ore cu el să-l ajut, după clasa a V-a nu puteam să-l mai ajut și eu, habar nu aveam, la ore suplimentare…
Vocea Basarabiei: Era o diferență între ceea ce am învățat noi și ceea ce învață ei.
Iurie Matei: Exact! Mi se pare că cerințele sunt mai mari și nu avea timp, voiam și eu să mai joc cu el fotbal sau să-l plimb prin parc, prin pădure și nu avea timp, zicea: „Stai că mai am temă de făcut la geografie sau mai am asta…”, s-a ajuns ca la sport să se facă conspect și să nu joace cu o minge în sala de sport. Sunt mari probleme. Și s-a uitat un pic, eu când l-am dus la un liceu, erau clase cu profil teatral, atât de mult m-am bucurat, a dat testul, l-au înscris în clasă, ca peste doi ani să fie lichidată și eu i-am spus dlui director că eu aș renunța până la 10 ani la o oră de matematică în favoarea ținutei scenice, arta vorbirii, aceste lucruri se învățau și au uitat și ei de pedagogia antică cu cele șapte virtuți ale cavalerului, unde era inclusiv arta vorbirii pe lângă celelalte – călărit, înot și scrimă, dans. Trebuie să revenim, să vedem ce are prioritate la o anumită vârstă. Sigur că asta necesită mai mult timp, eu îmi imaginez că aceștia care stau pe la direcții, pe la minister, tot cu salarii mici, stau și se gândesc să treacă timpul, se uită la ceas mai repede să se ducă acasă, și nu prea se implică.
Vocea Basarabiei: Dar ce face feciorul acum?
Iurie Matei: Fiul meu a absolvit la Universitatea „Dunărea de Jos” anul întâi de facultate la Relații internaționale și, vedem, își va lua licența în Relații internaționale, la masterat cred că își va schimba drumul.
Vocea Basarabiei: Iată acum mulți își pun întrebarea – să rămână cei care au terminat liceul aici, în Republica Moldova, să-și continue studiile la universități să meargă sau peste hotare să meargă? Dvs. ce credeți despre alegerea tinerilor, cei care rămân și cei care pleacă?
Iurie Matei: Ca să le fac o bucurie colegilor mei de la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, cei care vor să facă artă, să rămână în Republica Moldova.
Vocea Basarabiei: E un pic de egoism…
Iurie Matei: Egoism, da, și sunt facultăți, sunt universități, din clasa fiului meu, din 25 de absolvenți de liceu, au rămas doar doi în Republica Moldova, unul este la Actorie și o domnișoară – la Design vestimentar la noi la academie.
Vocea Basarabiei: Și asta ce înseamnă, că ei nu au încredere în universitățile din Republica Moldova, se gândesc la oportunitățile care pot să apară acolo peste hotare, că totuși e altă posibilitate în străinătate?
Iurie Matei: Dacă ne așezăm în fața unui liceu și avem ochiul unui pictor, o să vedem cât de frumoși sunt și ce fețe inteligente au copiii noștri până a absolvi liceul. Și eu mă mir, la un moment dat fiind și eu cadru didactic, mă întreb: unde sunt absolvenții aceștia, de ce nu vin la noi? Și al meu deja cu Cambridge susținut, cu limba engleză, limba franceză la perfecțiune, și eu, ca părinte, care tot m-am gândit că am investit atât de mult – și timp, și resurse financiare – și la moment zic că trebuie să fie o universitate cu mult mai bună ca el să se dezvolte. Și zic, de ce să-i cer eu altui părinte, tu lasă-ți copilul aici? La fel o să se întâmple în momentul când el va absolvi universitatea, n-o să-i cer să vină acasă.
Nu poate să rămână o fire dornică de libertate, inteligentă, cu o pregătire profesionistă extraordinară, încorsetată în niște frontiere, unde nici nu ai în weekend unde să te duci într-o călătorie.
Vocea Basarabiei: N-o să-i cereți?
Iurie Matei: N-o să-i cer, fiindcă el e liber. De ce guvernanții de azi nu au înțeles că tot fac îndemnul acesta ei – „veniți acasă” -, bine, ei vin acasă pentru o zi, pentru două, pentru o săptămână și pleacă iarăși. Nu poate să rămână o fire dornică de libertate, inteligentă, cu o pregătire profesionistă extraordinară, încorsetată în niște frontiere, unde nici nu ai în weekend unde să te duci într-o călătorie.
Vocea Basarabiei: Bine, dar exodul de creiere văduvește, într-un fel, Republica Moldova, pentru că statul are nevoie să se modernizeze? Cine să pună umărul, cine se implică?
Iurie Matei: Asta este o catastrofă și recunoaștem, exodul de creiere este o catastrofă. Eu mă uit după calitatea studenților care vin și la noi la academie și-i cunoaștem, că mergem la Colegiul „Alexandru Plămădeală” sau la Liceul „Igor Vieru” și vedem că sunt tineri extraordinar de talentați și noi ne întrebăm și aflăm mai târziu că unul este la Cluj, altul – la Roma, altul – la Bruxelles, iar altul este la Iași sau la Galați. Am fost surprins, m-au invitat la Universitatea din Galați și la anul întâi sunt vreo 20 de studenți, dintre care 7 sunt basarabeni, la anul doi 5 din 17 sunt basarabeni, și-s foarte buni. Ca să revin, falimentul Republicii Moldova va veni din cauza acestui exod masiv, și nu numai al acelor, să zicem, minți strălucite, dar și al celor care știu meserie. Eu nu pot să-mi găsesc în comuna mea, am fost ieri acolo, nu pot să-mi găsesc un meșter să-mi pună două plite de pavaj, să-mi facă pavajul, nu are cine să-mi tragă un cablu electric. Deci, cred că dacă vom stărui noi în continuare să facem un stat independent, nu mai faci din coada șopârlei șopârlă, da? Trebuie să gândească toți rațional și să deschidem frontierele cu România, ne-ar salva inclusiv tinerii aceștia care absolvă acum la București sau la Cluj vor veni liber încoace. De ce nu? Am avut o discuție la București cu cineva, zic: „Poate încercați voi absolvenților basarabeni de la diferite specialități să le mai dați și voi un salariu sau triplu salariu din bugetul României, să le deschideți un card și să le spuneți: mergeți 3 ani, cel puțin, și predați sau munciți în Republica Moldova?”.
